Planul Divin al Varstelor

 

STUDII IN SCRIPTURI

 

 

PREFATA AUTORULUI

 

Autorul si editorii doresc sa recunoasca public favoarea lui Dumnezeu care le-a permis sa se identifice cu raspandirea acestui volum si cu rezultatele lui-lumina, bucurie, pace, legatura cu Dumnezeu pentru multe suflete infometate, insetate, tulburate. Prima editie in forma prezenta a aparut in 1886. De atunci a urmat o editie dupa alta, in succesiune rapida si in douazeci de limbi diferite, pana cand acum sunt aproape cinci milioane de exemplare in mainile oamenilor din toata lumea.

 

Nu putem spera ca toate aceste carti au fost citite; dar scrisorile care vin continuu ne asigura ca ele lucreaza cu putere in inima si mintea oamenilor de pretutindeni. Mii de oameni ne scriu ca au fost influentati-unii care nu acordau nici o atentie Bibliei ca revelatie divina pentru omenire. Altii scriu ca au fost atei sau aproape atei, deoarece inainte nu L-au cunoscut pe Dumnezeul cel adevarat si Planul Varstelor cel adevarat, si ca n-au putut accepta, aprecia sau venera persoanele puse de obicei in fata lor in crezuri.

 

Cu mai bine de cinci ani inainte de publicarea acestui volum, am publicat in esenta acelasi material sub alta denumire si diferit prezentat. Cartea aceea era intitulata "Hrana pentru crestinii cugetatori". Stilul ei era diferit prin aceea ca in primul rand ataca eroarea-o darama; iar apoi, in locul ei, inalta structura Adevarului. In cele din urma am invatat ca acesta nu era cel mai bun mod-ca unii se alarmau vazandu-si erorile cazand, si nu reuseau sa citeasca destul de mult ca sa prinda o lucire a frumoasei structuri a Adevarului in locul erorilor daramate.

 

Volumul prezent a fost scris din punct de vedere opus. Prezinta Adevarul, ii arata puterea si frumusetea, si apoi sugereaza indepartarea erorii, nu numai ca nedorita, dar absolut inutila si foarte daunatoare. In acest fel cititorul Planului Divin al Varstelor gaseste la fiecare pas o intarire a credintei si o mai mare apropiere de Domnul, si, prin urmare, o incredere ca este pe calea cea buna. Dupa ce Adevarul este vazut, tot mai mult se observa ca erorile sunt absurde, fara valoare, daunatoare, si sunt cu bucurie abandonate.

 

Marele adversar, desigur, n-are deloc iubire pentru ceva ce deschide ochii poporului lui Dumnezeu, ceva ce creste respectul pentru cartea lui Dumnezeu si risipeste increderea in crezurile omenesti. De aceea, marele adversar, dupa cum ne-am fi putut astepta, este foarte impotriva acestei carti. Putini isi dau seama de puterea si siretenia lui Satan; putini isi dau seama de sensul cuvintelor apostolului cu privire la acest "print al intunericului" care se preface intr-un serv al luminii, pentru a lupta impotriva Adevarului si a-i nimici influenta. Putini isi dau seama ca adversarul nostru cel viclean cauta sa foloseasca pe cei mai buni, cei mai energici si cei mai influenti din poporul lui Dumnezeu pentru a impiedica stralucirea luminii si pentru a tine Planul Divin al Varstelor departe de popor.

 

Putini isi dau seama ca de cand a inceput formarea crezurilor, anul 325 d. Hr., practic n-a existat studiu biblic timp de 1260 ani. Putini isi dau seama ca in acel timp crezurile s-au fixat in mintile a milioane de oameni, incatusandu-i in erori ingrozitoare si orbindu-i in privinta caracterului divin de Intelepciune, Dreptate, Iubire si Putere. Putini isi dau seama ca de la Reforma-de cand Biblia a inceput sa revina in mainile poporului-reformatorii, bine intentionati dar inselati, au fost orbiti si dezavantajati de erorile trecutului, si, unul dupa altul, au servit pentru a tine poporul in intuneric. Putini isi dau seama ca studiul biblic adevarat, asa cum s-a practicat in Biserica timpurie, in zilele apostolilor, numai acum a revenit pentru studentii Bibliei.

 

In editiile de inceput ale acestui volum a fost folosit titlul "Aurora Mileniului"; dar am constatat ca unii au fost inselati prin aceasta, gandind ca este un roman. Pentru ca nimeni sa nu poata fi inselat si nimeni sa nu cumpere fiind astfel inselat, mai tarziu am adoptat titlul serial prezent, "Studii in Scripturi", pe care nimeni nu-l poate intelege gresit.

 

Ne-au venit multe intrebari in legatura cu motivul pentru care aceste carti nu se pot gasi in librarii. Raspunsul nostru ar fi ca desi librarii ar fi bucurosi sa aiba aceste carti, exista anumiti religiosi zelosi care nu le-ar permite vanzarea-amenintand cu boicotul. Acest lucru a parut la inceput ca un mare dezastru-ca si cum puterea adversarului ar fi permisa sa impiedice raspandirea Adevarului. Dar Dumnezeu a condus cu indurare aceasta actiune, asa incat astazi, probabil, nici o alta carte nu are asa o circulatie larga si stabila ca si acest volum. Cei care, din prejudecata, au refuzat sa citeasca aceasta carte si au luptat impotriva ei, au facut asa fiindca au crezut falsitati, denaturari.

 

Multe din aceste carti au fost arse de oameni care niciodata nu le-au citit, dar care au fost influentati de denaturari. Intocmai asa a fost in Evul Mediu cu urmasii lui Isus care au suferit martiriu. Da, insusi Isus a suferit din partea celor care nu L-au inteles pe El si invataturile Lui, dupa cum Sf. Petru in mod accentuat declara: "Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri" (Fapte 3:17); "caci daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul Slavei". 1 Corinteni 2:8.

 

Dar daca vrajmasii acestei carti au fost amarnici, nedrepti, nesinceri, prietenii ei sunt in aceeasi masura calzi si zelosi. Milioanele de exemplare din mainile oamenilor au ajuns aproape toate prin prietenii acestei carti, care, din iubire de Adevar, si-au dat timpul si energia pentru circulatia ei larga. In timp ce scriem aceste randuri, avem cunostinta despre faptul ca aproximativ sase sute de crestini din toate categoriile sociale "au lasat toate" afacerile, chemarea si ambitiile pamantesti, ca sa poata slavi pe Domnul si sa binecuvanteze pe sfintii Sai infometati, punandu-le acest volum in maini. Printre acestia sunt doctori, profesori, infirmiere, predicatori, barbieri, meca-nici, oameni de toate conditiile, care, atinsi ei insisi in inima de iubirea lui Dumnezeu, sunt nerabdatori sa duca binecuvantarea si la alte inimi si minti.

 

Cartile se vand la un pret mic, si acesti colportori care le duc publicului de abia isi scot cheltuielile. Totusi, ei se bucura cu atat mai mult cu cat uneori au privatiuni si sunt socotiti vrednici de a suferi unele inconveniente si lipsuri pentru Domnul, pentru Adevar si pentru Frati. Lucrarea cea buna merge inainte, Mesajul Vietii in Cristos trece din mana in mana. Randamentul prezent al acestui volum este enorm. Fie ca binecuvantarea lui sa fie proportional tot atat de mare in zilele viitoare ca si in trecut. Autorul si editorii nu pot cere mai mult.

 

Cu cele mai bune urari pentru toti cititorii,

 

Servul vostru in Domnul,

 

Charles Taze Russell

 

Brooklyn, N.Y.,

 

1 Octombrie, 1916

 

 

STUDIUL 1—NOAPTEA DE PACAT A PAMANTULUI SE VA TERMINA CU O DIMINEATA DE BUCURIE

 

O NOAPTE DE PLANS SI O DIMINEATA DE BUCURIE-DOUA METODE DE CAUTARE A ADEVARULUI-METODA URMATA AICI-SCOPUL LUCRARII-DIFERENTA INTRE STUDIUL REVERENTIOS AL SCRIPTURILOR SI OBICEIUL PERICULOS AL SPECULATIEI-OBIECTIVUL PROFETIEI-STAREA RELIGIOASA PREZENTA A LUMII, VAZUTA DIN DOUA PUNCTE DE VEDERE-INTUNERICUL EGIPTEAN-UN CURCUBEU AL FAGADUINTEI-CARAREA CELUI DREPT ESTE PROGRESIVA-CAUZA MARII APOSTAZII-REFORMA-ACEEASI CAUZA IMPIEDICA IARASI PROGRESUL ADEVARAT-PERFECTIUNEA CUNOSTINTEI NU ESTE UN LUCRU AL TRECUTULUI, CI AL VIITORULUI

 

Titlul acestei serii de studii-"Planul divin al varstelor" -sugereaza o progresie sistematica in aranjamentul divin, cunoscuta mai dinainte Dumnezeului nostru. Noi credem ca din acest punct de vedere si nu din altul se poate vedea ca invataturile revelatiei divine sunt atat frumoase cat si armo-nioase. Perioada de permisiune a pacatului a fost pentru omenire o noapte intunecoasa, care nu va fi uitata niciodata; dar ziua glorioasa a dreptatii si favorii divine, ce va fi introdusa prin Mesia, care, ca Soare al Dreptatii, va rasari si va straluci deplin si clar in toti si peste toti, aducand vindecare si binecuvantare, va fi mai mult decat contrabalansarea noptii ingrozitoare de plans, suspin, durere, boala si moarte, in care a fost atata vreme creatia care suspina. "Seara vine plansul, iar DIMINEATA vine veselia." # Ps 30:5.

 

Ca din instinct, toata creatia, in timp ce suspina si sufera durerile nasterii, asteapta, spera si tanjeste dupa ZIUA, pe care o numesc Varsta de Aur; totusi oamenii bajbaie orbeste, fiindca nu sunt constienti de scopurile induratoare ale marelui Iehova. Dar nici chiar cele mai inalte conceptii ale lor despre o astfel de varsta nu corespund nici pe departe cu ceea ce va fi realitatea. Marele Creator pregateste "un ospat de lucruri grase", care va uimi creaturile Sale si va fi excesiv mai mult, mai abundent decat ceea ce in mod rezonabil puteau ele cere sau astepta. Si creaturilor Sale uimite, care privesc la lungimea, latimea, inaltimea si adancimea iubirii lui Dumnezeu, care intrece toate asteptarile, El le explica: "Gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre". # Isa 55:8,9.

 

Desi noi ne vom stradui in aceasta lucrare, cu succes credem, sa punem planul lui Dumnezeu in fata cititorului interesat si nepartinitor, intr-un mod mai armonios, mai frumos si mai rational decat se intelege in general, asa cum el se raporteaza la trecutul, prezentul si viitorul procedurilor Sale si cum le explica, totusi, cu hotarare negam ca acesta este rezultatul intelepciunii sau capacitatii extraordinare din partea scriitorului. Lumina de la Soarele Dreptatii, in aceste zori ale Zilei Milenare, este cea care descopera aceste lucruri ca "adevar prezent", cuvenit sa fie apreciat acum de catre cei sinceri-cei curati cu inima.

 

Deoarece scepticismul este in floare, insasi temelia religiei adevarate si a adevarului este pusa adesea la indoiala, chiar de catre cei sinceri. Noi ne-am straduit sa descoperim suficient din temelia pe care trebuie zidita toata credinta-Cuvantul lui Dumnezeu-pentru a da incredere si siguranta in marturia lui, chiar si celui necredincios. Si ne-am straduit sa facem acest lucru intr-un mod care va apela la ratiune si va putea fi acceptat ca temelie. Apoi pe aceasta temelie ne-am straduit sa zidim invataturile Scripturii in asa maniera, incat, pe cat posibil, chiar simpla judecata umana sa-i poata incerca laturile si unghiurile dupa cele mai exigente reguli de dreptate pe care ea le poate cere.

 

Crezand ca Scripturile reveleaza un plan consecvent si armonios, care, daca este vazut, trebuie sa se recomande pe sine fiecarei constiinte sfintite, aceasta lucrare este publicata in speranta ca va ajuta pe studentii Cuvantului lui Dumnezeu, sugerand linii de gandire care se armonizeaza unele cu altele si cu Cuvantul inspirat. Cei care recunosc Biblia ca revelatia planului lui Dumnezeu-si acestora ne adresam in special-vor fi de acord fara indoiala ca, daca este inspirata de Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt luate ca intreg, trebuie sa descopere un plan armonios si consecvent cu sine si cu carac-terul Autorului lui Divin. Ca si cautatori ai adevarului, obiectivul nostru trebuie sa fie a obtine completul si armoniosul intreg al planului revelat al lui Dumnezeu; si, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem motiv sa asteptam acest lucru, deoarece este promis ca spiritul adevarului ne va conduce in tot adevarul. Ioan 16:13.

 

Ca cercetatori, avem doua metode la dispozitie. Una este sa cautam printre toate vederile sugerate de diferitele secte ale bisericii si sa luam de la fiecare acel element pe care l-am putea considera adevar-o sarcina fara sfarsit. O dificultate pe care am intalni-o prin aceasta metoda ar fi ca, daca judecata noastra ar fi denaturata si deformata, sau prejudecatile noastre inclinate in vreo directie-si ale cui nu sunt? -aceste dificultati ar impiedica alegerea noastra corecta, si am putea alege eroarea si respinge adevarul. Iarasi, daca am adopta aceasta metoda am pierde mult, pentru ca adevarul este progresiv pentru cei care-l cauta si umbla in lumina lui, luminand tot mai mult pana la ziua perfecta, in timp ce diferitele crezuri ale diferitelor secte sunt fixate si stationare, si asa au fost intocmite cu secole in urma. Si fiecare din ele desigur contine o proportie mare de eroare, deoarece in anumite privinte importante fiecare le contrazice pe celelalte. Aceasta metoda ar conduce intr-un labirint de dezorientare si confuzie. Cealalta metoda este sa ne debarasam mintile de orice prejudecata si sa tinem minte ca nimeni nu poate sti mai mult despre planurile lui Dumnezeu decat a revelat El in Cuvantul Sau, si ca aceasta le-a fost dat celor blanzi si umiliti cu inima; si ca atare, cautand serios si sincer numai conducerea si invatatura Sa, vom fi condusi de catre marele lui Autor la o intelegere a planului, pe masura ce devine cuvenit a fi inteles, folosindu-ne de diferitele ajutoare pregatite divin. Vezi Efeseni 4:11-16.

 

Aceasta lucrare este special destinata ca ajutor pentru aceasta clasa de studenti. Se va remarca faptul ca referintele ei sunt numai la Scripturi, cu exceptia cazului in care se poate apela la istoria lumii pentru a dovedi implinirea declaratiilor Scripturii. Marturiei teologilor moderni nu i s-a acordat nici o greutate, iar aceea a asa-zisilor Primii Parinti a fost omisa. Multi dintre ei au marturisit in armonie cu gandurile exprimate aici, dar noi credem ca o greseala obisnuita la oamenii din prezent si din toate timpurile este sa creada anumite doctrine fiindca si altii, in care aveau incredere, le-au crezut. Aceasta este evident o cauza rodnica a erorii, pentru ca multi oameni buni au crezut si au invatat pe altii eroarea, cu o constiinta cu totul buna (Fapte 26:9). Cautatorii de adevar trebuie sa-si goleasca vasele de apele noroioase ale traditiei si sa le umple la fantana adevarului-Cuvantul lui Dumnezeu. Nici o invatatura religioasa nu trebuie sa aiba greutate daca nu-l conduce pe cautatorul de adevar la acea fantana.

 

Aceasta lucrare este prea mica, chiar si pentru o examinare generala si rapida a intregii Biblii si a invataturilor ei; dar, recunoscand graba zilelor noastre, ne-am straduit sa fim atat de concisi pe cat ni s-a parut a permite importanta subiectelor.

 

Studentului interesat i-am sugera ca pentru el ar fi nefolositor sa treaca in fuga peste aceasta lucrare, sperand sa obtina forta si armonia planului sugerat, si a dovezilor scripturale prezentate in ea. Noi ne-am straduit pe tot parcursul sa prezentam diferitele fragmente de adevar, nu numai intr-un astfel de limbaj, dar si intr-o astfel de ordine, care sa permita cat se poate de bine tuturor claselor de cititori sa inteleaga clar subiectul si planul general. In timp ce studiul amanuntit si ordonat este necesar pentru aprecierea oricarei stiinte, in mod special este asa pentru stiinta revelatiei divine. Si in aceasta lucrare el este dublu necesar prin faptul ca, pe langa ca este un tratat asupra adevarurilor revelate divin, este si o examinare a subiectului (dupa cate stim noi) dintr-un punct de vedere complet diferit de acela al oricarei alte lucrari. Nu avem de oferit nici o justificare pentru tratarea multor subiecte de obicei neglijate de crestini-printre altele, venirea Domnului nostru si profetiile si simbolismul Vechiului si Noului Testament. Nici un sistem teologic care trece cu vederea sau omite cele mai importante trasaturi ale invataturii scripturale nu trebuie sa fie prezentat sau acceptat. Avem incredere, totusi, ca se va recunoaste o deosebire mare intre studiul serios, cumpatat si reverentios al profetiei si al altor Scripturi, in lumina faptelor istorice implinite, pentru a obtine concluzii pe care judecata sanatoasa sfintita le poate aproba, si o practica prea obisnuita a speculatiei generale, care, atunci cand se aplica la profetia divina, este gata sa dea frau liber teoriei nesabuite si fanteziei vagi. Cei care cad in acest obicei primejdios, in general se transforma in profeti (?) in loc de studenti ai profetiei.

 

Nici o activitate nu este mai nobila, mai innobilatoare decat studiul reverentios al scopurilor revelate ale lui Dumnezeu-"lucruri in care ingerii doresc sa priveasca" (1 Petru 1:12). Faptul ca intelepciunea lui Dumnezeu a dat profetii despre viitor, ca si declaratii privind prezentul si trecutul, este de la sine o mustrare de catre Iehova a nechibzuintei unora dintre copiii Sai, care-si scuza ignoranta si neglijeaza studiul Cuvantului Sau, zicand: "Exista destul in Matei capitolul 5 pentru a mantui pe oricine". Nici sa nu presupunem ca profetia a fost data numai pentru a satisface curiozitatea legata de viitor. Obiectivul ei evident este de a-l face pe copilul consacrat al lui Dumnezeu familiar cu planurile Tatalui sau, ca in acest fel sa-si inroleze interesele si simpatia in aceste planuri, si sa i se permita sa priveasca, atat prezentul cat si viitorul, din punct de vedere al lui Dumnezeu. Cand astfel este interesat in lucrarea Domnului, el poate servi atat cu spiritul cat si cu intelegerea; nu numai ca un serv, ci si ca un fiu si mostenitor. Reveland acestora ceea ce va fi, contracareaza influenta a ceea ce este acum. Efectul studiului atent nu poate fi altfel decat intaritor pentru credinta si stimulator pentru sfintenie.

 

In ignoranta de planul lui Dumnezeu pentru recuperarea lumii din pacat si urmarile lui, si sub ideea falsa ca biserica nominala in conditia ei prezenta este singurul mijloc pentru realizarea acestui plan, astazi, dupa ce Evanghelia a fost propovaduita timp de aproape nouasprezece secole, starea lumii este astfel incat trezeste indoieli serioase in orice minte ganditoare atat de gresit informata. Astfel de indoieli nu sunt invinse usor cu nimic ce nu este adevar. De fapt, fiecarui observator care cugeta, din doua lucruri trebuie sa-i fie evident unul: ori Biserica a facut o mare greseala presupunand ca in varsta prezenta si in conditia ei prezenta slujba ei a fost sa converteasca lumea, ori, altfel, planul lui Dumnezeu a fost un esec jalnic. Pe care alternativa a dilemei o vom accepta noi? Multi au acceptat, si fara indoiala mai multi inca o vor accepta pe cea din urma si vor umfla randurile necredintei in ascuns sau deschis. Unul din obiectivele acestui volum este de a ajuta pe unii ca acestia, care cad astfel in mod nevinovat.

 

La pagina 16 prezentam o {diagrama} publicata de "Societatea misionara londoneza" ("London Missionary So-ciety") si dupa aceea in Statele Unite de "Consiliul pentru misiuni a femeilor prezbiteriene" ("Women’s Presbyterian Board of Missions"). Se numeste "Un apel mut in favoarea misiunilor externe". Ea spune o poveste trista de intuneric si ignoranta despre singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie sa fim mantuiti.

 

"Veghetorul" ("The Watchman") -ziarul "Asociatiei crestine a tinerilor" ("Y.M.C.A.") din Chicago a publicat aceeasi diagrama, si comentand-o a spus:

 

"Ideile unora sunt foarte cetoase si nedefinite in legatura cu starea spirituala a lumii. Acasa si in strainatate auzim despre glorioasa lucrare de reinsufletire, despre noi eforturi misionare in diferite directii, despre deschiderea una dupa alta a tarilor spre Evanghelie si despre sume mari care sunt dedicate raspandirii ei; si ajungem la ideea ca se fac eforturi adecvate pentru evanghelizarea natiunilor pamantului. Se estimeaza astazi ca populatia lumii este de 1.424.000.000 (in 1886-n.e.), si, studiind diagrama, vom vedea ca mult mai mult de jumatate-aproape doua treimi-sunt inca complet pagani, iar restul sunt in cea mai mare parte fie urmasi ai lui Mahomed, fie membri ai acelor biserici apostate a caror religie este practic o idolatrie crestinizata, si despre care cu greu se poate spune ca tine sau invata Evanghelia lui Cristos. Chiar cu privire la cei 116 milioane de protestanti nominali trebuie sa ne amintim ce mare proportie in Germania, Anglia si in aceasta tara (S.U.A.-n.e.) au cazut in necredinta-un intuneric mai adanc, daca este posibil, chiar decat cel al paganismului-si ce multi sunt orbiti de superstitie sau sunt ingropati in extrema ignoranta; asa incat, in timp ce opt milioane de evrei resping inca pe Isus din Nazaret si in timp ce mai mult de 300 milioane care-I poarta numele au cazut de la credinta Lui, mai mult de 170 milioane se inchina in fata lui Mahomed, iar restul enorm al omenirii se inchina pana in ziua de astazi la animale si pietre, la propriii lor strabuni, la eroi morti sau la diavol insusi; toti, intr-un fel sau altul, adorand si servind creatura in locul Creatorului, care este Dumnezeu peste toti, vesnic binecuvantat. Nu este aceasta indeajuns pentru a intrista inima crestinilor cugetatori?"

 

Cu adevarat acesta este un tablou trist. Si, desi diagrama prezinta nuante de diferenta intre pagani, mahomedani si evrei, toti sunt la fel, in ignoranta totala de Cristos. Unii ar putea presupune la inceput ca aceasta vedere referitoare la proportia de crestini este prea intunecata si mai curand exagerata, dar noi credem contrariul. Ea arata crestinatatea nominala in cele mai luminoase culori posibile. De exemplu, cei 116.000.000 pusi ca protestanti sunt mult in exces fata de numarul adevarat. Saisprezece milioane, credem noi, exprima mai apropiat numarul membrilor adulti declarati ai bisericii, si un milion, ne temem, ar fi o estimare prea liberala a "turmei mici", a celor "sfintiti in Isus Cristos", care "umbla nu dupa trup, ci dupa spirit". Trebuie tinut minte ca o proportie mare a membrilor bisericii, intotdeauna pusi la socoteala, sunt copiii si pruncii. Acesta este cazul in special in tarile Europei. In multe dintre acestea copiii sunt socotiti membri ai bisericii din cea mai frageda pruncie.

 

Dar intunecat cum pare, acesta nu este cel mai intunecat tablou pe care-l prezinta omenirea cazuta. Decupajul de mai sus prezinta numai generatiile prezente in viata. Cand consideram faptul ca in cei sase mii de ani trecuti, secol dupa secol au maturat alte multimi vaste, care aproape toti au fost invaluiti in aceeasi ignoranta si pacat, cat de intunecata este scena! Vazut din acest popular punct de vedere, acesta este cu adevarat un tablou ingrozitor.

 

Diferitele crezuri de astazi invata ca toate aceste miliarde ale omenirii, nestiutoare de singurul nume dat sub ceruri prin care trebuie sa fim mantuiti, sunt pe drumul care duce drept spre chinul vesnic; si nu numai atat, dar toti cei 116.000.000 protestanti, exceptand foarte putini sfinti, sunt siguri de aceeasi soarta. Nu-i de mirare dar, ca aceia care cred astfel de lucruri ingrozitoare despre planurile si scopurile lui Iehova sa fie zelosi in promovarea proiectelor misionare-mirare este ca nu sunt innebuniti dupa ele. A crede cu adevarat asa, si a aprecia astfel de concluzii, ar lipsi viata de orice placere si ar invalui in tristete orice perspectiva luminoasa a naturii.

 

Pentru a arata ca in subiectul despre soarta paganilor nu am facut declaratii false despre "ortodoxie", citam din brosura, "Un apel mut in favoarea misiunilor externe", in care a fost publicata diagrama. Propozitia de incheiere este: "Evanghelizati marile generatii de peste hotare-cele o mie de milioane suflete care mor in disperare fara Cristos, intr-o proportie de 100.000 pe zi".

 

Dar, desi aceasta este trista priveliste din punct de vedere al crezurilor umane, Scripturile prezinta o vedere mai luminoasa, ceea ce aceste pagini au ca scop sa arate. Instruiti de Cuvant, nu putem crede ca marele plan de mantuire al lui Dumnezeu a fost sau va fi vreodata menit sa fie un astfel de esec. Va fi o usurare pentru copilul dezorientat al lui Dumnezeu sa remarce ca profetul Isaia prezice tocmai aceasta stare de lucruri si remediul ei, zicand: "Caci iata, intunericul va acoperi pamantul si negura mare popoarele; dar Domnul va rasari peste tine si slava Lui se va arata peste tine. Si neamuri (pagani) vor umbla in lumina ta". {# Isa 60:2,3} In aceasta profetie, negura mare este luminata de curcubeul fagaduintei: "Neamurile (popoarele pamantului in general) vor umbla in lumina ta".

 

Neintrerupta mizerie si intunecime a lumii, si progresul lent al adevarului, nu numai ca au fost o taina pentru Biserica, dar si lumea si-a cunoscut si simtit starea. A fost un intuneric ce se putea simti, asemenea intunericului care a invaluit Egiptul. Ca dovada la aceasta, remarcam spiritul randurilor urmatoare, extrase dintr-o revista din Filadelfia (S. U. A-n. e.). Indoiala si tristetea, intensificate de crezurile conflictuale ale diferitelor scoli, n-au fost inca risipite din mintea scriitorului prin razele adevarului divin emanate direct din Cuvantul lui Dumnezeu:

 

"Viata! Taina adanca! Cine poate sa spuna  Ce trebuinta are El de-acest slab lut?

 

Format de a Sa mana cu minunata maiestrie-

 

Materie, minte, vointa si suflet hotarat;

 

Nascut doar ca sa moara; moartea-sigur destin.

 

Unde-i atuncea acea boare, acea suflare trecatoare?

 

Caci unul macar din numarul cel mare,

 

Care-au trait, au murit si mult au suferit,

 

Nu se intoarce sa spuna planul maret-

 

Acel viitor, care-i al tau si al meu.

 

Te rugam, o, Doamne, inca o raza trimite,

 

Lumina ce calea sa ne arate;

 

Nu pe credinta bazata, ci o vedere mai clara,

 

Ai noptii nori intunecati sa-i faca sa dispara;

 

Aceasta indoiala, frica si spaima cutremuratoare

 

Si gandul ce ne strica prezenta binecuvantare.

 

Aceasta minte fara de-ncetare,

 

Mereu cu un avant mai mare

 

Respinge dogmele prezente,

 

Invatate de secte si scoli disonante,

 

Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi.

 

Vrem sa Te stim asa precum esti-

 

Al nostru loc la Tine-si rolul ce-l avem

 

In planul acesta fara egal

 

Creator infinit, si om.

 

Ridica valul acesta care vederea acopera dar,

 

‘Sa fie lumina!’ da porunca iar;

 

Dezvaluie taina tronului Tau,

 

Caci noi necunoscutul in bezna cautam."

 

La aceasta noi raspundem:

 

A vietii taina desigilata va spune curand

 

Ce bucurie are El in acest slab lut,

 

Format de a Sa mana cu minunata maiestrie,

 

Marcat cu al Sau chip: vointa si gandire;

 

Nascut nu ca sa moara, ci o nastere noua

 

Urmeaza sentintei-"pamantul in pamant".

 

Caci Unul din numarul cel mare,

 

Care-a trait, care-a murit si mult a suferit,

 

A inviat si-a dovedit planul maret al lui Dumnezeu-

 

Viitorul acela, al tau si al meu.

 

Al Sau Cuvant dezvaluie acum

 

O raza de lumina noua, ce ne conduce pe drum;

 

Ce-acum pe credinta se sprijina,

 

Dar ca si vederea este de sigura;

 

Si-ai noptii nori intunecati alunga:

 

De indoiala, frica, spaima cutremuratoare,

 

Si gandul ce stricat-a prezenta binecuvantare.

 

Acum, o, Doamne, cand fara de-ncetare

 

Aceasta minte cu avant mai mare

 

Respinge dogmele prezente,

 

Invatate de secte si scoli disonante,

 

Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi,

 

Te poate cauta si cunoaste asa precum esti;

 

Al nostru loc la Tine si rolul ce-l avem

 

In planul acesta fara egal,

 

Creator infinit, si om.

 

Ridica valul, descopera-n masura deplina,

 

Celor care pasesc in a cerului lumina,

 

A tronului Sau taina slavita

 

Ascunsa de veacuri, insa acum descoperita.

 

Astfel de binecuvantare vine acum pentru lume prin dezvaluirea scopului divin si prin deschiderea Cuvantului divin, binecuvantare si revelare din care suntem incredintati ca acest volum este o parte.

 

Cei care se vor intoarce de la simplele speculatii ale oamenilor si-si vor dedica timpul spre cercetarea Scripturilor, neexcluzand ratiunea, pe care Dumnezeu ne invita s-o folosim, {# Isa 1:18} vor afla ca un binecuvantat curcubeu al fagaduintei se intinde pe cer. Este o greseala a se presupune ca aceia fara credinta, si fara indreptatirea care urmeaza credintei, ar putea intelege clar adevarul: nu este pentru acestia. Psalmistul spune: "Lumina (adevarul) este semanata pentru cel drept". {# Ps 97:11} Pentru copilul lui Dumnezeu se da o candela care risipeste mult din intunericul de pe cararea lui. "Cuvantul Tau este o candela pentru piciorul meu, si o lumina pe cararea mea". {# Ps 119:105} Dar numai "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare, care merge mereu crescand pana la miezul zilei" (Proverbe 4:18). In realitate, nu este nici unul drept, "nu este nici un om drept, nici unul macar" (Romani 3:10); clasa la care se face referire aici este "indreptatita prin credinta". Numai aceasta clasa are privilegiul de a umbla pe cararea care straluceste tot mai mult-de a vedea nu numai dezvaluirea prezenta a planului lui Dumnezeu, dar si lucrurile viitoare. Este adevarat ca desi cararea fiecarei persoane credincioase este stralucitoare, totusi aplicarea speciala a acestei declaratii este la cei drepti (indreptatiti) ca si clasa. Patriarhii, profetii, apostolii si sfintii trecutului si prezentului au umblat in lumina ei crescanda; si lumina va continua sa creasca dincolo de prezent-"pana la ziua deplina". Este o singura carare continua, si acea lumina continua si crescanda este Marturia Divina, luminand pe masura ce devine cuvenita.

 

De aceea, "Bucurati-va in Domnul, voi dreptilor", asteptand implinirea acestei fagaduinte. Multi au atat de putina credinta incat nu cauta mai multa lumina, si, din cauza necredinciosiei si lipsei lor de preocupare, se permite ca ei sa stea in intuneric, in timp ce ar fi putut umbla in lumina crescanda.

 

Spiritul lui Dumnezeu, dat sa indrumeze Biserica in adevar, va lua din lucrurile scrise si ni le va arata; dar in afara de ceea ce este scris noi nu avem nevoie de nimic, deoarece Sfintele Scripturi pot sa intelepteasca spre mantuire, prin credinta care este in Isus Cristos. 2 Timotei 3:15.

 

Desi inca este adevarat ca "intuneric acopera pamantul si negura mare popoarele", lumea nu va ramane intotdeauna in aceasta stare. Suntem asigurati ca "vine dimineata". {# Isa 21:12} Dupa cum Dumnezeu face acum ca soarele natural sa rasara peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa, in ziua Milenara, Soarele Dreptatii va straluci in folosul intregii lumi si "va scoate la lumina lucrurile ascunse ale intunericului" (1 Corinteni 4:5). El va risipi aburii nocivi ai raului si va aduce viata, sanatate, pace si bucurie.

 

Privind in trecut, aflam ca atunci lumina n-a stralucit decat plapand. Promisiunile varstelor trecute erau vagi si nedeslusite. Promisiunile facute lui Avraam si altora, si reprezentate tipic in legea si ceremoniile Israelului trupesc, au fost doar umbre si au dat numai o idee vaga despre scopurile minunate si induratoare ale lui Dumnezeu. Ajungand in zilele lui Isus lumina a crescut. Pana atunci speranta cea mai inalta fusese ca Dumnezeu va aduce un eliberator pentru a salva pe Israel de vrajmasi si pentru a-l inalta ca natiune de capetenie a pamantului, pozitie de putere si influenta in care Dumnezeu il va folosi ca mijloc pentru binecuvantarea tuturor familiilor pamantului. Oferta facuta lor, de mostenire in imparatia lui Dumnezeu pe conditiile cerute, a fost atat de diferita de ceea ce asteptasera ei, iar perspectivele clasei in alegere ca sa ajunga candva la marirea promisa, considerate din exterior si omenesc, erau atat de putin probabile incat toti, in afara de putini, au fost orbiti astfel fata de mesaj. Orbirea si ostilitatea lor fata de mesaj a crescut in mod natural cand, in desfasurarea planului lui Dumnezeu, a venit timpul cuvenit pentru a-l extinde, si pentru ca invitatia de a participa la Imparatia promisa sa se poata aplica la fiecare creatura de sub ceruri, care prin exercitarea credintei sa fie socotita un copil al credinciosului Avraam si mostenitor al fagaduintei facute lui.

 

Dar, dupa Rusalii, cand Evanghelia prezentata de Isus a ajuns sa fie inteleasa, Biserica a vazut ca binecuvantarile pentru lume urmau sa aiba un caracter durabil, si ca pentru realizarea acestui scop Imparatia va fi spirituala si va fi compusa din israeliti adevarati, o "turma mica" aleasa atat dintre evrei cat si dintre neamuri, pentru a fi inaltata la natura si putere spirituala. De aceea citim ca Isus a adus la lumina prin Evanghelie viata si nemurirea (2 Timotei 1:10). Si din zilele lui Isus straluceste inca mai multa lumina, dupa cum El a prezis ca va fi, spunand: "Mai am sa va spun inca multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul... si va va dezvalui lucrurile viitoare. Ioan 16:12, 13.

 

Totusi, dupa ce apostolii au adormit, a venit un timp cand majoritatea Bisericii a inceput sa neglijeze candela si sa caute conducerea invatatorilor omenesti; iar invatatorii, umflati de mandrie, si-au insusit titluri si functii, si au inceput sa domneasca peste mostenirea lui Dumnezeu. Apoi gradual a luat fiinta o clasa speciala numita "cler", care s-au privit pe sine si au fost priviti de altii ca indrumatori cuveniti spre credinta si practica, separat de Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, in timp s-a dezvoltat marele sistem al papalitatii, printr-un respect necuvenit pentru invataturile oamenilor failibili si printr-o neglijare a Cuvantului infailibilului Dumnezeu.

 

Grave au fost intr-adevar rezultatele rele produse de aceasta neglijare a adevarului. Dupa cum toti stiu, ambele, biserica si lumea civilizata, au fost aproape cu totul inrobite de acest sistem si conduse spre a adora traditiile si crezurile oamenilor. Pentru a iesi din aceasta sclavie s-a dat o indrazneata si binecuvantata lovitura pentru libertate si pentru Biblie, prin ceea ce este cunoscut ca Reforma. Dumnezeu a ridicat luptatori indrazneti pentru Cuvantul Sau, printre care au fost: Luther, Zwingli, Melanchthon, Wycliffe, Knox si altii. Acestia au atras atentia asupra faptului ca papalitatea a dat la o parte Biblia si a pus in loc decretele si dogmele bisericii, si au scos in relief cateva din invataturile si practicile ei eronate, aratand ca erau construite pe traditii contrare adevarului si Cuvantului lui Dumnezeu. Acesti reformatori si aderentii lor au fost numiti protestanti, pentru ca au protestat impotriva papalitatii si au pretins Cuvantul lui Dumnezeu ca singura norma corecta de credinta si practica. In zilele Reformei multe suflete credin-cioase au umblat in lumina, atat cat stralucea atunci. Dar din zilele lor incoace protestantii au facut putin progres, deoarece, in loc sa umble in lumina, s-au oprit in jurul conducatorilor lor favoriti, dornici sa vada cat vedeau ei, dar nimic mai mult. Ei au pus hotare progresului lor in calea adevarului, ingradind impreuna cu putinul adevar pe care-l aveau multa eroare adusa de la biserica "mama". Majoritatea crestinilor au un respect superstitios pentru crezurile formulate astfel cu multi ani in urma, presupunand ca acum nu se poate cunoaste mai mult decat au cunoscut reformatorii despre planurile lui Dumnezeu.

 

Aceasta greseala a fost costisitoare; deoarece, pe langa faptul ca atunci numai putine principii mari ale adevarului au fost recuperate din gunoiul erorii, exista caracteristici speciale ale adevarului care-si au timpul cuvenit in mod constant, si crestinii au fost lipsiti de acestea prin gardurile crezurilor lor. Pentru a ilustra: A fost un adevar in zilele lui Noe, si unul care cerea credinta de la toti cei care voiau sa umble in lumina de atunci, ca venea un potop, in timp ce Adam si altii nu stiusera nimic despre el. N-ar fi propovaduire de adevar a propovadui acum un potop viitor, dar sunt alte adevaruri dispensationale care devin in mod constant cuvenite, despre care vom sti daca umblam in lumina candelei; astfel, daca avem toata lumina care a fost cuvenita cu cateva sute de ani in urma, si numai aceea, suntem intr-o anumita masura in intuneric.

 

Cuvantul lui Dumnezeu este un mare depozit de hrana pentru peregrinii flamanzi de pe cararea stralucitoare. Exista lapte pentru prunci si hrana tare pentru cei mai dezvoltati (1 Petru 2:2; Evrei 5:14); si nu numai atat, dar el contine hrana adaptata si pentru diferite anotimpuri si conditii; si Isus a spus ca servul credincios va scoate din depozit hrana la timp potrivit pentru casa credintei-"lucruri noi si vechi" (Luca 12:42; Matei 13:52). Ar fi imposibil ca astfel de lucruri sa se aduca de la orice crez sau depozit sectar. Am putea aduce unele lucruri vechi si bune de la fiecare, dar nimic nou. Adevarul continut in crezurile diferitelor secte este atat de acoperit si amestecat cu eroarea, incat frumusetea lui inerenta si valoarea lui adevarata nu se pot discerne. Diferitele crezuri se contrazic si se ciocnesc continuu; si cum fiecare pretinde o baza biblica, confuzia de gandire si discordia evidenta sunt puse pe seama Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta a dat nastere la obisnuitul proverb: "Biblia este o vioara veche, pe care se poate canta orice melodie".

 

Ce expresiv este acest proverb pentru necredinta vremurilor noastre, pricinuita de denaturarile Cuvantului si caracterului lui Dumnezeu prin traditii omenesti, ca si pentru cresterea inteligentei care nu se va mai inchina cu respect orb si superstitios in fata opiniilor semenilor, ci va cere socoteala pentru speranta care este in noi. Studentul credincios al Cuvantului trebuie sa fie intotdeauna in stare sa dea un argument pentru speranta lui. Numai Cuvantul lui Dumnezeu poate da intelepciune si este folositor pentru doctrina, instruire etc., "pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul pregatit" (1 Petru 3:15; 2 Timotei 3:15-17). Numai acest singur depozit contine o rezerva nesecata de lucruri, atat noi, cat si vechi-hrana la timp potrivit pentru casa. Desigur ca nici unul care crede declaratia scripturala "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare care merge mereu crescand pana la miezul zilei" nu va pretinde ca miezul zilei a venit in timpul lui Luther; si daca nu, facem bine ca dam atentie candelei noastre "ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, PANA SE VA CRAPA DE ZIUA". 2 Petru 1:19.

 

Nici nu este suficient ca acum ne gasim pe cararea luminii; noi trebuie "sa umblam in lumina", sa continuam sa facem progres, altfel lumina, care nu se opreste, va trece mai departe si ne va lasa in intuneric. Dificultatea multora este ca sed, si nu urmeaza pe cararea luminii. Luati o concordanta si examinati textele de sub cuvintele sed si stau, apoi comparati-le pe acestea cu cele gasite sub cuvintele umbla si alearga, si veti gasi un mare contrast. Oamenii "sed (locuiesc) in intuneric" si cu cei "batjocoritori", si stau (se opresc) printre pacatosi, dar "umbla" in lumina si "alearga" pentru premiu. # Isa 42:7 Ps 1:1; Evrei 12:1.

 

Perfectiunea cunostintei nu este un lucru al trecutului, ci al viitorului-al viitorului foarte apropiat, suntem incredintati; si pana cand nu recunoastem acest fapt nu suntem pregatiti sa apreciem si sa asteptam noi dezvaluiri ale planului Tatalui. Este adevarat, noi inca ne intoarcem la cuvintele profetilor si apostolilor pentru toata cunostinta prezentului si viitorului; dar nu pentru ca ei au inteles intotdeauna mai bine decat noi planurile si scopurile lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu i-a folosit ca purtatori de cuvant ai Sai, ca sa ne comunice noua, si intregii Biserici de-a lungul varstei Crestine, adevarul referitor la planurile Sale, imediat ce el devine cuvenit. Acest fapt este dovedit cu prisosinta de apostoli. Pavel ne spune ca Dumnezeu a facut cunoscut Bisericii crestine taina (secretul) vointei Sale, lucru pe care Si-l propusese in Sine si pe care nu-l descoperise niciodata inainte, desi il consemnase in cuvinte tainice care n-au putut fi intelese pana cand le-a sosit timpul, pentru ca ochii intelegerii noastre sa se deschida ca sa aprecieze "inalta chemare" destinata exclusiv credinciosilor varstei Crestine (Efeseni 1:9, 10, 17, 18; 3:4-6). Aceasta ne arata clar ca nici profetii, nici ingerii n-au inteles sensul profetiilor rostite. Petru spune ca atunci cand ei cu nerabdare au intrebat pentru a le cunoaste sensul, Dumnezeu le-a spus ca adevarurile cuprinse in profetiile lor nu erau pentru ei insisi, ci pentru noi, cei din varsta Crestina. El indeamna Biserica sa spere inca la mai mult har (favoare, binecuvantare) in aceasta directie-inca la mai multa cunostinta despre planurile lui Dumnezeu. 1 Petru 1:10-13.

 

Desi Isus a promis ca Biserica va fi condusa in tot adevarul, este evident ca urma sa fie o dezvaluire treptata a lui. Cu toate ca in zilele apostolilor Biserica era libera de multe erori care au aparut sub si in papalitate, totusi nu putem presupune ca Biserica timpurie a vazut asa de adanc sau asa de clar in planul lui Dumnezeu cum este posibil sa se vada astazi. Este de asemenea evident ca apostoli diferiti au avut grade diferite de patrundere in planul lui Dumnezeu, desi toate scrierile lor au fost tot atat de adevarat indrumate si inspirate de Dumnezeu, precum au fost si cuvintele profetilor. Pentru a ilustra diferentele de cunostinta, trebuie doar sa ne amintim cursul sovaitor, pentru un timp, al lui Petru si al altor apostoli, cu exceptia lui Pavel, cand Evanghelia incepea sa mearga la neamuri (Fapte 10:28; 11:1-3; Galateni 2:11-14). Nesiguranta lui Petru era in contrast vizibil cu siguranta lui Pavel, inspirat de cuvintele profetilor, de procedurile din trecut ale lui Dumnezeu si de descoperirile directe facute lui.

 

Pavel evident a avut revelatii mai bogate decat oricare alt apostol. Lui nu i-a fost ingaduit sa faca cunoscute aceste revelatii Bisericii, nici chiar celorlalti apostoli in mod complet si clar (2 Corinteni 12:4; Galateni 2:2), totusi, in acele viziuni si revelatii date lui Pavel putem vedea o valoare pentru intreaga Biserica; pentru ca, desi nu i-a fost permis sa spuna ceea ce a vazut, nici sa prezinte in amanunt tot ceea ce stia despre tainele lui Dumnezeu in legatura cu "varstele viitoare", totusi ceea ce a vazut a dat forta, nuanta si adancime de sens cuvintelor lui, pe care, in lumina faptelor ulterioare, a implinirilor profetice si a conducerii Spiritului, noi le putem aprecia mai deplin decat Biserica timpurie.

 

Ca intarire pentru declaratia anterioara, ne amintim ultima carte a Bibliei-Apocalipsa, scrisa prin anul 96 d. Hr. Cuvintele introductive o anunta ca pe o descoperire speciala de lucruri neintelese inainte. Aceasta dovedeste in concluzie ca, pana la timpul acela cel putin, planul lui Dumnezeu nu fusese complet revelat. Aceasta carte n-a fost vreodata, pana acum, tot ceea ce numele ei implica-o descoperire, o REVELATIE. In ceea ce priveste Biserica timpurie, probabil ca nimeni n-a inteles vreo parte a cartii. Chiar Ioan, care a avut viziunile, a fost probabil nestiutor de semnificatia celor vazute. El a fost atat profet cat si apostol; si in timp ce in calitate de apostol a inteles si a aratat ceea ce atunci era "hrana la timp cuvenit", ca profet a rostit lucruri care vor furniza "hrana" pentru casa in vremurile viitoare.

 

In timpul varstei Crestine unii dintre sfinti, examinand aceasta carte simbolica, au cautat sa inteleaga viitorul Bisericii, si fara indoiala ca toti care au citit si au inteles chiar si numai o parte din invataturile ei au fost binecuvantati asa cum a fost promis (Apocalips 1:3). Cartea a continuat sa se deschida pentru unii ca acestia, si in zilele Reformei a fost un ajutor important pentru Luther in a decide ca papalitatea, careia i-a fost serv constiincios, era intr-adevar "Anticristul" mentionat de apostol, a carui istorie vedem acum ca ocupa o parte atat de mare din acea profetie.

 

Astfel Dumnezeu dezvaluie treptat adevarul si reveleaza nemarginitele bogatii ale harului Sau; si ca urmare acum este cuvenita mult mai multa lumina decat in oricare alt timp trecut din istoria Bisericii.

 

"Si noi splendori vom mai vedea,

 

Lumina care creste inca." _

 

 

 

STUDIUL 2—Existenta unui Creator suprem si inteligent, stabilita

 

Dovezi din afara Bibliei, examinate in lumina ratiunii-O teorie care nu poate fi sustinuta-O teorie rational

  - Caracterul lui Dumnezeu, demonstrat-Deductii rationale

 

Chiar si din punct de vedere al scepticului, o cercetare rationala si sincera in necunoscut, prin lumina a ceea ce se cunoaste, va conduce pe cugetatorul inteligent, nepartinitor, in directia adevarului. Totusi, este evident ca fara o descoperire directa a planurilor si scopurilor lui Dumnezeu, oamenii ar putea numai aproxima adevarul si ar ajunge la concluzii nedefinite. Dar sa punem Biblia deoparte pentru un moment si sa privim lucrurile numai din punct de vedere rational.

 

Cel care poate privi cerul cu un telescop, sau chiar numai cu ochiul liber, si vede imensitatea creatiei, simetria, frumusetea, ordinea, armonia si diversitatea ei, si totusi se indoieste ca Creatorul ii este infinit superior, atat in intelepciune cat si in putere, sau cel care pentru un moment poate presupune ca o astfel de ordine a aparut intamplator, fara un Creator, si-a pierdut sau si-a ignorat facultatea de gandire pana acolo, incat poate fi in mod potrivit considerat, asa cum Biblia il numeste, nebun (unul care ignora sau caruia ii lipseste ratiunea): "Nebunul spune in inima lui: @Nu este Dumnezeu#". Totusi, dupa cum trebuie sa deduca orice minte rationala, cel putin atat este adevarat din Biblie, deoarece este un adevar vadit ca efectele trebuie sa fie produse de cauze competente. Chiar fiecare planta si fiecare floare spune volume de marturii despre acest subiect. Complicata in constructie, minunat de frumoasa ca forma si structura, fiecare vorbeste despre o intelepciune si o maiestrie mai presus de cea omeneasca. Ce mioapa este absurditatea care se lauda cu maiestria si ingeniozitatea omului, si atribuie simplei intamplari regularitatea, uniformitatea si armonia naturii; care recunoaste legile naturii, in timp ce neaga ca natura are un Legiuitor inteligent.

 

Unii care neaga existenta unui Creator inteligent pretind ca natura este singurul Dumnezeu, si ca de la natura au pornit toate formele de dezvoltare animala si vegetala fara a fi ordonate de inteligenta, ci sunt guvernate, spun ei, de "legea supravietuirii celui mai adecvat" intr-un proces de evolutie.

 

Acestei teorii ii lipseste dovada, deoarece peste tot in jurul nostru vedem ca diferitele creaturi sunt de naturi stabile, care nu evolueaza spre naturi mai inalte; si, desi cei care tin la aceasta teorie au facut eforturi repetate, n-au reusit niciodata nici sa combine specii diferite, nici sa produca o varietate noua stabila. Nu se cunoaste nici un caz in care un gen sa se fi transformat in altul*. Desi exista pesti care-si pot folosi aripioarele pentru un moment ca aripi si pot zbura afara din apa, si broaste care pot canta, nu se stie ca ele sa se fi schimbat in pasari. Desi printre animale sunt unele care au o usoara asemanare cu oamenii, dovada ca omul a evoluat din aceste creaturi lipseste complet. Dimpotriva, investigatiile dovedesc faptul ca desi din aceeasi specie se pot produce diferite varietati, este imposibil sa se combine specii diferite, sau una sa se dezvolte din alta. Pentru acelasi motiv nu se poate pretinde ca magarul si calul se inrudesc, desi se aseamana unul cu altul, deoarece este bine cunoscut ca progenitura lor este imperfecta si n-o poate propaga pe nici una din specii.

 

*Spre folosul unor cititori, remarcam ca schimbari ca transformarea omizilor in fluturi nu sunt schimbari de natura, omida nefiind decat larva iesita din oul fluturelui.

 

Desigur ca daca natura neinteligenta ar fi creatorul sau producatorul, ea ar continua procesul si n-ar exista astfel de lucruri cum sunt speciile stabile, deoarece fara inteligenta nimic n-ar ajunge la stari stabile. Evolutia ar fi astazi un fapt, si am vedea in jurul nostru pesti devenind pasari si maimute devenind oameni. Concluzionam ca aceasta teorie este in contradictie atat cu ratiunea umana cat si cu Biblia, cand pretinde ca fiintele inteligente au fost create de o putere careia ii lipseste inteligenta.

 

Expunem pe scurt, dupa cum urmeaza, o teorie cu privire la creare (cu exceptia omului) printr-un proces de evolutie, la care nu vedem nici o obiectie serioasa: Ea presupune ca diferitele specii din prezent sunt fixate si neschimbatoare in privinta naturii sau genului, si chiar daca naturile prezente pot fi dezvoltate la un grad mult mai inalt, chiar la perfectiune, aceste specii sau naturi vor fi pentru totdeauna aceleasi. Aceasta teorie presupune mai departe ca nici una din aceste specii stabile n-au fost create asa la origine, ci in trecutul indepartat s-au dezvoltat din pamant si dintr-o forma intr-alta printr-un proces treptat de evolutie. Aceste evolutii, sub legi stabilite divin, in care schimbarile de hrana si de clima au jucat un rol important, se poate sa fi continuat pana cand au fost fixate speciile stabile, asa cum se vad in prezent, in afara carora este imposibila schimbarea, dupa toate aparentele fiind atins ultimul scop al Creatorului in aceasta privinta. Desi fiecare dintre diferitele familii de plante si animale poate fi imbunatatita sau degradata, nici una din ele nu poate fi schimbata in alte familii sau genuri si nici ele nu pot fi produse din altele. Desi fiecare din acestea poate ajunge la perfectiunea propriei sale naturi stabile, scopul Creatorului cu privire la natura fiind atins, o schimbare in continuare in aceasta privinta este imposibila.

 

Se pretinde ca plantele si animalele initiale, de la care au provenit varietatile stabile prezente, s-au stins inainte de crearea omului. Schelete si fosile de animale si plante care nu exista acum, gasite adanc sub suprafata pamantului, favorizeaza aceasta teorie. Aceasta vedere nu ignora si nu respinge invatatura Bibliei ca omul a fost o creatie directa si perfecta, facuta in chipul mintal si moral al Creatorului sau, si nu o dezvoltare printr-un proces de evolutie, probabil obisnuit la restul creatiei. Aceasta vedere nu va dezminti in nici un sens, ci va sprijini ceea ce pretinde Biblia, ca natura, asa cum este astazi, invata ca o Fiinta inteligenta a ordonat-o si a fost prima ei cauza. Sa faca ratiunea umana tot ce poate pentru a pune faptele cunoscute pe seama cauzelor rezonabile si competente, dand legilor naturii creditul cuvenit in fiecare caz; dar in spatele intregului mecanism complicat al naturii este mana marelui Autor, inteligentul, atotputernicul Dumnezeu.

 

Afirmam deci ca existenta unui Creator inteligent este un adevar clar demonstrat, a carui dovada este peste tot in jurul nostru: da, si in noi; deoarece noi suntem opera Lui, ale carei puteri mintale si corporale, toate, vorbesc despre o minunata maiestrie, mai presus de intelegerea noastra. Si El este de asemenea Proiectantul si Creatorul a ceea ce noi numim natura. Noi pretindem ca El a ordonat si stabilit legile naturii, a caror actiune o vedem si-i admiram frumusetea si armonia. Pe Acesta, a carui intelepciune a planuit Universul si a carui putere il sustine si-l conduce, a carui intelepciune si putere o depaseste atat de nemasurat de mult pe a noastra, noi Il veneram si-L adoram instinctiv.

 

A ne da seama de existenta acestui Dumnezeu tare nu inseamna decat a ne teme de atotputernica Lui tarie, daca nu-L vedem inzestrat cu bunavointa si bunatatea corespunzatoare puterii Lui. De acest fapt suntem de asemenea pe deplin asigurati prin aceeasi marturie care-I dovedeste existenta, puterea si intelepciunea. Nu numai ca ni se impune concluzia ca exista un Dumnezeu, si ca puterea si intelepciunea Lui sunt nemasurat mai presus de ale noastre, dar si ratiunea ne obliga sa ajungem la concluzia ca lucrul cel mai mare creat nu este superior Creatorului; deci trebuie sa concluzionam ca cea mai mare manifestare de bunavointa si dreptate printre oameni este inferioara in intindere fata de aceea a Creatorului, intocmai cum intelepciunea si puterea omului sunt inferioare fata de ale Lui. Si astfel avem in fata vederii noastre mintale caracterul si atri-butele marelui Creator. El este intelept, drept, iubitor si puternic; iar sfera atributelor Sale este, din necesitate, nemasurat mai larga decat aceea a celei mai mari creatii ale Sale.

 

Mai departe insa: dupa ce am ajuns la aceasta concluzie rationala in legatura cu existenta si caracterul Creatorului nostru, sa intrebam: Ce trebuie sa asteptam de la o astfel de fiinta? Raspunsul este ca posesia acestor atribute argumenteaza in mod rational exercitarea lor, folosirea lor. Puterea lui Dumnezeu trebuie sa fie folosita, si aceasta in armonie cu propria Sa natura-in mod intelept, just si binevoitor. Oricare ar fi mijloacele pentru acest scop, oricare ar fi actiunea puterii lui Dumnezeu, rezultatul final trebuie sa fie in concordanta cu natura si caracterul Sau, si fiecare pas trebuie sa fie aprobat de intelepciunea Sa infinita.

 

Ce ar putea fi mai rational decat o astfel de exercitare a puterii asa cum o vedem manifestata in crearea nenumaratelor lumi din jurul nostru si in minunata varietate de pe pamant? Ce ar putea fi mai rational decat crearea omului, inzestrat cu ratiune si judecata, capabil de a aprecia lucrarile Creatorului si de a considera maiestria Lui-intelepciunea, dreptatea, pu-terea si iubirea Lui? Totul este rational si in perfect acord cu faptele cunoscute noua.

 

Si acum urmeaza afirmatia noastra finala. Nu este oare rational sa presupunem ca o astfel de fiinta infinit de inteleapta si buna, dupa ce a facut o creatie capabila de a-L aprecia pe El si planul Sau, va fi miscata de iubirea si dreptatea Sa ca sa completeze lipsurile naturii acelei creatii, dandu-i o REVELATIE? N-ar fi oare o presupunere rationala, ca Dumnezeu sa dea omului informatii referitoare la obiectivul existentei lui si informatii referitoare la planurile Sale pentru viitorul lui? Dimpotriva, intrebam noi, n-ar fi oare irational sa presupunem ca un astfel de Creator ar face o creatie cum e omul, inzestrata cu puteri de gandire care ajung in viitor, si totusi sa nu-i faca nici o descoperire a planurilor Sale, care sa-i satisfaca acele dorinte? O astfel de purtare ar fi lipsita de logica, deoarece ar fi contrara caracterului pe care noi pe drept il atribuim lui Dumnezeu; contrara purtarii adecvate unei fiinte controlate de dreptate si iubire.

 

Putem gandi ca daca Intelepciunea divina, creand omul, ar fi hotarat ca este nepotrivit sa-i acorde o cunostinta a destinului sau viitor si a locului sau in planurile Creatorului, atunci, desigur, atat Dreptatea, cat si Iubirea divina, ar fi insistat ca fiinta sa fie atat de limitata in capacitatea ei, incat sa nu fie in mod continuu dezorientata si chinuita de indoieli, temeri si nestiinta, si, in consecinta, Puterea divina ar fi fost folosita sub acele limite. Deci, faptul ca omul are capacitate de apreciere a revelatiei planului divin, luat in legatura cu caracterul recu-noscut al Creatorului sau, este un motiv suficient de a astepta ca Dumnezeu sa acorde o astfel de revelatie, la astfel de timp si in asa maniera cum a aprobat intelepciunea Lui. Asadar, avand in vedere aceste consideratii, chiar daca nu am cunoaste Biblia, ratiunea ne-ar conduce sa asteptam si sa fim atenti la o astfel de revelatie cum pretinde Biblia ca este. Si mai mult, remarcand ordinea si armonia creatiei generale, cum in mare procesiune astrele si sistemele isi pastreza timpul si locul, nu putem decat sa tragem concluzia ca neregularitatile mici, cum ar fi cutremurele de pamant, cicloanele etc., nu sunt decat indicatii ca in prezent conlucrarea diferitelor elemente in aceasta lume nu este perfecta. O asigurare ca in cele din urma toate vor fi perfecte si armonioase pe pamant ca si in ceruri, cu unele explicatii ale motivelor ca in prezent nu este asa, sunt cereri rationale pe care oamenii rationali pot sa le aiba si la care Creatorul, a carui intelepciune, putere si bunavointa sunt demonstrate, poate sa raspunda. Deci, noi trebuie sa asteptam ca revelatia cautata sa includa o astfel de asigurare si o astfel de explicatie.

 

Fiind stabilit ca este intelept de a astepta o revelatie a vointei si planului lui Dumnezeu cu privire la rasa noastra, in capitolul urmator vom examina caracterul general al Bibliei, care pretinde a fi tocmai o astfel de revelatie. Si daca ea prezinta caracterul lui Dumnezeu in perfecta armonie cu ceea ce ratiunea dicteaza, asa cum s-a considerat mai sus, sa tragem concluzia ca ea se dovedeste astfel a fi revelatia necesara si rationala asteptata de la Dumnezeu, si atunci sa-i acceptam marturia ca atare. Daca sunt de la Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt pe deplin apreciate, vor fi in acord cu caracterul Lui, care, ratiunea ne asigura, este perfect in intelepciune, dreptate, iubire si putere.

 

"Voi ce departe cercetati, cu minti iscoditoare,

 

Si peste tot descoperiti minuni incantatoare,

 

Marturisiti-i ai Lui pasi,

 

Va inchinati si-L adorati.

 

Cerurile, Doamne, slava Ta vestesc,

 

Fiecare stea intelepciunea Iti reflecta;

 

Dar cand ochii nostri in Cuvantul Tau privesc,

 

Citesc numele Tau in randuri mai frumoase inca."

 

Lumina soarelui peste toti

 

"Ce nebunie dar", striga criticul ne-ncrezator,

 

Cu ochi cunoscator in ale lumii, si zambet intelept si dispretuitor,

 

"In timp ce fort catre fort si post catre post repetand,

 

Tobele neincetat suna, la lupta chemand;

 

Si-n jurul pamantului verde, al bisericii dangat de clopot

 

Tine isonul tobelor ce suna apelul in ropot;

 

La pace visand intr-o lume plina de arme,

 

La sabii in fiare de plug prin a Scripturilor vraja schimbate,

 

La neamuri ce cu vin de sange-s imbatate,

 

Mergand impleticindu-se cand iau angajamentul de fraternitate,

 

Ca unul beat raspund la a parintelui Matei chemare.

 

 ***

 

Kaizer ori Ziditor, frau pune cu o baricada

 

Din frunze de maslin si rezolutiuni;

 

Armele tintuie cu Scripturi taioase

 

Si spera sa-nfrangi flotele cu goale figuri de stil.

 

Gloria si pompa razboiului inca va mai atrage

 

Multimea in urale cand trec a lor parade;

 

Trudnica munca sapca inca-si va mai scoate

 

Cand cei bravi pleaca; frumoasele femei vor afisa batiste fluturate;

 

Bardul vitejia inca va canta,

 

Si-n fata celor tari, adoratorii de eroi genunchii inca-si vor pleca;

 

Cleric molatic, rozuliu, in haina de samur,

 

La a treia sticla de vin inspirator,

 

Demonstra-va audientei cu panas si cu sabii

 

Ca-ndeletnicirea lor este-n acord cu legea iubirii;

 

Si Biserica pentru stat, si statul pentru Biserica se va bate,

 

Cazand de acord ca numai puterea are dreptate."

 

Cu toate aceste zambete batjocoritoare, voi credinciosii, putini,

 

Care-ndrazniti sa tineti sus Cuvantul Domnului

 

Si-adevarat sa-l marturisiti,

 

A caror clarvazatoare credinta acest timp rau transcende,

 

Si peste pustiul nelegiuirii vietii prezente

 

Vede calmul viitor in verde-nvesmantat,

 

Si muntii in nori si lumina, cu blande paraiase brazdati;

 

Pastrati inca poteca pe care datoria va cere sa umblati,

 

Chiar dac-a-lumii-ntelepciune clatina capul precaut.

 

Nici un adevar nu coboara din cer asupra pamantului

 

Fara sa fie-ntampinat de zambetul dispretuitor al scepticului;

 

Negat si batjocorit, binecuvantarile lui intre timp vor cadea

 

Obisnuit ca roua si lumina soarelui, peste toti asemenea.

 

-Whittier

 

 

 

STUDIUL 2—Existenta unui Creator suprem si inteligent, stabilita

 

Dovezi din afara Bibliei, examinate in lumina ratiunii-O teorie care nu poate fi sustinuta-O teorie rational

  - Caracterul lui Dumnezeu, demonstrat-Deductii rationale

 

Chiar si din punct de vedere al scepticului, o cercetare rationala si sincera in necunoscut, prin lumina a ceea ce se cunoaste, va conduce pe cugetatorul inteligent, nepartinitor, in directia adevarului. Totusi, este evident ca fara o descoperire directa a planurilor si scopurilor lui Dumnezeu, oamenii ar putea numai aproxima adevarul si ar ajunge la concluzii nedefinite. Dar sa punem Biblia deoparte pentru un moment si sa privim lucrurile numai din punct de vedere rational.

 

Cel care poate privi cerul cu un telescop, sau chiar numai cu ochiul liber, si vede imensitatea creatiei, simetria, frumusetea, ordinea, armonia si diversitatea ei, si totusi se indoieste ca Creatorul ii este infinit superior, atat in intelepciune cat si in putere, sau cel care pentru un moment poate presupune ca o astfel de ordine a aparut intamplator, fara un Creator, si-a pierdut sau si-a ignorat facultatea de gandire pana acolo, incat poate fi in mod potrivit considerat, asa cum Biblia il numeste, nebun (unul care ignora sau caruia ii lipseste ratiunea): "Nebunul spune in inima lui: @Nu este Dumnezeu#". Totusi, dupa cum trebuie sa deduca orice minte rationala, cel putin atat este adevarat din Biblie, deoarece este un adevar vadit ca efectele trebuie sa fie produse de cauze competente. Chiar fiecare planta si fiecare floare spune volume de marturii despre acest subiect. Complicata in constructie, minunat de frumoasa ca forma si structura, fiecare vorbeste despre o intelepciune si o maiestrie mai presus de cea omeneasca. Ce mioapa este absurditatea care se lauda cu maiestria si ingeniozitatea omului, si atribuie simplei intamplari regularitatea, uniformitatea si armonia naturii; care recunoaste legile naturii, in timp ce neaga ca natura are un Legiuitor inteligent.

 

Unii care neaga existenta unui Creator inteligent pretind ca natura este singurul Dumnezeu, si ca de la natura au pornit toate formele de dezvoltare animala si vegetala fara a fi ordonate de inteligenta, ci sunt guvernate, spun ei, de "legea supravietuirii celui mai adecvat" intr-un proces de evolutie.

 

Acestei teorii ii lipseste dovada, deoarece peste tot in jurul nostru vedem ca diferitele creaturi sunt de naturi stabile, care nu evolueaza spre naturi mai inalte; si, desi cei care tin la aceasta teorie au facut eforturi repetate, n-au reusit niciodata nici sa combine specii diferite, nici sa produca o varietate noua stabila. Nu se cunoaste nici un caz in care un gen sa se fi transformat in altul*. Desi exista pesti care-si pot folosi aripioarele pentru un moment ca aripi si pot zbura afara din apa, si broaste care pot canta, nu se stie ca ele sa se fi schimbat in pasari. Desi printre animale sunt unele care au o usoara asemanare cu oamenii, dovada ca omul a evoluat din aceste creaturi lipseste complet. Dimpotriva, investigatiile dovedesc faptul ca desi din aceeasi specie se pot produce diferite varietati, este imposibil sa se combine specii diferite, sau una sa se dezvolte din alta. Pentru acelasi motiv nu se poate pretinde ca magarul si calul se inrudesc, desi se aseamana unul cu altul, deoarece este bine cunoscut ca progenitura lor este imperfecta si n-o poate propaga pe nici una din specii.

 

*Spre folosul unor cititori, remarcam ca schimbari ca transformarea omizilor in fluturi nu sunt schimbari de natura, omida nefiind decat larva iesita din oul fluturelui.

 

Desigur ca daca natura neinteligenta ar fi creatorul sau producatorul, ea ar continua procesul si n-ar exista astfel de lucruri cum sunt speciile stabile, deoarece fara inteligenta nimic n-ar ajunge la stari stabile. Evolutia ar fi astazi un fapt, si am vedea in jurul nostru pesti devenind pasari si maimute devenind oameni. Concluzionam ca aceasta teorie este in contradictie atat cu ratiunea umana cat si cu Biblia, cand pretinde ca fiintele inteligente au fost create de o putere careia ii lipseste inteligenta.

 

Expunem pe scurt, dupa cum urmeaza, o teorie cu privire la creare (cu exceptia omului) printr-un proces de evolutie, la care nu vedem nici o obiectie serioasa: Ea presupune ca diferitele specii din prezent sunt fixate si neschimbatoare in privinta naturii sau genului, si chiar daca naturile prezente pot fi dezvoltate la un grad mult mai inalt, chiar la perfectiune, aceste specii sau naturi vor fi pentru totdeauna aceleasi. Aceasta teorie presupune mai departe ca nici una din aceste specii stabile n-au fost create asa la origine, ci in trecutul indepartat s-au dezvoltat din pamant si dintr-o forma intr-alta printr-un proces treptat de evolutie. Aceste evolutii, sub legi stabilite divin, in care schimbarile de hrana si de clima au jucat un rol important, se poate sa fi continuat pana cand au fost fixate speciile stabile, asa cum se vad in prezent, in afara carora este imposibila schimbarea, dupa toate aparentele fiind atins ultimul scop al Creatorului in aceasta privinta. Desi fiecare dintre diferitele familii de plante si animale poate fi imbunatatita sau degradata, nici una din ele nu poate fi schimbata in alte familii sau genuri si nici ele nu pot fi produse din altele. Desi fiecare din acestea poate ajunge la perfectiunea propriei sale naturi stabile, scopul Creatorului cu privire la natura fiind atins, o schimbare in continuare in aceasta privinta este imposibila.

 

Se pretinde ca plantele si animalele initiale, de la care au provenit varietatile stabile prezente, s-au stins inainte de crearea omului. Schelete si fosile de animale si plante care nu exista acum, gasite adanc sub suprafata pamantului, favorizeaza aceasta teorie. Aceasta vedere nu ignora si nu respinge invatatura Bibliei ca omul a fost o creatie directa si perfecta, facuta in chipul mintal si moral al Creatorului sau, si nu o dezvoltare printr-un proces de evolutie, probabil obisnuit la restul creatiei. Aceasta vedere nu va dezminti in nici un sens, ci va sprijini ceea ce pretinde Biblia, ca natura, asa cum este astazi, invata ca o Fiinta inteligenta a ordonat-o si a fost prima ei cauza. Sa faca ratiunea umana tot ce poate pentru a pune faptele cunoscute pe seama cauzelor rezonabile si competente, dand legilor naturii creditul cuvenit in fiecare caz; dar in spatele intregului mecanism complicat al naturii este mana marelui Autor, inteligentul, atotputernicul Dumnezeu.

 

Afirmam deci ca existenta unui Creator inteligent este un adevar clar demonstrat, a carui dovada este peste tot in jurul nostru: da, si in noi; deoarece noi suntem opera Lui, ale carei puteri mintale si corporale, toate, vorbesc despre o minunata maiestrie, mai presus de intelegerea noastra. Si El este de asemenea Proiectantul si Creatorul a ceea ce noi numim natura. Noi pretindem ca El a ordonat si stabilit legile naturii, a caror actiune o vedem si-i admiram frumusetea si armonia. Pe Acesta, a carui intelepciune a planuit Universul si a carui putere il sustine si-l conduce, a carui intelepciune si putere o depaseste atat de nemasurat de mult pe a noastra, noi Il veneram si-L adoram instinctiv.

 

A ne da seama de existenta acestui Dumnezeu tare nu inseamna decat a ne teme de atotputernica Lui tarie, daca nu-L vedem inzestrat cu bunavointa si bunatatea corespunzatoare puterii Lui. De acest fapt suntem de asemenea pe deplin asigurati prin aceeasi marturie care-I dovedeste existenta, puterea si intelepciunea. Nu numai ca ni se impune concluzia ca exista un Dumnezeu, si ca puterea si intelepciunea Lui sunt nemasurat mai presus de ale noastre, dar si ratiunea ne obliga sa ajungem la concluzia ca lucrul cel mai mare creat nu este superior Creatorului; deci trebuie sa concluzionam ca cea mai mare manifestare de bunavointa si dreptate printre oameni este inferioara in intindere fata de aceea a Creatorului, intocmai cum intelepciunea si puterea omului sunt inferioare fata de ale Lui. Si astfel avem in fata vederii noastre mintale caracterul si atri-butele marelui Creator. El este intelept, drept, iubitor si puternic; iar sfera atributelor Sale este, din necesitate, nemasurat mai larga decat aceea a celei mai mari creatii ale Sale.

 

Mai departe insa: dupa ce am ajuns la aceasta concluzie rationala in legatura cu existenta si caracterul Creatorului nostru, sa intrebam: Ce trebuie sa asteptam de la o astfel de fiinta? Raspunsul este ca posesia acestor atribute argumenteaza in mod rational exercitarea lor, folosirea lor. Puterea lui Dumnezeu trebuie sa fie folosita, si aceasta in armonie cu propria Sa natura-in mod intelept, just si binevoitor. Oricare ar fi mijloacele pentru acest scop, oricare ar fi actiunea puterii lui Dumnezeu, rezultatul final trebuie sa fie in concordanta cu natura si caracterul Sau, si fiecare pas trebuie sa fie aprobat de intelepciunea Sa infinita.

 

Ce ar putea fi mai rational decat o astfel de exercitare a puterii asa cum o vedem manifestata in crearea nenumaratelor lumi din jurul nostru si in minunata varietate de pe pamant? Ce ar putea fi mai rational decat crearea omului, inzestrat cu ratiune si judecata, capabil de a aprecia lucrarile Creatorului si de a considera maiestria Lui-intelepciunea, dreptatea, pu-terea si iubirea Lui? Totul este rational si in perfect acord cu faptele cunoscute noua.

 

Si acum urmeaza afirmatia noastra finala. Nu este oare rational sa presupunem ca o astfel de fiinta infinit de inteleapta si buna, dupa ce a facut o creatie capabila de a-L aprecia pe El si planul Sau, va fi miscata de iubirea si dreptatea Sa ca sa completeze lipsurile naturii acelei creatii, dandu-i o REVELATIE? N-ar fi oare o presupunere rationala, ca Dumnezeu sa dea omului informatii referitoare la obiectivul existentei lui si informatii referitoare la planurile Sale pentru viitorul lui? Dimpotriva, intrebam noi, n-ar fi oare irational sa presupunem ca un astfel de Creator ar face o creatie cum e omul, inzestrata cu puteri de gandire care ajung in viitor, si totusi sa nu-i faca nici o descoperire a planurilor Sale, care sa-i satisfaca acele dorinte? O astfel de purtare ar fi lipsita de logica, deoarece ar fi contrara caracterului pe care noi pe drept il atribuim lui Dumnezeu; contrara purtarii adecvate unei fiinte controlate de dreptate si iubire.

 

Putem gandi ca daca Intelepciunea divina, creand omul, ar fi hotarat ca este nepotrivit sa-i acorde o cunostinta a destinului sau viitor si a locului sau in planurile Creatorului, atunci, desigur, atat Dreptatea, cat si Iubirea divina, ar fi insistat ca fiinta sa fie atat de limitata in capacitatea ei, incat sa nu fie in mod continuu dezorientata si chinuita de indoieli, temeri si nestiinta, si, in consecinta, Puterea divina ar fi fost folosita sub acele limite. Deci, faptul ca omul are capacitate de apreciere a revelatiei planului divin, luat in legatura cu caracterul recu-noscut al Creatorului sau, este un motiv suficient de a astepta ca Dumnezeu sa acorde o astfel de revelatie, la astfel de timp si in asa maniera cum a aprobat intelepciunea Lui. Asadar, avand in vedere aceste consideratii, chiar daca nu am cunoaste Biblia, ratiunea ne-ar conduce sa asteptam si sa fim atenti la o astfel de revelatie cum pretinde Biblia ca este. Si mai mult, remarcand ordinea si armonia creatiei generale, cum in mare procesiune astrele si sistemele isi pastreza timpul si locul, nu putem decat sa tragem concluzia ca neregularitatile mici, cum ar fi cutremurele de pamant, cicloanele etc., nu sunt decat indicatii ca in prezent conlucrarea diferitelor elemente in aceasta lume nu este perfecta. O asigurare ca in cele din urma toate vor fi perfecte si armonioase pe pamant ca si in ceruri, cu unele explicatii ale motivelor ca in prezent nu este asa, sunt cereri rationale pe care oamenii rationali pot sa le aiba si la care Creatorul, a carui intelepciune, putere si bunavointa sunt demonstrate, poate sa raspunda. Deci, noi trebuie sa asteptam ca revelatia cautata sa includa o astfel de asigurare si o astfel de explicatie.

 

Fiind stabilit ca este intelept de a astepta o revelatie a vointei si planului lui Dumnezeu cu privire la rasa noastra, in capitolul urmator vom examina caracterul general al Bibliei, care pretinde a fi tocmai o astfel de revelatie. Si daca ea prezinta caracterul lui Dumnezeu in perfecta armonie cu ceea ce ratiunea dicteaza, asa cum s-a considerat mai sus, sa tragem concluzia ca ea se dovedeste astfel a fi revelatia necesara si rationala asteptata de la Dumnezeu, si atunci sa-i acceptam marturia ca atare. Daca sunt de la Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt pe deplin apreciate, vor fi in acord cu caracterul Lui, care, ratiunea ne asigura, este perfect in intelepciune, dreptate, iubire si putere.

 

"Voi ce departe cercetati, cu minti iscoditoare,

 

Si peste tot descoperiti minuni incantatoare,

 

Marturisiti-i ai Lui pasi,

 

Va inchinati si-L adorati.

 

Cerurile, Doamne, slava Ta vestesc,

 

Fiecare stea intelepciunea Iti reflecta;

 

Dar cand ochii nostri in Cuvantul Tau privesc,

 

Citesc numele Tau in randuri mai frumoase inca."

 

Lumina soarelui peste toti

 

"Ce nebunie dar", striga criticul ne-ncrezator,

 

Cu ochi cunoscator in ale lumii, si zambet intelept si dispretuitor,

 

"In timp ce fort catre fort si post catre post repetand,

 

Tobele neincetat suna, la lupta chemand;

 

Si-n jurul pamantului verde, al bisericii dangat de clopot

 

Tine isonul tobelor ce suna apelul in ropot;

 

La pace visand intr-o lume plina de arme,

 

La sabii in fiare de plug prin a Scripturilor vraja schimbate,

 

La neamuri ce cu vin de sange-s imbatate,

 

Mergand impleticindu-se cand iau angajamentul de fraternitate,

 

Ca unul beat raspund la a parintelui Matei chemare.

 

 ***

 

Kaizer ori Ziditor, frau pune cu o baricada

 

Din frunze de maslin si rezolutiuni;

 

Armele tintuie cu Scripturi taioase

 

Si spera sa-nfrangi flotele cu goale figuri de stil.

 

Gloria si pompa razboiului inca va mai atrage

 

Multimea in urale cand trec a lor parade;

 

Trudnica munca sapca inca-si va mai scoate

 

Cand cei bravi pleaca; frumoasele femei vor afisa batiste fluturate;

 

Bardul vitejia inca va canta,

 

Si-n fata celor tari, adoratorii de eroi genunchii inca-si vor pleca;

 

Cleric molatic, rozuliu, in haina de samur,

 

La a treia sticla de vin inspirator,

 

Demonstra-va audientei cu panas si cu sabii

 

Ca-ndeletnicirea lor este-n acord cu legea iubirii;

 

Si Biserica pentru stat, si statul pentru Biserica se va bate,

 

Cazand de acord ca numai puterea are dreptate."

 

Cu toate aceste zambete batjocoritoare, voi credinciosii, putini,

 

Care-ndrazniti sa tineti sus Cuvantul Domnului

 

Si-adevarat sa-l marturisiti,

 

A caror clarvazatoare credinta acest timp rau transcende,

 

Si peste pustiul nelegiuirii vietii prezente

 

Vede calmul viitor in verde-nvesmantat,

 

Si muntii in nori si lumina, cu blande paraiase brazdati;

 

Pastrati inca poteca pe care datoria va cere sa umblati,

 

Chiar dac-a-lumii-ntelepciune clatina capul precaut.

 

Nici un adevar nu coboara din cer asupra pamantului

 

Fara sa fie-ntampinat de zambetul dispretuitor al scepticului;

 

Negat si batjocorit, binecuvantarile lui intre timp vor cadea

 

Obisnuit ca roua si lumina soarelui, peste toti asemenea.

 

-Whittier

 

STUDIUL 3

 

Biblia ca descoperire divina, privita in lumina ratiunii

 

Pretentiile Bibliei si marturiile de suprafata ale credibilitatii ei-Antichitatea si pastrarea ei-Influenta ei morala-Motivele scriitorilor-Caracterul general al scrierilor-Cartile lui Moise-Legea lui Moise-Particularitatile guvernului instituit de Moise-Nu a fost un sistem de intrigi clericale-Instructiuni pentru conducatorii civili-Bogatii si saracii la acelasi nivel in fata legii-Protectie impotriva amestecului in drepturile poporului-Preotimea nu era o clasa favorizata; cum era sustinuta etc. -Aparare impotriva asupririi strainilor, vaduvelor, orfanilor si slujitorilor-Profetii Bibliei-Exista o trasatura comuna de unire intre lege, profeti si scriitorii Noului Testament? -Minunile nu sunt irationale-Concluzie rationala

 

Biblia este faclia civilizatiei si libertatii. Influenta ei buna in societate a fost recunoscuta de catre cei mai mari oameni de stat, chiar daca ei au privit-o in cea mai mare parte prin diferitii ochelari ai crezurilor conflictuale, care, in timp ce sustin Biblia, ii denatureaza grav invataturile. Desi neintentionat, distinsa carte veche este dureros denaturata de catre prietenii ei, dintre care multi si-ar da viata pentru ea; si totusi ei ii aduc mai multa dauna vitala decat dusmanii ei, pretinzand ca ea sprijina conceptiile lor gresite despre adevarul ei, conceptii de multa vreme respectate, primite prin traditiile parintilor lor. Ce bine ar fi ca acestia sa se trezeasca, sa-si reexamineze oracolul si sa puna pe vrajmasii ei in incurcatura, deposedandu-i de armele lor!

 

Deoarece lumina naturii ne conduce spre a astepta o revelatie de la Dumnezeu, mai deplina decat aceea pe care ne-o da natura, mintea rationala, cugetatoare, va fi pregatita sa examineze pretentiile a orice se sustine a fi revelatie divina, care da o dovada exterioara rationala de realism pentru astfel de pretentii. Biblia pretinde a fi o astfel de revelatie de la Dumnezeu si vine cu dovezi exterioare suficiente cu privire la corectitudinea posibila a pretentiilor ei, si ne da o speranta rationala ca investigarea mai indeaproape va dezvalui dovezi mai complete si mai sigure ca este intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu.

 

Biblia este cea mai veche carte in existenta; ea a supravietuit furtunilor a 30 de secole. Oamenii s-au straduit prin toate mijloacele posibile s-o izgoneasca de pe fata pamantului: au ascuns-o, au ars-o, au facut ca faptul de a o avea in posesie sa fie o crima care se pedepseste cu moartea, si cele mai amare si neinduratoare persecutii au fost duse impotriva celor care au avut credinta in ea; dar cartea inca traieste. Astazi, in timp ce multi din vrajmasii ei dorm in moarte, si sute de vo-lume scrise s-o discrediteze si sa-i rastoarne influenta sunt de mult uitate, Biblia si-a gasit locul in fiecare popor si limba a pamantului, fiind facute peste doua sute de traduceri diferite ale ei. Faptul ca aceasta carte a supravietuit asa de multe secole, in ciuda atator inegalabile eforturi de a o surghiuni si nimici, este cel putin o puternica dovada suplimentara ca marea Fiinta pe care ea o pretinde ca autor al ei a fost si Pastratorul ei.

 

Este de asemenea adevarat ca influenta morala a Bibliei este uniform buna. Cei care devin studenti atenti ai paginilor ei se ridica invariabil la o viata mai pura. Alte scrieri despre religie si despre diferite stiinte au facut bine, au innobilat si binecuvantat omenirea intr-o anumita masura, dar toate celelalte carti luate impreuna n-au reusit sa aduca creatiei suspinande bucuria, pacea si binecuvantarea pe care a adus-o Biblia, atat celor bogati, cat si celor saraci, atat celor invatati, cat si celor neinvatati. Biblia nu este o carte numai de citit: ea este o carte de studiat cu grija si gandire; deoarece gandurile lui Dumnezeu sunt mai inalte decat gandurile noastre si caile Lui decat caile noastre. Si daca vrem sa intelegem planul si gandurile infinitului Dumnezeu, trebuie sa ne aplecam toate puterile asupra acestei importante activitati. Cele mai bogate comori de adevar nu se afla intotdeauna la suprafata.

 

Aceasta carte, de la un capat la altul, arata constant si se refera la un personaj proeminent, Isus din Nazaret, despre care ea pretinde ca a fost Fiul lui Dumnezeu. De la inceput pana la sfarsit sunt scoase in relief numele, functia si lucrarea Lui. Este un fapt al istoriei, in afara Bibliei, si in mod variat si pe deplin confirmat, ca un om numit Isus din Nazaret a trait si a fost intrucatva renumit cam pe timpul indicat de scriitorii Bibliei. Ca acest Isus a fost rastignit pentru ca a adus ofense evreilor si preotimii lor este inca un fapt stabilit de istorie, in afara de dovezile furnizate de scriitorii Noului Testament. Scriitorii Noului Testament (cu exceptia lui Pavel si Luca) au fost cunostinte personale si ucenici ai lui Isus din Nazaret, ale carui doctrine au fost prezentate de scrierile acestora.

 

Existenta oricarei carti implica un motiv din partea autorului. De aceea intrebam: Ce motive ar fi putut inspira pe acesti oameni sa imbratiseze cauza acestei persoane? El a fost condamnat la moarte si rastignit de catre evrei ca raufacator, ca unul necorespunzator sa traiasca, cei mai religiosi dintre ei consimtind si cerandu-I moartea. Imbratisandu-I cauza si promulgandu-I doctrinele, acesti oameni au infruntat dispretul, lipsa si persecutia amara, si-au riscat insasi viata, iar in unele cazuri au suferit chiar martiriu. Admitand ca in timpul vietii Isus a fost o persoana remarcabila, atat in viata cat si in invataturi, ce motiv ar fi putut avea cineva sa-I imbratiseze cauza dupa ce a murit? -in special cand moartea I-a fost atat de umilitoare? Si daca am presupune ca acesti scriitori si-au inventat naratiunile, si ca Isus a fost eroul lor imaginar sau ideal, ce absurd ar fi sa se presupuna ca oameni normali, dupa ce au pretins ca El a fost Fiul lui Dumnezeu, ca a fost conceput in mod supranatural, a avut puteri supranaturale prin care a vindecat leprosi, a redat vederea celor orbi din nastere, a facut pe surzi sa auda si chiar a inviat morti-cat de absurd ar fi sa se presupuna ca ei ar incheia povestea unui astfel de personaj declarand ca un mic grup de vrajmasi ai Lui L-au executat ca pe un criminal, in timp ce toti prietenii si ucenicii Lui, si printre ei insisi scritorii, L-au parasit si au fugit in momentele grele?

 

Faptul ca istoria profana nu este de acord in unele privinte cu acesti scriitori sa nu ne faca sa privim relatarile lor ca neadevarate. Cei care trag o astfel de concluzie trebuie sa precizeze si sa dovedeasca un motiv pentru care acesti scriitori fac declaratii false. Ce motiv i-ar fi putut imboldi? Ar fi putut ei spera prin aceasta in mod rational la avere, faima, putere, sau vreun avantaj pamantesc? Saracia prietenilor lui Isus si lipsa de popularitate a insusi eroului lor printre marii religiosi ai Iudeii contrazice un asemenea gand; in timp ce faptul ca El a murit ca raufacator, ca tulburator al pacii, si ca a fost lipsit de un nume bun, n-a oferit nici o speranta de faima de invidiat sau de avantaj pamantesc pentru cei care ar incerca sa-I restabileasca doctrina. Din contra, daca acesta ar fi fost obiectivul celor care L-au propovaduit pe Isus, oare n-ar fi renuntat ei in graba cand au aflat ca le-a adus rusine, persecutie, inchisoare, lovituri si chiar moarte? Ratiunea invata clar ca oamenii care au sacrificat casa, reputatie, onoare si viata; care n-au trait pentru satisfactia prezenta; al caror scop central a fost sa-si ridice semenii, si care au insuflat principii morale de cel mai inalt tip, nu numai ca au fost stapaniti de un motiv, ci mai mult, motivul lor trebuie sa fi fost curat si obiectivul lor impresionant de maret. Ratiunea spune mai departe ca marturia acestor oameni, pusi in miscare numai de motive curate si bune, este de zece ori mai importanta si mai vrednica de consideratie decat aceea a scriitorilor obisnuiti. Acesti oameni n-au fost nici fanatici: au fost oameni cu mintea sanatoasa si rationala, si in fiecare caz au dat argumente pentru credinta si speranta lor; si ei au fost cu perseverenta credinciosi acelor convingeri rationale.

 

Si ceea ce am remarcat aici este in acelasi fel aplicabil diferitilor scriitori ai Vechiului Testament. Ei au fost indeosebi oameni remarcabili pentru fidelitatea lor fata de Domnul; si aceasta istorie inregistreaza si mustra tot asa de impartial slabiciunile si neajunsurile lor dupa cum le lauda virtutile si credinciosia. Acest lucru trebuie sa-i uimeasca pe cei care presupun ca Biblia este o istorie confectionata, destinata sa induca frica in a venera un sistem religios. Exista in Biblie o sinceritate care o marcheaza ca adevar. Necinstitii, doritori sa prezinte pe un om ca fiind mare, si in special daca sunt doritori sa-i prezinte unele scrieri ca inspirate de Dumnezeu, fara indoiala ca ar zugravi caracterul unuia ca acesta fara pata si nobil in cel mai inalt grad. Faptul ca in Biblie nu s-a urmat o astfel de cale este o dovada rationala ca n-a fost fraudulos aranjata pentru a insela.

 

Avand deci motiv sa asteptam o revelatie a vointei si planului lui Dumnezeu, si afland ca Biblia, care pretinde a fi acea revelatie, a fost scrisa de oameni ale caror motive nu vedem nici un temei sa le contestam, ci, dimpotriva, vedem temeiuri sa le aprobam, sa examinam caracterul scrierilor care se pretind inspirate, pentru a vedea daca invataturile lor corespund cu caracterul pe care in mod rational l-am atribuit lui Dumnezeu, si daca ele au dovezi interne de sinceritate.

 

Primele cinci carti din Noul Testament si cateva din Vechiul Testament sunt naratiuni sau istorisiri de fapte cunoscute scriitorilor si garantate prin caracterele lor. Este evident pentru toti ca nu s-a cerut o revelatie speciala numai pentru a spune adevarul referitor la chestiuni pe care ei le cunosteau intim si pe deplin. Totusi, deoarece Dumnezeu a dorit sa le faca oamenilor o descoperire, faptul ca aceste istorisiri ale evenimentelor trecatoare au o legatura cu acea descoperire ar fi un temei suficient pentru a face deductia rationala ca Dumnezeu va supraveghea, si in asa fel va aranja, incat scriitorul onest pe care El l-a selectionat pentru lucrare sa fie adus in contact cu faptele necesare. Credibilitatea acestor parti istorice ale Bibliei se bazeaza aproape in intregime pe caracterele si motivele scriitorilor lor. Oamenii buni nu vor rosti falsitati. Un izvor curat nu va da ape amare. Si marturia unita a acestor scrieri va reduce la tacere orice suspiciune ca autorii lor ar spune sau ar face rau pentru ca sa poata urma binele.

 

Realismul anumitor carti ale Bibliei, ca: Regi, Cronici, Judecatori etc., nu va fi infirmat in nici un fel cand vom spune ca ele sunt pur si simplu istorii corecte ale evenimentelor si persoanelor proeminente din timpul lor, pastrate cu grija. Daca se tine seama ca Scripturile ebraice contin atat istorie, cat si lege si profetii, si ca istoriile, genealogiile lor etc., au fost cu atat mai explicite in a detalia imprejurarile cu cat se astepta ca Mesia cel promis sa vina pe o anumita linie din Avraam, vedem un motiv pentru inregistrarea anumitor fapte istorice conside-rate nedelicate in lumina acestui secol al douazecilea. De exemplu, un raport clar al originii natiunii moabitilor si amonitilor, si a relatiei lor cu Avraam si cu israelitii, a fost probabil in mintea istoricului motivul necesitatii unei istorii complete a nasterii lor (Genesa 19:36-38). Tot asa, se da un raport foarte detaliat al copiilor lui Iuda, din care a venit David, regele, prin care este trasata inapoi la Avraam genealogia Mariei, mama lui Isus, ca si aceea a lui Iosif, sotul ei (Luca 3:23, 31, 33, 34; Matei 1:2-16). Fara indoiala ca necesitatea de a stabili in amanuntime genealogia a fost cu atat mai importanta cu cat din aceasta semintie (Genesa 49:10) urma sa vina atat Regele domnitor al lui Israel, cat si Mesia cel promis, si de aceea minutiozitatea detaliilor care nu sunt date in alte cazuri. Genesa 38.

 

Pot exista motive similare sau diferite si pentru alte fapte istorice inregistrate in Biblie, a caror utilitate o vom vedea curand, care, daca n-ar fi istorie, ci numai un tratat de morala, ar putea fi omise fara paguba; cu toate acestea nimeni nu poate spune rational ca Biblia aproba undeva impuritatea. Mai mult, este bine sa ne amintim ca aceleasi fapte pot fi spuse mai delicat sau mai putin delicat, in orice limbaj; si ca desi traducatorii Bibliei au fost, pe drept, prea constiinciosi ca sa omita ceva din inregistrare, totusi ei au trait intr-o zi mai putin speciala decat a noastra in ceea ce priveste alegerea de expresii rafinate; si acelasi lucru se poate presupune si despre vremurile timpurii ale Bibliei si despre obiceiurile de exprimare. Desigur, nici cei mai meticulosi nu pot gasi vreo obiectie in aceasta privinta la vreuna din expresiile Noului Testament.

 

Cartile lui Moise si Legile promulgate In ele

 

Primele cinci carti ale Bibliei sunt cunoscute ca Cele cinci carti ale lui Moise, desi ele nu-i mentioneaza nicaieri numele ca autor al lor. Este o deductie rationala ca au fost scrise de Moise sau sub supravegherea lui, relatarea mortii si ingroparii lui fiind in mod potrivit adaugata de secretarul sau. Omisiunea declaratiei clare ca aceste carti au fost scrise de Moise nu este deloc o dovada impotriva acestui gand; deoarece, daca le-ar fi scris altul ca sa insele si sa comita o frauda, desigur ca, pentru a-si face credibila inselatoria, acesta ar fi pretins ca au fost scrise de catre marele conducator si om de stat al lui Israel. {vezi # De 31:9-27} De un lucru suntem siguri: Moise a condus natiunea evreiasca afara din Egipt. El i-a organizat ca natiune dupa legile prezentate in aceste carti; si timp de peste trei mii de ani, prin consimtamant general, natiunea evreiasca a pretins aceste carti ca pe un dar de la Moise pentru ei, si le-au tinut atat de sacre, incat nici o iota sau un mic amanunt nu trebuia modificat-dand astfel asigurarea puritatii textului.

 

Aceste scrieri ale lui Moise contin singura istorie credibila existenta a epocii pe care o parcurge. Istoria chineza simuleaza ca incepe la creare, spunand cum Dumnezeu a iesit pe apa intr-o luntre, si, luand in mana o bucata de pamant, l-a aruncat in apa. Acea bucata de pamant, pretinde ea, a devenit lumea aceasta etc. Dar toata povestea este atat de lipsita de ratiune, incat nici cea mai simpla inteligenta de copil n-ar fi inselata de ea. Din contra, relatarea data in Genesa incepe cu presupunerea rationala ca deja exista un Dumnezeu, un Creator, o Cauza Primara inteligenta. Ea nu trateaza despre Dumnezeu ca avand un inceput, ci despre lucrarea Lui, cu inceputul si progresul ei in ordine si sistematic-"La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul". Apoi, trecand fara detalii sau explicatii peste originea pamantului, continua naratiunea despre cele sase zile (epoci) de pregatire a lui pentru om. Relatarea este substantial confirmata de lumina stiintei care s-a acumulat timp de patru mii de ani; deci este cu mult mai rational sa se accepte pretentia ca Moise, autorul ei, a fost inspirat divin, decat sa se presupuna ca inteligenta unui om a fost superioara inteligentei si cercetarii combinate a restului rasei timp de trei mii de ani de atunci, ajutata de mijloacele moderne si de bani cu milioanele.

 

Priviti mai departe sistemul de legi enuntate in aceste scrieri. Cu siguranta ca au fost fara egal, atat in zilele lor, cat si de atunci, pana in acest secol al douazecilea; si legile acestui secol se bazeaza pe principiile enuntate in Legea Mozaica si au fost intocmite in principal de oameni care au recunoscut ca Legea Mozaica este de origine divina.

 

Decalogul este un scurt rezumat al intregii legi. Cele zece porunci prescriu un cod de cult si morala care trebuie sa frapeze pe fiecare student, fiind remarcabile; si daca n-ar fi fost niciodata cunoscute, si ar fi gasite acum printre ruinele si relicvele Greciei, Romei sau Babilonului (natiuni care s-au ridicat si au cazut la mult timp dupa ce au fost date acele legi), ele ar fi privite ca minunate, daca nu supranaturale. Dar obisnuinta cu ele si cu pretentiile lor a dat nastere la indiferenta apreciabila, asa incat importanta lor reala nu este remarcata decat de putini. Este adevarat, aceste porunci nu invata despre Cristos; ele au fost date, nu crestinilor, ci evreilor; nu sa invete credinta intr-o rascumparare, ci sa convinga pe oameni de starea lor pacatoasa si de nevoia lor de o rascumparare. Iar esenta acestor porunci a fost impresionant condensata de catre ilustrul fondator al crestinismului in cuvintele: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul si cu toata puterea ta"; si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Marcu 12:30, 31.

 

Guvernul instituit de Moise a fost diferit de toate celelalte guverne, antice si moderne, prin aceea ca pretindea a fi al Creatorului insusi, si oamenii erau socotiti raspunzatori fata de El; legile si institutiile lor, civile si religioase, pretindeau a emana de la Dumnezeu, si, dupa cum vom vedea imediat, erau in armonie perfecta cu ceea ce ratiunea ne invata ca este caracterul lui Dumnezeu. Cortul intalnirii, in centrul taberei, avea in incaperea "Sfanta Sfintelor" o manifestare a prezentei lui Iehova ca Rege al lor, de unde prin mijloace supranaturale ei primeau instructiuni pentru administrarea cum se cuvine a afacerilor lor nationale. A fost stabilit un ordin de preoti, care aveau in grija supravegherea completa a Cortului intalnirii, si numai prin ei era permis accesul si comuniunea cu Iehova. Poate primul gand al unora in legatura cu aceasta ar fi: "A! Iata obiectivul organizarii lor; la ei, ca si la alte natiuni, preotii conduceau poporul, impunandu-se credulitatii lor si starnindu-le temerile pentru propria lor onoare si profit". Dar stai, prietene, sa nu presupunem nimic prea in graba. Unde exista o asa buna posibilitate de a verifica aceasta problema cu faptele, n-ar fi rational sa sarim la concluzii fara fapte. Dovezile incontestabile sunt contrare acestor presupuneri. Drepturile si privilegiile preotilor erau limitate; nu li se dadea nici o putere civila, de nici un fel, si le lipsea complet posibilitatea de a-si folosi slujba ca sa profite de drepturile sau de constiinta poporului; si acest aranjament a fost facut de Moise, un membru al liniei preotesti.

 

Ca si reprezentant al lui Dumnezeu in scoaterea lui Israel din robia egipteana, forta imprejurarilor a centralizat guvernarea in mana lui si a facut din blandul Moise un autocrat in putere si autoritate, desi, prin blandetea dispozitiei sale, a fost de fapt servul extenuat al poporului, a carui viata chiar, se epuiza prin grijile apasatoare ale pozitiei sale. In asemenea conjunctura a fost stabilit un guvern civil, care virtual era o democratie. Sa nu fim intelesi gresit: Privit cum l-ar aprecia necredinciosii, guvernul lui Israel era o democratie, dar privit in lumina propriilor lui pretentii era o teocratie, adica un guvern divin; deoarece legile date de Dumnezeu prin Moise nu permiteau nici un amendament; ei nu trebuia nici sa adauge nici sa scoata din codul lor de legi. Astfel vazut, guvernul lui Israel a fost diferit de oricare alt guvern civil, fie inainte, fie dupa el. "Dumnezeu a zis lui Moise: @Aduna la Mine 70 de barbati dintre batranii lui Israel, din cei pe care-i cunosti ca batrani ai poporului si cu putere asupra lor; adu-i la Cortul intalnirii si sa se infatiseze acolo cu tine. Eu Ma voi pogori si iti voi vorbi; voi lua din duhul care este peste tine si-l voi pune peste ei ca sa poarte impreuna cu tine sarcina poporului si sa n-o porti tu singur#". (Numeri 11:16, 17. Vezi de asemenea versetele 24-30 ca un exemplu de blandete si de arta a guvernarii adevarate si neprefacute.) Moise, repetand acest lucru, spune: "Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti (cu influenta) si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre". # De 1:15 Ex 18:13-26.

 

Astfel se vede ca acest distins legiuitor, departe de a cauta sa-si continue sau sa-si mareasca propria putere, punand guvernarea poporului sub controlul rudelor sale directe, din semintia preoteasca, sa-si foloseasca autoritatea religioasa pentru a incatusa drepturile si libertatile poporului, dimpotriva, a introdus in popor o forma de guvernare menita sa cultive spiritul de libertate. Istoriile altor natiuni si conducatori nu arata nici un egal la aceasta. In toate cazurile conducatorul a cautat propria marire si mai mare putere. Chiar si in cazurile in care acestia au ajutat la stabilirea republicilor, din evenimentele ulterioare a reiesit ca au facut-o din diplomatie, pentru a obtine favoarea poporului si a-si perpetua propria lor putere. In situatia lui Moise, orice ambitios, stapanit de politica si incercand sa perpetueze o inselaciune asupra poporului, ar fi lucrat spre o mai mare centralizare a puterii pentru sine si familia sa, in special cand aceasta ar fi parut o sarcina usoara, prin faptul ca autoritatea religioasa era deja la acea semintie si prin pretentia acelei natiuni ca era guvernata de Dumnezeu din Cortul intalnirii. Nici nu este de presupus ca un om capabil de a forma asemenea legi, si de a conduce asemenea popor, sa fie atat de greoi la intelegere incat sa nu vada care va fi tendinta cursului sau. Atat de complet a fost pusa guvernarea poporului in propriile lor maini, incat, desi a fost stipulat ca situatiile mai grele, pe care acesti guvernatori nu le puteau rezolva, sa fie aduse inaintea lui Moise, totusi ei insisi hotarau in privinta cazurilor care sa mearga inaintea lui Moise: "Si cand veti gasi o pricina grea, s-o aduceti inaintea mea ca s-o aud". # De 1:17.

 

Vazut astfel, Israel era o republica ai carei dregatori actionau sub mandat divin. Si spre confuzia celor care din ignoranta pretind ca Bibila aproba o domnie imperiala stabilita asupra poporului, in loc de "guvernarea poporului de catre popor", sa se remarce ca aceasta forma republicana de guvernamant civil a continuat timp de peste patru sute de ani. Iar apoi a fost schimbata cu aceea de regat la cererea "Batranilor", fara aprobarea Domnului, care i-a spus lui Samuel, pe vremea aceea servind ca un fel de presedinte neoficial: "Asculta glasul poporului in toate ce-ti va spune, caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine Ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei". La cererea insistenta a lui Dumnezeu, Samuel a explicat poporului cum vor fi desconsiderate drepturile si libertatile lor, si cum printr-o astfel de schimbare vor deveni slugi; totusi, ei au ajuns sa fie orbiti de ideea populara ilustrata peste tot in jurul lor la alte neamuri. {# 1Sa 8:6-22} Considerand aceasta relatare despre dorinta lor de a avea un rege, cine nu este impresionat la gandul ca Moise s-ar fi putut instala ferm, fara dificultate, in fruntea unui mare imperiu?

 

Desi Israel ca intreg constituia o natiune, totusi diviziunea pe semintii a fost recunoscuta intotdeauna dupa moartea lui Iacov. Fiecare familie sau semintie, prin consimtamant general, alegea sau recunostea pe anumiti membri ca reprezentanti ai ei, sau capetenii. Acest obicei a continuat chiar si in lunga lor robie in Egipt. Acestia erau numiti capetenii sau batrani, si acestora le-a dat Moise onoarea si puterea guvernarii civile; in timp ce, daca el dorea sa centralizeze puterea pentru sine si pentru propria familie, acestia ar fi fost ultimii oameni care sa fie onorati cu putere si functie.

 

Instructiunile date celor numiti la conducerea civila fiind de la Dumnezeu, ele sunt un model de simplitate si puritate. Moise declara poporului in auzul acestor judecatori: "Am dat in acelasi timp urmatoarea porunca judecatorilor vostri: @Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul. Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu este cel care face dreptate. Si, cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud#". {# De 1:16,17} Dupa moartea lui Moise, asemenea cazuri grele erau aduse direct inaintea Domnului prin Marele Preot, raspunsul fiind "da" sau "nu", prin Urim si Tumim.

 

Avand in vedere aceste fapte, ce vom spune despre teoria care sugereaza ca aceste carti au fost scrise de preoti necinstiti pentru a-si asigura influenta si puterea asupra poporului? Pentru un astfel de scop ar falsifica oare astfel de oameni documente, asa incat sa distruga tocmai scopurile pe care ei au incercat sa le promoveze-documente care dovedesc in concluzie ca marea Capetenie a lui Israel, chiar unul din propria lor semintie, la insistenta lui Dumnezeu a inlaturat preotimea de la puterea civila, plasand acea putere in mainile poporului? Considera cineva rationala o astfel de concluzie?

 

Apoi, este vrednic de remarcat ca legile celei mai avansate civilizatii, in acest secol al douazecilea, nu prevad cu mai mare grija ca bogatii si saracii sa stea la nivel egal de responsabilitate in fata legii civile. Absolut nici o distinctie nu s-a facut prin legile lui Moise. Iar cat despre protectia oamenilor de pericolele ca unii sa devina foarte saraci si altii excesiv de bogati si puternici, nici o alta lege nationala care sa fi aparat cu atata grija acest punct n-a fost vreodata adoptata. Legea lui Moise prevedea o restituire la fiecare al cincizecilea an-anul lor jubiliar. Prin prevenirea instrainarii absolute a proprietatii, aceasta lege impiedica acumularea ei in mainile celor putini {# Le 25:9,13-23,27-30} . De fapt erau invatati sa se considere frati, si sa se poarte in consecinta; sa se ajute unul pe altul fara compensatie, si sa nu ia nici o camata unul de la altul. Vezi # Ex 22:25 Le 25:36,37 ; Numeri 26:52-56.

 

Toate legile erau anuntate public, impiedicand astfel pe oamenii uneltitori sa aiba succes in amestecul in drepturile poporului. Legile erau expuse in asa maniera, incat oricine dorea sa le poata copia; si, pentru ca nici cel mai sarac si mai neinvatat sa nu fie in necunostinta de ele, era de datoria preotilor sa le citeasca poporului la sarbatorile lor septenale. {# De 31:10-13} Este oare rational sa se presupuna ca asemenea legi si aranjamente au fost intocmite de oameni rai, sau de oameni care au uneltit pentru a lipsi poporul de libertatile si fericirea lui? O astfel de presupunere ar fi irationala.

 

In consideratia ei pentru drepturile si interesele strainilor si vrajmasilor, legea Mozaica a fost cu treizeci si doua de secole inaintea timpului ei-daca intr-adevar legile celor mai civilizati de astazi o egaleaza in corectitudine si bunavointa. Citim: "Aceeasi lege va fi pentru cel nascut in tara ca si pentru strainul care va locui in mijlocul vostru; caci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". # Ex 12:49 Le 24:22.

 

"Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti. Sa va purtati cu strainul care locuieste intre voi ca si cu unul nascut in mijlocul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului." # Le 19:33,34.

 

"Daca intalnesti boul vrajmasului tau sau magarul ratacit, sa i-l aduci negresit acasa. Daca vezi pe magarul vrajmasului tau cazut sub povara lui, sa nu treci pe langa el, ci sa-i ajuti negresit sa ia povara de pe el." # Ex 23:4,5.

 

Nici chiar animalele necuvantatoare n-au fost uitate. Cruzimea fata de acestea, ca si fata de fiintele umane, era strict interzisa. Unui bou nu trebuia sa i se puna botnita in timpul treieratului graului; pentru bunul motiv ca orice lucrator este vrednic de hrana lui. Nici chiar boul si magarul nu era ingaduit sa are impreuna, pentru ca sunt asa de nepotriviti in putere si mers; ar fi o cruzime. Odihna lor a fost de asemenea prevazuta. # De 25:4 22:10 Ex 23:12.

 

Unii ar putea pretinde ca preotia a fost o institutie egoista fiindca semintia levitilor era intretinuta prin zecimea anuala, sau zeciuiala, din produsul individual al fratilor lor din celelalte semintii. Declarat asa, acest fapt este o prezentare incorecta, prea obisnuita la sceptici, care, posibil din ignoranta, in acest mod prezinta fals una din cele mai remarcabile dovezi a partii lui Dumnezeu in organizarea acelui sistem, si ca el n-a fost lucrarea unei preotimi uneltitoare si egoiste. Intr-adevar, nu arareori este fals reprezentat de catre o preotime moderna, care impune acum un sistem similar, folosindu-l pe acela ca pe un precedent, fara sa mentioneze starea de lucruri pe care acela a fost fondat, sau metoda lui de plata.

 

De fapt a fost fondat pe cea mai stricta echitate. Cand Israel a ajuns in posesia tarii Canaanului, levitii au avut desigur tot atata drept la o parte din pamant ca si celelalte semintii; totusi, prin porunca expresa a lui Dumnezeu, ei n-au luat nimic din ea, cu exceptia anumitor cetati sau localitati pentru locuit, raspandite printre diferite semintii pe care trebuia ca ei sa le serveasca in cele religioase. De noua ori s-a facut aceasta interzicere inainte de impartirea tarii. Desigur, in loc de pamant trebuia sa li se asigure un echivalent, si acea asigurare rationala si dreapta a fost, prin urmare, zeciuiala. Si aceasta nu este totul: desi zeciuiala, dupa cum am vazut, era o datorie dreapta, ea n-a fost impusa ca o taxa, ci urma sa fie platita ca o contributie voluntara. Si nici o amenintare nu-i obliga la acele contributii; totul depindea de constiinciozitatea lor. Singurele indemnuri catre popor in legatura cu acest subiect sunt dupa cum urmeaza:

 

"Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa uiti pe levit". {# De 12:19} "Sa nu neglijezi pe levitul care va fi in cetatile tale, caci el nu are nici parte, nici mostenire cu tine" (in tara). Deuteronom 14:27.

 

Intrebam: Este oare rational sa se presupuna ca aceasta ordine de lucruri ar fi fost astfel aranjata de preoti egoisti si ambitiosi? -un aranjament care sa-i dezmosteneasca pe ei si sa-i faca dependenti de fratii lor pentru intretinere? Nu ne invata ratiunea contrariul?

 

In armonie cu aceasta, si de asemenea care nu se poate explica pe nici un alt temei decat pe cel pretins-ca Dumnezeu este autorul acelor legi-este faptul ca nu s-a facut nici o prevedere speciala pentru a onora preotimea. In nimic n-ar fi impostorii mai grijulii decat in a prevedea veneratie si respect pentru sine, si pedepsele si blestemele cele mai aspre pentru cei care i-ar trata rau. Dar nu apare nimic de acest fel; nu se prevede nici o onoare speciala sau veneratie, nici imunitate pentru violenta sau insulta. Legea comuna, care nu facea nici o distinctie intre clase si nu punea pret pe rangul persoanelor, era singura lor protectie. Acest lucru este cu atat mai remarcabil cu cat tratamentul servilor, strainilor si varstnicilor era subiectul unei legislatii speciale. De exemplu: Sa nu asupresti pe strain, pe vaduva sau pe orfan; caci daca ei striga la Mine (la Dumnezeu) dupa ajutor, Eu le voi auzi negresit strigatele, mania Mea se va aprinde si va voi nimici cu sabia; sotiile voastre vor ramane vaduve si copiii vostri orfani. {# Ex 22:21-24,23:9 Le 19:33,34} "Sa nu nedreptatesti pe muncitorul sarac si nevoias, fie ca este unul din fratii tai, fie ca este unul dintre strainii care locuiesc in tara ta, in cetatile tale. Sa-i dai plata pentru ziua lui inainte de asfintitul soarelui; caci e sarac si doreste mult. Altfel ar striga catre Domnul impotriva ta si aceasta ar fi pacat asupra ta" {# Le 19:13 De 24:14,15 Ex 21:26,27} ." Sa te scoli inaintea perilor albi si sa cinstesti pe batrani" (# Le 19:32; vezi de asemenea # Le 19:14). Toate acestea, si totusi nimic deosebit pentru preoti, leviti sau zeciuielile lor.

 

Aranjamentele sanitare ale legii, atat de necesare unui popor sarac si de mult asuprit, impreuna cu aranjamentele si limitarile referitoare la animalele curate si necurate, care sa se poata manca sau nu, sunt remarcabile, si, impreuna cu alte trasaturi, ar fi de interes daca spatiul ar permite examinarea lor, aratand ca legea a fost la inaltimea ultimelor concluzii ale stiintei medicale in acest subiect, daca nu chiar inaintea lor. Legea lui Moise a avut si un caracter tipic, pe care trebuie sa-l lasam pentru consideratii viitoare; dar chiar si privirea noastra in graba ne-a dat dovezi covarsitoare ca aceasta lege, care constituie insusi cadrul intregului sistem al religiei revelate, pe care il elaboreaza restul Bibliei, este cu adevarat o expunere de intelepciune si dreptate, in special cand se ia in consideratie vremea ei.

 

In lumina ratiunii, toti trebuie sa admita ca ea nu da nici o dovada ca este lucrarea oamenilor rai, uneltitori, ci corespunde exact cu ceea ce natura invata ca este caracterul lui Dumnezeu. Ea da dovezi de Intelepciune, Dreptate si Iubire. Si mai mult, legiuitorul, evident pios si nobil, Moise, neaga ca legile au fost ale lui proprii, si le atribuie lui Dumnezeu. {# Ex 24:12 De 9:9-11 Ex 26:30 Le 1:1} Avand in vedere caracterul lui general, si poruncile lui catre popor, sa nu aduca marturie falsa si sa evite ipocrizia si minciuna, este oare rational sa se presupuna ca un astfel de om a adus marturie falsa si si-a impus propriile vederi si legi in locul celor ale lui Dumnezeu? Sa se aiba in vedere de asemenea ca noi examinam copiile prezente ale Bibliei, si ca integritatea pentru care ea este atat de insemnata se aplica, prin urmare, deopotriva si la succesorii lui Moise; pentru ca, desi printre acei succesori au fost oameni rai, care au cautat propriul lor bine, nu al poporului, este evident ca ei nu au falsificat Scrierile Sacre, care sunt pure pana astazi.

 

PROFETII BIBLIEI

 

Sa se arunce acum o privire la caracterul general al profetilor Bibliei si la marturiile lor. Un fapt oarecum remarcabil este ca profetii, cu putine exceptii, n-au fost din clasa preoteasca; si ca pe vremea aceea profetiile lor au fost in general respingatoare pentru preotimea oportunista si in degenerare, ca si pentru poporul inclinat spre idolatrie. Sarcina mesajelor lor de la Dumnezeu pentru popor era in general mustrarea pentru pacat, insotita de avertizari pentru pedepse viitoare, cu care gasim impletite fagaduinte ocazionale de binecuvantari viitoare, dupa ce s-ar fi curatat de pacat si s-ar fi intors in favoarea Domnului. Experientele lor, in cea mai mare parte, au fost departe de a fi de invidiat; in general au fost ocarati, multi dintre ei fiind intemnitati si dati la moarte violenta. Vezi 1 Regi 18:4, 10, 17, 18; 19:10; Ieremia 38:6; Evrei 11:32-38. In unele cazuri, caracterul lor adevarat de profeti ai lui Dumnezeu a fost recunoscut numai dupa multi ani de la moartea lor. Vorbim astfel despre scriitorii profetici ale caror cuvinte se pretind a fi inspiratia directa a lui Iehova. In legatura cu aceasta este bine sa ne amintim ca in darea legii lui Israel n-a existat nici o interventie preoteasca: ea a fost data poporului de Dumnezeu prin Moise. {# Ex 19:17-25 De 5:1-5} Si, mai mult, s-a facut ca o datorie a fiecarui om care vedea violarea legii sa mustre pe pacatos. {# Le 19:17} Astfel, toti aveau autoritatea sa invete si sa mustre; dar, ca si in zilele noastre, deoarece majoritatea erau absorbiti de grijile afacerilor, devenind indiferenti si nereligiosi, comparativ putini au indeplinit aceasta cerinta prin mustrarea pacatului si indemnarea la evlavie; iar acesti predicatori sunt numiti "profeti", atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament. Termenul profet, cum este folosit in general, inseamna prezentator public; invatatorii publici ai idolatriei de asemenea erau numiti asa; de exemplu, "profetii lui Baal" etc. Vezi 1 Corinteni 14:1-6; 2 Petru 2:1; Matei 7:15; 14:5; Neemia 6:7; 1 Regi #18:40 Tit 1:12???.

 

Profetitul, in sensul obisnuit de invatare, a devenit dupa aceea popular la o anumita clasa si a degenerat in fariseism-invatand traditiile batranilor in locul poruncilor lui Dumnezeu, prin aceasta opunandu-se adevarului si devenind profeti falsi sau invatatori falsi. Matei 15:2-9.

 

Din marea clasa care se numesc profeti, in diferite timpuri Iehova a facut alegerea unora pe care i-a imputernicit in mod special sa transmita mesaje, uneori in legatura cu lucruri gata sa se implineasca atunci, alteori in legatura cu evenimente viitoare. Acum noi dam atentie scrierilor acestei clase, care au vorbit si au scris asa cum au fost miscati de Spiritul Sfant. Ei ar putea fi adecvat numiti

 

PROFETI SAU VAZATORI IMPUTERNICITI DIVIN

 

Daca se tine seama ca acesti profeti au fost in principal laici, neprimind nici un sprijin din zeciuielile semintiei preotesti, si daca, pe langa aceasta, este faptul ca ei frecvent erau nu numai mustratorii regilor si judecatorilor, dar si ai preotilor (desi ei nu au mustrat functia, ci pacatele personale ale oamenilor care o ocupau), devine evident ca n-am putea decide rational ca acesti profeti erau participanti in vreo liga de preoti sau in altceva, pentru a fabrica falsitati in numele lui Dumnezeu. In lumina faptelor, ratiunea contrazice o astfel de suspiciune.

 

Deci, daca nu gasim nici un temei sa punem la indoiala motivele diferitilor scriitori ai Bibliei, ci gasim ca spiritul diferitelor ei parti este dreptate si adevar, sa mergem mai departe si sa intrebam daca exista vreo legatura sau lant de unire intre relatarile lui Moise, ale altor profeti si ale scriitorilor Noului Testament. Daca vom gasi o linie comuna de gandire, intretesuta de la un capat la altul al Legii, Profetilor si scrierilor Noului Testament, care acopera o perioada de 1500 de ani, acest lucru, luat in legatura cu caracterul scriitorilor, va fi un motiv bun pentru a le admite pretentia-ca sunt inspirate divin-mai ales daca tema comuna tuturor este una grandioasa si nobila, potrivindu-se bine cu ceea ce invata judecata sanatoasa sfintita referitor la caracterul si atributele lui Dumnezeu.

 

Iata ce gasim: Un plan, un spirit, o tinta si un scop strabate intreaga carte. Paginile de deschidere relateaza crearea si caderea omului; paginile de incheiere spun despre recuperarea omului din cadere; iar paginile care intervin arata pasii succesivi ai planului lui Dumnezeu pentru implinirea acestui scop. Armonia, si totusi contrastul, intre primele si ultimele trei capitole ale Bibliei este remarcabila. Primele descriu intaia creare, ultimele crearea din nou sau restabilirea, cu pacatul si blestemul ca pedeapsa indepartate; primele arata pe Satan si raul intrand in lume sa insele si sa nimiceasca, ultimele arata lucrarea lui stricata, pe cei nimiciti restabiliti, raul stins si pe Satan nimicit; primele arata domnia pierduta de Adam, ultimele prezinta domnia restituita si stabilita pentru vesnicie de Cristos, si voia lui Dumnezeu facuta pe pamant ca si in cer; primele arata pacatul, cauza producatoare de degradare, rusine si moarte, ultimele arata ca rasplata dreptatii este gloria, onoarea si viata.

 

Desi scrisa de multe pene, in timpuri diferite, in imprejurari diferite, Biblia nu este numai o colectie de norme morale, de maxime intelepte si de cuvinte de mangaiere. Este mai mult: ea este o declaratie rationala, filosofica si armonioasa a cauzelor raului prezent din lume, a singurului remediu si a rezultatelor finale asa cum sunt vazute de intelepciunea divina, care a vazut sfarsitul planului inainte de a incepe, marcand de asemenea cararea poporului lui Dumnezeu, sustinandu-l si intarindu-l cu fagaduinte nespus de mari si scumpe care se vor implini la timpul cuvenit.

 

De-a lungul intregii carti este mentinuta si elaborata invatatura Genesei ca omul a fost incercat in starea de perfectiune originara printr-un reprezentant, ca el a cazut si ca rezultatele sunt imperfectiunea, boala si moartea prezenta, dar ca Dumnezeu nu l-a parasit, ci il va recupera in cele din urma printr-un rascumparator nascut din femeie (Genesa 3:15). Necesitatea mortii unui rascumparator ca sacrificiu pentru pacate si a dreptatii Lui pentru acoperirea pacatului nostru sunt indicate prin imbracamintea din piei pentru Adam si Eva; prin acceptarea jertfelor lui Abel; prin Isaac pe altar; prin moartea diferitelor jertfe prin care patriarhii aveau acces la Dumnezeu si prin jertfele instituite sub lege si perpetuate de-a lungul varstei Iudaice. Profetii, desi li s-a acordat numai o intelegere vaga a semnificatiei unora dintre declaratiile lor (1 Petru 1:12), mentioneaza punerea pacatelor pe o persoana in loc de un animal necuvantator, si, in viziune profetica, Il vad pe Acela care va rascumpara si va elibera rasa, dus "ca un miel la taiere", ca "pedeapsa care ne da pacea era peste El" si ca "prin ranile Lui suntem vindecati". Ei L-au infatisat ca "dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta", si au declarat ca "Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor". {# Isa 53:3-6} Ei au spus unde se va naste acest eliberator {# Mic 5:2} si cand va muri, asigurandu-ne ca "nu pentru Sine". {# Da 9:26 -Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.} Ei mentioneaza diferite particularitati in legatura cu El: ca va fi "drept", fara "inselaciune", "violenta" sau alta cauza dreapta de moarte; {# Isa 53:8,9,11} ca va fi vandut pe treizeci de arginti (Zaharia 11:12); ca va fi numarat in moarte printre cei faradelege; {# Isa 53:12} ca nici un os nu-I va fi zdrobit (# Ps 34:20; Ioan 19:36) si ca, desi va muri si va fi ingropat, trupul Lui nu va putrezi, nici nu va ramane in mormant. # Ps 16:10; Fapte 2:31.

 

Scriitorii Noului Testament raporteaza clar si convingator, dar simplu, implinirea tuturor acestor preziceri in Isus din Nazaret, si prin rationamente logice arata ca asa un pret de rascumparare cum a dat El era necesar inainte ca pacatele lumii sa poata fi sterse, cum deja fusese prezis in Lege si Profeti. {# Isa 1:18} Ei urmaresc intregul plan in maniera cea mai logica si convingatoare, neapeland nici la prejudecatile, nici la pasiunile ascultatorilor, ci numai la ratiunea lor iluminata, furnizand unele din cele mai remarcabil de minutioase si convingatoare rationamente care se pot gasi undeva asupra vreunui subiect. Vezi Romani 5:17-19, si mai departe pana la capitolul 12.

 

Moise a indicat in lege nu numai un sacrificiu, dar si o stergere a pacatelor si o binecuvantare a poporului sub acest mare eliberator, a carui putere si autoritate el declara ca o va depasi enorm pe a sa, desi va fi "asemenea ei". {# De 18:15,19} Eliberatorul promis va binecuvanta nu numai pe Israel, dar prin Israel si pe "toate familiile pamantului" (Genesa 12:3; 18:18; 22:18; 26:4). Si, netinand seama de prejudecatile contrare ale poporului evreu, profetii continua pe acelasi ton, declarand ca Mesia va fi si "Lumina popoarelor" (# Isa 49:6; Luca 2:32); ca neamurile vor veni la El "de la marginile pamantului" (Ieremia 16:19); ca numele Lui "va fi mare intre popoare" (Maleahi 1:11) si ca "atunci se va revela slava Domnului si orice faptura o va vedea". # Isa 40:5. Vezi si # Isa 42:1-7.

 

Scriitorii Noului Testament pretind o ungere divina care le-a permis sa-si dea seama de implinirea profetiilor referitoare la sacrificiul lui Cristos. Desi ca evrei erau predispusi sa considere ca toate binecuvantarile erau limitate la propriul lor popor (Fapte 11:1-18), ei au putut sa vada ca in timp ce natiunea lor va fi binecuvantata, toate familiile pamantului vor fi de asemenea binecuvantate cu ei si prin ei. Au vazut de asemenea ca inaintea binecuvantarii lui Israel si a lumii se va face o alegere a unei "turme mici" atat dintre evrei cat si dintre neamuri, care, fiind incercati, vor fi gasiti vrednici de a deveni comostenitori la gloria si onoarea Marelui Eliberator, si participanti cu El la onoarea de a binecuvanta pe Israel si toate natiunile. Romani 8:17.

 

Acesti scriitori indica armonia acestei vederi cu ceea ce este scris in Lege si Profeti; iar grandoarea si generozitatea planului pe care ei il prezinta depaseste cu mult chiar si cea mai inalta conceptie despre ceea ce acest plan afirma ca este-"O veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul".

 

Gandul despre Mesia ca si conducator nu numai al lui Israel, ci si al lumii, sugerat in cartile lui Moise, este tema tuturor profetiilor. Gandul despre imparatie a fost de asemenea predominant in invataturile apostolilor; si Isus a invatat ca trebuie sa ne rugam, "Vie imparatia Ta", si a fagaduit o parte in ea celor care intai vor suferi pentru adevar, si astfel vor deveni vrednici.

 

Aceasta speranta intr-o glorioasa imparatie viitoare a dat tuturor celor credinciosi curaj sa indure persecutie si sa sufere ocara, lipsa si pierdere, chiar pana la moarte. Si in marea profetie alegorica ce incheie Noul Testament, sunt infatisati cu credinciosie toti: vrednicul "Miel care a fost junghiat" (Apocalips 5:12), vrednicii "invingatori" pe care El ii va face regi si preoti in imparatia Sa, si incercarile si obstacolele pe care ei trebuie sa le invinga pentru a fi vrednici sa participe la acea imparatie. Apoi sunt prezentate imagini simbolice ale binecuvantarilor care vor urma pentru lume sub domnia Milenara, cand Satan va fi legat, moartea adamica si necazul vor fi sterse, si cand toate neamurile pamantului vor umbla in lumina imparatiei ceresti-Ierusalimul cel nou.

 

Biblia, de la inceput pana la sfarsit, prezinta o doctrina care nu se gaseste nicaieri in alta parte, si care este in opozitie cu teoriile tuturor religiilor pagane-ca pentru cei morti va veni o viata viitoare printr-o INVIERE A MORTILOR. Toti scriitorii inspirati si-au exprimat increderea intr-un rascumparator, iar unul declara ca "dimineata", cand Dumnezeu ii va chema din mormant si ei vor iesi afara, cei rai nu vor mai stapani pe pamant; ci "Dimineata vor stapani peste ei oamenii drepti". {# Ps 49:14} Invierea mortilor este aratata de profeti; iar scriitorii Noului Testament isi bazeaza pe ea toate sperantele de viata si de binecuvantare viitoare. Pavel o descrie astfel: "Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, atunci intr-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta voastra; ... atunci cei care au adormit in Hristos au pierit. Dar acum Hristos a inviat dintre cei morti, parga celor adormiti; ... Si dupa cum in Adam toti mor, tot asa, in Hristos toti vor fi facuti vii". 1 Corinteni 15:13-22.

 

Asemenea unui ceas, ale carui multe rotite ar putea parea la inceput inutile, dar care, si cele care se misca mai incet sunt esentiale, tot asa este si Biblia: compusa din multe parti si pregatita prin multe pene, este un intreg complet si armonios. Nici macar o parte nu este in plus, si chiar daca unele parti ocupa un loc mai activ si mai proeminent decat altele, toate sunt folositoare si necesare. Devine popular printre asa-zisii "ganditori progresisti" si "mari teologi" din prezent sa trateze usor, sau daca nu neaga sa ignore, multe dintre "minunile" Vechiului Testament, numindu-le "povesti babesti". Dintre acestea sunt: relatarea despre Iona si pestele cel mare, Noe si corabia, Eva si sarpele, oprirea soarelui la porunca lui Iosua si magarita vorbitoare a lui Balaam. Se pare ca acesti oameni intelepti trec cu vederea faptul ca Biblia este asa de intretesuta si unita in diferitele ei parti, incat a smulge din ea aceste minuni, ori a le discredita, inseamna a distruge sau a discredita intregul. Caci, daca relatarile originale sunt false, cei care le-au repetat au fost ori falsificatori, ori nechibzuiti, si, in oricare caz, ar fi imposibil pentru noi sa acceptam marturia lor ca inspirata divin. A elimina din Biblie minunile mentionate ar infirma marturia scriitorilor ei principali, pe langa aceea a Domnului nostru Isus. Istoria caderii este atestata de Pavel (Romani 5:17); de asemenea amagirea Evei de catre sarpe (2 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:14). Vezi de asemenea referinta Domnului nostru la cea din urma, in Apocalips 12:9 si 20:2. Oprirea soarelui la infrangerea amoritilor, ca o dovada a puterii Domnului, evident a fost tipica pentru puterea care va fi manifestata in viitor, in "ziua Domnului", prin Cel pe care Iosua L-a reprezentat. Acest lucru este atestat de trei profeti (# Isa 28:21; Habacuc 2:1-3, 13, 14 si 3:2-11; Zaharia 14:1, 6, 7). Relatarea despre magarita vorbitoare este confirmata de Iuda (vers. 11) si de Petru (2 Petru 2:16). Iar marele Invatator, Isus, confirma naratiunea despre Iona si pestele cel mare si despre Noe si potop (Matei 12:40; 24:38, 39; Luca 17:26. Vezi de asemenea 1 Petru 3:20). De fapt acestea nu sunt minuni mai mari decat cele facute de Isus si de apostoli, cum ar fi: prefacerea apei in vin, vindecarea bolilor etc.; iar ca minune, trezirea din morti este cea mai uimitoare dintre toate.

 

Aceste minuni, neobisnuite pentru experienta noastra, isi gasesc paralela in fiecare zi in jurul nostru, pe langa care se trece fara sa se remarce, fiind mai obisnuite. Reproducerea organismelor vii, fie animale, fie vegetale, este mai presus de intelegerea noastra, ca si mai presus de puterea noastra-deci miraculoasa. Noi putem vedea exercitarea principiului vietii, dar nu-l putem nici intelege, nici produce. Plantam doua seminte alaturi; conditiile: aer, apa, sol sunt la fel; ele cresc, nu putem spune cum, si nici cel mai intelept filosof nu poate explica acest miracol. Aceste seminte dezvolta organisme cu tendinte opuse: una se taraste, cealalta sta dreapta; forma, floarea, culoarea, totul difera, desi conditiile au fost aceleasi. Astfel de miracole devin obisnuite pentru noi, si cand parasim uimirea copilariei incetam sa ni le mai amintim ca atare; totusi, ele manifesta o putere tot atat de mai presus de a noastra si de intelegerea noastra limitata, ca si cele cateva miracole relatate in Biblie cu scopuri speciale, si intentionate ca ilustratii ale atotputerniciei si capacitatii marelui Creator de a invinge orice obstacol si de a-Si realiza toata vointa, chiar pana la invierea noastra fagaduita din morti, pana la exterminarea raului si la domnia finala a dreptatii vesnice.

 

Aici incheiem subiectul. Fiecare pas a fost probat prin ratiune. Am gasit ca exista un Dumnezeu, un Creator suprem, inteligent, in care exista in perfecta armonie: intelepciune, dreptate, iubire si putere. Am gasit rational a se astepta o revelatie a planurilor Sale pentru creaturile Sale capabile sa le aprecieze si sa se intereseze de ele. Am gasit Biblia, care pretinde a fi acea revelatie, vrednica de consideratie. Am exa-minat pe scriitorii ei si posibilele lor obiective in lumina a ceea ce au invatat; am fost uimiti; si ratiunea ne-a spus ca astfel de intelepciune, combinata cu astfel de puritate a motivelor, n-a fost proiectul iscusit al oamenilor vicleni pentru scopuri egoiste. Ratiunea ne-a determinat sa acceptam ca este cu mult mai posibil ca astfel de sentimente si legi drepte si binevoitoare sa fie de la Dumnezeu si nu de la oameni, si ne-a cerut cu tarie sa admitem ca ele nu puteau fi lucrarea preotilor necinstiti. Am vazut armonia marturiei cu privire la Isus, jertfa Lui de rascumparare, si ca rezultat invierea si binecuvantarea tuturor in imparatia Lui glorioasa viitoare; si ratiunea ne-a spus ca un proiect atat de mare si cuprinzator, mai presus de tot ceea ce altminteri am avea temei sa asteptam, totusi construit pe deductii asa de rationale, trebuie sa fie planul lui Dumnezeu pe care-l cautam. El nu poate fi simpla inventie a oamenilor, deoarece chiar cand este revelat, este aproape prea grandios sa fie crezut de oameni.

 

Cand Columb a descoperit raul Orinoco, cineva a spus ca descoperise o insula. El a replicat: "Un astfel de rau nu izvoreste dintr-o insula. Acest torent puternic trebuie sa dreneze apele unui continent". Tot asa, adancimea si puterea, intelepciunea si sfera marturiei Bibliei ne conving ca nu omul, ci Atotputernicul Dumnezeu este autorul planurilor si revelatiilor ei. Am aruncat doar o privire fugitiva asupra pretentiilor de suprafata ale Scripturilor ca sunt de origine divina, si le-am gasit rationale. Capitolele urmatoare vor desfasura diferitele parti ale planului lui Dumnezeu, si, suntem incredintati, vor da dovezi ample pentru orice minte sincera ca Biblia este o revelatie inspirata divin, si ca lungimea si latimea, inaltimea si adancimea planului pe care-l desfasoara reflecta glorios caracterul divin, pana acum numai neclar inteles, dar acum vazut mai clar in lumina aurorei Zilei Milenare.

 

ADEVARUL ESTE CEL MAI SCUMP

 

Marile adevaruri se cumpara scump. Adevarul comun,

 

Ce zilnic se da si se primeste,

 

Vine pe al vietii usoare drum,

 

Suflat de vantul natural al caii noastre.

 

Marile adevaruri se castiga scump; nu se gasesc la intamplare,

 

Nici nu le-aduce adierea visului de vara;

 

Ci-s cucerite in a sufletului aspra incercare,

 

Cu grele lovituri, curenti, vanturi contrare.

 

Si-adesea in conflict chiar, in necaz, in temeri si tristete,

 

Cand a Lui mana tare, cu putere se intinde,

 

Brazdeaz-al inimii batatorit pamant,

 

Seminte de adevar la lumina scotand.

 

Nu in marile targuri printre grane si vinuri,

 

Nici in lucirea regalelor tronuri;

 

Nu in podoabe de aur si margaritar,

 

Si nici in a lumii vesela sala de bal.

 

Nu in ciocnirea de crezuri umane,

 

Nici in negotul biserica-stat;

 

Nu e comoara adevarului printre neghina si buruiene,

 

Nici nu-i frumosul lui steag in mijlocul lor desfasurat.

 

Adevarul rasare ca si recolta-n campia bine lucrata,

 

Pentru truda, credinta si zel rabdator el aduce rasplata.

 

Celor ce astfel il cauta el le produce

 

Pentru binele lor etern, bogate comori vesnice.

 

 

 

 

STUDIUL 4—Epocile si dispensatiile marcate in desfasurarea planului divin

 

Planul lui Dumnezeu, definit si sistematic-Trei epoci mari in istoria lumii-Trasaturile lor distinctive-"Pamantul ramane vesnic" -Lumea viitoare, cerurile si pamantul nou-Subdiviziuni ale acestor epoci mari-Trasaturile importante ale planului lui Dumnezeu, aduse in atentie-Ordinea recunoscuta dezvaluie armonie-Impartind drept cuvantul adevarului

 

Dupa cum unii in ignoranta judeca gresit iscusinta si intelepciunea unui mare arhitect si constructor dupa lucrarea lui neterminata, tot asa, in ignoranta lor, multi judeca acum gresit pe Dumnezeu dupa lucrarea lui neterminata; dar curand, cand schelaria grosolana a raului, care a fost permis pentru disciplinarea omului, si care in final va fi dirijat spre binele lui, va fi indepartata si molozul curatat, lucrarea terminata a lui Dumnezeu va declara universal intelepciunea si puterea Sa infinita; si se va vedea ca planurile Sale sunt in armonie cu caracterul Sau glorios.

 

Deoarece Dumnezeu ne spune ca are un plan clar fixat si ca toate planurile Sale vor fi realizate, este de datoria noastra, ca si copii ai Lui, sa ne interesam cu sarguinta care sunt acele planuri, pentru a fi gasiti in armonie cu ele. Sa remarcam cat de accentuat afirma Iehova fixitatea scopurilor Sale: "Domnul ostirilor a jurat si a zis: @Hotarat, ce am gandit se va intampla, ce am pus la cale se va implini#.... Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare; Cine i se va impotrivi?" "Eu sunt Dumnezeu si nu este altul; Eu sunt Dumnezeu si nu este nici unul ca Mine... Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea... da, Eu am spus si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui". {# Isa 14:24-27 46:9-11} De aceea, oricat de intamplatoare sau misterioasa ar putea sa para purtarea lui Dumnezeu cu oamenii, cei care cred aceasta marturie a Cuvantului Sau trebuie sa recunoasca faptul ca planul Lui originar, neschimbator, s-a desfasurat si se desfasoara inca sistematic spre implinire.

 

In timp ce masa omenirii, bajbaind in intunericul ignorantei, trebuie sa astepte evenimentele reale ale planului lui Dumnezeu pentru a-si putea da seama de caracterul glorios al Arhitectului Divin, privilegiul copilului lui Dumnezeu este de a vedea prin credinta si prin lumina candelei sale gloriile prezise ale viitorului, iar prin aceasta sa aprecieze procedeele din trecut si din prezent, altfel misterioase. De aceea, ca fii interesati ai lui Dumnezeu si mostenitori ai unei mosteniri fagaduite, noi apelam la Cuvantul Tatalui nostru, pentru ca din planurile si specificatiile date acolo sa-I putem intelege scopurile. De acolo aflam ca planul lui Dumnezeu referitor la om cuprinde trei perioade mari de timp, incepand cu crearea omului si ajungand in viitorul nelimitat. Petru si Pavel numesc aceste perioade "trei lumi", pe care le prezentam prin diagrama urmatoare:

 

Epoci mari numite "lumi"

 

Aceste trei epoci mari reprezinta trei manifestari distincte ale providentei divine. Prima, de la creare la potop, a fost sub administrarea ingerilor, si este numita de Petru "LUMEA CARE A FOST". 2 Petru 3:6.

 

A doua epoca mare, de la potop pana la stabilirea imparatiei lui Dumnezeu, este sub controlul limitat al lui Satan, "printul acestei lumi", si de aceea este numita "ACEASTS LUME REA DE ASTSZI". Galateni 1:4; 2 Petru 3:7.

 

A treia va fi o "lume fara sfarsit" {# Isa 45:17} sub administrare divina, imparatia lui Dumnezeu, si este numita "LUMEA VIITOARE" -in care va locui neprihanirea. Evrei 2:5; 2 Petru 3:13.

 

Prima dintre aceste perioade sau "lumi", sub administrarea ingerilor, a fost o nereusita; a doua, sub conducerea lui Satan, uzurpatorul, a fost intr-adevar o "lume rea"; dar a treia va fi o era de dreptate si binecuvantare pentru toate familiile pamantului.

 

Ultimele doua dintre aceste "lumi" sunt mentionate mai deosebit, si declaratiile referitoare la ele sunt in contrast puternic. Perioada a doua, sau cea prezenta, este numita "lumea rea de astazi", nu pentru ca nu exista nimic bun in ea, ci pentru ca in ea este permis sa predomine raul. "Acum fericim pe cei trufasi, da, celor rai le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu si scapa" (Maleahi 3:15). A treia lume sau epoca este mentionata ca "LUMEA VIITOARE-in care va locui neprihanirea", nu pentru ca nu va fi nici un rau in ea, ci pentru ca nu va predomina raul. Inlaturarea raului va fi treptata, cerand prima mie de ani intreaga. Raul nu va conduce atunci; nu va prospera; nu vor mai inflori cei rai; ci "dreptul va inflori" (Psalmul 72:7), cel care "va asculta, va manca cele mai bune roade ale tarii" {# Isa 1:19} si "cei rai vor fi nimiciti". Psalmul 37:9.

 

Astfel vazute lucrurile, urmatoarea dispensatie va fi atat de diferita, incat va fi opusul celei prezente aproape in toate amanuntele. Cuvintele Domnului nostru arata de ce va fi deosebire intre dispensatia prezenta si cea viitoare. Deoarece El va fi Printul sau conducatorul lumii viitoare, dreptatea si adevarul vor prospera in ea; pe cand astazi, deoarece Satan este printul (conducatorul) lumii rele prezente, raul prospera si cei rai infloresc. Pentru ca, asa cum a spus Isus, printul acestei lumi "n-are nimic in Mine" -si, in consecinta, n-are nici un interes pentru urmasii Lui, cu exceptia faptului ca li se opune, ii ispiteste, ii necajeste si-i hartuieste (Ioan 14:30; 2 Corinteni 12:7) -de aceea in aceasta lume sau epoca rea de astazi, oricine vrea sa traiasca evlavios sufera persecutii, pe cand cel rau se intinde ca un copac verde. 2 Timotei 3:12; Psalmul 37:35.

 

Isus a spus: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", si pana cand nu va veni era sau "lumea" viitoare, imparatia lui Cristos nu va controla pamantul. Si pentru aceasta suntem invatati sa speram si sa ne rugam: "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta pe pamant". Satan este "conducatorul intunericului acestei lumi", si de aceea "intunericul acopera pamantul si negura deasa popoarele". El conduce si lucreaza acum in inimile copiilor neascultarii. Efeseni 2:2; 6:12.

 

Trebuie sa existe o parte foarte importanta din planul Marelui Arhitect pentru mantuirea omului inca neimplinita cu totul-altfel noua dispensatie cu noul print ar fi fost de mult introdusa. Motivul amanarii pentru un timp hotarat, si de asemenea maniera schimbarii de la domnia prezenta a raului sub Satan la aceea a dreptatii sub Cristos, sunt puncte de interes care mai tarziu vor fi aratate mai deplin. Acum este suficient sa spunem ca imparatiile acestei lumi, supuse in prezent lui Satan, la timpul cuvenit vor deveni imparatii ale Domnului nostru si ale Cristosului Sau (Apocalips 11:15). Contextul arata ca transferul se va realiza printr-un timp de stramtorare generala. Referitor la aceasta Isus a spus: "Nimeni nu poate sa intre in casa unui om tare si sa-i jefuiasca gospodaria, decat daca a legat mai intai pe omul acela tare; numai atunci ii va jefui casa" (Marcu 3:22-27). Astfel ni se arata ca Satan trebuie mai intai sa fie legat, restrans si detronat, pentru ca domnia de dreptate si pace a lui Cristos sa poata fi stabilita. Aceasta legare a lui Satan, prin urmare, este indicata a fi prima lucrare a noii dispensatii. Apocalips 20:2.

 

Sa nu se uite ca baza tuturor acestor "lumi" si dispensatii este acest pamant, si ca, desi varstele trec si dispensatiile se schimba, totusi pamantul continua-"Pamantul ramane vesnic" (Eclesiastul 1:4). Facand aceeasi ilustratie, Petru le numeste pe fiecare din aceste perioade un cer si un pamant separat. Aici cuvantul ceruri simbolizeaza puterile conducatoare mai inalte sau spirituale, iar pamantul simbolizeaza guvernarea omeneasca si aranjamentele sociale omenesti. Astfel, primele ceruri si pamant, sau ordinea si aranjamentul lucrurilor existente atunci, dupa ce si-au servit scopul, s-au sfarsit la potop. Dar cerurile fizice (bolta cereasca si atmosfera) si pamantul fizic n-au trecut: ele au ramas. Tot asa, lumea prezenta (ceruri si pamant) va trece cu zgomot mare, foc si topire, confuzie, stramtorare si dezintegrare. Omul cel tare (Satan) legandu-se, se va lupta sa-si pastreze puterea. Ordinea sau aranjamentul prezent al guvernarii si societatii, nu aceea a cerului si pamantului fizic, va trece. Cerurile prezente (puterile de control spiritual) trebuie sa dea loc "cerurilor noi"- controlului spiritual al lui Cristos. Pamantul prezent (societatea umana asa cum este organizata acum sub controlul lui Satan) trebuie sa se topeasca si sa se dizolve (simbolic) la inceputul "Zilei Domnului", care "va arde ca un cuptor" (Maleahi 4:1). Va fi urmat de "un pamant nou", adica de o societate reorganizata, in armonie cu noul Print al pamantului-Cristos. Dreptatea, pacea si iubirea vor domni printre oameni atunci cand aranjamentele prezente vor fi dat loc imparatiei noi, mai bune, a carei baza va fi cea mai stricta dreptate.

 

Lui Pavel i s-a dat o licarire a dispensatiei urmatoare, sau, cum o numeste el, "a lumii viitoare". El spune ca a fost "rapit" (cu fizicul sau cu mintea, sau cu ambele, nu putea spune, lucrurile fiind atat de reale vederii sale) pe curentul timpului pana la noua stare de lucruri, "cerurile noi", deci pana la "al treilea cer". Astfel el a vazut lucrurile asa cum vor fi sub controlul spiritual al lui Cristos, lucruri pe care nu le putea dezvalui (2 Corinteni 12:2-4). Fara indoiala acestea erau aceleasi lucruri pe care le-a vazut Ioan dupa aceea, si i-a fost permis sa le spuna Bisericii in simboluri, care pot fi intelese numai cand le soseste timpul. Ioan, in descoperirea data lui de catre Domnul nostru pe insula Patmos, a fost dus in viziune prin toata varsta crestina cu scenele ei schimbatoare de biserica si stat, pana la sfarsitul lumii sau epocii rele de astazi, si acolo, in viziune profetica el a vazut pe Satan legat, pe Cristos domnind, iar cerurile noi si pamantul nou stabilite; pentru ca cerurile si pamantul dintai trecusera. Apocalips 21:1.

 

Varste sau dispensatii

 

Remarcam acum varstele in care se subdivid aceste epoci mari, asa cum sunt ilustrate in schita de mai jos.

 

Prima dintre aceste epoci mari ("lumi") n-a fost subimpartita: metoda lui Dumnezeu de a proceda cu oamenii nu s-a schimbat in tot acel timp-de la caderea lui Adam pana la potop. Dumnezeu ii daduse omului legea Sa, scrisa in insasi natura lui; dar, dupa ce a pacatuit El l-a lasat intr-o anumita masura pe propriul lui drum, care era in jos, "rau, si aceasta in mod continuu", pentru ca astfel omul sa-si dea seama de nechibzuinta sa, si pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu in faptul ca a poruncit ascultare absoluta sa se poata manifesta. Dispensatia aceea s-a sfarsit cu un potop, care i-a luat pe toti in afara de credinciosul Noe cu familia lui. Astfel, prima dispensatie nu numai ca a demonstrat efectele dezastruoase ale pacatului, dar a si aratat ca tendinta pacatului este in jos spre degradare si mizerie mai mare, si dovedeste necesitatea interventiei lui Iehova, daca redobandirea a "ceea ce a fost pierdut" -starea dintai a omului-este sa se indeplineasca vreodata.

 

A doua epoca, sau "lumea de astazi", include trei varste, fiecare fiind un pas in planul lui Dumnezeu de rasturnare a raului. Fiecare pas este mai sus decat precedentul, si duce planul inainte si mai aproape de implinire.

 

A treia epoca mare-"lumea viitoare" -dupa cea de a doua venire a lui Cristos, cuprinde varsta Milenara, sau "timpurile restabilirii"; dupa ea sunt alte "varste viitoare", ale caror particularitati nu sunt revelate. Revelatiile prezente trateaza despre recuperarea omului din pacat, si nu despre eternitatea de glorie care urmeaza.

 

Numim prima varsta din "lumea de astazi" VARSTA sau dispensatia PATRIARHALS, pentru ca in acea perioada relatiile si favorurile lui Dumnezeu au fost numai pentru cateva persoane, restul omenirii fiind aproape ignorat. Astfel de favorizati au fost patriarhii: Noe, Avraam, Isaac, Iacov. Fiecare dintre acestia pare sa fi fost la randul lui cel favorizat de Dumnezeu. La moartea lui Iacov, varsta aceea sau felul acela de relatii s-a sfarsit. La moartea lui Iacov, descendentii lui au fost numiti prima data "cele 12 semintii ale lui Israel" si au fost impreuna recunoscute de catre Dumnezeu ca "poporul special" al Lui; si prin jertfe tipice ei erau tipic "un neam sfant", separat de alte neamuri pentru un scop special, si prin urmare pentru a se bucura de anumite favoruri speciale. Denumim timpul destinat pentru aceasta trasatura a planului divin, care incepe aici si se sfarseste la moartea lui Cristos, VARSTA IUDAICS sau dispensatia Legii. In timpul acelei varste, Dumnezeu a binecuvantat acel popor in mod deosebit. El le-a dat legea Lui; a facut un legamant special cu ei; le-a dat Cortul intalnirii, a carui glorie Sechina din Sfanta Sfintelor reprezenta prezenta lui Iehova cu ei ca si Conducatorul si Regele lor. Lor le-a trimis profeti, si in cele din urma pe Fiul Sau. Isus a facut minuni si a invatat in mijlocul lor, si n-a vrut nici El insusi sa mearga la altii, nici sa permita ucenicilor Sai sa mearga la neamurile din jur. El i-a trimis, zicand: "Sa nu mergeti in calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor, ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 10:5, 6). Si iarasi a spus: "Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15:24). Faptul ca aceasta favoare nationala s-a sfarsit cu respingerea si rastignirea lui Isus de catre ei, este aratat prin cuvintele lui Isus, cand, cu cinci zile inainte de rastignire, a declarat: "Vi se lasa casa pustie". Matei 23:38.

 

Atunci, la moartea lui Isus, a inceput o noua varsta-VARSTA CRESTINS sau DISPENSATIA EVANGHELICS, in care vestea buna a indreptatirii trebuia sa fie vestita nu numai evreilor, ci tuturor neamurilor, pentru ca Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru fiecare om. In timpul acestei varste Evanghelice de asemenea exista o clasa chemata la favoare speciala, careia ii sunt facute fagaduinte speciale; anume, cei care prin credinta accepta pe Isus Cristos ca Rascumparatorul si Domnul lor, urmand in urmele Lui. Vesti-rea Evangheliei s-a facut pe pamant incoace si incolo timp de aproape 1900 ani, asa incat acum se poate spune ca mai mult sau mai putin a fost propovaduita la toate popoarele. Ea n-a convertit popoarele-n-a fost destinata sa faca acest lucru in varsta prezenta; dar ea a ales de ici si de colo pe unii, in total o "mica turma", careia, dupa cum prezisese Isus (Luca 12:32), buna placere a Tatalui este sa-i dea Imparatia intr-o varsta care urmeaza acesteia.

 

Cu aceasta varsta se sfarseste "lumea rea de astazi"; si sa marcam bine ca in timp ce Dumnezeu a permis predominarea si domnia raului in detrimentul aparent al cauzei Sale, totusi scopurile Sale adanci au progresat constant, conform unui plan fixat si definit, si in ordinea exacta a perioadelor pe care El le-a stabilit. La sfarsitul acestei varste, si in zorile celei care urmeaza, varsta Milenara, Satan trebuie legat si puterea lui rasturnata, ca pregatire pentru stabilirea imparatiei lui Cristos si inceputul "lumii viitoare, in care va locui dreptatea".

 

Mileniu, insemnand o mie de ani, prin consens general este folosit ca denumire pentru perioada mentionata in Apocalips 20:4-mia de ani de domnie a lui Cristos, prima varsta din "lumea viitoare". In timpul varstei Milenare va fi o restabilire a tuturor lucrurilor pierdute prin caderea lui Adam (Fapte 3:19-21), si inainte de incheierea ei toate lacrimile vor fi sterse. Dincolo de limita ei, in varstele de binecuvantare care urmeaza, nu va mai fi moarte, nici tristete, nici planset; si nu va mai fi nici durere. Lucrurile dintai vor fi trecut (Apocalips 21:4). Revelatiile lui Dumnezeu nu dau detalii mai departe, si noi ne oprim aici.

 

Aici am aruncat numai o privire la schita simpla a acestui plan al varstelor. Cu cat il vom examina mai mult, cu atat mai mult vom gasi in el armonie, frumusete si ordine perfecta. Fiecare varsta isi are de realizat partea ei, necesara pentru desfasurarea completa a planului lui Dumnezeu ca intreg. Planul este progresiv, desfasurandu-se treptat din varsta in varsta, in sus si inainte spre marele final al scopului originar al Arhitectului Divin, "care lucreaza toate dupa sfatul voii Sale" (Efeseni 1:11). Pentru realizarea obiectivului ei, nici una din aceste mari perioade nu este nici cu un ceas mai lunga sau mai scurta. Dumnezeu este un econom intelept atat de timp cat si de mijloace, chiar daca resursele Lui sunt infinite; si nici o putere, oricat de rea, nici pentru un moment nu-I intarzie sau nu-I impiedica scopurile. Toate lucrurile, atat bune cat si rele, sub supraveghere si conducere divina, lucreaza impreuna pentru implinirea vointei Sale.

 

Pentru o minte neinstruita si nedisciplinata, care nu poate vedea decat putin din mecanismul complicat al planului lui Dumnezeu, acesta ii apare ca anarhie, confuzie si esec, intocmai cum o masina complicata, intreaga sau in parte, i-ar aparea unui copil. Pentru mintea lui imatura si neinstruita este de neinteles, si miscarile opuse ale rotilor si curelelor ei nu sunt decat confuzie. Dar maturitatea si cercetarea ii va arata ca apa-renta confuzie este armonie frumoasa, producand rezultate bune. Totusi, masina a fost un succes tot atat de adevarat inainte ca functionarea ei sa fie inteleasa de copil, cat si dupa aceea. Tot asa, in timp ce planul lui Dumnezeu este si a fost de veacuri cu succes in actiune, omul a primit disciplinarea necesara, nu numai pentru a i se da posibilitatea sa-i inteleaga functionarea complicata, dar si sa aiba experienta rezultatelor lui binecuvantate.

 

Pe masura ce vom urmari studiul planului divin, este esential sa tinem minte aceste varste cu particularitatile si obiectivele lor corespunzatoare; deoarece planul nu se poate vedea in nici una din ele, ci in toate, intocmai cum o veriga nu este un lant, ci cateva verigi legate formeaza un lant. Prin remarcarea trasaturilor distinctive ale fiecarei parti, noi obtinem idei corecte despre intregul plan, si in acest fel avem posibilitatea sa impartim drept Cuvantul adevarului.

 

O declaratie a Cuvantului care apartine unei epoci sau dispensatii, nu trebuie aplicata alteia, dupa cum lucruri declarate despre o varsta nu sunt intotdeauna adevarate despre alta. De exemplu, ar fi un neadevar sa spunem despre timpul prezent ca cunostinta de Domnul umple intreg pamantul, sau ca nu este deloc nevoie sa spui aproapelui: Cunoaste pe Domnul (# Isa 11:9; Ieremia 31:34). Acest lucru nu este adevarat in aceasta varsta, si nu poate fi adevarat pana cand Domnul, venind din nou, Isi stabileste imparatia; fiindca de-a lungul acestei varste au fost multe inselari amagitoare, si ni se spune ca tocmai la sfarsitul varstei-"In zilele din urma... oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi" (2 Timotei 3:1, 13). Cunostinta si dreptatea vor acoperi pamantul, dupa cum fundul marii este acoperit de ape, ca rezultat al domniei lui Mesia in timpul varstei Milenare.

 

O greseala similara, si una foarte obisnuita, este a presupune ca imparatia lui Dumnezeu este acum stabilita, ca ea conduce pe pamant si ca acum se face voia Lui printre popoare. Acest lucru este, evident, departe de adevar, deoarece regatele acestei lumi se sprijina si se imbogatesc prin asuprire, nedreptate si inselare, in masura in care le permite inteligenta crescanda a oamenilor. Satan, printul prezent "al acestei lumi", trebuie sa fie inlocuit, si imparatiile acestea, acum sub controlul lui, trebuie sa devina imparatii ale Domnului nostru si ale Unsului Sau, cand El Isi va lua marea putere si va domni.

 

Prin lumina cuvenita acum casei credintei, noi discernem acel sistem si acea ordine care marcheaza pasii maiestuosi ai Dumnezeului nostru prin varstele trecute, si cu putere ne vin in minte frumoasele versuri ale lui Cowper, inspirate de o credinta vie, care avea incredere chiar unde nu-L putea discerne pe Atotputernicul Iehova:

 

"Dumnezeu pe cai ascunse

 

Minunile-Si face:

 

El tine marea sub picior

 

Si furtuna-n fraie.

 

In mine-adanci, de nepatruns,

 

De arta ne-ntrecuta,

 

Stralucitoare planuri stau

 

Si-Si face-a Lui vointa.

 

Voi, sfinti fricosi, va-ncurajati;

 

Norii ce va-nspaimanta

 

De mila-s plini si se desfac

 

In har pe-al vostru cap.

 

Cu simtul slab nu-L judecati,

 

Ci-n harul Sau va-ncredeti.

 

Dupa severe providente

 

Zambetul Isi ascunde.

 

Scopurile-I se coc iute,

 

Cu fiecare ora.

 

Mugurul poate fi amar,

 

Dar fructul este dulce.

 

Necredinta rataceste

 

Si-n van opera-I cauta.

 

Domnul Isi este interpret

 

Si singur se explica."

 

Ahra

 

"Nu cunosc drumul ce-mi sta inainte,

 

Tristeti, bucurii ce imi poate aduce;

 

Ce nori de furtuna deasupra-mi pot inca sa mai apara,

 

Ce flori pe carare alaturi pot inca sa mai rasara.

 

Dar Cel ce cu mine alaturi calatoreste,

 

In bine si rau, nicicand El nu ma paraseste;

 

Si-aceasta-i a mea consolare,

 

‘El stie ca eu merg pe carare’".

 

 

 

 

STUDIUL 5—"Taina tinuta ascunsa de veacuri si de generatii, dar descoperita acum sfintilor Sai" Coloseni 1:26

 

Licarirea de lumina din prima fagaduinta-Fagaduinta facuta lui Avraam-Speranta amanata-Taina incepe sa se dezlege la Rusalii-Ce este taina-De ce s-a tinut atat de mult ca taina-Pentru lume inca este taina-La timpul cuvenit va fi descoperita tuturor-Cand se va sfarsi taina

 

In timp ce omenirea era sub disciplina raului si incapabila sa-i inteleaga necesitatea, Dumnezeu Si-a exprimat in mod repetat scopul de a o restabili si a o binecuvanta printr-un viitor eliberator. Dar cine va fi acel eliberator, a fost o taina timp de patru mii de ani, si ea a inceput sa se descopere clar numai dupa invierea lui Cristos, la inceputul varstei Crestine sau Evanghelice.

 

Privind in urma la timpul cand primii nostri parinti au pierdut viata si fericirea edenica, ii vedem plini de tristete sub pedeapsa justa a pacatului si fara nici o alta raza de speranta in afara celei trase din declaratia nedeslusita ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Desi pentru noi aceasta este plina de semnificatii in lumina evenimentelor ulterioare, pentru ei n-a fost decat o lumina slaba si palpaitoare. Aproape doua mii de ani s-au scurs fara nici o dovada de implinire.

 

Dupa aproape doua mii de ani, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam si i-a promis ca samanta lui va binecuvanta toate familiile pamantului. Aceasta parea ca si cum Dumnezeu tinea inca la scopul Sau exprimat anterior, iar acum era gata sa-l implineasca. Timpul zbura mai departe: tara fagaduita a Canaanului inca nu era in posesiunea lui; ei inca nu aveau urmasi, iar Avraam si Sara imbatraneau. Avraam s-a gandit ca trebuie sa-L ajute pe Dumnezeu sa-Si implineasca fagaduinta; astfel s-a nascut Ismael. Dar ajutorul lui n-a fost necesar, pentru ca la timpul cuvenit s-a nascut Isaac, copilul sperantei si fagaduintei. Atunci parea ca fagaduitul conducator si binecuvantator al neamurilor venise. Dar nu; anii treceau, si aparent fagaduinta lui Dumnezeu esuase, deoarece Isaac a murit si mostenitorul sau, Iacov, de asemenea. Insa credinta unora putini tinea inca ferm la fagaduinta si era sustinuta de Dumnezeu; deoarece "legamantul pe care l-a facut cu Avraam" a fost asigurat de Dumnezeu prin "juramantul pe care l-a facut lui Isaac si l-a asezat ca o lege pentru Iacov... si un legamant vesnic pentru Israel". 1 Cronici 16:16, 17.

 

La moartea lui Iacov, cand descendentii lui au fost pentru prima data numiti CELE 12 SEMINTII ALE LUI ISRAEL si recunoscuti de Dumnezeu ca un "neam ales", {Genesa #49:28 De 26:5} asteptarea ca acest neam ca intreg, ca samanta fagaduita a lui Avraam, va poseda Canaanul, va domni si va binecuvanta lumea, parea sa fie aproape de realizare; pentru ca deja, sub favoarea Egiptului, ei deveneau o natiune puternica. Dar speranta aproape s-a spulberat si fagaduinta aproape s-a uitat cand egiptenii, castigand control asupra lor, i-au tinut ca sclavi o perioada lunga.

 

Fagaduintele lui Dumnezeu erau cu adevarat invaluite in mister si caile Lui pareau ca nu se pot descoperi. Totusi, la timpul cuvenit a venit Moise, un mare eliberator, prin a carui mana Dumnezeu i-a scos din robie, facand mari minuni pentru ei. Acest mare eliberator a murit inainte de a intra in Canaan; dar ca purtator de cuvant al Domnului el a declarat: "Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine" (# De 18:15 ; Fapte 3:22). Aceasta a permis o patrundere mai adanca in planul lui Dumnezeu, aratand nu numai ca natiunea lor, ca intreg, va fi intr-un fel asociata cu lucrarea viitoare de conducere si binecuvantare, dar si ca acela care va fi ales dintre ei va conduce la victorie si la implinirea fagaduintei. Apoi Iosua, al carui nume inseamna eliberator, sau mantuitor, a devenit conducatorul lor, si sub el au castigat mari victorii si au intrat de fapt in tara fagaduita prin legamant. Atunci parea sigur ca adevaratul conducator venise si ca fagaduinta era pe cale sa-si aiba complet implinirea.

 

Dar Iosua a murit, si ei n-au mai avansat ca natiune pana cand David, si apoi Solomon, le-au fost dati ca regi. Atunci au ajuns la insasi culmea gloriei lor; dar curand, in loc sa-si vada fagaduinta realizata, au fost privati de putere si au devenit tributari altor neamuri. Totusi, unii au tinut strans la fagaduinta lui Dumnezeu si au cautat inca pe marele eliberator pentru care Moise, Iosua, David si Solomon au fost numai tipuri.

 

Cam pe timpul cand S-a nascut Isus, toti oamenii erau in asteptarea lui Mesia, viitorul rege al lui Israel si, prin Israel, al lumii. Dar speranta lui Israel, legata de gloria si onoarea viitorului lor rege, asa cum era inspirata din tipurile si profetiile despre marirea si puterea lui, i-a facut sa le scape din vedere o alta grupa de tipuri si profetii, care aratau ca era necesara o lucrare de suferinta si moarte ca rascumparare pentru pacatosi, inainte ca binecuvantarile sa poata veni. Aceasta a fost prefigurata prin Pasti, inainte de a fi eliberati din Egipt, prin sacrificarea animalelor la darea Legamantului Legii (Evrei 9:11-20; 10:8-18), si prin jertfele de ispasire facute de catre preotime an de an, in mod continuu. De asemenea, le-a scapat din vedere declaratia profetilor "care au vestit mai dinainte patimile lui Cristos si slava de care aveau sa fie urmate" (1 Petru 1:11). Deci, cand Isus a venit ca jertfa, ei nu L-au recunoscut; n-au cunoscut vremea cercetarii lor (Luca 19:44). Chiar si urmasii Lui cei mai apropiati au fost teribil de dezorientati cand a murit Isus; si ei cu tristete au spus: "Noi trageam nadejde ca EL era acela care va izbavi pe Israel" (Luca 24:21). Dupa cum se vede, increderea lor in El fusese gresit plasata. Ei n-au putut vedea ca moartea conducatorului lor era o garantie pentru Noul Legamant sub care urmau sa vina binecuvantarile, o indeplinire partiala a legamantului fagaduintei. Totusi, cand au aflat ca inviase din mormant, sperantele lor vestejite au inceput iar sa reinvie (1 Petru 1:3), si cand era pe cale sa-i paraseasca ei au intrebat in legatura cu speranta lor de mult nutrita si mereu amanata, spunand: "Doamne, in acest timp vei restabili Tu imparatia lui Israel?" Faptul ca sperantele lor erau in principal corecte, chiar daca nu puteau cunoaste timpul cand vor fi implinite, este evident din raspunsul Domnului nostru: "Nu este treaba voastra sa stiti timpurile sau perioadele; pe acestea Tatal le-a pus sub stapanirea Sa". Fapte 1:6-7.

 

Ce intorsatura a luat acum planul lui Dumnezeu? trebuie sa fi fost intrebarea ucenicilor cand Isus S-a inaltat la cer; fiindca trebuie sa ne amintim ca invataturile Domnului nostru referitoare la Imparatie au fost in principal in pilde si cuvinte misterioase. El le spusese: "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul". "Va va invata toate si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 16:12, 13; 14:26). Asa ca ei n-au putut intelege inainte de a veni binecuvantarea de la Rusalii.

 

Chiar si atunci, a trecut un anumit timp pana au capatat o intelegere clara, deplina, a lucrarii care se facea si a legaturii ei cu legamantul originar (Fapte 11:9; Galateni 2:2, 12, 14). Totusi, s-ar parea ca ei au fost folositi ca purtatori de cuvant ai lui Dumnezeu chiar inainte de a intelege deplin si clar, si cuvintele lor inspirate au fost probabil expresii ale adevarului mai clare si mai adanci decat ei insisi intelegeau pe deplin. De exemplu, cititi discursul lui Iacov, in care spune: "Simon a spus cum Dumnezeu Si-a aruncat mai intai privirile ca sa ia dintre neamuri un popor pentru Numele Sau (o mireasa). Si cu aceasta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris: ‘Dupa aceea (dupa ce s-a luat dintre neamuri acest popor) Ma voi intoarce si voi ridica cortul (domnia pamanteasca) cel cazut al lui David, ii voi rezidi daramaturile si-l voi inalta’". Fapte 15:14-16.

 

Iacov a inceput sa citeasca in providenta lui Dumnezeu, in trimiterea Evangheliei prin Petru la primul convertit dintre neamuri si prin Pavel la neamuri in general, ca in timpul acestei varste cei care credeau, evrei si neamuri, urmau sa fie la fel favorizati. Atunci el a cautat profetiile si asa a gasit scris; si ca dupa ce lucrarea acestei varste Evanghelice se va completa, se vor implini fagaduintele pentru Israelul natural. Treptat marea taina, atat de multa vreme ascunsa, a inceput sa fie inteleasa de putini-de sfinti, "prietenii" speciali ai lui Dumnezeu.

 

Pavel declara (Coloseni 1:27) ca aceasta taina ascunsa de veacuri si de generatii, dar descoperita acum sfintilor Sai, este

 

"Cristos In voi, nadejdea slavei."

 

Aceasta este marea taina a lui Dumnezeu care a fost ascunsa de toti in veacurile trecute, si este inca ascunsa de toti, in afara de o clasa speciala-sfintii, sau credinciosii consacrati. Dar ce inseamna "Cristos in voi?" Am invatat ca Isus a fost uns cu Spiritul Sfant (Fapte 10:38), si astfel recunoastem ca El este Cristosul-Unsul-deoarece cuvantul Cristos inseamna uns. Si apostolul Ioan spune ca ungerea pe care noi (credinciosii consacrati) am primit-o ramane in noi (1 Ioan 2:27). Astfel sfintii acestei varste Evanghelice sunt o companie unsa-unsi sa fie regi si preoti ai lui Dumnezeu (2 Corinteni 1:21; 1 Petru 2:9); si impreuna cu Isus, capetenia si Domnul lor, constituie Unsul lui Iehova-Cristosul.

 

In armonie cu aceasta invatatura a lui Ioan, ca si noi suntem unsi, Pavel ne asigura ca aceasta taina tinuta ascunsa in veacurile trecute, dar descoperita acum sfintilor, este ca Cristosul (Unsul) "nu este un membru, ci multi", intocmai cum corpul uman este unul, si are multe membre; dar, dupa cum toate membrele corpului, desi multe, sunt un corp, tot asa este si Unsul-Cristosul (1 Corinteni 12:12-28). Isus este uns sa fie Capul sau Domnul Bisericii, care este corpul Sau (sau mireasa Sa, dupa cum este aratat intr-o alta ilustratie-Efeseni 5:25-30); si impreuna constituie "Samanta" fagaduita-Marele Eliberator: "Daca sunteti ai lui Cristos, atunci sunteti samanta lui Avraam, si mostenitori potrivit fagaduintei". Galateni 3:29.

 

Plin de grija apostolul pune Biserica in garda impotriva oricarei presupuse pretentii, spunand despre Isus ca "Dumnezeu I-a pus totul sub picioare, si L-a dat sa fie Cap peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui", "pentru ca in toate sa aiba cel dintai loc" (Efeseni 1:22; Coloseni 1:18). Totusi, prin ilustratia corpului omenesc el arata frumos si convingator legatura noastra intima. Isus de asemenea ne-a invatat aceeasi unitate, spunand, "Eu sunt vita, voi coardele". Ioan 15:5.

 

Unitatea noastra cu Domnul Isus, ca membri ai Cristosului, ai companiei unse, este bine ilustrata prin figura piramidei.

 

Piatra din varf este ea insasi o piramida perfecta. Sub ea se pot zidi alte pietre, si, daca sunt in armonie cu toate trasaturile caracteristice ale pietrei din varf, intreaga masa va fi o piramida perfecta. Cat de frumos ilustreaza aceasta pozitia noastra ca membri ai "Semintei" -"Cristosul". Imbinati si perfect in armonie cu Capul nostru, noi, ca pietre vii, suntem perfecti; despartiti de El, noi nu suntem nimic.

 

Isus, cel perfect, a fost mult inaltat, si acum noi ne prezentam la El sa fim formati si modelati dupa exemplul Lui, si sa fim ziditi ca o zidire a lui Dumnezeu. Intr-o constructie obisnuita nu exista nici o piatra unghiulara principala; dar in constructia noastra exista o piatra unghiulara principala, "piatra din varf", dupa cum este scris: "Iata, pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa" -"apropiati-va de El, piatra vie, ... si voi, ca niste pietre vii (care traiesc), sunteti ziditi ca o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, * placute lui Dumnezeu prin Isus Cristos" (1 Petru 2:4-6). Si foarte curand, avem incredere ca unirea intre Isus, "Capul", si "Biserica, corpul Sau", va fi completa.

 

*In manuscrisul Sinaitic lipseste cuvantul duhovnicesti

 

Si, preaiubitilor, multe lovituri si multa lustruire trebuie sa suportam-multa transformare trebuie sa suferim, multa conformare dupa exemplul Lui, sub conducerea marelui Maestru-constructor; si pentru a se manifesta in noi abilitatea si caracterul ideal al constructorului, va trebui sa cautam a nu avea deloc propria vointa indaratnica, ce sa se opuna sau sa impiedice realizarea vointei Lui in noi; trebuie sa fim foarte asemanatori copiilor si umiliti-"imbracati cu umilinta; deoarece Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har". De aceea, sa ne smerim sub mana cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca la timpul potrivit El sa ne inalte (1 Petru 5:5, 6), cum L-a inaltat pe Capul si Premergatorul nostru. Filipeni 2:8, 9.

 

Acesta este intr-adevar un mesaj minunat, si cand venim la Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ne informa despre mareata noastra chemare inalta, ii gasim pe toti profetii elocventi in vestirea harului (favorii sau binecuvantarii) care ne-a fost randuit (1 Petru 1:10); iar tipurile, pildele si cuvintele, pana acum misterioase, devin luminoase, revarsandu-si lumina pe "calea ingusta" pe care compania unsa (Cristos) este chemata sa alerge pentru premiul dezvaluit acum vederii. Aceasta a fost cu adevarat o taina la care niciodata inainte nu s-a reflectat-ca Dumnezeu intentioneaza nu numai sa ridice un eliberator, ci un eliberator compus din multi membri. Aceasta este "inalta chemare" la care sunt privilegiati sa ajunga credinciosii consacrati din varsta Evanghelica. Isus n-a incercat sa le-o dezvaluie ucenicilor cand erau oameni naturali, ci a asteptat pana cand la Rusalii au fost unsi-conceputi pentru natura noua. Din explicatia lui Pavel stim ca acum nimeni in afara de "noile creatii" nu poate aprecia sau intelege aceasta inalta chemare. El spune: "Noi vorbim despre intelepciunea tainica (planul) a lui Dumnezeu, cea tinuta ascunsa, pe care Dumnezeu a hotarat-o mai dinainte, spre slava noastra, inainte de veacuri, si pe care n-a cunoscut-o nici unul din mai marii veacului acestuia; ... dupa cum este scris: ‘Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc’... Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau". 1 Corinteni 2:6-14.

 

In Scrisoarea sa catre Galateni, Pavel dezvaluie intreaga taina si arata cum va fi indeplinit legamantul avraamic. El arata ca Legea data lui Israel nu se interfereaza cu legamantul originar (Galateni 3:15-18), si ca samanta lui Avraam care va binecuvanta toate neamurile este Cristos (versetul 16). Apoi, ducand pana la sfarsit ideea la care s-a facut deja aluzie, ca Cristosul include pe toti cei unsi de Spirit, el spune: "Voi toti care ati fost botezati pentru Cristos, v-ati imbracat cu Cristos... Si daca sunteti ai lui Cristos, sunteti (impreuna cu Isus) samanta lui Avraam, mostenitori potrivit fagaduintei" facute lui Avraam (versetele 27, 29). Urmand aceeasi linie de gandire, el arata (Galateni 4) ca Avraam a fost un tip al lui Iehova, Sara un tip al legamantului sau fagaduintei si Isaac un tip al lui Cristos (cap si corp); iar apoi adauga: "Voi fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai fagaduintei" (versetul 28). Astfel planul lui Dumnezeu a fost ascuns in tipuri pana cand varsta Evanghelica a inceput dezvoltarea Cristosului.

 

A existat o necesitate pentru care aceasta taina s-a tinut ascunsa, altfel n-ar fi fost tinuta asa. A fost necesar, deoarece sa se fi descoperit omenirii planul complet ar fi insemnat a-l zadarnici. Daca oamenii ar fi stiut, n-ar fi rastignit nici pe Domnul slavei, nici Biserica, corpul Lui (1 Corinteni 2:8). Daca planul n-ar fi fost tinut ca taina pentru lume, nu numai ca moartea lui Cristos ca pret de rascumparare a omului ar fi fost impiedicata, dar prin aceasta si incercarea credintei Bisericii ca partasi ai suferintelor lui Cristos ar fi fost preintampinata; caci "Lumea nu ne cunoaste (ca si mostenitori impreuna cu El) pentru ca (pentru acelasi motiv ca) nu L-a cunoscut nici pe El". 1 Ioan 3:1.

 

Nu numai planul lui Dumnezeu, si Cristosul care este insasi intruchiparea acelui plan, este o mare taina pentru lume, dar si felul special in care aceasta turma mica este chemata sa umble ii marcheaza pe membrii ei ca "popor special". A fost o taina pentru lume ca o persoana cu asa mare capacitate ca si Isus din Nazaret sa-Si cheltuie timpul si talentul in felul in care a fa- cut-o, in timp ce, daca Si-ar fi indreptat atentia spre politica, drept, comert sau religie populara, ar fi putut deveni mare si respectat. Dupa parerea oamenilor El Si-a irosit viata in mod absurd, si ei au spus: "Are drac si este nebun". Viata si invataturile Lui au fost taine pentru ei. Nu L-au putut intelege.

 

Apostolii si tovarasii lor de asemenea au fost taine in lume, prin aceea ca si-au lasat perspectivele in afaceri etc., pentru a propovadui iertarea pacatelor prin moartea dispretuitului si rastignitului Isus. Pavel a parasit o situatie inalta si influenta sociala pentru a lucra cu mainile sale, si a propovadui pe Cristos si coroana nevazuta ce este pentru toti credinciosii care vor merge pe urmele Lui. Aceasta a fost atat de tainic, incat unii au spus: "Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te face sa dai in nebunie". Si toti cei care astfel urmeaza in urmele Invatatorului sunt, ca si Pavel, socotiti nebuni pentru Cristos.

 

Dar planul lui Dumnezeu nu va fi intotdeauna invaluit in taina: aurora Zilei Milenare aduce oamenilor o lumina mai deplina de la Dumnezeu, si "cunostinta de Domnul va umple intreg pamantul". Soarele Dreptatii, care va rasari cu vindecare sub raze, risipind intunericul ignorantei, este Cristosul in gloria Milenara-nu Capul singur, ci si membrele corpului Sau; deoarece este scris: Daca suferim impreuna cu El, vom fi si slaviti impreuna cu El. "Cand Cristos, viata voastra, se va arata, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava" si "Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor". Romani 8:17; 2 Timotei 2:11, 12; Coloseni 3:4; Matei 13:43.

 

Acum, pentru toti in afara de cei conceputi la o minte noua, prin primirea "mintii lui Cristos", fagaduintele pe care le credem si sperantele pe care le nutrim par vizionare, si prea improbabile ca sa fie primite si sa se tina seama de ele. In varsta viitoare, cand Dumnezeu "va turna Spiritul Sau peste toata carnea", dupa cum in timpul varstei prezente il toarna peste "robii si roabele" Sale, atunci, fireste, toti vor intelege si vor aprecia fagaduintele care acum sunt intelese de o "turma mica"; si se vor bucura de ascultarea si de inaltarea Bisericii, spunand: "Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, fiindca nunta Mielului a venit si sotia Mielului s-a pregatit" (Apocalips 19:7). Ei se vor bucura de glorificarea Bisericii, prin care atunci vor curge binecuvantarile catre ei; si in timp ce-si vor da seama ca "fagaduintele nespus de mari si scumpe" mostenite de Unsul (cap si corp) nu sunt pentru ei, ci sunt implinite in noi, vor fi binecuvantati prin lectia ilustrata in Biserica; si in timp ce vor alerga dupa binecuvantarile oferite lor atunci, vor profita de exemplul Bisericii si vor mari pe Dumnezeu pentru ea. Dar aceasta cunostinta nu va produce invidie; deoarece sub noua ordine de lucruri chemarea lor la natura umana perfecta ii va satisface deplin, si li se va parea mai de dorit decat o schimbare de natura.

 

Atunci "taina" se va sfarsi; pentru ca lumea va ajunge sa vada ceea ce pana atunci n-a inteles, ca in Cristos era Spiritul lui Dumnezeu si in noi Spiritul lui Cristos-Dumnezeu manifestat in trup. Atunci vor vedea ca n-am fost nebuni, nici nechibzuiti; ci ne-am ales partea cea buna cand am alergat dupa bogatiile, onorurile si coroana nevazuta de ei, dar vesnica.

 

In ceea ce priveste timpul, taina lui Dumnezeu se va sfarsi in perioada sunarii celei de a saptea trambite (simbolice) (Apocalips 10:7). Aceasta se aplica la taina in ambele sensuri in care se foloseste: taina sau trasaturile secrete ale planului lui Dumnezeu se vor descoperi si vor fi clar vazute; si, de asemenea, "taina lui Dumnezeu", Biserica, intruchiparea acestui plan. Ambele se vor sfarsi. Planul secret, ascuns, va fi ales numarul intreg, complet al membrilor corpului lui Cristos, si atunci CORPUL LUI CRISTOS va fi terminat. Planul va inceta sa mai fie o taina, pentru ca nu va mai fi nici un alt obiectiv in a-i perpetua secretul. Maretia tainei, atat de mult tinuta secret, si ascunsa in fagaduinte, tipuri si ilustratii, ca si minunatul har acordat celor chemati la participare in aceasta taina (Efeseni 3:9), ne sugereaza ca lucrarea care va urma incheierii ei, pentru care Iehova a tinut omenirea in asteptare si speranta timp de sase mii de ani, trebuie sa fie o lucrare imensa, o lucrare mareata, demna de pregatiri asa de mari. La ce binecuvantari nu ne putem astepta cand valul tainei va fi indepartat si ploaia de binecuvantari va cobori peste lume! Pentru aceasta toata creatia impreuna suspina si sufera pana acum durerile nasterii, asteptand incheierea tainei-descoperirea fiilor lui Dumnezeu, "Samanta" fagaduita, in care toti vor fi binecuvantati. Romani 8:19, 21, 22.

 

Ofranda de Ziua Domnului

 

"Eu iti ofer:

 

A inimii mele orice bataie; sunt ale Tale

 

Omenesti legaturi,

 

Bucurii si dureri;

 

Orice gandire si orice simtire-

 

Al meu binecuvantat Dumnezeu!

 

Speranta si frica,

 

Lacrime si zambet,

 

Cantece si imne, ‘Laudamus Te!’

 

Ia-le toate, Doamne, Leaga-le-mpreuna

 

Cu a Ta secreta coarda-legatura,

 

Te slaveste-n mine, Tu, Cel adorat!

 

Inmulteste-le prin Cuvantul Tau;

 

Intareste, creste, binecuvanteaza,

 

Tu, iubire perfecta,

 

Alfa si Omega, Vesnic Domnul meu!"

 

 

 

STUDIUL 6—Intoarcerea Domnului nostru-obiectivul ei, restabilirea tuturor lucrurilor

 

Cea de a doua venire a Domnului nostru, personala si premilenara-Legatura ei cu prima venire-Alegerea Bisericii si convertirea lumii-Alegerea si harul liber-Prizonieri ai sperantei-Marturii profetice privind restabilirea-Intoarcerea Domnului nostru evident este speranta Bisericii si a lumii

 

 "... Si sa trimita pe Cel care a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca pana la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime." Fapte 3:20, 21.

 

Presupunem ca toti cei familiari cu Scripturile admit si cred ca Domnul nostru a intentionat ca ucenicii Lui sa inteleaga ca El va veni din nou pentru un anumit scop, intr-o anumita maniera si la un anumit timp. Este adevarat, Isus a spus: "Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28:20), si prin Spiritul si Cuvantul Sau El a fost tot timpul cu Biserica indrumand, conducand, mangaind si sustinand pe sfintii Sai, si incurajandu-i in mijlocul tuturor necazurilor. Dar desi Biserica a fost in mod fericit constienta de cunostinta Domnului despre toate caile ei, de grija si de iubirea Lui constanta, totusi ea tanjeste dupa fagaduita Lui intoarcere personala; deoarece, cand a spus: "Si daca Ma voi duce, ... voi veni din nou" (Ioan 14:3), desigur ca El S-a referit la o a doua venire personala.

 

Unii cred ca S-a referit la coborarea Spiritului Sfant la Rusalii; altii, la nimicirea Ierusalimului etc.; dar acestia, evident, trec cu vederea faptul ca in ultima carte a Bibliei, scrisa cu vreo 60 de ani dupa Rusalii si cu 26 de ani dupa nimicirea Ierusalimului, Cel care a fost mort si este viu vorbeste despre eveniment ca fiind inca in viitor, spunand: "Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine". Si Ioan, inspirat, raspunde: "Amin! Vino, Doamne Isuse!" Apocalips 22:12, 20.

 

Multi cred ca atunci cand pacatosii se convertesc ei formeaza o parte a venirii lui Cristos, si El va continua sa vina asa pana cand toata lumea va fi convertita. Atunci, spun ei, El va fi complet venit.

 

Evident, acestia uita marturia Scripturii despre acest subiect, care declara contrariul asteptarilor lor: ca la a doua venire a Domnului nostru lumea va fi departe de a fi convertita la Dumnezeu; ca "in zilele din urma vor fi timpuri grele, caci oamenii vor fi... iubitori mai mult de placeri, decat iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:1-4); ca "oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, ducand in ratacire pe altii si fiind dusi si ei in ratacire" (versetul 13). Ei uita avertizarea speciala a Invatatorului catre turma Sa mica: "Luati seama la voi insiva, ca nu cumva... ziua aceea sa vina peste voi fara veste, caci ea va veni ca o cursa peste toti cei (care nu sunt atenti) care locuiesc pe toata fata pamantului" (Luca 21:34, 35). Putem fi iarasi asigurati ca atunci cand se spune: "Toate semintiile pamantului vor plange din pricina Lui", cand Il vor vedea venind (Apocalips 1:7), nu se face nici o referire la convertirea pacatosilor. Plang toti oamenii din pricina convertirii pacatosilor? Dimpotriva, daca acest pasaj se refera, cum aproape toti admit, la prezenta lui Cristos pe pamant, atunci el invata ca nimeni de pe pamant nu va iubi aparitia Lui, asa cum desigur ar face-o daca toti ar fi convertiti.

 

Unii asteapta o venire si o prezenta reala a Domnului, dar plaseaza timpul evenimentului departe, pretinzand ca prin eforturile Bisericii in starea ei prezenta lumea trebuie sa fie convertita si astfel sa fie introdusa varsta Milenara. Ei pretind ca atunci cand lumea va fi convertita, Satan legat si cunostinta de Domnul va umple intreg pamantul, si cand neamurile nu vor mai invata razboiul, atunci lucrarea Bisericii in starea ei prezenta va fi terminata; si ca atunci cand ea va fi realizat aceasta sarcina mare si grea, Domnul va veni sa lichideze afacerile pamantesti, sa rasplateasca pe credinciosi si sa condamne pe pacatosi.

 

Unele Scripturi, luate izolat, par sa favorizeze aceasta vedere; dar cand Cuvantul si planul lui Dumnezeu sunt privite ca intreg, se gaseste ca toate acestea favorizeaza vederea opusa, si anume ca: Cristos vine inaintea convertirii lumii si domneste cu scopul de a o converti; Biserica este acum in incercare si rasplata promisa biruitorilor este ca dupa ce vor fi glorificati vor avea parte cu Domnul Isus in acea domnie, care este mijlocul desemnat de Dumnezeu pentru a binecuvanta lumea si pentru a face ca cunostinta de Domnul sa ajunga la fiecare faptura. Astfel sunt fagaduintele speciale ale Domnului: "Celui care va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie" (Apocalips 3:21) si "Ei au inviat si au domnit cu Hristos o mie de ani". Apocalips 20:4.

 

Cei care pretind ca Domnul nu va veni pana dupa Mileniu se bazeaza in principal pe doua texte, asupra carora am vrea sa atragem aici atentia. Unul este: "Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi predicata in toata lumea ca o marturie pentru toate popoarele. Si atunci va veni sfarsitul" (Matei 24:14). Ei pretind ca textul acesta face referire la convertirea lumii inainte de sfarsitul varstei Evanghelice. Dar marturia pentru lume nu implica convertirea lumii. Textul nu spune nimic despre cum va fi primita marturia. Aceasta marturie s-a facut deja. In 1861 rapoartele Societatilor de Biblie au aratat ca Evanghelia a fost publicata in fiecare limba de pe pamant, desi nu toate milioanele de pe pamant au primit-o. Nu, nici jumatate din cei 1 miliard 600 milioane in viata n-au auzit vreodata de numele lui Isus. Si totusi conditia textului este implinita: Evanghelia a fost propovaduita in toata lumea ca marturie-fiecarei natiuni.

 

Apostolul (Fapte 15:14) spune ca obiectivul principal al Evangheliei in varsta prezenta este "sa ia dintre neamuri un popor" pentru numele lui Cristos-Biserica invingatoare, care, la a doua Lui venire, se va uni cu El si-I va primi numele. Marturia pentru lume in timpul acestei varste este un obiectiv secundar.

 

Celalalt text este: "Stai la dreapta Mea pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale". {# Ps 110:1} Ideea vaga, nedefinita, cu privire la acest text pare sa fie ca Cristos sta pe un tron material undeva in ceruri pana cand lucrarea de supunere a tuturor lucrurilor se realizeaza pentru El prin Biserica, si ca atunci El vine sa domneasca. Aceasta este o conceptie gresita. Tronul lui Dumnezeu la care se face referire aici nu este unul material, ci se refera la autoritatea si stapanirea Lui suprema; si Domnul Isus a fost inaltat pentru a avea o parte in acea stapanire. Pavel declara: "Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult (pe Isus) si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume". I-a dat autoritate mai presus de oricare alta, alaturi de Tatal. Daca Cristos sta pe un tron material pana cand vrajmasii sunt pusi asternut picioarelor (supusi toti), atunci desigur ca El nu poate veni pana cand toate lucrurile Ii sunt supuse. Dar daca "dreapta" din acest text nu se refera la un loc si la un scaun fix, ci, dupa cum pretindem noi, la putere, autoritate, stapanire, rezulta ca textul pe care-l avem in analiza nu vine in conflict in nici un fel cu alte Scripturi care invata ca El vine "sa-Si supuna toate" (Filipeni 3:21), in virtutea puterii cu care a fost investit. Pentru a ilustra: Cand spunem ca imparatul Wilhelm este pe tronul Germaniei, nu ne referim la scaunul regal, pe care de fapt il ocupa rar. Cand spunem ca este pe tron, vrem sa spunem ca el conduce Germania. Partea dreapta inseamna locul cel mai important, pozitia de excelenta sau favoare, langa conducatorul principal. Astfel printul Bismark a fost inaltat sau asezat la dreapta puterii de catre imparatul Germaniei; si Iosif a fost la dreapta lui Faraon in imparatia Egiptului-nu literal, ci dupa obisnuita figura de stil. Cuvintele lui Isus catre Caiafa sunt in acord cu acest gand: "De acum incolo veti vedea pe Fiul Omului stand la dreapta puterii si venind pe norii cerului" (Matei 26:64). Venind, El va fi la dreapta, si va ramane la dreapta in timpul varstei Milenare si pentru totdeauna.

 

O examinare in continuare a planurilor revelate ale lui Dumnezeu va da o vedere mai larga asupra obiectivului atat a primei veniri, cat si a celei de a doua; si trebuie sa ne amintim ca ambele evenimente sunt legate ca parti ale aceluiasi plan. Lucrarea specifica primei veniri a fost sa rascumpere pe oameni, iar a celei de a doua este sa restabileasca, sa binecuvanteze si sa elibereze pe cei rascumparati. Dupa ce Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru toti, Mantuitorul nostru S-a inaltat sa prezinte Tatalui acea jertfa, facand astfel impacare pentru nelegiuirea omului. El intarzie si permite "domnitorului acestei lumi" sa continue domnia raului pana dupa alegerea "Miresei, sotia Mielului", care, pentru a fi socotita vrednica de asa onoare, trebuie sa invinga influentele lumii rele din prezent. Atunci va fi timpul sa inceapa lucrarea de acordare lumii a marilor binecuvantari asigurate prin sacrificiul Sau, si El va iesi sa binecuvanteze toate familiile pamantului.

 

Adevarat, restabilirea si binecuvantarea ar fi putut incepe imediat, cand pretul de rascumparare a fost platit de catre Rascumparatorul, si atunci venirea lui Mesia ar fi fost doar un singur eveniment, domnia si binecuvantarea incepand imediat, asa cum au asteptat apostolii la inceput (Fapte 1:6). Dar Dumnezeu avea in vedere "ceva mai bun pentru noi" -Biserica Crestina (Evrei 11:40); deci, in interesul nostru domnia lui Cristos este separata de suferintele Capului prin aceste nouasprezece secole.

 

Aceasta perioada dintre prima si a doua venire, dintre rascumpararea pentru toti si binecuvantarea tuturor, este pentru incercarea si alegerea Bisericii, care este corpul lui Cristos; altfel ar fi fost numai acea singura venire, iar lucrarea care se va face in perioada celei de a doua prezente a Lui, in Mileniu, ar fi urmat dupa invierea lui Isus. Sau, in loc sa spunem ca lucrarea celei de a doua veniri ar fi urmat imediat dupa lucrarea primei veniri, sa spunem mai bine ca daca Iehova n-ar fi intentionat alegerea "turmei mici", "corpul lui Cristos", prima venire n-ar fi avut loc atunci cand a avut, ci ar fi survenit la vremea celei de a doua veniri, si ar fi existat numai aceea una. Pentru ca Dumnezeu, evident, a menit permisiunea raului pentru sase mii de ani, precum si curatarea si restabilirea tuturor sa se realizeze in timpul celei de a saptea mie de ani.

 

Astfel vazuta, venirea lui Isus, ca jertfa si rascumparare pentru pacatosi, a fost tocmai cu destul timp inainte de binecuvantare si restabilire, pentru a permite alegerea "turmei mici" de "impreuna mostenitori". Acest fapt explica pentru unii aparenta intarziere din partea lui Dumnezeu in acordarea binecuvantarilor promise si asigurate prin rascumparare. Binecuvantarile vor veni la timpul cuvenit, cum au fost planuite la inceput, desi, pentru un scop glorios, pretul a fost dat cu mai mult timp inainte decat s-ar fi asteptat oamenii.

 

Apostolul ne informeaza ca Isus a fost absent de pe pamant-in ceruri-tot timpul care s-a scurs de la inaltarea Sa si pana la inceputul vremurilor de restabilire sau al varstei Milenare-"pe care cerul trebuie sa-L primeasca pana la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor" etc. (Fapte 3:21). Deoarece Scripturile astfel ne invata ca obiectivul celei de a doua veniri a Domnului nostru este restabilirea tuturor lucrurilor, si ca la vremea venirii Sale neamurile sunt atat de departe de a fi convertite incat sunt manioase (Apocalips 11:18) si in opozitie, trebuie sa se admita, fie ca Biserica nu va reusi sa-si realizeze misiunea si ca planul lui Dumnezeu va fi astfel zadarnicit, fie altfel, dupa cum noi pretindem si am aratat, ca de la Biserica nu s-a asteptat convertirea lumii in varsta prezenta, ci misiunea ei a fost sa propovaduiasca Evanghelia in toata lumea ca marturie, si sa se pregateasca pe sine sub conducerea divina pentru marea ei lucrare viitoare. Dumnezeu nu Si-a epuizat in nici un caz puterea pentru convertirea lumii. Nu, si mai mult: El nici macar n-a incercat convertirea lumii.

 

Aceasta poate parea pentru unii o declaratie stranie, dar sa reflecteze acestia ca daca Dumnezeu a incercat o astfel de lucrare, evident a esuat; deoarece, asa cum am vazut, numai o mica fractiune din miliardele de pe pamant au auzit vreodata inteligent despre singurul nume prin care trebuie sa fie mantuiti. Noi am declarat cu tarie numai vederile si invataturile unora dintre sectele de frunte-baptisti, presbiterieni si altii-anume, ca Dumnezeu alege sau selectioneaza din lume o "turma mica", o Biserica. Ei cred ca Dumnezeu nu va face mai mult decat sa aleaga aceasta Biserica, pe cand noi gasim ca Scripturile invata un pas mai departe in planul divin-o RESTABILIRE pentru lume, care va fi realizata prin Biserica aleasa, cand ea va fi completa si glorificata. "Turma mica", invingatorii acestei varste Evanghelice, sunt numai corpul "Semintei", in care sau prin care vor fi binecuvantate toate familiile pamantului.

 

Cei care pretind ca Iehova incearca de sase mii de ani sa converteasca lumea, nereusind tot timpul, trebuie sa gaseasca asemenea vederi greu de impacat cu asigurarea Bibliei ca toate scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate, si ca Cuvantul Lui nu se va intoarce la El fara rod, ci va prospera in cele pentru care a fost trimis. {# Isa 55:11} Faptul ca lumea inca n-a fost convertita, si cunostinta de Domnul inca n-a umplut pamantul, este o dovada ca inca n-a fost trimis pentru aceasta misiune.

 

Aceasta ne aduce la cele doua linii de gandire care de secole au despartit pe crestini, si anume, Alegerea si Harul Liber. Faptul ca ambele aceste doctrine, in ciuda opozitiei lor aparente, au suport scriptural, nu va fi negat de nici un student al Bibliei. Acest fapt sa ne duca imediat la presupunerea ca intr-un fel ambele trebuie sa fie adevarate; dar in nici un fel nu pot fi impacate decat observand legea cerului, ordinea, si "impartind drept cuvantul adevarului" asupra acestui subiect. Aceasta ordine, asa cum este reprezentata in planul varstelor, daca este observata, ne va arata clar ca in timp ce in varsta prezenta si in varstele trecute s-a desfasurat o Alegere, pregatirea induratoare a lui Dumnezeu pentru lume in timpul varstei Milenare, spre a se deosebi, este numita Har Liber. Daca se tin minte trasaturile distinctive ale epocilor si dispensatiilor schitate intr-un capitol anterior, si daca se examineaza si se stabileste locul tuturor pasajelor legate de Alegere si de Harul Liber, se va gasi ca toate acelea care trateaza despre Alegere se aplica la varsta prezenta si la varstele trecute, in timp ce acelea care invata despre Harul Liber sunt deplin aplicabile la varsta viitoare.

 

Dupa cum invata Biblia insa, Alegerea nu este constrangerea arbitrara sau fatalismul pe care de obicei il cred si-l invata aparatorii lui, ci o selectie dupa potrivirea si adaptabilitatea la scopul pe care Dumnezeu il are in vedere, in perioada desemnata pentru acel scop.

 

Doctrina Harului Liber, sustinuta de arminianisti, este de asemenea o expunere a favorii abundente a lui Dumnezeu, mult mai mareata decat au invatat vreodata cei mai seriosi aparatori ai ei. Harul sau favoarea lui Dumnezeu in Cristos este intotdeauna liber, in sensul ca este nemeritat; dar, de la caderea omului in pacat pana in prezent, unele dintre favorurile lui Dumnezeu au fost restranse la persoane, natiuni si clase speciale, in timp ce in varsta viitoare toata lumea va fi invitata sa se impartaseasca de favorurile oferite atunci, pe conditiile aduse la cunostinta tuturor; si oricine va vrea, va putea veni sa bea gratuit din fantana vietii. Apocalips 22:17.

 

Aruncand o privire in urma, remarcam selectia sau alegerea lui Avraam si a unora dintre urmasii lui ca si canale prin care trebuia sa vina Samanta fagaduita, binecuvantatorul tuturor familiilor pamantului (Galateni 3:29). Remarcam de asemenea alegerea lui Israel dintre toate neamurile, ca fiind acela in care Dumnezeu a ilustrat tipic cum va fi realizata marea lucrare pentru lume-eliberarea lor din Egipt, Canaanul lor, legamintele lor, legile lor, jertfele lor pentru pacate, pentru stergerea vinei si pentru stropirea poporului, iar preotimea lor pentru implinirea tuturor acestora fiind o miniatura si o reprezentare tipica a preotimii si a sacrificiilor adevarate pentru purificarea omenirii. Dumnezeu, vorbind poporului, a spus: "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului". {# Am 3:2} Numai acest popor a fost recunoscut pana cand a venit Cristos; da, si dupa aceea, pentru ca misiunea Lui a fost limitata la ei, si n-a permis ucenicilor Sai sa mearga la altii-spunand cand i-a trimis: "Sa nu mergeti pe calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor". De ce asa Doamne? Pentru ca, explica El: "Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 10:5, 6; 15:24). Tot timpul Si l-a devotat lor, pana la moarte, si acolo a facut prima Sa lucrare pentru omenire, prima manifestare a harului Sau liber si abundent in toate, care la "timpul cuvenit" va fi cu adevarat o binecuvantare pentru toti.

 

Acest dar, cel mai maret al lui Dumnezeu, n-a fost limitat la o natiune sau clasa. N-a fost numai pentru Israel, ci pentru toata lumea; deoarece Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru toti. Evrei 2:9.

 

Si acum, in varsta Evanghelica, de asemenea este in vigoare un anumit fel de alegere. Unele parti ale lumii sunt mai favorizate cu Evanghelia (care este libera pentru toti care o aud) decat altele. Aruncati o privire pe harta lumii si vedeti cat de mica este portiunea luminata sau binecuvantata intr-un grad apreciabil de Evanghelia lui Cristos. Comparati-va pe voi insiva, cu privilegiile si cunostinta pe care o aveti, cu milioanele din intunericul pagan de astazi, care n-au auzit niciodata chemarea, si care, prin urmare, n-au fost chemati. Cand compania chemata (sa devina fii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai lui Dumnezeu si mostenitori impreuna cu Isus Cristos Domnul nostru, care si-au facut chemarea si alegerea sigura) va fi completa, atunci doar va incepe planul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii.

 

Numai cand va fi aleasa, dezvoltata si inaltata la putere, Samanta va zdrobi capul sarpelui. "Dumnezeul pacii va zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre" (Romani 16:20; Genesa 3:15). Varsta Evanghelica pregateste pe fecioara curata, Biserica credincioasa, pentru Mirele care vine. Iar la sfarsitul varstei, cand ea este "pregatita" (Apocalips 19:7), Mirele vine, si cele care sunt gata intra cu El la nunta-al doilea Adam si a doua Eva devin una, si atunci incepe lucrarea glorioasa de restabilire. In urmatoarea dispensatie, cerurile noi si pamantul nou, Biserica nu va mai fi fecioara logodita, ci Mireasa; si atunci "Spiritul si Mireasa vor zice: ‘Vino!’ Si cine aude sa zica: ‘Vino!’ Si celui care ii este sete, sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata". Apocalips 22:17.

 

Varsta Evanghelica, departe de a incheia misiunea Bisericii, este numai o pregatire necesara pentru marea lucrare viitoare. Pentru aceasta binecuvantare viitoare promisa, toata creatia suspina si sufera impreuna durerile nasterii pana acum, asteptand descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8:22, 19). Si este un fapt binecuvantat ca Harul Liber este prevazut in planul Tatalui nostru in cea mai deplina masura, ca posibilitatea binecuvantata a varstei viitoare nu numai pentru cei vii, ci si pentru cei morti.

 

Unii, care pot vedea ceva din binecuvantarile care-si au timpul la a doua venire si care apreciaza intr-o masura faptul ca Domnul vine sa acorde marea binecuvantare cumparata prin moartea Sa, nu reusesc sa vada aceasta din urma problema, anume: ca aceia din morminte sunt tot atat de implicati in acea domnie glorioasa a lui Mesia ca si aceia care la timpul respectiv nu vor fi complet in robia stricaciunii-moartea. Dar, dupa cum este de sigur ca Isus a murit pentru toti, tot atat de sigur este ca toti trebuie sa aiba binecuvantarile si posibilitatile pe care El le-a cumparat cu propriul Sau sange pretios. Deci, noi trebuie sa asteptam in varsta Milenara binecuvantari peste toti cei din morminte, ca si peste cei care nu sunt in morminte; si in legatura cu aceasta vom gasi dovezi din belsug, uitandu-ne mai departe in marturia Domnului asupra acestui subiect. Datorita planului lui Dumnezeu de eliberare a lor, cei din morminte sunt numiti "prizonieri ai sperantei".

 

Se estimeaza ca de la crearea lui Adam, in cei sase mii de ani, au trait pe pamant aproximativ 143 miliarde de fiinte umane. Chiar cea mai larga estimare care s-ar putea face rational ar fi ca dintre acestia mai putin de un miliard au fost sfinti ai lui Dumnezeu. Aceasta estimare larga ar lasa imensa masa de 142 miliarde (142.000.000.000) care au mers in moarte, fara credinta si fara speranta in singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni in care trebuie sa fim mantuiti. Intr-adevar, vasta majoritate a acestora niciodata n-au stiut sau n-au auzit despre Isus, si nu puteau crede in Cel despre care nu auzisera.

 

Ce s-a intamplat, intrebam noi, cu aceasta multime vasta, despre care cifrele dau o idee cu totul necorespunzatoare? Care este, si care va fi, starea lor? N-a facut Dumnezeu nici o pregatire pentru acestia, a caror stare si imprejurari trebuie sa le fi prevazut? Sau, a facut El de la intemeierea lumii o pregatire nefericita si fara mila, pentru chinul lor vesnic, fara speranta, dupa cum pretind multi dintre copiii Lui? Ori are El totusi in pastrare pentru ei, in inaltimile si adancimile, in lungimile si latimile planului Sau, o posibilitate ca toti sa vina la cunostinta acelui singur nume, si, devenind ascultatori de conditii, sa se bucure de viata vesnica?

 

La aceste intrebari, pe care si le pune fiecare crestin cugetator, si la care doreste mult sa vada ca i se raspunde realist si in armonie cu caracterul lui Iehova, vin o multime de raspunsuri.

 

Ateismul raspunde: Ei sunt morti vesnic; nu exista nici o viata de apoi; nu vor mai trai niciodata.

 

Calvinismul raspunde: N-au fost alesi sa fie mantuiti. Dumnezeu i-a preoranduit si i-a predestinat pentru a fi pierduti-pentru a merge in iad-si acum sunt acolo, zvarcolindu-se in agonie, unde vor ramane vesnic, fara speranta.

 

Arminianismul raspunde: Credem ca Dumnezeu scuza pe multi dintre ei pe seama ignorantei. Cei care au facut cum au stiut mai bine pot fi siguri ca vor face parte din "Biserica intailor nascuti", chiar daca n-au auzit niciodata despre Isus.

 

Cu aceasta din urma parere sunt de acord majoritatea crestinilor din toate denominatiile (in ciuda crezurilor contrare ale unora), dintr-un sentiment ca orice alta vedere ar fi de neimpacat cu dreptatea lui Dumnezeu. Dar sprijina oare Scripturile aceasta din urma vedere? Invata ele ca ignoranta este o baza de mantuire? Nu; singura baza de mantuire mentionata in Scripturi este credinta in Cristos ca Rascumparatorul si Domnul nostru. "Prin har sunteti mantuiti, prin credinta" (Efeseni 2:8). Indreptatirea prin credinta este principiul fundamental al intregului sistem al crestinismului. Cand au fost intrebati: Ce trebuie sa fac sa fiu mantuit? apostolii au raspuns: Crede in Domnul Isus Cristos. "Nu este sub cer alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti" (Fapte 4:12) si "Oricine va chema numele Domnului va fi mantuit". Romani 10:13.

 

Dar Pavel reflecteaza ca un om trebuie sa auda Evanghelia inainte de a putea crede, spunand: "Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela despre care n-au auzit?" Romani 10:14.

 

Unii pretind ca Pavel, cand spune ca "neamurile, care n-au lege, ... isi sunt singuri lege", invata ca ignoranta va mantui pe oameni (Romani 2:14). Ei deduc din aceasta ca legea pe care le-o da constiinta lor este suficienta sa-i justifice. Dar asemenea persoane il inteleg gresit pe Pavel. El argumenteaza ca intreaga lume este vinovata in fata lui Dumnezeu (Romani 3:19); ca neamurile, care n-au avut legea scrisa, au fost condamnate, nu indreptatite, de lumina constiintei, care, fie ca i-a scuzat, fie ca i-a acuzat, a dovedit ca le lipsea perfectiunea si erau nevrednici de viata, intocmai cum evreii, care aveau legea scrisa, au fost condamnati de ea; "caci prin lege vine cunostinta pacatului" (Romani 3:20). Legea data evreului i-a descoperit slabiciunea si a fost intentionata sa-i arate ca era incapabil sa se indreptateasca pe sine inaintea lui Dumnezeu, pentru ca "nimeni nu va fi indreptatit inaintea Lui (Dumnezeu) prin faptele legii". Pe evrei i-a condamnat legea scrisa, iar neamurile au avut destula lumina a constiintei care sa-i condamne; si astfel orice gura este oprita de la a pretinde dreptul la viata, si toata lumea sta vinovata in fata lui Dumnezeu.

 

Amintindu-ne declaratia lui Iacov (2:10), ca oricine va tine toata legea, dar va incalca un singur punct, este vinovat si nu poate pretinde nici o binecuvantare promisa prin Legamantul Legii, ne dam seama ca intr-adevar "nu este nici un om drept, nici unul macar" (Romani 3:10). Si astfel Scripturile inchid toate usile sperantei, in afara de una, aratand ca nici unul dintre condamnati nu este in stare sa-si asigure viata vesnica prin fapte meritorii si ca este la fel de inutil sa se invoce ignoranta ca baza a mantuirii. Ignoranta nu poate indreptati pe nimeni la rasplata credintei si supunerii.

 

Multi crestini, care nu sunt dispusi sa creada ca atat de multe milioane de prunci si pagani ignoranti vor fi pierduti pe vecie (care, asa cum au fost ei invatati, inseamna sa fie trimisi intr-un loc de chin vesnic si fara speranta), insista, netinand seama de aceste declaratii biblice, ca Dumnezeu nu va condamna pe ignoranti. Admiram larghetea inimii lor si aprecierea bunatatii lui Dumnezeu, dar ii indemnam sa nu fie prea grabiti in inlaturarea sau ignorarea declaratiilor Bibliei. Dumnezeu are pentru toti o binecuvantare, pe o cale mai buna decat prin ignoranta.

 

Dar actioneaza ei in acord cu credinta declarata? Nu; desi pretind a crede ca ignorantii vor fi mantuiti pe seama ignorantei, ei continua sa trimita misionari la pagani, cu pretul a mii de vieti valoroase si a unor sume enorme de bani. Daca toti, sau chiar numai jumatate din ei, ar fi mantuiti prin ignoranta, atunci realmente li se face un rau trimitandu-li-se misionari sa-i invete despre Cristos; deoarece numai cam unul dintr-o mie crede cand merg misionarii la ei. Daca aceasta idee ar fi corecta, ar fi mult mai bine sa-i lase sa ramana in ignoranta; pentru ca atunci o proportie mai mare ar fi mantuiti. Continuand aceeasi linie de argumente, n-am putea noi oare cugeta ca daca Dumnezeu ar fi lasat pe toti oamenii in ignoranta, ei ar fi fost cu totii mantuiti? Daca ar fi asa, venirea si moartea lui Isus au fost inutile, propovaduirea si suferintele apostolilor si sfintilor au fost zadarnice, iar asa numita Evanghelie, in loc sa fie veste buna, este o veste foarte rea. Trimiterea misionarilor la pagani de catre aceia care cred punctul de vedere calvinist sau fatalist despre alegere, ca destinul vesnic al fiecarui individ a fost inalterabil fixat inainte de a fi existat, este si mai absurda si irationala.

 

Dar Biblia, care este plina de spirit misionar, nu invata ca sunt cateva cai de mantuire-o cale prin credinta, alta prin fapte si alta prin ignoranta. Nici nu invata doctrina dezonoranta de Dumnezeu, a fatalismului. In timp ce arata ca orice alta usa a sperantei este inchisa pentru rasa umana, ea deschide larg aceasta singura usa, si vesteste ca oricine vrea poate intra in viata; si arata ca toti cei care nu vad sau nu apreciaza acum privilegiul binecuvantat al intrarii, la timpul cuvenit vor fi adusi la cunostinta si apreciere deplina. Singura cale prin care cineva din rasa condamnata poate veni la Dumnezeu, si toti pot veni, este nu prin fapte meritorii, nici prin ignoranta, ci prin credinta in sangele scump al lui Cristos, care ridica pacatul lumii (1 Petru 1:19; Ioan 1:29). Aceasta este Evanghelia, vestea buna de mare bucurie, "care va fi pentru TOT POPORUL".

 

Sa presupunem ca acum privim la aceste lucruri intocmai cum ne spune Dumnezeu, si sa lasam pentru El clarificarea caracterului Sau. Sa intrebam ce s-a intamplat cu cei 142 miliarde de oameni?

 

Orice s-ar fi intamplat cu ei, putem fi siguri ca ei nu sunt acum intr-o stare de suferinta; deoarece Scripturile invata nu numai ca Bisericii nu i se da rasplata deplina si completa pana vine Cristos, cand El va rasplati pe fiecare (Matei 16:27), dar si ca atunci cei nedrepti isi vor primi pedeapsa. Oricare ar fi starea lor prezenta, ea nu poate fi deplina lor rasplata; deoarece Petru spune: "Domnul stie sa pastreze pe cei nedrepti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii" (2 Petru 2:9); si asa va face.

 

Dar gandul ca atat de multi dintre semenii nostri ar fi candva pierduti din lipsa cunostintei necesare mantuirii, ar fi cu adevarat trist pentru toti cei care au o scanteie de iubire sau mila. Apoi, de asemenea, sunt numeroase Scripturi care par a fi imposibil de armonizat cu acest gand. Sa vedem: Considerand trecutul si prezentul ca singurele posibilitati, lasand la o parte orice speranta de restabilire in varsta viitoare, cum sa intelegem declaratiile: "Dumnezeu este iubire" si "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara" (1 Ioan 4:8, Ioan 3:16). N-ar parea oare ca, daca asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, putea sa fi facut pregatiri nu numai ca acei credinciosi sa fie mantuiti, dar si ca toti sa poata auzi pentru a crede?

 

Iar cand citim: "Adevarata lumina era aceea care, venind in lume, lumineaza pe orice om" (Ioan 1:9), observatia noastra zice: Nu este asa; n-a luminat pe orice om; nu putem vedea ca Domnul nostru a luminat pe asa de multi din miliardele de pe pamant. Chiar si in aceasta zi comparativ luminata, milioane de pagani nu dau nici o dovada de asa o iluminare; dupa cum n-au dat dovada nici sodomitii si nici multi altii din varstele trecute.

 

Citim ca Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea "pentru toti" (Evrei 2:9). Dar, daca a gustat moartea pentru cei 143 miliarde, si din vreo cauza jertfa aceasta devine folositoare numai pentru un miliard, n-a fost rascumpararea comparativ un esec? Si in cazul acesta, nu este declaratia apostolului prea larga? Iarasi cand citim: "Iata, va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru TOT POPORUL" (Luca 2:10), si, uitandu-ne in jurul nostru, vedem ca vestea buna a fost numai pentru o "turma mica", nu pentru tot poporul, am fi obligati sa ne intrebam daca ingerii n-au exagerat bunatatea si generozitatea mesajului lor, si n-au supraapreciat importanta lucrarii care va fi realizata de Mesia pe care ei Il vesteau.

 

O alta declaratie este: "Caci este un singur Dumnezeu si un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti" (1 Timotei 2:5,6). Rascumparare pentru toti? Atunci de ce sa nu aiba toti cei implicati un beneficiu din moartea lui Cristos? De ce sa nu vina toti la cunostinta adevarului ca sa poata crede?

 

Ce ascunse, ce discordante par fara cheie aceste declaratii; dar cand gasim cheia planului lui Dumnezeu, toate aceste texte declara intr-un glas: "Dumnezeu este iubire". Aceasta cheie se gaseste in ultima parte a textului citat la urma-"care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti,  _ Sa fie  _ mAturisit LA TIMPUL CUVENIT" (Noul Testament grec-englez, A. Marshall-n. e.). Dumnezeu are un timp cuvenit pentru orice. El putea sa le fi dat aceasta marturie in timpul vietii lor trecute, dar, fiindca n-a facut-o, aceasta dovedeste ca timpul lor cuvenit trebuie sa fie in viitor. Pentru cei care vor fi din Biserica, mireasa lui Cristos, si vor avea parte de onorurile imparatiei, "timpul cuvenit" al lor ca sa auda este prezentul; si oricine are acum urechi de auzit sa auda si sa dea atentie, si va fi binecuvantat in consecinta. Desi Isus a platit rascumpararea noastra inainte ca noi sa ne nastem, pentru noi n-a fost "timpul cuvenit" sa auzim despre ea multi ani dupa aceea, si numai aprecierea ei ne-a adus responsabilitate; si aceasta numai in masura capacitatii si aprecierii noastre. Acelasi principiu se aplica la toti: La timpul cuvenit al lui Dumnezeu ea va fi marturisita tuturor, si toti vor avea atunci posibilitatea sa creada si sa fie binecuvantati prin ea.

 

Opinia predominanta este ca moartea sfarseste toata incercarea; dar nu este nici o Scriptura care invata asa; si toate cele de mai sus, si multe alte Scripturi inca, ar fi fara sens, sau mai rau, daca moartea sfarseste orice speranta pentru masele ignorante ale omenirii. Singura Scriptura citata pentru a dovedi aceasta vedere intretinuta in general este: "Ori incotro ar cadea copacul... acolo ramane" (Eclesiastul 11:3). Daca aceasta are vreo legatura cu viitorul omului, ea arata ca oricare ar fi starea lui cand intra in mormant, nici o schimbare n-are loc pana cand este ridicat afara din el. Si aceasta este invatatura uniforma a tuturor Scripturilor legate de acest subiect, asa cum se va arata in capitolele urmatoare. Deoarece Dumnezeu nu-Si propune sa mantuiasca pe oameni pe seama ignorantei, ci "doreste ca toti oamenii sa... vina la cunostinta adevarului" (1 Timotei 2:4); si deoarece masele omenirii au murit in ignoranta, iar "in locuinta mortilor nu este nici lucrare, nici plan, nici cunostinta, nici intelepciune" (Eclesiastul 9:10), de aceea Dumnezeu a pregatit trezirea mortilor pentru a le da cunostinta, credinta si mantuire. Deci planul Lui este, ca "dupa cum in Adam toti mor, tot asa in Hristos toti vor fi facuti vii, dar fiecare la randul lui" -Biserica Evanghelica, Mireasa, corpul lui Cristos, intai; dupa aceea, in timpul varstei Milenare, toti cei care vor deveni ai Lui in timpul acelei mii de ani de prezenta (tradus gresit venire) a Sa, timpul cuvenit al Domnului pentru ca toti sa-L cunoasca, de la cel mai mic pana la cel mai mare. 1 Corinteni 15:22.

 

Dupa cum moartea a venit prin primul Adam, tot asa viata vine prin Cristos, al doilea Adam. Tot ce a pierdut omenirea fiind in primul Adam, va fi redat celor care cred in al doilea Adam. Cand vor fi treziti, avand avantajul experientei cu raul, care lui Adam i-a lipsit, cei care cu recunostinta vor accepta rascumpararea ca dar al lui Dumnezeu vor putea continua sa traiasca vesnic, pe conditia originara de ascultare. Sub domnia dreapta a Printului Pacii se va cere ascultare perfecta si se va da capacitate perfecta de ascultare. Iata mantuirea oferita lumii.

 

Sa analizam acum un alt text, care, cu exceptia universalistilor, este in general ignorat; pentru ca, desi nu suntem universalisti, pretindem dreptul de a folosi, a crede si a ne bucura de fiecare marturie a Cuvantului lui Dumnezeu. El spune: "Nadajduim in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor si mai ales al celor credinciosi" (1 Timotei 4:10). Dumnezeu va mantui pe toti oamenii, dar nu va mantui in special ("in chip desavarsit") pe nimeni, decat pe cei care vin la El prin Cristos. Mantuirea arbitrara data de Dumnezeu tuturor oamenilor nu este asa incat sa vina in conflict cu libertatea lor de vointa sau cu libertatea lor de alegere, sa le dea viata impotriva vointei lor: "Ti-am pus astazi inainte viata si moartea; alege viata ca sa traiesti".

 

Simeon a pus in contrast aceste doua mantuiri, spunand: "Au vazut ochii mei mantuirea... lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel" (israelitilor adevarati). Aceasta este in armonie cu declaratia apostolului ca Isus Cristos, Mijlocitorul, S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti, fapt care va fi marturisit tuturor LA TIMPUL CUVENIT. Aceasta este ceea ce va ajunge la toti oamenii, indiferent de credinta sau vointa din partea lor. Aceasta veste buna a unui Mantuitor va fi pentru tot poporul (Luca 2:10, 11), dar mantuirea deosebita din pacat si moarte va veni numai pentru poporul Lui (Matei 1:21) -cei care cred in El-deoarece citim ca mania lui Dumnezeu continua sa ramana peste cel necredincios. Ioan 3:36.

 

Vedem, prin urmare, ca mantuirea generala, care va veni pentru fiecare persoana, consta in lumina de la adevarata lumina si in posibilitatea de a alege viata; si, deoarece marea majoritate a rasei umane sunt in mormant, va fi necesar sa fie adusi afara pentru a li se marturisi vestea buna a unui Mantuitor; vedem de asemenea ca mantuirea deosebita, de care se bucura acum in speranta credinciosii (Romani 8:24), si a carei realitate de asemenea va fi descoperita in varsta Milenara celor care "vor crede in ziua aceea", este o deplina eliberare din robia pacatului si din stricaciunea mortii, la libertatea glorioasa a copiilor lui Dumnezeu. Dar ajungerea la toate aceste binecuvantari va depinde de acordul din inima cu legile Imparatiei lui Cristos-rapiditatea ajungerii la perfectiune indicand gradul de iubire pentru Rege si pentru legea Lui de iubire. Daca vreunii, luminati de Adevar, adusi la o cunostinta a iubirii lui Dumnezeu si restabiliti (fie real, fie socotit) la perfectiune umana, devin "fricosi", si "dau inapoi" (Evrei 10:38, 39), ei, impreuna cu cei necredinciosi (Apocalips 21:8), vor fi nimiciti dintre oameni (Fapte 3:23). Aceasta este moartea a doua.

 

Vedem astfel ca toate textele pana acum dificile sunt explicate prin declaratia "sa fie maturisit la timpul cuvenit". La timpul cuvenit, acea lumina adevarata va lumina pe fiecare om care a venit in lume. La timpul cuvenit, ea va fi "vestea buna care va fi o mare bucurie pentru tot poporul". Aceste Scripturi nu se pot folosi in nici un alt mod fara a le denatura. Pavel duce cu expresivitate la bun sfarsit aceasta linie de argumentare in Romani 5:18, 19. El reflecteaza ca, dupa cum din cauza calcarii de lege a lui Adam toti oamenii au fost condamnati la moarte, tot asa, dreptatea lui Cristos si ascultarea chiar pana la moarte au devenit o baza de indreptatire; si ca, dupa cum toti au pierdut viata in primul Adam, tot asa, lasand la o parte lipsurile personale, toti pot primi viata acceptand pe al doilea Adam.

 

Petru ne spune ca despre aceasta restabilire s-a vorbit prin gura tuturor sfintilor profeti (Fapte 3:19-21). Toti invata despre ea. Ezechiel spune despre valea oaselor uscate: "Aceste oase sunt toata casa lui Israel". Si Dumnezeu ii spune lui Israel: "Iata, va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce in tara lui Israel. Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand... voi pune Duhul Meu in voi... si va voi aseza iarasi in tara voastra si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul!" Ezechiel 37:11-14.

 

Cu aceasta sunt in acord cuvintele lui Pavel (Romani 11:25, 26): "Orbire in parte s-a intamplat lui Israel, pana va intra plinatatea neamurilor (compania aleasa, mireasa lui Cristos). Si atunci tot Israelul va fi mantuit" (Noul Testament grec-englez, A. Marshall-n. e.), sau adus inapoi din starea lor de respingere, pentru ca "Dumnezeu n-a lepadat pe poporul Sau pe care l-a cunoscut mai dinainte" (versetul 2). Ei au fost respinsi din favoarea Lui in timp ce se alegea mireasa lui Cristos, dar ei vor fi restabiliti cand acea lucrare va fi realizata (versetele 28-33). Profetiile sunt pline de declaratii despre felul in care Dumnezeu ii va sadi iarasi si nu vor mai fi smulsi. "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel...: ‘Ii voi privi cu un ochi binevoitor si-i voi aduce inapoi in tara aceasta; ii voi aseza si nu-i voi mai nimici, ii voi sadi si nu-i voi mai smulge. Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, caci se vor intoarce la Mine cu toata inima lor’"( Ieremia 24:5-7; 31:28; 32:40-42; 33:6-16). Acestea nu se pot referi numai la restabilirile din fostele robii in Babilon, Siria etc., pentru ca de atunci au mai fost smulsi.

 

Mai departe, zice Domnul: "In zilele acelea nu se va mai zice: ‘Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii, ci fiecare (care moare) va muri pentru nelegiuirea lui’"( Ieremia 31:29, 30). Nu acesta este cazul acum. Nu pentru pacatul lui moare acum fiecare, ci pentru pacatul lui Adam-"toti mor in Adam". El a mancat agurida pacatului si parintii nostri au continuat s-o manance, atragand in continuare boala si suferinta asupra copiilor lor, grabind astfel pedeapsa, moartea. Ziua in care "fiecare (care va muri) va muri numai pentru nelegiuirea lui", este ziua Milenara sau a Restabilirii.

 

Desi multe din profetiile si fagaduintele de binecuvantare viitoare par sa se aplice numai la Israel, nu trebuie sa se uite ca ei au fost un popor tipic, si deci fagaduintele facute lor, desi uneori au o aplicare speciala la ei, in general au si o aplicare mai larga, la toata omenirea, pentru care aceasta natiune a fost un tip. In timp ce Israel ca natiune a fost tipic pentru lumea intreaga, preotimea lui a fost tipica pentru "turma mica" aleasa, capul si corpul lui Cristos, "Preotimea Regala"; iar jertfele, curatirile si ispasirile facute pentru Israel au fost tipuri pentru "jertfele mai bune", curatirile mai depline si ispasirea adevarata "pentru pacatele intregii lumi", din care ei sunt o parte.

 

Si nu numai atat, dar Dumnezeu mentioneaza pe nume si alte neamuri, promitandu-le restabilirea. Ca o ilustratie remarcabila mentionam pe sodomiti. Desigur, daca vom gasi ca restabilirea sodomitilor se invata clar, ne putem simti satisfacuti de adevarul acestei glorioase doctrine a Restabilirii pentru toata omenirea, despre care s-a vorbit prin gura tuturor sfintilor profeti. Si de ce sa nu aiba si sodomitii o posibilitate de a ajunge la perfectiune si viata vesnica, precum are Israel sau oricare dintre noi? Este adevarat, ei n-au fost neprihaniti, dar nici Israel n-a fost, si nici noi, care auzim acum Evanghelia, n-am fost. "Nu este nici unul drept; nici macar unul", fara dreptatea acordata a lui Cristos, care a murit pentru toti. Propriile cuvinte ale Domnului nostru ne spun ca desi Dumnezeu a facut sa ploua foc din cer si i-a nimicit pe toti din cauza rautatii lor, totusi sodomitii n-au fost atat de mari pacatosi in ochii Lui, cum au fost evreii, care au avut mai multa cunostinta (Genesa 19:24; Luca 17:29). El le-a spus evreilor din Capernaum: "Daca ar fi fost facute in Sodoma minunile care au fost facute in tine, ea ar fi ramas in picioare pana in ziua de astazi". Matei 11:23.

 

Astfel Domnul nostru invata ca sodomitii n-au avut o posibilitate deplina; si El le garanteaza o astfel de posibilitate cand adauga (versetul 24): "De aceea, va spun ca in Ziua Judecatii va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decat pentru tine". Caracterul zilei de judecata si lucrarea ei vor fi aratate in paginile urmatoare. Aici atragem doar atentia asupra faptului ca va fi un timp suportabil pentru Capernaum si inca mai suportabil pentru Sodoma; deoarece, desi nici una nu avusese inca nici deplina cunostinta, nici toate binecuvantarile intentionate sa vina prin "samanta", totusi Capernaumul a pacatuit impotriva luminii mai mari.

 

Si daca israelitii si Capernaumul vor fi avuti in vedere si vor fi binecuvantati sub "Noul Legamant", pecetluit cu sangele lui Isus, de ce sa nu fie si sodomitii binecuvantati printre "toate familiile pamantului"? Cu siguranta ca vor fi. Si sa nu se uite ca deoarece Dumnezeu "a plouat foc... din cer si i-a pierdut pe toti" cu multe secole inaintea zilelor lui Isus, cand se vorbeste despre restabilirea lor, aceasta implica trezirea lor, venirea lor din mormant.

 

Sa examinam acum profetia din Ezechiel 16:48-63. S-o citim cu grija. Aici Dumnezeu vorbeste despre Israel si il compara cu vecina lui, Samaria, si de asemenea cu sodomitii, despre care spune: "Le-am nimicit cand am vazut ca este potrivit" (Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.). Nici Isus si nici profetii nu ofera vreo explicatie a inegalitatii aparente a procedurii lui Dumnezeu, nimicind Sodoma si permitand altora mai vinovate decat Sodoma sa treaca nepedepsite. Toate acestea se vor clarifica atunci cand, "la timpul cuvenit", marile Lui scopuri se vor manifesta. Profetul declara simplu ca Dumnezeu a vazut "ca este potrivit" sa faca asa, iar Isus adauga ca va fi mai suportabil pentru ele in ziua judecatii, decat pentru altele mai vinovate. Dar, presupunand ca moartea sfarseste toata incercarea, si ca dupa aceea nimeni nu mai poate avea posibilitatea sa vina la cunostinta adevarului si sa i se supuna, putem foarte bine intreba: De ce a vazut Dumnezeu ca este potrivit sa nimiceasca aceste popoare, fara sa le dea o sansa de mantuire prin cunoasterea singurului nume prin care pot fi mantuite? Raspunsul este: Fiindca n-a fost inca timpul lor cuvenit. La "timpul cuvenit" vor fi treziti din moarte si adusi la o cunostinta a adevarului, si astfel vor fi binecuvantati impreuna cu toate familiile pamantului, prin "Samanta" fagaduita. Atunci vor fi ei in incercare de viata vesnica.

 

Cu aceasta gandire, si nu cu altele, putem intelege purtarea Dumnezeului iubirii fata de acei amaleciti si fata de alte neamuri, pe care nu numai ca i-a permis, dar i-a si poruncit lui Israel sa le nimiceasca, spunand: "Du-te acum, loveste pe Amalec si distruge in intregime tot ce-i al lui; sa nu-i cruti si sa omori barbatii si femeile, copiii si pruncii, boii si oile, camilele si magarii". {# 1Sa 15:3} Aceasta nimicire a vietii, aparent fara mila, pare de neimpacat cu caracterul de iubire atribuit lui Dumnezeu si cu invatatura lui Isus, "iubiti pe vrajmasii vostri" etc., pana cand ajungem sa recunoastem ordinea sistematica a planului lui Dumnezeu, "timpul cuvenit" pentru realizarea fiecarei trasaturi a lui, si faptul ca fiecare membru al rasei umane are un loc in el.

 

Acum putem vedea ca acei amaleciti, sodomiti si altii, au fost prezentati ca exemple ale indignarii drepte a lui Dumnezeu, si a hotararii Lui ca in final sa nimiceasca completamente pe raufacatori: exemple care vor servi nu numai pentru altii, ci si pentru ei insisi, cand va veni ziua lor de judecata sau de incercare. Popoarele acelea puteau, precum au murit in felul acela, sa moara de boala si ciuma. Putin a contat pentru ele, deoarece invatau numai sa cunoasca raul, pentru ca atunci cand vor fi in incercare, la timpul cuvenit, sa poata invata dreptatea si sa fie in stare sa faca o deosebire si sa aleaga binele ca sa aiba viata.

 

Dar sa examinam mai departe profetia. Dupa ce compara pe Israel cu Sodoma si Samaria, si-l declara pe Israel cel mai condamnabil (Ezechiel 16:48-54), Domnul spune: "Voi aduce inapoi pe captivii lor, pe captivii Sodomei si ai fiicelor ei, pe captivii Samariei si ai fiicelor ei, si pe captivii tai in mijlocul lor". Captivii la care se refera nu pot fi altii decat captivii lor in moarte; deoarece cei mentionati erau atunci morti. In moarte toti sunt captivi; si Cristos vine sa deschida usile mormantului si sa puna pe captivi in libertate (# Isa 61:1; Zaharia 9:11). In versetul 55 aceasta este numita "intoarcerea la starea de mai inainte" -o restabilire.

 

Unii, destul de dispusi sa accepte mila lui Dumnezeu prin Cristos in iertarea propriilor lor pacate si slabiciuni sub mai mare lumina si cunostinta, nu pot concepe ca aceeasi favoare se aplica si la altii sub Noul Legamant; desi par sa admita declaratia apostolului ca Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru fiecare. Unii dintre acestia sugereaza ca in aceasta profetie Domnul trebuie sa fi vorbit ironic evreilor, dand de inteles ca ar fi tot atat de dispus sa-i aduca inapoi si pe sodomiti ca si pe ei, dar nu avea nici o intentie de a restabili pe nici unii. Dar sa vedem cum sunt versetele urmatoare in acord cu aceasta idee. Domnul spune: "Dar Imi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu tine in timpul tineretii tale si voi face cu tine un legamant vesnic. Atunci iti vei aduce aminte de caile tale si te vei rusina, cand vei primi la tine pe surorile tale... Eu voi stabili legamantul Meu cu tine si vei sti ca Eu sunt Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa te rusinezi si sa nu mai deschizi gura de rusine, cand iti voi ierta tot ce ai facut, ZICE STAPANUL DOMNUL". Cand o fagaduinta este semnata astfel de Marele Iehova, toti cei care si-au imprimat pe sigiliul lor ca Dumnezeu este adevarat, se pot bucura cu incredere in siguranta ei, in special cei care isi dau seama ca aceste binecuvantari ale Noului Legamant au fost confirmate de Dumnezeu in Cristos, al carui sange pretios va pecetlui legamantul.

 

La aceasta Pavel isi adauga marturia, zicand: "Si in felul acesta tot Israelul (vii si morti) va fi mantuit (vindecat de orbire), dupa cum este scris: ‘Salvatorul va veni din Sion si va indeparta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul Meu pentru ei, cand le voi sterge pacatele’... Ei sunt iubiti din cauza parintilor lor. Caci darurile de har si chemarea lui Dumnezeu sunt fara schimbare". Romani 11:26-29.

 

Nu trebuie sa ne miram ca evreii, sodomitii, samaritenii si toata omenirea va fi rusinata si incurcata cand Dumnezeu, "la timpul cuvenit" al Sau, va arata bogatiile favorii Sale. Da, multi dintre aceia care sunt acum copii ai lui Dumnezeu se vor simti incurcati si vor fi uimiti cand vor vedea cum Dumnezeu a iubit atat de mult LUMEA si cu cat mai presus au fost gandurile si planurile Lui decat ale lor.

 

Crestinii in general cred ca toate binecuvantarile lui Dumnezeu sunt numai pentru Biserica aleasa, dar acum incepem sa vedem ca planul lui Dumnezeu este mai larg decat presupuseseram, si ca, desi a dat Bisericii "fagaduinte nespus de mari si scumpe", El a facut pregatiri generoase si pentru lume, pe care asa a iubit-o, incat a rascumparat-o. Evreii au facut o greseala foarte asemanatoare presupunand ca toate fagaduintele lui Dumnezeu erau catre ei si numai pentru ei, dar cand a venit "timpul cuvenit" si au fost favorizate neamurile, ramasita din Israel, ale caror inimi erau destul de largi pentru a se bucura in aceasta dovada mai larga a harului lui Dumnezeu, s-au impartasit de aceasta favoare crescuta, in timp ce restul au fost orbiti de prejudecata si traditie omeneasca. Cei din Biserica, vazand lumina zorilor varstei Milenare cu avantajele ei induratoare pentru toata lumea, sa fie atenti ca nu cumva sa se gaseasca in opozitie cu lumina care avanseaza si astfel pentru un timp sa fie orbiti in privinta gloriei si binecuvantarilor ei.

 

Cat de diferit este acest plan glorios al lui Dumnezeu, de alegere acum a unor putini pentru binecuvantarea mai tarziu a celor multi, fata de deformarile acestor adevaruri, asa cum sunt reprezentate prin cele doua vederi care se opun-calvinismul si arminianismul. Cea dintai nu numai ca neaga doctrina biblica a Harului Liber, dar si deformeaza mizerabil doctrina glorioasa a Alegerii; cea de a doua neaga doctrina Alegerii si nu reuseste sa inteleaga binecuvantata plinatate a Harului Liber al lui Dumnezeu.

 

Calvinismul spune: Dumnezeu este atotintelept; El a stiut sfarsitul de la inceput; si cum toate scopurile Lui vor fi implinite, El niciodata n-ar fi putut intentiona sa mantuiasca decat putini, Biserica. Pe acestia i-a ales si i-a predestinat sa fie vesnic mantuiti; toti ceilalti au fost la fel predestinati si alesi sa mearga in chin vesnic; pentru ca "lui Dumnezeu lucrurile Ii sunt cunoscute din vesnicie".

 

Aceasta vedere isi are partile ei bune. Ea recunoaste atotstiinta lui Dumnezeu. Acesta ar fi idealul nostru despre un Dumnezeu mare, daca n-ar lipsi cele doua calitati esentiale ale maririi, anume, iubirea si dreptatea, nici una din ele nefiind exemplificata in aducerea pe lume a o suta patruzeci si doua miliarde de creaturi sortite torturii vesnice inainte de a se fi nascut, si luate in deradere cu declaratiile Sale de iubire. Deoarece Dumnezeu este iubire si temelia tronului Sau este dreptatea, caracterul Lui nu poate fi asa.

 

Arminianismul spune: Da, Dumnezeu este iubire; si in aducerea omenirii in lume n-a vrut sa-i faca nici un rau-numai bine. Dar Satan a reusit sa ispiteasca prima pereche, si astfel a intrat pacatul in lume, si prin pacat moartea. Si de atunci Dumnezeu a facut tot ce a putut pentru a elibera pe om de vrajmasul lui, chiar pana acolo incat Si-a dat Fiul. Si desi acum, dupa sase mii de ani, Evanghelia a ajuns numai la o foarte mica proportie din omenire, totusi noi speram si avem incredere ca in inca sase mii de ani, prin energia si liberalismul bisericii, Dumnezeu intr-atat va remedia raul introdus prin Satan, incat cei care vor trai atunci sa poata cel putin sa-I cunoasca iubirea si sa aiba posibilitatea sa creada si sa fie mantuiti.

 

In timp ce aceasta vedere Il prezinta pe Dumnezeu ca pe o fiinta plina de intentii iubitoare si binevoitoare pentru creaturile Sale, ea implica faptul ca Lui ii lipseste capacitatea si prestiinta adecvata pentru realizarea planurilor Sale binevoitoare: ca este deficitar in intelepciune si putere. Din aceasta vedere s-ar parea ca in timp ce Dumnezeu era angajat in aranjarea si planuirea binelui copiilor Sai nou-creati, Satan s-a strecurat si printr-o lovitura de maestru a rasturnat in asa masura toate planurile lui Dumnezeu, incat, chiar epuizandu-Si toata puterea, El trebuie sa consume douasprezece mii de ani pentru a reinstaura dreptatea, chiar pana la asa grad incat restul rasei umane care va trai atunci va avea posibilitatea sa aleaga tot asa de prompt binele ca si raul. Dar cei o suta patruzeci si doua miliarde din cei sase mii de ani trecuti si cei inca pe atatia din cei urmatori, potrivit acestei vederi, sunt pierduti pentru toata vesnicia, in ciuda iubirii lui Dumnezeu pentru ei, fiindca Satan a intervenit in planurile Lui. In acest fel Satan ar lua mii de oameni in chinul vesnic, la unul pe care Dumnezeu il mantuieste pentru glorie.

 

Aceasta vedere desigur exalta ideile oamenilor despre intelepciunea si puterea lui Satan, si coboara aprecierea fata de aceste atribute ale lui Dumnezeu despre care Psalmistul, dimpotriva, declara ca El "spune si se face, porunceste si ia fiinta". Dar nu; Dumnezeu n-a fost nici surprins, nici depasit de adversar; si Satan n-a impiedicat in nici o masura planurile Lui. Dumnezeu este si a fost intotdeauna perfect stapan pe situatie, si la sfarsit se va vedea ca totul a lucrat impreuna pentru implinirea scopurilor Sale.

 

In timp ce doctrinele alegerii si harului liber, asa cum sunt invatate de calvinism si arminianism, n-ar putea fi niciodata armonizate una cu alta, cu logica sau cu Biblia, totusi, aceste doua glorioase doctrine biblice sunt perfect armonioase si frumoase, vazute din punct de vedere al planului varstelor.

 

Deci, vazand ca atat de multe din trasaturile mari si glorioase ale planului lui Dumnezeu pentru mantuirea omului din pacat si moarte sunt in viitor, si ca a doua venire a Domnului nostru Isus este primul pas intentionat pentru rea-lizarea acestor binecuvantari de mult promise si de mult asteptate, sa nu dorim noi oare timpul celei de a doua veniri a Lui inca mai serios decat au asteptat si au dorit evreii mai putin informati prima venire? Vazand ca timpul raului, nedreptatii si mortii trebuie sa se sfarseasca prin domnia puterii pe care El o va exercita atunci, si ca dreptatea, adevarul si pacea vor fi universale, cine nu s-ar bucura sa vada ziua Lui? Si cine, suferind acum cu Cristos, inspirat de fagaduinta scumpa ca "daca suferim cu El, vom si domni cu El", nu-si va ridica sus capul si nu se va bucura de orice dovada a apropierii Invatatorului, stiind in acest fel ca eliberarea noastra si glorificarea noastra cu El se apropie? Desigur ca toti care sunt in simpatie cu misiunea Lui de binecuvantare si cu spiritul Lui de iubire vor saluta fiecare dovada a venirii Lui, ca fiind apropierea "bucuriei mari care va fi pentru tot poporul".

 

 

 

STUDIUL 7—Permisiunea raului si relatia acesteia cu Planul lui Dumnezeu

 

De ce a fost permis raul-Drept si nedrept ca principii-Simtul moral-Dumnezeu a permis raul si-l va folosi pentru bine-Dumnezeu nu este autorul pacatului-Incercarea lui Adam nu a fost o farsa-Ispitirea lui a fost aspra-El a pacatuit cu voia-Pedeapsa pentru pacat n-a fost nedreapta, nici prea aspra-Intelepciunea, iubirea si dreptatea sunt manifestate prin condamnarea tuturor in Adam-Legea lui Dumnezeu este universala

 

Rau este ceea ce produce nefericire; orice, direct sau indirect, cauzeaza suferinta de vreun fel-Webster. De aceea, acest subiect nu numai ca examineaza suferintele omenesti, tristetile, durerile, slabiciunile si moartea, ci merge in spatele tuturor acestora pentru a analiza cauza lor primara-pacatul-si remediul lui. Deoarece pacatul este cauza raului, indepartarea lui este singura metoda de vindecare definitiva a bolii.

 

Nici o dificultate, poate, nu apare mai adesea intr-o minte ganditoare decat intrebarea: De ce a permis Dumnezeu domnia prezenta a raului? De ce a permis El lui Satan sa ispiteasca pe primii nostri parinti, dupa ce i-a creat perfecti si drepti? Sau, de ce a permis El ca pomul oprit sa se gaseasca printre cei buni? In ciuda tuturor incercarilor de a o ocoli, se impune de la sine intrebarea: Nu putea Dumnezeu sa previna orice posibilitate de cadere a omului?

 

Dificultatea se naste fara indoiala din lipsa intelegerii planului lui Dumnezeu. Dumnezeu putea preveni intrarea pacatului, dar faptul ca n-a facut-o ar trebui sa ne fie dovada suficienta ca permisiunea lui prezenta este destinata sa produca in cele din urma un bine mai mare. Planurile lui Dumnezeu, vazute in intregimea lor, vor dovedi intelepciunea cursului urmat. Unii intreaba: Nu putea Dumnezeu, la care totul este posibil, sa intervina la timp pentru a preveni realizarea deplina a scopului lui Satan? Fara indoiala ca putea; dar o astfel de interventie ar fi impiedicat realizarea propriilor Sale scopuri. Scopul Lui a fost sa arate perfectiunea, maiestatea si autoritatea dreapta a legii Sale, si sa dovedeasca atat oamenilor cat si ingerilor urmarile rele care decurg din incalcarea ei. In afara de aceasta, prin insasi natura lor, unele lucruri sunt imposibile chiar si la Dumnezeu, dupa cum declara Scripturile. Este "cu neputinta ca Dumnezeu sa minta" (Evrei 6:18) si, El "nu se poate tagadui pe Sine Insusi" (2 Timotei 2:13). El nu poate gresi, si de aceea El n-a putut alege decat cel mai intelept si cel mai bun plan pentru a-Si aduce creaturile in viata, chiar daca vederea noastra marginita ar putea pentru un timp sa nu discearna izvoarele ascunse ale intelepciunii infinite.

 

Scripturile declara ca toate lucrurile au fost create pentru placerea Domnului (Apocalips 4:11) -fara indoiala, pentru placerea de a-Si imparti binecuvantarile si de a-Si exercita atributele fiintei Sale glorioase. Si, desi in elaborarea planurilor Sale binevoitoare El permite pentru un timp ca raul si raufacatorii sa joace un rol activ, totusi nu o face de dragul de a face rau si nici pentru ca este aliat cu pacatul; deoarece declara ca El nu este "un Dumnezeu caruia sa-I placa raul". {# Ps 5:4} Desi opus raului in toate sensurile, Dumnezeu il permite (adica nu-l impiedica) pentru un timp, deoarece intelepciunea Lui vede o cale pe care se poate face din el o lectie durabila si valoroasa pentru creaturile Sale.

 

Este un adevar evident ca pentru fiecare principiu drept exista un principiu nedrept corespunzator; ca, de exemplu, adevar si falsitate, iubire si ura, dreptate si nedreptate. Noi distingem aceste principii opuse ca drept si nedrept, prin efectele lor cand sunt puse in actiune. Acel principiu al carui rezultat, atunci cand este activ, este binefacator si producator de ordine finala, armonie si fericire, se numeste principiu drept; iar opusul, care este producator de discordie, nefericire si nimicire, se numeste principiu nedrept. Rezultatele acestor principii puse in actiune se numesc bine si rau; iar fiinta inteligenta, capabila sa deosebeasca principiul drept de cel nedrept, si care voluntar se conduce dupa unul sau dupa celalalt, se numeste virtuoasa sau pacatoasa.

 

Aceasta facultate de a face deosebire intre principiul drept si cel nedrept se numeste simt moral sau constiinta. Prin acest simt moral, pe care Dumnezeu l-a dat omului, suntem noi in stare sa rationam despre Dumnezeu si sa recunoastem ca El este bun. La acest simt moral apeleaza Dumnezeu intotdeauna ca sa-Si dovedeasca neprihanirea sau dreptatea; si prin acelasi simt moral a putut Adam discerne ca pacatul sau nedreptatea este rau, chiar inainte de a-i cunoaste toate urmarile. Ordinele inferioare de creaturi ale lui Dumnezeu nu sunt inzestrate cu acest simt moral. Un caine are ceva inteligenta, dar nu pana la acest grad, desi poate invata ca anumite actiuni ii aduc aprobarea si rasplata stapanului, iar altele ii aduc dezaprobarea. Ar putea fura sau lua viata, dar n-ar putea fi numit pacatos; sau ar putea apara proprietatea si viata, dar n-ar putea fi numit virtuos-deoarece nu cunoaste calitatea morala a actiunilor sale.

 

Dumnezeu ar fi putut face pe om lipsit de capacitatea de a discerne intre drept si nedrept, sau capabil numai de a discerne si a face drept; dar sa-l fi facut asa ar fi insemnat sa faca doar o masina vie, si cu siguranta nu un chip mintal al Creatorului sau. Sau l-ar fi putut face pe om perfect si cu vointa libera, dupa cum l-a si facut, dar sa-l fi ferit de ispita lui Satan. In cazul acela, experienta omului fiind limitata la bine, el ar fi fost continuu expus la sugestiile raului din afara sau la ambitii din interior, ceea ce ar fi facut viitorul vesnic nesigur, si ar fi existat intotdeauna posibilitatea unei izbucniri de neascultare si dezordine; pe langa aceasta, binele n-ar fi fost niciodata atat de bine apreciat daca nu era pus in contrast cu raul.

 

Dumnezeu Si-a familiarizat creaturile intai cu binele, inconjurandu-le cu el in Eden; iar dupa aceea, ca pedeapsa pentru neascultare, le-a dat o severa cunostinta a raului. Alungati din Eden si lipsiti de legatura cu El, Dumnezeu i-a lasat sa aiba experienta bolii, durerii si mortii, pentru ca astfel sa poata cunoaste vesnic raul, lipsa de sens si rautatea excesiva a pacatului.

 

Prin compararea rezultatelor ei au ajuns la aprecierea si evaluarea corecta a ambelor principii; "Domnul Dumnezeu a zis: ‘Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul’"( Genesa 3:22). De aceasta au parte si urmasii lor, numai ca ei capata intai cunostinta raului, si nu pot sa-si dea seama pe deplin ce este binele pana cand vor avea experienta lui in Mileniu, ca urmare a rascumpararii lor de catre Cel care atunci le va fi Judecator si Rege.

 

Simtul moral, sau capacitatea de a judeca ceea ce este drept si nedrept, ca si libertatea de a-l folosi, pe care Adam le-a posedat, au fost trasaturi importante ale asemanarii lui cu Dumnezeu. Legea a ceea ce este drept si nedrept a fost scrisa in constitutia lui naturala. Ea a fost parte a naturii lui, intocmai cum este parte a naturii divine. Dar sa nu uitam ca acest chip sau asemanare cu Dumnezeu, aceasta natura a omului care la origine avea legea inscrisa in ea a pierdut mult din conturul ei clar prin influenta distrugatoare si degradanta a pacatului; ca atare, acum nu mai este asa cum a fost la primul om. Capacitatea de a iubi implica si capacitatea de a uri; deci putem gandi ca Creatorul nu-l putea face pe om in propria Lui asemanare, cu puterea de a iubi si a face ce este drept, fara capacitatea corespunzatoare de a uri si a face ce este nedrept. Aceasta libertate de alegere, numita factor moral liber sau vointa libera, este parte din inzestrarea originara a omului; iar aceasta, impreuna cu masura deplina a facultatilor lui mintale si morale, l-au constituit intr-un chip al Creatorului. Astazi, dupa sase mii de ani de degradare, atat de mult din asemanarea originara s-a sters prin pacat, incat noi nu suntem liberi, ci, intr-o masura mai mare sau mai mica, suntem legati de pacat si de urmarile lui, asa incat acum pacatul este mai usor si de aceea mai placut rasei cazute decat dreptatea.

 

Nu trebuie sa punem la indoiala faptul ca Dumnezeu putea sa-i dea lui Adam o atat de vie imagine a numeroaselor urmari rele ale pacatului incat sa-l fi oprit a-l comite, dar noi credem ca Dumnezeu a prevazut ca o experienta reala cu raul va fi cea mai sigura si cea mai durabila lectie pentru a-i servi vesnic omului; pentru acest motiv Dumnezeu n-a intervenit, ci i-a permis omului sa aleaga si sa simta consecintele raului. Daca posibilitatea de a pacatui n-ar fi fost niciodata permisa, omul n-ar fi putut sa se impotriveasca pacatului, si, prin urmare, n-ar fi existat nici virtute nici merit in infaptuirea binelui. Dumnezeu cauta pe aceia care I se inchina in spirit si in adevar. El doreste supunere inteligenta si voita, mai degraba decat un serviciu ignorant si mecanic. El avea deja in actiune mijloace mecanice neinsufletite care-I implineau voia, dar planul Lui era sa faca ceva mai nobil, o creatie inteligenta dupa propria Sa asemanare, un domn pentru pamant, a carui loialitate si dreptate sa fie bazate pe aprecierea a ceea ce este drept si nedrept, a binelui si raului.

 

Principiile de drept si nedrept au existat ca principii intotdeauna, si trebuie sa existe intotdeauna; si toate creaturile perfecte, inteligente, in asemanarea lui Dumnezeu, trebuie sa fie libere sa aleaga unul din ele, cu toate ca numai principiul drept va continua sa fie vesnic activ. Scripturile ne informeaza ca atunci cand activitatea principiului rau va fi fost permisa suficient de mult pentru a indeplini scopul lui Dumnezeu, acesta va inceta pentru totdeauna sa fie activ, si toti cei care vor continua sa se supuna stapanirii lui vor inceta pentru totdeauna sa existe (1 Corinteni 15:25, 26; Evrei 2:14). Numai facerea binelui si facatorii de bine vor continua vesnic.

 

Dar intrebarea revine sub alta forma: Nu putea fi omul familiarizat cu raul in alt mod decat prin experienta? Exista patru moduri de a cunoaste lucrurile, si anume: prin intuitie, prin observatie, prin experienta si prin informatie primita din surse acceptate ca sigur adevarate. O cunoastere intuitiva ar fi o intelegere directa, fara procesul rationamentului sau fara nevoia de dovezi. Astfel de cunoastere apartine numai divinului Iehova, fantana vesnica a intregii intelepciuni si a intregului adevar, care, din necesitate si prin insasi natura lucrurilor, este superior tuturor creaturilor Sale. Prin urmare, cunostinta omului a ceea ce este bine si rau nu putea fi intuitiva. Cunostinta omului putea veni prin observatie, dar in acel caz trebuia sa fi fost vreo manifestare a raului si a urmarilor lui pentru ca omul sa observe. Aceasta implica permisiunea raului undeva, printre unele fiinte; si atunci de ce sa nu fie printre oameni, pe pamant, precum ar putea fi printre alte fiinte, din alta parte?

 

De ce sa nu fie omul ilustratia, si sa-si primeasca cunostinta prin experienta practica? Asa este: omul castiga experienta practica, si in acelasi timp ofera o ilustratie altora, fiind "o priveliste pentru ingeri".

 

Adam avea deja o cunostinta despre rau prin informatie, dar aceea a fost insuficienta pentru a-l impiedeca sa incerce experimentul. Adam si Eva Il cunosteau pe Dumnezeu ca pe Creatorul lor, si deci ca pe Cel care avea dreptul sa-i controleze si sa-i conduca; iar Dumnezeu spusese despre pomul oprit: "In ziua in care vei manca, vei muri negresit". Prin urmare, ei aveau o cunostinta teoretica despre rau, desi niciodata nu-i vazusera sau nu-i experimentasera efectele. In consecinta, ei n-au apreciat autoritatea iubitoare a Creatorului lor si legea Lui generoasa, nici pericolele de care in acest mod El Isi propusese sa-i apere. De aceea ei au cedat ispitei pe care Dumnezeu in mod intelept a permis-o si al carei folos final fusese prevazut de intelepciunea Sa.

 

Putini apreciaza severitatea ispitei sub care au cazut primii nostri parinti, si dreptatea lui Dumnezeu in faptul ca a dat o pedeapsa atat de aspra pentru ceea ce multora le pare o incalcare atat de usoara; dar putina reflectie va clarifica totul. Scripturile relateaza simplu cum femeia, mai slaba, a fost inselata, si astfel a devenit calcatoare de lege. Experienta si cunostinta ei cu Dumnezeu erau inca mai limitate decat ale lui Adam, pentru ca el a fost creat intai; si Dumnezeu ii comunicase direct cunostinta despre pedeapsa pacatului, inainte ca ea sa fie creata, in timp ce Eva probabil a primit informatia de la Adam. Cand a gustat din fruct, punandu-si increderea in denaturarea inselatoare a lui Satan, evident ea nu si-a dat seama de masura incalcarii, desi probabil ea a avut indoieli si usoare temeri ca nu era totul in regula. Dar, desi inselata, Pavel spune ca ea a fost calcatoare de lege-desi nu atat de vinovata ca si cand ar fi pacatuit impotriva unei lumini mai mari.

 

Adam, ni se spune, spre deosebire de Eva, n-a fost inselat (1 Timotei 2:14), deci el trebuie sa fi pacatuit cu o intelegere mai deplina a pacatului si a pedepsei corespunzatoare, stiind cu siguranta ca va trebui sa moara. Putem vedea cu usurinta care a fost ispita care l-a impins astfel sa-si atraga cu nesocotinta pedeapsa pronuntata. Avand in vedere ca ei erau fiinte perfecte, in asemanarea mintala si morala a Facatorului lor, elementul asemenea lui Dumnezeu, iubirea, era manifestat cu proeminenta marcata de catre barbatul perfect fata de iubita lui tovarasa, femeia perfecta. Dandu-si seama de pacat si teman-du-se de moartea Evei, si astfel de pierderea lui (si aceasta fara speranta redobandirii ei, deoarece nu se daduse nici o astfel de speranta), Adam, in disperare, cu nesocotinta a hotarat sa nu traiasca fara ea. Socotindu-si propria viata nefericita si fara valoare lipsit de tovarasia ei, el a participat cu voia la fapta ei de neascultare pentru a avea parte de pedeapsa cu moartea care probabil presupunea ca era asupra ei. Amandoi "au pacatuit", dupa cum arata apostolul (Romani 5:14; 1 Timotei 2:14). Insa Adam si Eva erau unul, nu "doi"; deci Eva a impartasit sentinta pe care purtarea ei a ajutat-o sa vina asupra lui Adam. Romani 5:12, 17-19.

 

Dumnezeu a prevazut nu numai ca dandu-i omului libertatea de alegere, datorita lipsei de apreciere deplina a pacatului si a urmarilor lui el il va accepta, dar a vazut si ca, cunoscandu-l, il va alege in continuare, pentru ca acea cunostinta ii va strica intr-atat natura morala, incat raul ii va deveni treptat mai placut si mai de dorit decat binele. Totusi, Dumnezeu a hotarat sa permita raul, pentru ca, avand remediul pregatit pentru eliberarea omului de urmarile lui, El a vazut ca drept rezultat il va conduce prin experienta la o apreciere deplina a "rautatii excesive a pacatului" si in contrast cu el a stralucirii fara egal a virtutii-invatandu-l astfel cu atat mai mult sa iubeasca si sa onoreze pe Creatorul sau, care este izvorul si fantana intregii bunatati, si vesnic sa evite ceea ce i-a adus atat de multa suferinta si nefericire. Asadar, rezultatul final va fi o mai mare iubire pentru Dumnezeu si o mai mare ura pentru tot ceea ce este opus vointei Lui, si ca urmare, stabilirea ferma in dreptate vesnica a tuturor celor care vor profita de lectia pe care Dumnezeu o da acum prin permisiunea pacatului si a relelor legate de el. Totusi, sa se remarce marea deosebire intre faptul incontestabil ca Dumnezeu a permis pacatul, si eroarea grava a unora care-L acuza pe Dumnezu ca este autorul si instigatorul pacatului. Acesta vedere din urma este si blasfemiatoare si contradictorie cu faptele prezentate in Scripturi. Cei care cad in aceasta eroare, in general o fac in incercarea de a gasi un alt plan de mantuire decat cel pe care Dumnezeu l-a asigurat prin jertfa lui Cristos ca pretul nostru de rascumparare. Daca ei reusesc sa se convinga pe sine si pe altii ca Dumnezeu este responsabil de tot pacatul, rautatea si nelegiuirea, * si ca omul ca unealta nevinovata in mainile Lui a fost fortat sa pacatuiasca, atunci ei lasa drum liber teoriei ca n-a fost necesara o jertfa pentru pacatele noastre si nici mila, sub nici o forma, ci, simplu, numai DREPTATE. De asemenea, ei pun astfel o temelie pentru o alta parte a teoriei lor false, adica universalismul, pretinzand ca, dupa cum Dumnezeu a cauzat tot pacatul, rautatea si nelegiuirea la toti, El va cauza si eliberarea intregii omeniri din pacat si moarte. Si, rationand ca Dumnezeu a voit si a cauzat pacatul si ca nimeni nu I s-a putut impotrivi, tot asa, ei pretind ca atunci cand El va voi dreptatea, toti vor fi tot asa de neputinciosi in a I se opune. Dar in toate aceste rationamente, cea mai nobila calitate a omului, libertatea de vointa sau de alegere, cea mai remarcabila trasatura a asemanarii lui cu Creatorul sau este in intregime lasata la o parte; si omul este teoretic degradat la o simpla masina care actioneaza numai cand este pusa in actiune. Daca acesta ar fi cazul, omul, in loc sa fie domnul pamantului, ar fi inferior chiar si insectelor; deoarece, fara indoiala ca ele au vointa sau putere de alegere. Chiar si micii furnici i s-a dat putere de vointa la care omul, prin puterea lui mai mare, i se poate opune si-i poate pune piedici, dar pe care n-o poate nimici.

 

*Pentru a sustine aceasta teorie sunt folosite doua texte din Scriptura (# Isa 45:7 si # Am 3:6), dar ambele printr-o interpretare gresita a cuvantului rau. Pacatul este intotdeauna un rau, dar un rau nu este intotdeauna un pacat. Un cutremur de pamant, un mare incendiu, o inundatie sau o molima ar fi o calamitate, un rau; dar nici unul dintre acestea n-ar fi pacate. Cuvantul rau, in textele citate, inseamna calamitati. Acelasi cuvant ebraic este tradus nenorocire in # Ps 34:19 107:39; Ieremia 48:16; Plangerile lui Ieremia 1:21; Zaharia 1:15. Este tradus necaz in # Ps 27:5 41:1 88:3 107:26; Ieremia 51:2. Este tradus rautate in # Ps 141:5, stare nenorocita in Neemia #2:17  _ 1Sa 10:19 Ps 10:6 94:13; Eclesiastul 7:14. Aceleasi cuvinte sunt traduse in multe alte locuri: rau, vatamare, durere, rana, suferinta, necaz, tristete.

 

In # Isa 45:7 si # Am 3:6, Domnul ii aminteste lui Israel despre legamantul facut cu ei ca natiune-daca se vor supune legilor Lui, ii va binecuvanta si ii va apara de nenorocirile comune lumii in general; dar daca-L vor parasi, El va aduce peste ei nenorociri (rele) ca pedepse. Vezi # De 28:1-14 15-32 Le 26:14-16; Iosua 23:6-11, 12-16.

 

Totusi, cand nenorocirile veneau peste ei, erau inclinati sa le considere accidente, nu pedepse. Deci, Dumnezeu i-a instiintat prin profeti, amintindu-le de legamantul lor si spunandu-le ca acele calamitati erau de la El si cu vointa Lui, pentru corectarea lor. Este absurd sa se foloseasca aceste texte pentru a dovedi ca Dumnezeu este autorul pacatului, deoarece ele nu se refera deloc la pacat.

 

Este adevarat, Dumnezeu are puterea sa oblige pe om fie la pacat, fie la dreptate, dar Cuvantul Lui declara ca El n-are deloc un astfel de scop. El nu putea in mod logic sa oblige pe om la pacat, pentru acelasi motiv ca "El nu Se poate tagadui pe Sine Insusi". Un astfel de procedeu nu ar fi in concordanta cu caracterul Sau drept si de aceea ar fi o imposibilitate. Si El cauta inchinarea si iubirea numai a celor care I se inchina in spirit si in adevar. In acest scop El a dat omului libertate de vointa precum are El, si doreste ca omul sa aleaga dreptatea. Permisiunea ca omul sa aleaga pentru sine a dus la caderea lui de la legatura, favoarea si binecuvantarile divine, la moarte. Prin experienta sa cu pacatul si moartea, omul invata practic ceea ce i-a oferit Dumnezeu teoretic, fara ca el sa aiba experienta pacatului si a urmarilor lui. Prestiinta lui Dumnezeu a ceea ce va face omul nu este folosita impotriva acestuia, ca o scuza ca l-a degradat la o simpla fiinta-masina; dimpotriva, este folosita in favoarea omului, deoarece Dumnezeu, prevazand calea pe care va apuca omul daca era lasat liber sa aleaga pentru sine, nu l-a impiedicat sa guste experimental pacatul si urmarile lui amare, ci a inceput imediat sa se ingrijeasca de un mijloc pentru recuperarea lui din prima incalcare a legii, asigurand un Rascumparator, un mare Mantuitor, in stare sa mantuiasca cu desavarsire pe toti cei care se vor intoarce la Dumnezeu prin El. In acest scop-pentru ca omul sa poata avea o vointa libera si totusi sa i se dea posibilitatea sa profite de prima lui nereusita, cand si-a folosit vointa gresit, in neascultare de vointa Domnului-Dumnezeu S-a ingrijit nu numai de o rascumparare pentru toti, dar si ca o cunostinta a posibilitatii de impacare cu Sine astfel oferite, sa fie marturisita la timpul cuvenit. 1 Timotei 2:3-6.

 

Severitatea pedepsei n-a fost o manifestare de ura si rautate din partea lui Dumnezeu, ci a fost rezultatul final, necesar si inevitabil al raului, pe care Dumnezeu a permis ca omul sa-l vada si sa-l simta. Dumnezeu poate mentine viata atat cat vede potrivit, chiar si impotriva puterii distructive a raului actual; dar ar fi tot atat de imposibil ca Dumnezeu sa mentina vesnic o astfel de viata, cum este imposibil ca Dumnezeu sa minta. Adica, moral este imposibil. O astfel de viata ar putea deveni tot mai mult o sursa de nefericire pentru sine si pentru altii; de aceea, Dumnezeu este prea bun sa mentina o existenta asa de nefolositoare si daunatoare pentru sine si pentru altii, si, puterea Lui sustinatoare fiind retrasa, va urma nimicirea, rezultatul natural al raului. Viata este o favoare, un dar de la Dumnezeu, si va fi continuata vesnic numai pentru cei supusi.

 

Nici o nedreptate nu li s-a facut urmasilor lui Adam nedandu-li-se prilejul unei incercari individuale. Iehova n-a fost in nici un sens obligat sa ne aduca in existenta; si, aducandu-ne in fiinta, nici o lege de echitate sau dreptate nu-L obliga sa ne perpetueze vesnic fiinta, nici chiar sa ne acorde o incercare sub fagaduinta de viata vesnica daca suntem supusi. Sa notam bine acest punct. Viata prezenta, care de la leagan pana la mormant nu este decat un proces de moarte, in ciuda tuturor relelor si dezamagirilor ei, este un dar, o favoare, chiar daca n-ar exista nimic dupa aceea. Asa o apreciaza marea majoritate, exceptiile (sinuciderile) fiind comparativ putine; iar acestia, curtile noastre de justitie in mod repetat au stabilit ca sunt dezechilibrati mintal, altfel nu s-ar inlatura pe ei insisi in acest fel de la binecuvantarile prezente. Pe langa acestea, conduita omului perfect, Adam, ne arata care ar fi fost conduita copiilor lui in imprejurari similare.

 

Multi s-au deprins cu ideea eronata ca Dumnezeu a pus rasa noastra la incercare de viata cu alternativa chinului vesnic, in timp ce la nimic de acest fel nu se face nici macar aluzie in pedeapsa. Favoarea sau binecuvantarea lui Dumnezeu pentru copiii Sai supusi este viata-viata continua-fara durere, boala si orice alt element de descompunere si moarte. Lui Adam i-a fost data aceasta binecuvantare in masura deplina, dar a fost avertizat ca va fi lipsit de acest "dar" daca nu va da ascultare lui Dumnezeu-"In ziua in care vei manca din el, vei muri negresit". El n-a stiut nimic despre o viata in chin, ca pedeapsa pentru pacat. Viata vesnica nu este nicaieri fagaduita, nimanui, decat ascultatorilor. Viata este darul lui Dumnezeu, iar moartea, opusul vietii, este pedeapsa pe care El o prescrie.

 

Chinul vesnic nu este sugerat nicaieri in Scripturile Vechiului Testament, si numai cateva declaratii din Noul Testament pot fi in asa fel rastalmacite incat sa apara ca invata acest lucru; iar acestea se gasesc fie printre simbolismele Apocalipsei, fie printre pildele si cuvintele tainice ale Domnului nostru, care n-au fost intelese de catre poporul care le-a auzit (Luca 8:10), si care par sa fie doar putin mai bine intelese astazi.* "Plata pacatului este moartea" (Romani 6:23). "Sufletul care pacatuieste, acela va muri." Ezechiel 18:4.

 

*Vezi brosura "Ce spun Scripturile despre iad?"

 

Multi au presupus ca Dumnezeu este nedrept permitand ca urmasii lui Adam sa aiba parte de condamnarea lui, in loc sa acorde fiecaruia o incercare si o sansa de viata vesnica asemenea celei de care s-a bucurat Adam. Dar ce ar spune acestia daca se va arata acum ca posibilitatea si incercarea de viata a lumii va fi mult mai favorabila decat a fost a lui Adam; si aceasta pentru ca Dumnezeu a adoptat acest plan de a permite rasei lui Adam sa aiba parte de pedeapsa lui pe o cale naturala? Noi credem ca acesta este cazul, si ne vom stradui sa-l clarificam.

 

Dumnezeu ne asigura ca dupa cum condamnarea a trecut asupra tuturor in Adam, tot asa, El a facut aranjamente pentru un nou cap, tata sau datator de viata pentru rasa, in care toti pot fi transferati prin credinta si supunere, si ca, dupa cum in Adam toti au impartasit blestemul mortii, tot asa in Cristos toti vor impartasi binecuvantarea restabilirii; Biserica fiind o exceptie (Romani 5:12, 18, 19). Astfel vazut, moartea lui Isus, cel fara pata, cel fara pacat, a fost o rezolvare completa a pacatului lui Adam in fata lui Dumnezeu. Dupa cum un om a pacatuit si in el toti i-au impartasit blestemul, pedeapsa, tot asa, Isus, platind pedeapsa acelui singur pacatos, a cumparat nu numai pe Adam, ci si pe toti urmasii lui-pe toti oamenii-care prin ereditate i-au impartasit slabiciunile, pacatele si pedeapsa acestora-moartea. Domnul nostru, "Omul Isus Cristos", personal fara pata, aprobat, si in El cu o samanta sau rasa perfecta, nenascuta, la fel neatinsa de pacat, Si-a dat toata viata si titlul uman ca pret de rascumparare deplin pentru Adam si rasa sau samanta care era in el cand a fost condamnat.

 

Dupa ce a cumparat complet viata lui Adam si a rasei sale, Cristos Se ofera sa adopte ca samanta a Sa, copii ai Sai, pe toti din rasa lui Adam care vor accepta conditiile Noului Sau Legamant si astfel prin credinta si supunere vor intra in familia lui Dumnezeu si vor primi viata vesnica. Astfel Rascumparatorul "Isi va vedea samanta (toti din samanta lui Adam care vor accepta adoptiunea, in conditiile Lui) si va trai multe zile" (invierea pe un plan mai inalt decat cel uman, fiindu-I acordata de catre Tatal ca rasplata pentru supunerea Lui), si totul in modul cel mai greu de crezut; prin sacrificiul vietii si posteritatii. Si astfel este scris: "Dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Hristos". 1 Corinteni 15:22.

 

Prejudiciul care ni s-a adus prin caderea lui Adam (n-am suferit nici o nedreptate) va fi, prin favoarea lui Dumnezeu, mai mult decat compensat cu favoarea prin Cristos; si toti, mai devreme sau mai tarziu ("la timpul cuvenit" al lui Dumnezeu), vor avea posibilitatea deplina sa fie restabiliti la aceeasi stare de care s-a bucurat Adam inainte de a pacatui. Cei care nu primesc o cunostinta deplina si, prin credinta, o posesiune a acestei favori a lui Dumnezeu in prezent (si acestia sunt marea majoritate, incluzand copiii si paganii), cu siguranta vor avea aceste privilegii in varsta viitoare sau in "lumea viitoare", dispensatia sau varsta care urmeaza celei prezente. In acest scop, "toti cei din morminte... vor iesi afara". Pe masura ce fiecare (fie in varsta aceasta, fie in cea urmatoare) devine pe deplin constient de pretul de rascumparare dat de Domnul nostru Isus si de privilegiile care-i urmeaza este considerat ca fiind in incercare, asa cum a fost Adam; si supunerea aduce viata vesnica, iar nesupunerea moarte vesnica-"a doua moarte". Totusi, supunere perfecta fara capacitate perfecta de a o da, nu se cere de la nimeni. Sub Legamantul de Har, membrii Bisericii in timpul varstei Evanghelice au avut dreptatea lui Cristos acordata lor prin credinta, ca sa le completeze deficientele inevitabile provenite din slabiciunile trupului. Harul divin va opera de asemenea pentru "oricine va vrea" din lume in timpul varstei Milenare. Nu se va astepta perfectiune morala absoluta numai cand se va ajunge la perfectiune fizica (ceea ce va fi privilegiul tuturor inainte de incheierea varstei Milenare). Acea noua incercare, rezultat al rascumpararii si al Noului Legamant, va diferi de incercarea din Eden prin aceea ca faptele fiecaruia vor afecta numai propriul viitor.

 

Dar oare aceasta nu va da unora din rasa o a doua sansa de a castiga viata vesnica? Raspundem: Prima sansa de viata vesnica a fost pierduta pentru sine si pentru toata rasa sa, care "era inca in coapsele lui," prin neascultarea tatalui Adam. Sub incercarea aceea originara, "condamnarea a trecut asupra tuturor oamenilor;" iar planul lui Dumnezeu era ca prin jertfa de rascumparare a lui Cristos, lui Adam si tuturor celor care au pierdut viata prin esecul lui, dupa ce au gustat din rautatea excesiva a pacatului si au simtit greutatea pedepsei pacatului, sa li se dea posibilitatea sa se intoarca la Dumnezeu prin credinta in Rascumparatorul. Daca cineva vrea sa o numeasca pe aceasta "a doua sansa," sa o faca: cu siguranta ea trebuie sa fie a doua sansa a lui Adam, si, intr-un sens cel putin, este la fel pentru toata rasa rascumparata, dar va fi prima posibilitate individuala a urmasilor lui, care, atunci cand s-au nascut erau deja sub condamnarea la moarte. S-o numim cum ne place, faptele sunt aceleasi; adica, toti au fost condamnati la moarte din cauza neascultarii lui Adam, si toti se vor bucura (in varsta Milenara) de o posibilitate deplina de a castiga viata vesnica sub conditiile favorabile ale Noului Legamant. Aceasta, dupa cum au anuntat ingerii, este "vestea buna, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul". Si, cum a declarat apostolul, acest har al lui Dumnezeu-ca Domnul nostru Isus "S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti-trebuie sa fie "marturisit" tuturor "la timpul cuvenit" (Romani 5:17-19; 1 Timotei 2:4-6). Oamenii, nu Dumnezeu, au limitat la varsta Evanghelica aceasta sansa sau posibilitate de a ajunge la viata. Dumnezeu, dimpotriva, ne spune ca varsta Evanghelica este numai pentru alegerea Bisericii, a preotimii regale, prin care, in timpul unei varste urmatoare, toti ceilalti vor fi adusi la o cunostinta corecta a adevarului si li se va acorda posibilitatea deplina sa-si castige viata vesnica sub Noul Legamant.

 

Dar ce avantaj exista in metoda urmata? De ce nu li se da tuturor oamenilor o sansa individuala de viata acum, imediat, fara procesul lung al incercarii si condamnarii lui Adam, fara impartasirea de catre urmasii lui in condamnarea lui, fara rascumpararea tuturor prin jertfa lui Cristos si fara noua oferta de viata vesnica facuta tuturor pe conditiile Noului Legamant? Daca raul trebuie sa fie permis datorita factorului moral liber al omului, de ce nimicirea lui se realizeaza printr-o metoda atat de deosebita si ocolita? De ce se permite sa intervina atata suferinta, si sa vina peste multi care in cele din urma vor primi darul vietii ca si copii supusi ai lui Dumnezeu?

 

O! Acesta este punctul pe care se centreaza interesul in acest subiect. Daca Dumnezeu ar fi oranduit altfel propagarea rasei noastre, asa incat copiii sa nu aiba parte de urmarile pacatelor parintesti-slabiciuni mintale, morale si fizice-si daca Creatorul ar fi aranjat asa incat toti sa aiba o stare edenica favorabila pentru incercarea lor, si numai calcatorii de lege sa fie condamnati si "inlaturati", cati am putea presupune ca s-ar gasi vrednici si cati nevrednici de viata, sub toate acele conditii favorabile?

 

Daca s-ar lua ca si criteriu singurul caz al lui Adam (si el desigur a fost in toate privintele un model de umanitate perfecta), concluzia ar fi ca nici unul n-ar fi fost gasit perfect ascultator si vrednic; fiindca nici unul n-ar fi posedat acea cunostinta clara de Dumnezeu si experienta cu El, care sa dezvolte incredere deplina in legile Lui, dincolo de judecata lor personala. Suntem asigurati ca ceea ce I-a permis lui Cristos sa Se increada si sa Se supuna fara rezerve a fost cunostinta Lui despre Tatal. {# Isa 53:11} Dar sa presupunem ca un sfert ar fi castigat viata; sau chiar mai mult, sa presupunem ca o jumatate ar fi fost gasiti vrednici si ca cealalta jumatate ar fi suferit plata pacatului-moartea. Ce se intampla? Sa presupunem ca cealalta jumatate, cei ascultatori, nici n-ar fi experimentat, nici n-ar fi vazut pacatul: nu puteau ei sa simta vesnic o curiozitate pentru lucrurile interzise, curiozitate stapanita numai de teama de Dumnezeu si de pedeapsa? Serviciul lor n-ar putea fi atat de sincer ca si cand ar cunoaste binele si raul; si, prin urmare, ar avea o apreciere deplina a scopurilor binevoitoare ale Creatorului, care a facut legile ce guverneaza atat propria Sa conduita, cat si cea a creaturilor Sale.

 

Apoi, de asemenea, sa consideram jumatatea care ar fi mers in moarte ca rezultat al propriului lor pacat voit. Ei ar fi inlaturati vesnic din viata, si singura lor speranta ar fi ca Dumnezeu din iubire sa-Si aminteasca de ei ca si creaturi ale Sale, lucrarea mainilor Sale, si sa le dea o alta incercare. Dar de ce sa faca asa? Singurul motiv ar fi speranta ca daca ar fi treziti iarasi si incercati din nou, unii din ei, datorita experientei lor mai mari, ar putea alege ascultarea si ar trai.

 

Dar, chiar daca un astfel de plan ar avea rezultate tot atat de bune ca si cel pe care l-a adoptat Dumnezeu, ar exista obiectii serioase la el.

 

Cu cat este mai conform cu intelepciunea lui Dumnezeu sa se restranga pacatul in anumite limite, asa cum face planul Lui. Cu cat este mai bine, ceea ce chiar mintile noastre care au putere limitata pot discerne, sa nu avem decat o lege perfecta si impartiala, care declara ca plata pacatului voit este moartea-nimicirea-inlaturarea de la viata. Dumnezeu limiteaza astfel raul pe care-l permite, prevazand ca domnia Milenara a lui Cristos sa indeplineasca stingerea completa a raului si a raufacatorilor cu voia, si sa introduca o vesnicie de dreptate, bazata pe cunostinta deplina si supunere de buna voie a fiintelor perfecte.

 

Dar exista alte doua obiectii la planul sugerat, de a incerca pe fiecare individ separat la inceput. In planul pe care Dumnezeu l-a adoptat a fost suficient un singur Rascumparator, pentru ca numai unul pacatuise, si numai unul fusese condamnat. (Ceilalti i-au impartasit condamnarea.) Dar, daca prima incercare ar fi fost individuala, si daca jumatate din rasa ar fi pacatuit si ar fi fost individual condamnati, s-ar fi cerut sacrificiul unui rascumparator pentru fiecare individ condamnat. O viata nepierduta putea rascumpara o viata pierduta, nu mai mult. Omul cel perfect, "omul Isus Cristos", care il rascumpara pe Adam cel cazut (si pierderile noastre prin el), n-ar fi putut fi "o rascumparare (un pret corespunzator) pentru TOTI" in nici o alta imprejurare decat in imprejurarile planului pe care Dumnezeu l-a ales.

 

Daca am presupune ca numarul total al fiintelor umane incepand de la Adam este de o suta de miliarde, si ca numai jumatate din acestia au pacatuit, s-ar cere ca toti cei cincizeci de miliarde de oameni ascultatori, perfecti, sa moara pentru a da o rascumparare (un pret corespunzator) pentru toti cei cincizeci de miliarde de calcatori ai legii; si astfel, si prin acest plan moartea ar trece asupra tuturor. Si un astfel de plan n-ar cere mai putina suferinta decat exista astazi.

 

Cealalta obiectie la un astfel de plan este ca s-ar deranja grav planurile lui Dumnezeu referitoare la alegerea si inaltarea la natura divina a unei "turme mici", corpul lui Cristos, o companie al carei Cap si Domn este Isus. Dumnezeu n-ar fi putut, in mod drept, sa porunceasca celor cincizeci miliarde de fii ascultatori sa-si dea drepturile, privilegiile si vietile ca rascumparare pentru pacatosi; deoarece sub propria Sa lege ascultarea lor ar fi castigat dreptul la viata vesnica. Deci, daca acelor oameni perfecti li s-ar fi cerut sa devina rascumparatori ai celor cazuti, planul lui Dumnezeu ar fi, cum a fost cu Domnul Isus, sa le puna in fata vreo rasplata speciala, asa incat ei, pentru bucuria pusa in fata lor, sa poata indura pedeapsa pentru fratii lor. Si daca li s-ar fi dat aceeasi rasplata care I-a fost data Domnului nostru Isus, si anume, sa aiba parte de o noua natura, cea divina, si sa fie mult inaltati, mai presus de ingeri, domnii si puteri, si mai presus de orice nume care se poate numi-alaturi de Iehova (Efeseni 1:20, 21), atunci ar fi fost un numar imens pe plan divin, ceea ce intelepciunea lui Dumnezeu evident n-a aprobat. Mai mult, acesti cincizeci de miliarde, in asemenea imprejurari, ar fi cu totii la egalitate si nici unul dintre ei mai mare sau cap, in timp ce planul pe care Dumnezeu l-a adoptat cere doar un Rascumparator, unul mult inaltat, la natura divina, apoi o "turma mica" dintre aceia pe care El i-a rascumparat, si care "merg pe urmele Lui" de suferinta si negare de sine, ca sa-I impartaseasca numele, onoarea, gloria si natura, intocmai cum sotia are parte cu sotul.

 

Cei care pot aprecia aceasta trasatura a planului lui Dumnezeu, care, prin condamnarea tuturor intr-un reprezentant, a deschis calea pentru rascumpararea si restabilirea tuturor printr-un Rascumpararor, vor gasi in ea solutia multor nedumeriri. Ei vor vedea ca osandirea tuturor intr-unul a fost reversul unei nedreptati: a fost o mare favoare pentru toti, daca se ia in legatura cu planul lui Dumnezeu de a da indreptatire tuturor prin jertfa unuia. Raul va fi pe vecie stins cand scopul lui Dumnezeu pentru permiterea lui va fi fost indeplinit, si cand beneficiile rascumpararii vor acoperi complet pedeapsa pacatului. Totusi, este imposibil sa se aprecieze corect aceasta trasatura a planului lui Dumnezeu fara o recunoastere deplina a rautatii pacatului si a naturii pedepsei lui-moartea, a importantei si valorii pretului de rascumparare dat de Domnul nostru Isus, si a restabilirii sigure si complete a omului la conditii favorabile, conditii in care va avea loc o incercare deplina si suficienta inainte de a fi declarat vrednic de rasplata (viata vesnica), sau de pedeapsa (moarte vesnica).

 

Avand in vedere marele plan de rascumparare, si "restabilirea tuturor lucrurilor" care urmeaza logic prin Cristos, putem vedea ca prin permisiunea raului rezulta binecuvantari care, probabil, altfel nu puteau fi atat de deplin realizate.

 

Nu numai oamenii beneficiaza pentru toata eternitatea de experienta castigata, si ingerii prin observarea experientelor omului, ci toti sunt in continuare avantajati de o cunoastere mai deplina a caracterului lui Dumnezeu asa cum este manifestat in planul Lui. Cand planul Lui va fi realizat in intregime, toti vor putea citi clar intelepciunea, dreptatea, iubirea si puterea Lui. Vor vedea dreptatea care n-a putut sa violeze hotararea divina, si nici sa salveze rasa pe drept condamnata fara o anulare completa a pedepsei lor printr-un rascumparator voluntar. Vor vedea iubirea care a pregatit acest sacrificiu nobil si care a inaltat mult pe Rascumparatorul, la dreapta lui Dumnezeu, dandu-I putere si autoritate prin care sa restabileasca la viata pe cei pe care-i cumparase cu propriul Sau sange pretios. Vor vedea de asemenea puterea si intelepciunea care au putut sa realizeze un destin glorios pentru creaturile Sale, si sa conduca toate influentele impotrivitoare asa incat sa le faca, cu sau fara voia lor, agenti pentru inaintarea si realizarea finala a marilor Sale scopuri. Daca raul n-ar fi fost permis si astfel tinut in stapanire de catre providenta divina, nu putem vedea cum s-ar fi putut ajunge la aceste rezultate. Permisiunea raului pentru un timp printre oameni da dovada astfel de o intelepciune clarvazatoare, care a cuprins toate imprejurarile care puteau surveni, a planuit remediul si a marcat rezultatul final prin puterea si harul Sau.

 

In timpul dispensatiei Evanghelice pacatul si relele care-l insotesc au fost folosite mai departe pentru disciplinarea si pregatirea Bisericii. Daca pacatul n-ar fi fost permis, sacrificiul Domnului nostru Isus si al Bisericii Sale, a carei rasplata este natura divina, ar fi fost imposibil.

 

Apare clar ca in fond aceeasi lege a lui Dumnezeu care este acum peste omenire, lege a carei ascultare are ca rasplata viata, iar a carei neascultare pedeapsa mortii, trebuie in cele din urma sa guverneze toate creaturile inteligente ale lui Dumnezeu; si acea lege, dupa cum a definit-o Domnul nostru, este pe scurt cuprinsa intr-un singur cuvant-Iubire. "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Luca 10:27). In cele din urma, cand scopurile lui Dumnezeu vor fi fost implinite, gloria caracterului divin se va arata tuturor creaturilor inteligente, si toti vor vedea ca permisiunea temporara a raului a fost o trasatura inteleapta in tactica divina. Acum, aceasta se poate vedea numai prin ochii credintei, privind inainte prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu la cele spuse prin gura tuturor sfintilor profeti de la inceput lumii-restabilirea tuturor lucrurilor.

 

ZIUA ESTE APROAPE

 

"Biet peregrin obosit, mai stai pe carare-zorii-s aproape!

 

Ostenit esti acum, insa a razei lucire mai clara se face.

 

Mai rabda putin, odihna asteapta

 

Chiar daca truda te-apasa, somnul sa nu te razbata.

 

A vietii noapte trista-i, dar tu inainte priveste-zorii-s aproape!

 

Nu ceda fricii! A lumii scene si forme-ntunecate curand vor fi trecute.

 

Pe varful de munte in scurt timp vei ajunge,

 

Stralucitoarea lume de bucurie si pace-i atinge.

 

‘Bucuros in speranta’ deviza inca sa-ti fie-zorii-s aproape!

 

Ce glorii zorile-acelea dezvalui-vor! Te-nveseleste!

 

Strans leaga-ncaltamintea si coapsele-ncinge,

 

Intunecata si lunga e calea, insa sfarsitul e dulce."

 

 

 

 

STUDIUL 8—Ziua de judecata

 

Opinia generala asupra Zilei de Judecata-Este ea scripturala? -Termenii judecata si zi, definiti-Cateva zile de judecata mentionate in Scripturi-Prima zi de judecata si rezultatele ei-O alta zi hotarata-Judecatorul-Caracterul judecatii viitoare-Asemanarea si deosebirea dintre prima si a doua judecata-Responsabilitatea prezenta a lumii-Doua judecati care survin intre timp si obiectivele lor-Estimari foarte diferite ale judecatii viitoare-Cum au vazut-o profetii si apostolii

 

"Dumnezeu... a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta" -"Isus Cristos cel neprihanit." "Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului." Fapte 17:30, 31; 1 Ioan 2:1; Ioan 5:22.

 

O idee foarte vaga si nedefinita predomina in legatura cu Ziua de Judecata. Opinia general intretinuta este ca Cristos va veni pe pamant, pe un mare tron alb, si va chema pe sfinti si pacatosi pe rand inaintea Lui pentru a fi judecati, in mijlocul unor mari zguduiri ale naturii-cutremure de pamant, morminte deschizandu-se, stanci despicandu-se, munti prabusindu-se; ca pacatosii tremurand vor fi adusi din strafundurile de suferinta vesnica sa-si auda repetate pacatele, doar pentru a se intoarce iarasi la o osanda vesnica si nemiloasa; si ca sfintii vor fi adusi din cer ca sa fie martorii suferintei si disperarii celor condamnati, ca sa auda iarasi hotararea in propriile lor cazuri, si sa se intoarca. Conform teoriei predominante, toti isi primesc sentinta si rasplata la moarte; si aceasta, care, pentru a se deosebi, este numita in mod obisnuit judecata generala, este numai o repetare a acelei prime judecati, dar fara vreun scop imaginabil, deoarece se pretinde ca o hotarare care este finala si inalterabila se da la moarte.

 

Intregul timp care se presupune a fi destinat pentru aceasta lucrare imensa de judecare a miliardelor este o zi de 24 de ore. Un discurs tinut recent la o congregatie din Brooklyn a exprimat opinia generala asupra acestui subiect. S-a tinut sa se faca o relatare detaliata asupra lucrarii Zilei de Judecata, reprezentand-o ca terminata in limitele unei singure zile literale.

 

Aceasta este o conceptie foarte imatura si cu totul lipsita de armonie cu Cuvantul inspirat. Este dedusa dintr-o interpretare prea literala a pildei Domnului nostru cu oile si caprele (Matei 25:31-46). Ea ilustreaza absurditatea incercarii de a se forta o interpretare literala asupra unui limbaj figurativ. O pilda nu este niciodata o declaratie exacta, ci numai o ilustratie a unui adevar prin ceva ce in multe privinte se aseamana cu el. Daca aceasta pilda ar fi o declaratie literala a modului in care va fi condusa judecata, ea s-ar aplica la oi si capre literale, intocmai cum scrie, si nicidecum la omenire. Sa vedem acum o opinie atat mai scripturala cat si mai rationala despre lucrarea si despre rezultatul marii Zile de Judecata pe care a hotarat-o Dumnezeu, opinie cu ale carei concluzii rationale si scripturale trebuie sa fie si sunt de acord toate pildele si ilustratiile.

 

Termenul judecata inseamna mai mult decat numai darea unui verdict. El include ideea unui proces, ca si a unei hotarari bazate pe acel proces. Si acest lucru este adevarat nu numai despre cuvantul englezesc (ca si despre cel romanesc-n.e.) judecata, ci si despre cuvantul grecesc din care este tradus.

 

Termenul zi, atat in Scripturi cat si in utilizarea obisnuita, desi cel mai adesea este folosit pentru a reprezenta o perioada de 12 sau 24 de ore, de fapt inseamna orice perioada de timp definita sau speciala. Astfel, de exemplu, vorbim despre ziua lui Noe, ziua lui Luther, ziua lui Washington; si astfel, unde citim in Biblie despre "ziua in care Iehova Dumnezeu a facut pamantul si cerurile", intregul timp de creare este numit zi (Genesa 2:4) -o perioada lunga, definita. Apoi citim despre "ziua ispitirii in pustie" -40 de ani (Evrei 3:8, 9); "ziua mantuirii" (2 Corinteni 6:2); de asemenea "ziua razbunarii", "ziua maniei" si "ziua de stramtorare" -termeni aplicati la o perioada de 40 de ani la incheierea varstei Iudaice si la o perioada similara de stramtorare la sfarsitul varstei Evanghelice. Apoi iarasi citim despre "ziua lui Cristos", "ziua de judecata" si "ziua Lui" -termeni aplicabili varstei Milenare, in care Mesia va domni peste lume, o va conduce si o va judeca dupa dreptate, atat incercand, cat si dand sentinta. Si despre perioada aceea este scris: El va judeca lumea dupa dreptate, si in ziua Lui va arata cine este fericitul si singurul stapanitor, Regele regilor si Domnul domnilor. (Fapte 17:31; 1 Timotei 6:15). De ce unii ar presupune ca aceasta zi de judecata este doar de 12 sau 24 de ore, desi recunosc sensul mai larg al cuvantului zi in alte cazuri similare, este in afara intelegerii noastre, exceptand presupunerea ca au fost influentati de traditie, fara o dovada sau o investigatie adecvata.

 

Cei care vor consulta cu grija o concordanta completa a Bibliei in legatura cu Ziua de Judecata, si vor remarca felul si volumul de lucrare care trebuie sa se realizeze in perioada aceea, vor vedea curand absurditatea opiniei generale si necesitatea de a se da termenului zi semnificatia lui mai larga.

 

In timp ce Scripturile vorbesc despre o zi mare de judecata sau de incercare inca viitoare, si arata ca masele omenirii vor avea incercarea completa si sentinta finala in ziua aceea, ele de asemenea invata ca au mai fost si alte zile de judecata, in timpul carora au fost in incercare anumite clase alese.

 

Prima mare judecata (incercare si sentinta) a fost la inceput in Eden, cand intreaga rasa umana, reprezentata prin capul ei, Adam, a stat in incercare in fata lui Dumnezeu. Rezultatul acelei incercari a fost verdictul: Vinovat, neascultator, nevrednic de viata; si pedeapsa aplicata a fost moartea-"vei muri negresit" (Genesa 2:17). Si astfel, "toti mor in Adam". Incercarea aceea din Eden a fost prima zi de judecata a lumii; si decizia Judecatorului (Iehova) a fost de atunci intotdeauna aplicata.

 

"Mania lui Dumnezeu se descopera din ceruri impotriva oricarei nedreptati." Ea se poate vedea in fiecare procesiune funerara. Fiecare mormant este o marturie a ei. Este simtita in fiecare durere si suferinta pe care o traim-toate fiind rezultatul primei incercari si sentinte-sentinta dreapta a lui Dumnezeu, ca suntem nevrednici de viata si de binecuvantarile asigurate omului la origine cand era ascultator si in asemanarea lui Dumnezeu. Dar omenirea va fi recuperata din sentinta primei incercari prin acea jertfa pentru toti, pe care o va acorda marele Rascumparator. Toti vor fi salvati din morminte si de sentinta mortii-nimicirea-care, in vederea acestei rascumparari, nu mai este considerata moarte in sensul deplin al cuvantului, moarte vesnica, ci mai curand un somn temporar; deoarece in dimineata Milenara toti vor fi treziti de catre Datatorul de viata care i-a rascumparat pe toti. Pana acum numai Biserica celor care cred in Cristos sunt intr-un sens eliberati sau "scapati" de aceasta sentinta si pedeapsa originara; iar scaparea lor nu este inca reala, ci numai socotita astfel prin credinta. "Suntem mantuiti prin speranta" numai. Eliberarea noastra reala de aceasta pedeapsa cu moartea (venita prin Adam, si de la care scapam prin intrarea in Cristos) nu va fi traita pe deplin pana in dimineata invierii, cand vom fi satisfacuti sa ne trezim in asemanarea Rascumparatorului. Dar faptul ca noi care am ajuns la o cunostinta a planului indurator al lui Dumnezeu in Cristos "am scapat de stricaciunea care este (inca) in lume", departe de a dovedi ca altii nu vor avea nici o speranta de scapare viitoare, mai curand dovedeste contrariul; pentru ca noi suntem primele roade pentru Dumnezeu dintre creaturile Sale. Scaparea noastra de la moartea in Adam la viata in Cristos este doar o anticipare a eliberarii oricarui va vrea sa fie eliberat din robia stricaciunii (moartea) la libertatea vietii, cuvenita tuturor celor pe care Dumnezeu ii va recunoaste ca fii. Toti care vreau pot fi eliberati din moarte la viata, indiferent de deosebirile de natura pe care Dumnezeu le-a prevazut pentru fiii Sai pe diferitele planuri de fiinta. Varsta Evanghelica este ziua de incercare pentru viata sau moarte a celor chemati la natura divina.

 

Dar Dumnezeu a hotarat o zi, in care va judeca lumea. Cum se poate aceasta? S-a razgandit Dumnezeu? A ajuns El la concluzia ca hotararea Lui in incercarea primului om si sentinta generala au fost nedrepte, prea aspre, ca acum hotaraste sa judece lumea individual? Nu; daca asa ar fi cazul, n-am avea nici o garantie ca in incercarea viitoare va fi o hotarare mai dreapta decat in cea trecuta. Nu fiindca Dumnezeu considera nedreapta hotararea Lui la prima judecata, ci fiindca El S-a ingrijit de o rascumparare din pedeapsa primei judecati, pentru ca sa poata acorda o alta judecata (incercare) in conditii mult mai favorabile pentru intreaga rasa-toti avand atunci experienta cu pacatul si cu urmarile lui. Dumnezeu n-a schimbat nici o iota din scopul Sau originar, pe care l-a alcatuit inainte de a incepe lumea. In mod clar ne informeaza ca El nu Se schimba si ca in nici un caz nu va achita pe cei vinovati. El va pretinde intreaga pedeapsa pe care in mod drept a pronun-tat-o. Si acea pedeapsa intreaga a fost platita de Rascumparatorul sau inlocuitorul pe care Dumnezeu insusi L-a dat-Isus Cristos, care, "prin harul (favoarea) lui Dumnezeu, a gustat moarte pentru fiecare". Dand o rascumparare pentru rasa lui Adam, cu propria Sa viata, Domnul nostru poate in mod drept sa faca tuturor o noua oferta de viata. Aceasta oferta pentru Biserica este sub Legamantul de jertfa (# Ps 50:5; Romani 12:1); pentru lume va fi sub Noul Legamant. Romani 14:9; Evrei 10:16; Ieremia 31:31.

 

Mai departe suntem informati ca atunci cand Dumnezeu va da lumii aceasta incercare individuala, va fi sub Cristos ca Judecator, pe care Iehova Il va onora astfel datorita ascultarii Sale chiar pana la moarte pentru rascumpararea noastra. Dumnezeu L-a inaltat mult, chiar la natura divina, ca sa poata fi Print si Mantuitor (Fapte 5:31), ca sa-i poata rascumpara din moarte si sa le acorde judecata tuturor celor pe care i-a cumparat cu propriul Sau sange pretios. Dumnezeu a incredintat toata judecata Fiului si I-a dat toata puterea in cer si pe pamant. Ioan 5:22.

 

Deci, Cristos cel mult inaltat, glorificat, care asa a iubit lumea incat Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru ea, este cel care va fi Judecatorul lumii in incercarea ei viitoare promisa. Si insusi Iehova L-a numit in aceasta functie, chiar pentru acest scop. Deoarece acestea sunt declaratiile clare ale Scripturilor, nu exista nimic de temut, ci, dimpotriva, exista mare pricina de bucurie pentru toti in asteptarea Zilei de Judecata. Caracterul Judecatorului este o garantie suficienta ca judecata va fi dreapta, induratoare si avand consideratia corespunzatoare pentru slabiciunile tuturor, pana cand cei dornici si ascultatori vor fi adusi inapoi la perfectiunea originara pierduta in Eden.

 

In vechime, un judecator era unul care facea dreptate si usura pe cei asupriti. De exemplu, remarcati cum, atunci cand erau asupriti de vrajmasii lor datorita incalcarilor impotriva Domnului, Israel a fost tot mereu eliberat si binecuvantat prin ridicarea de judecatori. Astfel citim: "Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, ... Otniel. Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecator in Israel si a pornit la razboi... mana lui a fost puternica.... Tara a avut odihna patruzeci de ani" (Judecatori 3:9-11). Astfel, desi lumea a fost de mult sub puterea si asuprirea adversarului Satan, totusi Acela care plateste pacatele tuturor cu propriul Sau sange pretios, curand Isi va lua marea putere si va domni. El va elibera si va judeca pe aceia pe care asa i-a iubit, incat i-a rascumparat.

 

Cu aceasta concluzie sunt in acord toate declaratiile profetice. Este scris: "El va judeca lumea cu dreptate si popoarele cu nepartinire". # Ps 98:9.

 

Aceasta judecata viitoare va fi exact pe aceleasi principii ca si prima. Aceeasi lege de ascultare va fi prezentata, cu aceeasi rasplata de viata si cu aceeasi pedeapsa de moarte. Si cum prima incercare a avut un inceput, a progresat, si a culminat cu o sentinta, tot asa va avea si a doua; iar sentinta va fi viata pentru cei drepti si moarte pentru cei nedrepti. A doua incercare va fi mai favorabila decat prima, datorita experientei castigate sub urmarile primei incercari. Spre deosebire de prima, in a doua incercare fiecare om va sta la proba numai pentru sine, nu pentru altul. Nimeni nu va muri atunci din cauza pacatului lui Adam sau din cauza imperfectiunilor mostenite. Nu se va mai spune: "Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii; ci oricarui om care va manca agurida i se vor strapezi dintii". "Sufletul care pacatuieste acela va muri" (Ieremia 31:29, 30; Ezechiel 18:4). Si atunci va fi adevarat despre lume, cum este adevarat despre Biserica acum, ca un om nu va fi judecat dupa ce nu are, ci dupa ce are (2 Corinteni 8:12). Sub domnia lui Cristos, omenirea va fi treptat educata, antrenata si disciplinata pana va ajunge la perfectiune. Si cand vor fi ajuns la perfectiune, oamenilor li se va cere armonie perfecta cu Dumnezeu, si oricine nu va da ascultare perfecta va fi inlaturat, fiind judecat nevrednic de viata. Pacatul care prin Adam a adus moarte rasei a fost pur si simplu un act de neascultare; dar prin acel act el a cazut de la perfectiune. Dumnezeu a avut dreptul sa ceara de la el ascultare perfecta, deoarece a fost creat perfect; si El va cere tot asa de la toti oamenii cand marea lucrare de restabilire a lor va fi completa. Nici unuia, carui in oricat de mic grad ii va lipsi perfectiunea, nu i se va permite atunci sa aiba viata vesnica. A nu ajunge atunci la perfectiune, va insemna a pacatui cu voia impotriva luminii depline si a capacitatii perfecte.

 

Si cine va pacatui cu voia, impotriva luminii si capacitatii depline, va pieri in moartea a doua. Si daca cineva, in timpul acelei varste de incercare, sub acea deplina revarsare de lumina, va dispretui favorurile oferite si nu va face nici un progres spre perfectiune timp de o suta de ani, va fi socotit nevrednic de viata si va fi "nimicit", desi la o suta de ani acesta va fi intr-o perioada de copilarie comparativa. Astfel este scris despre ziua aceea: "Cine va muri la o suta de ani va fi inca tanar, si cel ce va muri in varsta de o suta de ani va fi blestemat ca pacatos". {# Isa 65:20} Astfel, toti trebuie sa aiba cel putin o suta de ani de incercare; si, daca nu vor fi atat de indaratnici incat sa refuze a face progrese, incercarea lor va continua de-a lungul intregii zile a lui Cristos, ajungand la culme numai la incheierea ei.

 

Incheierea judecatii viitoare a lumii este aratata clar in pilda cu oile si caprele (Matei 25:31-46), in Apocalips 20:15; 21:8 si in 1 Corinteni 15:25. Aceste Scripturi si altele arata ca la sfarsitul ei cele doua clase vor fi fost complet separate-ascultatorii si neascultatorii; cei in armonie cu litera si spiritul legii lui Dumnezeu, si cei care nu vor fi in armonie cu ele. Cei dintai vor intra in viata vesnica, iar ceilalti vor fi retrimisi in moarte, stingere ("a doua moarte"), aceeasi sentinta ca si la prima judecata, din care fusesera socotiti eliberati prin Cristos care a castigat dreptul de a-i elibera prin platirea rascumpararii lor-prin moartea Sa. Aceasta va fi a doua moarte a lor. Nu se va mai da nici o rascumparare pentru ei si nu va mai exista nici o eliberare sau inviere pentru ei, pacatul lor fiind voit, pacat individual impotriva luminii si posibilitatii depline, sub cea mai favorabila incercare individuala.

 

Nu vrem sa se inteleaga ca ignoram responsabilitatea prezenta a lumii, pe care fiecare om o are, conform masurii de lumina de care se bucura, fie ca este multa, fie ca este putina, fie ca este lumina naturii, fie ca este a revelatiei. "Ochii Domnului sunt peste tot, ei vad pe cei rai si pe cei buni" si "Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau" (Proverbe 15:3; Eclesiastul 12:14). Faptele bune si faptele rele din prezent vor primi o rasplata dreapta, fie acum, fie mai tarziu. "Pacatele unor oameni sunt cunoscute si merg inainte la judecata, iar ale altora vin pe urma" (1 Timotei 5:24). Nimeni in afara de favorizatii Domnului, "turma mica", n-are pana acum lumina suficienta ca sa-si atraga pedeapsa finala, moartea a doua. Aici doar aducem in discutie subiectul responsabilitatii prezente a lumii, lasand amanuntele pentru consideratii ulterioare.

 

Intre prima si a doua zi de judecata a lumii intervine o perioada de aproximativ sase mii de ani, si in timpul acestei perioade lungi Dumnezeu a selectionat dintre oameni doua clase speciale, in mod special incercandu-i, disciplinandu-i si pregatindu-i pentru a fi instrumentele Sale onorate in perioada sau in ziua de judecata a lumii.

 

Aceste doua clase sunt numite de catre Pavel (Evrei 3:5, 6) casa fiilor si respectiv casa servilor, cea dintai fiind compusa din invingatorii incercati si gasiti credinciosi in timpul dispensatiei crestine, iar cea de a doua fiind compusa din credinciosii invingatori de dinaintea dispensatiei crestine. Aceste alegeri speciale in nici un sens nu se interfereaza cu judecata sau incercarea promisa lumii in varsta care urmeaza acestei Dispensatii Evanghelice. Cei care trec cu succes incercarea pentru oricare din aceste clase speciale nu vor veni la judecata cu lumea, ci vor intra in rasplata lor cand lumea va veni la judecata. Ei vor fi agentii lui Dumnezeu in binecuvantarea lumii-dand oamenilor instructia si pregatirea necesara pentru incercarea si judecata lor finala. "Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?" 1 Corinteni 6:2.

 

Aceste clase special selectionate au fost odata, ca si restul omenirii, sub condamnarea adamica, dar prin credinta au devenit partasi la beneficiile mortii lui Cristos. Intai fiind indreptatiti prin credinta in fagaduintele lui Dumnezeu, si apoi indeplinind conditiile care urmeaza respectivei lor chemari, ei sunt socotiti vrednici de inaltare la starea de onoare si autoritate.

 

Incercarea sau judecata ambelor acestor clase a fost mult mai severa decat va fi incercarea lumii in ziua ei de judecata; deoarece a trebuit ca acestia sa se impotriveasca lui Satan, printul acestei lumi, cu toate uneltirile si capcanele lui, pe cand in ziua de judecata a lumii Cristos va domni si Satan va fi legat, ca sa nu insele neamurile (Apocalips 20:3). Acestia au suferit persecutie pentru dreptate, pe cand atunci oamenii vor fi rasplatiti pentru dreptate si pedepsiti numai pentru nedreptate. Acestia au avut pe cale mari pietre de incercare si capcane, care vor fi indepartate cand lumea va fi pusa in incercare. Dar, daca incercarea acestor doua clase speciale a fost mult mai aspra decat va fi incercarea lumii, si rasplatile sunt corespunzator mai mari.

 

Sub denaturarile marelui inselator, Satan, atat lumea cat si Biserica nominala au fost jefuite de asigurarile binecuvantate ale timpului viitor de judecata dreapta. Ei stiu ca Biblia vorbeste despre o zi de judecata viitoare, dar o privesc numai cu frica si spaima; si datorita acestei frici, nu exista pentru ei vesti mai nedorite decat aceea ca ziua Domnului este aproape. Ei o plaseaza departe si nu doresc sa auda de ea, nici macar sa fie mentionata. Ei n-au nici o idee despre binecuvantarile pastrate pentru lume sub acea domnie glorioasa a Celui pe care Dumnezeu L-a numit sa judece lumea cu dreptate. Printre cele mai mari dintre influentele orbitoare pe care Satan le-a nascocit pentru a tine pe oameni in ignoranta fata de adevarul referitor la ziua de judecata au fost erorile care s-au strecurat in crezurile si cartile de cantari ale diferitelor secte religioase. Multi au ajuns sa pretuiasca aceste erori ca fiind de mai mare importanta decat Cuvantul lui Dumnezeu.

 

Cat de diferit au privit profetii si apostolii acea zi de judecata promisa! Remarcati cuvintele profetice triumfatoare ale lui David (1 Cronici 16:31-34). El spune:

 

"Sa se bucure cerurile

 

Si sa se veseleasca pamantul

 

Sa se spuna printre neamuri ca Domnul imparateste!

 

Sa urle marea cu tot ce este in ea!

 

Campia sa se veseleasca cu tot ce este pe ea!

 

Sa chiuie copacii din padure inaintea Domnului!

 

CACI EL VINE

 

SA JUDECE PAMANTUL

 

Laudati pe Domnul, caci El este bun,

 

Caci indurarea Lui tine in veac".

 

Spre acea zi arata si apostolul, asigurandu-ne ca va fi o zi glorioasa si de dorit, si ca toata creatia suspina dupa ea si sufera impreuna durerile nasterii-asteptand pe marele Judecator sa elibereze si sa binecuvanteze lumea, precum si sa inalte si sa glorifice Biserica. Romani 8:21, 22.

 

In Ioan 5:28, 29, o pretioasa fagaduinta a unei viitoare judecati-incercari de viata vesnica pentru lume, printr-o traducere gresita este transformata intr-un blestem ingrozitor. Conform textului grecesc, cei care au facut raul-care n-au avut aprobarea divina-vor veni la inviere (ridicandu-se la perfectiune) prin judecati, "lovituri", disciplinari.

 

Dupa aceea

 

"Caile Domnului sunt deopotriva: calm si furtuna,

 

Sezon de pericol si sezon de odihna,

 

Sageata ce strica, balsamul ce vindeca

 

Sunt impatite cum e mai bine.

 

In judecati adesea ne-ntelese,

 

Pe cai misterioase si ascunse,

 

Din rau El bine nesfarsit aduce

 

Si-n fine fericirea sigura o face.

 

In timp ce Dreptatea isi urmeaza calea cu tarie,

 

Iubirea, la crestere speranta si credinta invita;

 

Apoi in voie va da lumii pedepsite

 

Al Lui timp de pace fagaduit.

 

Cand forta vantului temut

 

Asprele-I scopuri implineste,

 

Si contra uraganului dezlantuit

 

A omului putere nu foloseste,

 

In El sa se-ncreada inima iubitoare

 

In toata neagra si intortochiata cale;

 

Caci cine binecuvantata-I vointa

 

Care conduce prin noapte spre vesela zi

 

Putea-va opri?

 

Sub a Lui grija iubitoare fii dar linistit,

 

Caci El va face furtuna sa-nceteze,

 

Si din aceasta spaima va aduce

 

Timpul acela de pace fagaduit.

 

Sus dar priveste, o, tu, pamant!

 

Caci nici o furtuna nu poate tine mai mult decat

 

I-a fost de Dumnezeu menit.

 

Cand ea lucrarea hotarata si-a sfarsit,

 

In bucurie uita-vei necazu-ti trecut.

 

Unde adanc se infige-al tristetii brazdar,

 

Gingasele flori de viata rasar.

 

Caci Domnul iarasi viata iti va acorda

 

Si toata pustia va rade si canta.

 

In El spera dar, caci al Lui Plan

 

Eliberare, triumf iti va aduce-n final.

 

Teama sa n-ai, caci sigur vei trai

 

Al Lui timp de pace fagaduit."

 

 

 

STUDIUL 9—Rascumparare si restabilire

 

Restabilirea este garantata de rascumparare-Prin rascumparare n-a fost asigurata viata vesnica, ci o incercare pentru ea-Conditiile si avantajele incercarii-Jertfa lui Cristos, necesara-Cum putea fi, si a fost rascumparata rasa prin moartea unuia-Credinta si faptele, totusi necesare-Plata pacatului cu voia, sigura-Va fi loc pe pamant pentru milioanele inviate? -Restabilirea impotriva evolutiei

 

Din prezentarea generala a planului revelat al lui Dumnezeu, asa cum a fost schitat pana acum, este evident ca scopul Sau pentru omenire este o restaurare sau o restabilire la perfectiunea si gloria pierduta in Eden. Dovada cea mai puternica si cea mai convingatoare asupra acestui subiect se vede cel mai clar cand masura si natura rascumpararii sunt apreciate deplin. Restabilirea prezisa de apostoli si profeti trebuie sa urmeze rascumpararii ca o secventa justa si logica. Conform cu aranjamentul lui Dumnezeu, in faptul ca S-a ingrijit de o rascumparare, toata omenirea, daca nu se impotriveste voit puterii salvatoare a Marelui Eliberator, trebuie sa fie eliberata de pedeapsa originara, "robia stricaciunii", moartea, altfel rascumpararea nu serveste tuturor.

 

Rationamentul lui Pavel asupra acestui subiect este foarte clar si energic. El spune (Romani 14:9): "Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat, ca sa aiba stapanire (sa fie conducator, sa aiba comanda) si peste cei morti si peste cei vii". Adica, obiectivul mortii si invierii Domnului nostru n-a fost sa binecuvanteze, sa stapaneasca si sa restabileasca numai pe cei vii din omenire, ci sa I Se dea autoritate sau control deplin si peste cei morti, ca si peste cei vii, asigurand beneficiile rascumpararii Sale atat pentru unii, cat si pentru altii.* El "S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare (pret corespunzator) pentru toti", pentru a-i putea binecuvanta pe toti si a da fiecarui om o incercare individuala de viata. Este absurd a pretinde ca S-a dat pe Sine ca "pret de rascumparare pentru toti" si totusi numai o mana din cei rascumparati vor primi vreodata un beneficiu din el; deoarece ar insemna fie ca Dumnezeu a acceptat pretul de rascumparare si apoi in mod nedrept a refuzat sa acorde eliberare celor rascumparati, fie ca Domnul, dupa ce i-a rascumparat pe toti, n-a putut sau n-a vrut sa realizeze scopul Sau binevoitor originar. Statornicia planurilor lui Dumnezeu, nu mai putin decat perfectiunea dreptatii si iubirii divine, respinge si contrazice un astfel de gand, si ne da asigurarea ca planul originar, binevoitor, a carui baza a fost "pretul de rascumparare pentru toti", va fi complet realizat la "timpul cuvenit" al lui Dumnezeu, si va aduce credinciosilor binecuvantarea eliberarii de condamnarea adamica si posibilitatea de a se intoarce la drepturile si libertatile fiilor lui Dumnezeu, asa cum le-au avut inainte de pacat si de blestem.

 

 * Putem recunoaste pe buna dreptate in cuvintele apostolului un sens in plus, si mai larg, si anume ca toata familia umana a fost inclusa [n expresia "cei morti". Din punct de vedere al lui Dumnezeu intreaga rasa, sub sentinta mortii, este tratata ca si cand ar fi deja moarta (Matei 8:22); de aceea, expresia "cei vii" s-ar aplica la unii din afara familiei umane, ale caror vieti n-au fost pierdute-ingerii.

 

Sa se vada clar foloasele si rezultatele reale ale rascumpararii si toate obiectiile la faptul ca are aplicare universala trebuie sa dispara. "Pretul de rascumparare pentru toti" dat de "omul Isus Hristos" nu da sau nu garanteaza nici unui om viata vesnica sau binecuvantare; ci garanteaza fiecarui om o alta posibilitate sau incercare de viata vesnica. Datorita rascumpararii de care S-a ingrijit Dumnezeu, prima incercare a omului, care a avut ca rezultat pierderea binecuvantarilor acordate la inceput, este cu adevarat transformata intr-o expe-rienta binecuvantata pentru cei cu inima loiala. Dar faptul ca oamenii sunt rascumparati din prima pedeapsa nu garanteaza ca atunci cand vor fi incercati individual pentru viata vesnica nu vor avea insuccese in a da ascultarea fara de care nimanui nu-i va fi permis sa traiasca vesnic. Datorita experientei prezente cu pacatul si cu pedeapsa lui amara, omul va fi pe deplin avertizat; si cand, ca urmare a rascumpararii, i se va acorda o alta incercare, individuala, sub ochiul si controlul Celui care asa l-a iubit incat Si-a dat viata pentru el, si care n-ar vrea ca vreunul sa piara, ci toti sa se intoarca la Dumnezeu si sa traiasca, putem fi siguri ca numai cei neascultatori cu voia vor primi pedeapsa celei de a doua incercari. Pedeapsa aceea va fi moartea a doua, din care nu va mai fi nici o rascumparare, nici o eliberare, pentru ca nu va mai exista nici un obiectiv pentru o alta rascumparare sau pentru o alta incercare. Toti vor fi vazut si vor fi gustat pe deplin atat binele, cat si raul; toti vor fi fost martorii si vor fi avut experienta bunatatii si iubirii lui Dumnezeu; toti vor fi avut in mod individual o incercare de viata pe deplin si corect, in cele mai favorabile conditii. Mai mult nu se va putea cere si mai mult nu se va da. Incercarea aceea va hotari pentru totdeauna cine va fi drept si sfant sub nenumarate incercari; si va hotari de asemenea cine va fi nedrept, si inca nesfant si murdar, sub nenumarate incercari.

 

Ar fi fara rost sa se acorde o alta incercare de viata in exact aceleasi imprejurari; dar, desi imprejurarile celor incercati vor fi diferite, mai favorabile, termenii sau conditiile incercarii lor individuale de viata vor fi la fel cu cele din incercarea adamica. Legea lui Dumnezeu va ramane aceeasi-nu se schimba. Ea va spune inca: "Sufletul care pacatuieste, acela va muri"; si conditiile omului nu vor fi mai favorabile in privinta mediului decat conditiile si imprejurarile din Eden, dar marea diferenta va fi cunostinta crescuta. Experienta cu raul, in contrast cu experienta cu binele, care va fi spre profitul fiecaruia in timpul incercarii varstei viitoare, va constitui avantajul datorita caruia rezultatele celei de a doua incercari vor diferi atat de mult de rezultatele primei incercari, si din pricina caruia Intelepciunea si Iubirea divina au dat "pretul de rascumparare pentru toti", garantand astfel tuturor binecuvantarea unei noi incercari. In nici un mod nu se poate concepe o incercare mai favorabila, o lege mai favorabila, conditii sau circumstante mai favorabile ca motive pentru o alta rascumparare sau o alta incercare pentru cineva, dincolo de varsta Milenara.

 

Rascumpararea data nu scuza la nimeni pacatul; ea nu propune ca pacatosii sa fie socotiti sfinti si astfel sa fie introdusi in fericire vesnica. Ea doar elibereaza, direct si indirect, de prima condamnare si de urmarile ei pe pacatosul care o accepta, si il plaseaza iarasi in incercare de viata, incercare in care propria lui supunere voita, sau nesupunere voita, va hotari daca poate sau nu poate avea viata vesnica.

 

Nu trebuie nici sa se presupuna, asa cum atat de multi sunt dispusi sa presupuna, ca toti cei care traiesc intr-o stare de civilizatie si vad sau au o Biblie, in felul acesta au posibilitate deplina sau incercare de viata. Trebuie sa se retina ca nu toti copiii lui Adam au fost la fel prejudiciati prin cadere. Unii au venit in lume atat de slabi si degradati, incat pot fi usor orbiti de dumnezeul acestei lumi, Satan, si facuti prizonieri prin pacatul care-i inconjoara si-i asalteaza; si toti sunt mai mult sau mai putin sub aceasta influenta, asa incat, chiar si cand ar face bine, raul este prezent si mai puternic prin conditiile de mediu etc., si binele pe care l-ar face este aproape imposibil sa-l faca, in timp ce raul pe care nu l-ar face este aproape inevitabil.

 

Mic intr-adevar este numarul celor care in prezent afla cu adevarat si prin experienta despre libertatea cu care Cristos face liberi pe aceia care accepta rascumpararea Lui, si se pun sub controlul Lui pentru conducere viitoare. Acum numai acestia putini, Biserica, chemati si incercati dinainte pentru scopul special de a fi colaboratori cu Dumnezeu in binecuvantarea lumii-facand marturie acum, si conducand, binecuvantand si judecand lumea in varsta ei de incercare-se bucura intr-o masura de beneficiile rascumpararii sau sunt acum in incercare de viata. Acestora putini le sunt socotite (si primesc prin credinta) toate binecuvantarile restabilirii care vor fi asigurate pentru lume in timpul varstei viitoare. Acestia, desi nu sunt perfecti, desi nu sunt restabiliti in mod real la starea lui Adam, sunt tratati in asa maniera incat sa se compenseze diferenta. Prin credinta in Cristos ei sunt socotiti perfecti si deci restabiliti la perfectiune si la favoare divina, ca si cum n-ar mai fi pacatosi. Imperfectiunile si slabiciunile lor inevitabile, fiind compensate prin rascumparare, nu le sunt imputate, ci sunt acoperite de perfectiunea Rascumparatorului. Prin urmare, incercarea Bisericii, datorita starii ei socotite in Cristos, este tot atat de corecta ca si cea pe care o va avea lumea in timpul ei de incercare. Lumea intreaga va fi adusa la cunostinta deplina a adevarului, si fiecare, acceptandu-i prevederile si conditiile, nu va mai fi tratat ca pacatos, ci ca fiu, pentru care sunt intentionate toate binecuvantarile restabilirii.

 

O diferenta intre experientele lumii sub incercare si experientele Bisericii in timpul incercarii ei va fi ca acei ascultatori din lume vor incepe imediat sa primeasca binecuvantarile restabilirii printr-o indepartare treptata a slabiciunilor lor-mintale si fizice; pe cand Biserica Evanghelica, consacrata pentru serviciul Domnului chiar pana la moarte, merge in moarte si-si primeste perfectiunea instantaneu la prima inviere. O alta diferenta intre cele doua incercari consta in conditiile de mediu din varsta viitoare mai favorabile comparativ cu cele din aceasta varsta, prin aceea ca atunci societatea, guvernul etc., vor fi favorabile dreptatii, rasplatind credinta si ascultarea, si pedepsind pacatul; pe cand acum, sub printul acestei lumi, incercarea Bisericii este in imprejurari nefavorabile dreptatii, credintei etc. Dar acest lucru, dupa cum am vazut, va fi compensat prin premiul gloriei si onoarei naturii divine oferit Bisericii, pe langa darul vietii vesnice.

 

Moartea lui Adam a fost sigura, desi a ajuns la ea dupa 930 de ani de moarte treptata. Deoarece el insusi era in curs de moarte, toti copiii lui s-au nascut in aceeasi stare de moarte, fara drept la viata; si, asemenea parintilor, toti mor dupa un proces de durata mai lunga sau mai scurta. Sa nu se uite totusi ca pedeapsa pacatului nu este durerea si suferintele din procesul mortii, ci moartea-stingerea vietii-in care culmineaza procesul mortii. Suferinta este numai adaugata la ea, si peste multi pedeapsa cade cu putina, sau fara nici o suferinta. Sa nu se uite nici aceea ca atunci cand Adam si-a pierdut viata, el si-a pierdut-o pe vecie; si nici unul din urmasii lui n-a fost in stare vreodata sa-i ispaseasca vina sau sa recastige mostenirea pierduta. Toata rasa este fie moarta, fie in curs de a muri. Si daca ei nu si-au putut ispasi vina inainte de moarte, cu siguranta ca n-ar putea-o face cand sunt morti-cand nu sunt in existenta. Pedeapsa pacatului n-a fost pur si simplu sa moara, cu privilegiul si dreptul de intoarcere la viata dupa aceea. In pedeapsa pronuntata n-a fost nici o aluzie la eliberare (Genesa 2:17). De aceea, restabilirea este un act de har liber sau favoare din partea lui Dumnezeu. Si imediat ce si-au atras pedeapsa, chiar in timp ce era pronuntata, a fost sugerata favoarea libera a lui Dumnezeu, care va marturisi atat de deplin iubirea Lui cand va fi inteleasa.

 

Daca n-ar fi fost raza de speranta data prin declaratia ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui, rasa ar fi fost in disperare totala; dar aceasta fagaduinta a indicat ca Dumnezeu avea un plan pentru binele lor. Cand Dumnezeu i-a jurat lui Avraam ca in samanta lui vor fi binecuvantate toate familiile pamantului, aceasta implica o inviere si o restabilire a tuturor; deoarece atunci multi erau morti, si multi altii au murit de atunci nebinecuvantati. Cu toate acestea, fagaduinta este inca sigura: toti vor fi binecuvantati cand vor veni timpurile restabilirii sau inviorarii (Fapte 3:19). Mai mult, deoarece binecuvantarea arata favoare, si deoarece favoarea lui Dumnezeu a fost retrasa din cauza pacatului si in locul ei a venit blestemul, aceasta fagaduinta a unei binecuvantari viitoare implica indepartarea blestemului, si, in consecinta, o intoarcere a favorii Lui. Ea implica de asemenea, fie ca Dumnezeu se va indupleca, Isi va schimba hotararea si va achita rasa vinovata, fie ca El avea un plan prin care putea fi rascumparata, prin platirea pedepsei omului de catre un altul.

 

Dumnezeu nu l-a lasat pe Avraam in nesiguranta in privinta planului Sau, ci, prin diferite jertfe tipice pe care trebuia sa le aduca toti cei care se apropiau de El, i-a aratat ca nu putea, nu S-a induplecat si nici n-a scuzat pacatul; si ca singura cale de a-l sterge si a-i anula pedeapsa ar fi o jertfa indestulatoare care sa corespunda acelei pedepse. Acest lucru i-a fost aratat lui Avraam intr-un tip foarte semnificativ: Fiul lui Avraam, in care se centra binecuvantarea fagaduita, trebuia sa fie jertfa inainte de a putea binecuvanta; si Avraam l-a primit inapoi din morti in chip figurativ (Evrei 11:19). In acea ilustratie Isaac reprezenta samanta adevarata, Isus Cristos, care a murit ca sa rascumpere pe oameni, pentru ca toti rascumparatii sa poata primi binecuvantarea promisa. Daca Avraam s-ar fi gandit ca Domnul va scuza si va achita pe vinovati, el ar fi simtit ca Dumnezeu este schimbator si, prin urmare, n-ar fi putut avea incredere deplina in fagaduinta facuta lui. El putea sa fi gandit: Daca Dumnezeu S-a razgandit o data, de ce sa nu Se razgandeasca iarasi? Daca cedeaza in legatura cu blestemul mortii, nu poate ceda iarasi in legatura cu favoarea si cu binecuvantarea fagaduita? Dar Dumnezeu nu ne lasa in nici o astfel de nesiguranta. El ne da asigurari suficiente atat cu privire la dreptatea cat si la statornicia Sa. El nu putea achita pe vinovati, chiar daca i-a iubit atat de mult, incat "n-a crutat pe propriul Sau Fiu, ci L-a dat (la moarte) pentru noi toti".

 

Dupa cum intreaga rasa era in Adam cand a fost condamnat, si prin el si-a pierdut viata, tot asa, cand Isus "S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti", moartea Lui implica posibilitatea unei rase nenascute in coapsele Sale. Astfel, in mainile Dreptatii a fost pusa o satisfactie deplina sau un pret corespunzator pentru toti oamenii-ca sa fie aplicat la "timpul cuvenit", iar Cel care in acest fel i-a cumparat pe toti are autoritate deplina sa restabileasca pe toti care vin la Dumnezeu prin El.

 

"Dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti" (Romani 5:18, 19). Afirmatia este clara: tuturor celor care au avut parte de moarte pe seama pacatului lui Adam li se vor oferi privilegiile vietii de catre Domnul nostru Isus, care a murit pentru ei si prin sacrificiu a devenit inlocuitorul lui Adam in fata legii calcate, si astfel "S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti". El a murit, "Cel neprihanit pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu" (1 Petru 3:18). Totusi, sa nu se treaca niciodata cu vederea ca toate pregatirile lui Dumnezeu pentru rasa noastra recunosc vointa umana ca factor in asigurarea favorurilor divine atat de abundent pregatite. Unii au trecut cu vederea aceasta trasatura in examinarea textului tocmai citat-Romani 5:18, 19. Insa declaratia apostolului este ca, dupa cum sentinta condamnarii s-a extins la toata samanta lui Adam, tot asa, prin ascultarea Domnului nostru Isus Cristos de planul Tatalui, prin sacrificiu de Sine pentru noi, tuturor le este dat un dar liber-un dar de iertare, care, daca este acceptat, va constitui o indreptatire sau baza pentru viata vesnica. Si "dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi (nu au fost) facuti neprihaniti". Daca numai rascumpararea, fara acceptarea ei din partea noastra, ne-ar face neprihaniti, atunci ar fi fost scris, prin ascultarea unuia, multi au fost facuti neprihaniti.

 

Dar, desi pretul de rascumparare a fost dat de Rascumparatorul, numai putini in timpul varstei Evanghelice au fost facuti neprihaniti-indreptatiti-"prin credinta in sangele Lui". Insa, deoarece Cristos este ispasirea (satisfactia) pentru pacatele intregii lumi, toti oamenii pot fi absolviti si eliberati de pedeapsa pacatului lui Adam pe aceasta baza prin El-sub Noul Legamant.

 

La Dumnezeu nu exista nici o nedreptate; deci, "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9). Dupa cum El ar fi fost nedrept daca ne-ar fi permis sa scapam de pedeapsa pronuntata inainte de a se da satisfactie, tot asa, El ne da de inteles aici ca ar fi nedrept daca ar interzice restabilirea noastra, deoarece prin propriul Sau aranjament pedeapsa noastra a fost platita. Aceeasi dreptate neclintita care odata a condamnat pe om la moarte sta acum garantie pentru eliberarea tuturor care, marturisindu-si pacatele, cer viata prin Cristos. "Dumnezeu este acela care ii socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi." Romani 8:33, 34.

 

Integritatea rascumpararii este tocmai argumentul cel mai puternic posibil pentru restabilirea intregii omeniri, a acelora care vor accepta rascumpararea in conditiile oferite (Apocalips 22:17). Insusi caracterul lui Dumnezeu de dreptate si onoare sta garantie pentru aceasta; fiecare fagaduinta pe care a facut-o implica aceasta; si fiecare jertfa tipica a indicat spre marea si indestulatoarea jertfa-"Mielul lui Dumnezeu, care ridica PACATELE LUMII" -care "este ispasirea (satisfactia) pentru pacatele noastre (ale Bisericii), si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi" (Ioan 1:29; 1 Ioan 2:2). Deoarece moartea este pedeapsa sau plata pacatului, cand pacatul este anulat, plata trebuie la timpul cuvenit sa inceteze. Orice alta vedere ar fi atat nerationala, cat si nejusta. Faptul ca inca nu s-a realizat nici o restabilire din ceea ce s-a pierdut prin Adam, desi au trecut aproape doua mii de ani de cand a murit Domnul nostru, nu este un argument impotriva restabilirii, dupa cum nici cei patru mii de ani trecuti inainte de moartea Sa nu sunt o dovada ca Dumnezeu nu planuise rascumpararea inainte de intemeierea lumii. Atat cei doua mii de ani de la moartea lui Cristos, cat si cei patru mii de ani dinainte, au fost timpuri fixate pentru alte parti ale lucrarii, pregatitoare pentru "timpurile restabilirii tuturor lucrurilor".

 

Nimeni sa nu presupuna in graba ca in aceasta vedere exis-ta ceva in conflict cu invatatura Scripturilor ca credinta in Dumnezeu, cainta de pacat si reformarea caracterului sunt indispensabile pentru mantuire. Aceasta particularitate va fi tratata pe larg mai tarziu, dar acum sugeram faptul ca numai putini au avut vreodata destula lumina ca sa produca deplina credinta, cainta si reformare. Unii au fost orbiti in parte, iar altii complet, de dumnezeul acestei lumi, si ei trebuie sa fie recuperati atat din orbire, cat si din moarte, pentru a avea, fiecare pentru sine, o sansa deplina de a dovedi, prin ascultare sau prin neascultare, vrednicia sau nevrednicia de viata vesnica. Atunci cei care se vor dovedi nevrednici de viata vor muri din nou-a doua moarte-din care nu va mai fi nici o rascumparare, si, prin urmare, nici o inviere. Moartea datorita pacatului lui Adam, si toate imperfectiunile care vin in urma lui, va fi indepartata datorita rascumpararii care este in Isus Cristos; dar moartea care vine ca urmare a nesupunerii individuale, voite, este finala. Acest pacat nu are niciodata iertare, iar pedeapsa lui, a doua moarte, va fi vesnica-nu un proces vesnic de moarte, ci moarte vesnica-o moarte neintrerupta de inviere.

 

Filosofia planului de rascumparare va fi tratata intr-un volum urmator. Aici stabilim doar faptul ca rascumpararea prin Cristos Isus va fi tot atat de intinsa in rezultatele si posibilitatile ei binecuvantate cum a fost pacatul lui Adam in nimicirea si ruina lui-ca toti cei care au fost condamnati si care au suferit datorita unuia, tot atat de sigur, "la timpul cuvenit", pot fi eliberati de toate aceste rele datorita celuilalt. Totusi, nimeni nu poate aprecia acest aranjament scriptural daca nu admite declaratia scripturala ca plata pacatului este moartea-stingerea fiintei. Cei care se gandesc la moarte ca la o viata in chinuri, nu numai ca nesocotesc sensul cuvintelor moarte si viata, care sunt opuse, dar si se incurca in doua absurditati. Este absurd sa se presupuna ca Dumnezeu ar perpetua vesnic existenta lui Adam in chinuri pentru orice fel de pacat pe care-l putea comite, si in special pentru vina comparativ mica de a manca din fructul oprit. Apoi, iarasi, daca Domnul nostru Isus a rascumparat omenirea, a murit in locul nostru, a devenit rascumpararea noastra, a mers in moarte pentru ca noi sa putem fi eliberati de ea, nu este oare evident ca moartea pe care a suferit-o pentru cei nedrepti a fost exact de acelasi fel cu aceea la care a fost condamnata toata omenirea? Sufera El, deci, chin vesnic pentru pacatele noastre? Daca nu, atunci pe cat este de sigur ca El a murit pentru pacatele noastre, pe atat de sigur este ca pedeapsa pentru pacatele noastre a fost moartea, si nu viata, in nici un sens sau stare.

 

Dar, ciudat lucru, afland ca teoria chinului vesnic este necorespunzatoare cu declaratiile ca "Domnul a luat asupra Sa toate nelegiuirile noastre" si ca "Hristos a murit pentru pacatele noastre", si vazand ca la una sau la cealalta trebuie renuntat, ca fiind necorespunzatoare, unii sunt atat de legati de ideea chinului vesnic si asa o pretuiesc ca pe o bucatica dulce, incat tin la ea fara sa ia in seama Scripturile, si intentionat neaga ca Isus a platit pretul de rascumparare pentru lume, desi fiecare fila a Bibliei invata acest adevar.

 

Este restabilirea practicabila?

 

Unii au presupus ca daca miliardele de morti ar fi inviati, n-ar fi loc pe pamant pentru ei; si ca, daca ar fi loc pentru ei, pamantul n-ar putea sustine o populatie atat de mare. Unii pretind chiar ca pamantul este un vast cimitir, si ca, daca toti mortii ar fi treziti, s-ar calca unul pe altul din lipsa de spatiu.

 

Acesta este un punct important. Ce ciudat ar fi daca am afla ca desi Biblia declara o inviere a tuturor oamenilor, totusi, dupa masuratorile reale, n-ar gasi loc sa-si puna piciorul pe pamant! Acum sa vedem: socotiti si veti afla ca aceasta este o teama nefondata. Veti afla ca exista loc din abundenta pentru "restabilirea tuturor", asa cum "Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai profeti".

 

Sa presupunem ca sunt sase mii de ani de la crearea omului si ca acum traiesc pe pamant 1miliard 400 milioane de oameni (in 1886-n. e.). Rasa noastra a inceput cu o pereche; dar sa facem o apreciere foarte generoasa si sa presupunem ca la inceput au fost tot atatia cati sunt acum; si, mai mult, ca niciodata n-au fost mai putini decat acest numar, desi in realitate potopul a redus populatia la opt persoane. Din nou sa fim generosi, si sa estimam trei generatii la un secol, sau treizeci si trei de ani la o generatie, desi, dupa Genesa 5, n-au fost decat unsprezece generatii de la Adam la potop, o perioada de 1656 ani, sau cam 150 de ani pentru fiecare generatie. Sa vedem acum: sase mii de ani sunt saizeci de secole; trei generatii la fiecare secol ne-ar da 180 de generatii de la Adam; iar 1 miliard 400 milioane la o generatie ar da 252 miliarde (252.000.000.000) ca numarul total al rasei noastre de la creare pana in prezent, conform acestei estimari generoase, care probabil este mai mult decat de doua ori numarul real.

 

Unde sa gasim destul loc pentru aceasta multime mare? Sa masuram pamantul si sa vedem. Statul Texas din Statele Unite cuprinde 237.000 mile patrate (1 mila = 1,6 km-n. e.). Intr-o mila sunt 27.878.400 picioare patrate (1 picior = 30.48 cm-n. e.) si, prin urmare, Texasul are 6 trilioane 607 miliarde 180 milioane si 800 mii picioare patrate (6.607.180.800.000). Lasand 10 picioare patrate suprafata acoperita de fiecare corp mort, gasim ca Texasul, ca cimitir, ar putea cuprinde dupa acest calcul 660 miliarde 718 milioane si 80 mii (660.718.080.000) corpuri, sau aproape de trei ori mai mult decat estimarea exagerata a numarului rasei noastre care a trait pe pamant.

 

O persoana stand in picioare ocupa o suprafata de cam un picior si doua treimi. Dupa acest calcul, populatia prezenta a pamantului (un miliard patru sute milioane persoane-in anul 1886-n. e.) ar putea sta in picioare pe o suprafata de 86 mile patrate, o suprafata mult mai mica decat aceea a orasului Londra sau Filadelfia. Si insula Islanda (suprafata 32 mii mile patrate) ar da loc de stat in picioare la mai mult decat de doua ori numarul oamenilor care au trait vreodata pe pamant, chiar cu estimarea noastra exagerata.

 

Nu exista deci mare dificultate in rezolvarea acestei obiectii. Si cand ne amintim profetia lui Isaia (35:1-6), ca pamantul isi va da rodul; ca desertul se va bucura si va inflori ca trandafirul; ca in pustie vor izbucni rauri si in desert izvoare, vedem ca Dumnezeu arata ca El a prevazut toate necesitatile planului Sau si va face pregatiri bogate pentru nevoile creaturilor Sale pe o cale care va parea foarte naturala.

 

Restabilirea impotriva evolutiei

 

Unii pot obiecta ca marturia Scripturilor despre restabilirea umana la starea de dinainte nu este in armonie cu invataturile stiintei si filosofiei, care, cu logica aparenta, ne arata inteligenta superioara a acestui secol al douazecilea, si, ca dovada convingatoare, pretind ca omul primar trebuie sa fi fost prin comparatie foarte sarac in inteligenta, care, spun ei, este rezultatul dezvoltarii. Din acest punct de vedere, o restabilire la starea de dinainte ar fi departe de a fi de dorit, si desigur ar fi opusul unei binecuvantari.

 

La prima vedere un astfel de rationament pare plauzibil, si multi par inclinati sa-l accepte ca adevar fara o examinare atenta si sa spuna impreuna cu un predicator renumit din Brooklyn: Daca Adam a cazut cumva, caderea lui a fost in sus, si cu cat cadem mai mult si mai repede din starea lui originara, cu atat este mai bine pentru noi si pentru toti cei implicati.

 

Astfel filosofia, chiar de la amvon, vrea sa faca fara nici o putere Cuvantul lui Dumnezeu, si daca este posibil sa ne convinga ca apostolii au fost caraghiosi cand au declarat ca moartea si toate necazurile au venit prin neascultarea primului om, si ca acestea pot fi inlaturate si omul poate fi restabilit in favoare divina si viata numai prin intermediul unei rascumparari. (Romani 5:10, 12, 17-19, 21; 8:19-22; Fapte 3:19-21; Apocalips 21:3-5). Dar sa nu ajungem in graba la concluzia ca aceasta filosofie este de neinvins; deoarece, daca am fi obligati sa lepadam doctrinele apostolilor cu privire la originea pacatului si mortii, si a restabilirii la perfectiunea originara, am fi obligati, in onestitate, sa le respingem marturia in intregime si asupra fiecarui subiect, ca neinspirata si, prin urmare, fara greutate sau autoritate speciala. Sa examinam deci pe scurt, in lumina faptelor, aceasta vedere care devine tot mai populara si sa vedem cat de adanca este filosofia ei.

 

Un adept si reprezentant al acestei teorii spune: "Omul a fost la inceput intr-o etapa de existenta in care predomina natura lui animala si aproape numai fizicul il conducea; apoi a progresat incet, de la o stare la alta, pana cand, acum, omul mediu a ajuns la o conditie in care s-ar putea spune ca este sub conducerea creierului. Deci, aceasta varsta poate fi privita si numita Varsta Creierului. Creierul pune in miscare marile intreprinderi de astazi. Creierul ia fraiele guvernului; si aduce in supunere elementele pamantului, aerului si apei. Omul pune mana pe toate fortele fizice, si incet dar sigur ajunge la o asa putere asupra domeniului naturii, incat da dovada ca in cele din urma poate exclama, in limbajul lui Alexander Selkirk: "Eu sunt monarh peste tot ce vad".

 

Faptul ca la prima vedere o teorie pare rationala sa nu ne faca s-o acceptam in graba, si sa incercam sa denaturam Biblia pentru a o aduce in armonie cu ea. Noi am verificat Biblia in nenumarate feluri, si stim in afara oricarei indoieli ca ea contine o intelepciune supraomeneasca, ceea ce-i face declaratiile infailibile. Sa nu uitam, de asemenea, ca desi cercetarea stiintifica este de laudat si sugestiile ei sunt de luat in considerare, totusi concluziile ei in nici un caz nu sunt infailibile. Si nu ne mira ca de nenumarate ori si-a dovedit false teoriile, daca nu uitam ca adevaratul om de stiinta este numai un student care, in multe imprejurari nefavorabile si luptandu-se cu dificultati aproape de neinvins, incearca sa invete istoria si destinul omului si a caminului sau din marea Carte a Naturii.

 

Noi nu vrem, deci, nici sa ne opunem, nici sa impiedicam cercetarea stiintifica; dar auzind sugestii de la studentii Cartii Naturii, sa comparam cu grija deductiile lor, care atat de adesea s-au dovedit in parte sau total eronate, cu Cartea Revelatiei Divine, si sa dovedim temeinicia sau netemeinicia invataturilor oamenilor de stiinta prin "lege si marturie. Caci daca nu vorbesc dupa acest cuvant, zorile nu sunt pentru ei". {# Isa 8:20 -Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n.e.} O cunostinta corecta a ambelor carti va dovedi ca ele sunt in armonie; dar pana cand avem acea cunostinta, Revelatia lui Dumnezeu trebuie sa aiba intaietate, si printre copiii lui Dumnezeu ea trebuie sa fie norma prin care sa se judece presupusele descoperiri ale semenilor supusi greselii.

 

Tinand la acest principiu, sa vedem insa daca nu exista o explicatie rationala a cunostintei, iscusintei si puterii crescute a omului, alta decat teoria evolutiei-aceea ca, desi la origine s-a dezvoltat dintr-un ordin de fiinte foarte jos, omul a ajuns acum la unul superior sau la "Varsta Creierului". Poate in cele din urma vom afla ca inventiile si confortul, educatia generala, cresterea cunostintei si difuzarea ei mai larga nu trebuie atribuite unei mai mari capacitati a creierului, ci unor circumstante mai favorabile pentru folosirea creierului. Negam ca astazi capacitatea creierului este mai mare decat in varstele trecute; dar admitem fara rezerve ca, datorita imprejurarilor avantajoase, folosirea capacitatii creierului posedata de oameni este mai generala astazi decat in oricare alta perioada dinainte, si de aceea face mai mare impresie. In studierea picturii si sculpturii, nu merg oare studentii acestei "Varste a Creierului" inapoi la marii maestri ai trecutului? Facand asa, nu recunosc ei oare o putere a creierului si o originalitate a desenului, ca si o maiestrie a executiei, care sunt vrednice de imitat? Nu se inspira oare aceasta "Varsta a Creierului" in mare parte din proiectele originale ale varstelor trecute in arhitectura? Oratorii si logicienii acestei "Varste a Creierului" nu studiaza si nu copiaza oare metodele si silogismele lui Platon, Aristotel, Demostene si ale altora din trecut? N-ar putea oare multi vorbitori publici de astazi sa invidieze limba unui Demostene sau a unui Apolo, si, mai mult chiar, puterea clara de judecata a apostolului Pavel?

 

Ca sa mergem si mai in urma: desi am putea bine sa ne referim la capacitatea retorica a catorva dintre profeti si la sublimele tablouri poetice presarate prin Psalmi, trimitem pe acesti filosofi ai "Varstei Creierului" spre referinta la intelepciunea si logica, precum si la sensibilitatile morale fine ale lui Iov si ale mangaietorilor lui. Si ce sa mai spunem despre Moise, "invatat in toata intelepciunea egiptenilor"? Legile date prin el au constituit temelia pentru legile tuturor popoarelor civilizate, si sunt inca recunoscute ca intruchiparea intelepciunii minunate.

 

Descoperirea prin sapaturi a vechilor cetati ingropate reveleaza o cunoastere a artelor si stiintelor din varstele trecute care surprinde pe unii din filosofii acestei asa-numite "Varste a Creierului". Metodele antice de imbalsamare a mortilor, de calire a aramei, de producere a sticlei elastice si a otelului de Damasc, sunt printre realizarile trecutului indepartat pe care inteligenta varstei prezente, cu toate avantajele ei, nu este in stare nici sa le inteleaga, nici sa le reproduca.

 

Mergand inapoi cu patru mii de ani, cam pe timpul lui Avraam, gasim Marea Piramida din Egipt-o minune si o uimire pentru cei mai invatati oameni de stiinta de astazi. Constructia ei este in acord exact cu cele mai avansate cunostinte in stiintele matematicii si astronomiei din aceasta "Varsta a Creierului". Ea invata in mod convingator adevaruri care astazi pot fi numai aproximate prin folosirea instrumentelor moderne. Atat de remarcabile si clare sunt invataturile ei, incat unii dintre astronomii de frunte ai lumii au declarat-o fara ezitare de origine divina. Si chiar daca evolutionistii "Varstei Creierului" ar admite ca este prin aranjament divin, si ca intelepciunea ei este supraomeneasca, totusi ei trebuie sa admita ca este constructie omeneasca. Si faptul ca in timpul acela indepartat vreun grup de oameni au avut capacitatea mintala sa realizeze un asemenea aranjament divin cum foarte putini oameni de astazi ar fi in stare sa faca, avand un model in fata lor si cu toate mijloacele stiintifice moderne la indemana, dovedeste ca "Varsta Creierului" a noastra manifesta mai multa incredere in sine decat justifica circumstantele si faptele.

 

Atunci, daca am dovedit ca astazi capacitatea mintala nu este mai mare decat in varstele trecute, ci probabil mai mica, cum vom justfica cresterea cunostintelor generale, a inventiilor moderne etc? Avem incredere ca vom putea arata acest lucru in mod rational si in armonie cu Scriptura. Inventiile si descoperirile care se dovedesc atat de valoroase acum, si care sunt considerate dovezi ca aceasta este "Varsta Creierului", sunt intr-adevar foarte moderne-aproape toate fiind aparute in cursul secolului trecut, si printre cele mai importante sunt cele din ultimii saizeci de ani; de exemplu: aplicarea aburului si electricitatii-in telegrafie, cai ferate si vapoare cu abur, si la masinariile diferitelor industrii mecanice. Deci, daca acestea ar fi dovezi ale puterii crescute a creierului, "Varsta Creierului" trebuie sa fie numai inceputul, iar deductia logica este ca un alt secol va fi martorul minunilor de tot felul ca intamplari de fiecare zi; si in acelasi ritm de crestere, unde s-ar sfarsi?

 

Dar iarasi sa vedem: Toti oamenii sunt inventatori? Cat de putini sunt cei ale caror inventii sunt cu adevarat folositoare si practice, comparativ cu numarul celor care apreciaza si folosesc o inventie cand le este pusa in mana! Departe de a vorbi dispretuitor despre acea clasa de slujbasi publici, foarte folositoare si mult apreciata, cand spunem ca un numar mai mic dintre ei sunt oameni cu mare putere a creierului. Unii dintre cei mai destepti oameni din lume, si dintre cei mai profunzi ganditori, nu sunt inventatorii mecanici. Si unii inventatori sunt atat de greoi intelectual, incat toti se mira cum au dat peste descoperirile pe care le-au facut. Marile principii (electricitatea, puterea aburului etc.) pe care multi oameni, multi ani le-au studiat, le-au aplicat si le-au adus imbunatatiri tot mereu, au fost in general descoperite, se pare, din cea mai simpla intamplare, fara folosirea unei mari puteri intelectuale si comparativ fara sa se fi cautat.

 

Din punct de vedere uman putem explica inventiile moderne astfel: Inventia tiparului, in 1440 d. Hr., poate fi considerata punctul de pornire. Odata cu tiparirea cartilor a venit inregistrarea gandurilor si descoperirilor ganditorilor si observatorilor, care, fara aceasta inventie, niciodata n-ar fi fost cunoscute urmasilor. Cu cartile a venit o educatie mai generala si, in final, scolile publice. Scolile si colegiile nu cresc capacitatea umana, ci generalizeaza folosirea mintii si deci ajuta sa se dezvolte capacitatea deja posedata. Deoarece cunostinta devine mai generala si cartile mai obisnuite, generatiile care le poseda au un avantaj categoric asupra generatiilor precedente; nu numai prin aceea ca acum sunt o mie de ganditori la unul dinainte, care sa-i faca mai ageri si sa se stimuleze unul pe altul cu sugestii, dar si prin aceea ca fiecare din generatiile de mai tarziu are, prin intermediul cartilor, experienta combinata a trecutului pe langa a sa proprie. Educatia si ambitia laudabila care o insoteste, initiativa si dorinta de a dobandi distinctie si competenta, ajutate de raportarea si descrierea inventiilor in presa zilnica, au stimulat si au facut sa straluceasca puterile perceptive ale omului, si au pus pe fiecare in alerta sa descopere sau sa inventeze, daca este posibil, ceva pentru binele si avantajul societatii. Deci noi sugeram ca inventiile moderne, privite din punct de vedere pur uman, arata, nu o crestere a capacitatii creierului, ci o perceptie mai agera datorita cauzelor naturale.  Si acum venim la Scripturi pentru a vedea ce invata ele despre acest subiect; pentru ca, dupa cum am sugerat mai sus, desi inventiile si cresterea cunostintei etc. printre oameni sunt rezultatele cauzelor naturale, totusi, noi credem ca toate aceste cauze naturale au fost planuite si ordonate de Iehova Dumnezeu cu mult inainte, si ca la timpul cuvenit ele s-au intamplat-prin providenta Sa conducatoare, prin care "face toate dupa sfatul voii Sale" (Efeseni 1:11). Conform planului revelat in Cuvantul Sau, Dumnezeu Si-a pus in gand sa permita ca pacatul si suferinta sa faca dezordine si sa asupreasca lumea timp de sase mii de ani, iar apoi in mileniul al saptelea sa restabileasca toate lucrurile, si sa inlature raul-nimicindu-l pe el si urmarile lui prin Isus Cristos, pe care L-a oranduit dinainte pentru a face aceasta lucrare. Asadar, cum cei sase mii de ani de domnie a raului incepeau sa se apropie de sfarsit, Dumnezeu a permis imprejurari care sa favorizeze descoperiri in studierea ambelor Sale Carti, a Revelatiei si a Naturii, ca si in pregatirea mijloacelor mecanice si chimice folositoare pentru binecuvantarea si ridicarea omenirii in timpul varstei Milenare, acum gata sa fie introdusa. Faptul ca acesta a fost planul lui Dumnezeu este indicat clar prin declaratia profetica: "Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si CUNOSTINTA (nu capacitatea) va creste"; "nici unul din cei rai nu va intelege (planul si calea lui Dumnezeu), dar cei priceputi vor intelege"; "caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana la vremea aceasta". # Da 12:1,4,10.

 

Unora poate sa li se para ciudat ca Dumnezeu n-a aranjat asa incat inventiile si binecuvantarile prezente sa fi venit pentru om mai devreme ca sa-i usureze blestemul. Sa nu se uite, totusi, ca planul lui Dumnezeu a fost sa dea omenirii o apreciere deplina a blestemului, pentru ca atunci cand binecuvantarile vor veni peste toti, ei sa poata hotari pentru vecie inutilitatea pacatului. Mai mult, Dumnezeu a prevazut si a prezis ceea ce lumea inca nu-si da seama, adica, faptul ca binecuvantarile Lui cele mai alese ar conduce si ar fi producatoare de rele mai mari daca ar fi acordate celor ale caror inimi nu sunt in acord cu legile drepte ale universului. In cele din urma se va vedea ca permisiunea prezenta a binecuvantarilor crescute din partea lui Dumnezeu este o lectie practica asupra acestui subiect, care poate servi ca un exemplu pentru acest principiu in toata eternitatea-atat pentru ingeri, cat si pentru oamenii restabiliti. Cum se poate aceasta, noi numai sugeram:

 

Intai: Atata timp cat omenirea este in starea prezenta cazuta sau degradata, fara legi si pedepse severe si fara un guvern destul de tare ca sa le aplice, inclinatiile egoiste au mai mult sau mai putin stapanire peste toti. Si luand in considerare capacitatile individuale inegale ale oamenilor, in nici un caz nu se poate intampla altfel decat ca rezultatul inventiilor masinilor care economisesc forta de munca, dupa agitatia si imboldul prilejuit de producerea lor, va tinde sa faca pe bogat si mai bogat, iar pe sarac si mai sarac. Tendinta vadita este spre monopol si marire de sine, ceea ce pune avantajele direct in mainile celor a caror capacitate si avantaje naturale sunt deja cele mai favorabile.

 

Al doilea: Daca ar fi posibil sa se legifereze asa incat sa se imparta bogatia prezenta si cresterea ei zilnica in mod egal intre toate clasele, ceea ce nu este posibil, totusi, fara perfectiune umana sau fara un guvern supranatural care sa regleze afacerile omenesti, rezultatul ar fi chiar mai daunator decat starea prezenta. Daca avantajele masinilor pentru economisirea fortei de munca si ale tuturor inlesnirilor moderne ar fi egal impartite, rezultatul ar fi, in scurt timp, o scadere mare a orelor de munca si o crestere mare a timpului liber. Inactivitatea este un lucru foarte daunator pentru fiintele cazute. Daca munca si sudoarea fetei n-ar fi fost necesare, deteriorarea rasei noastre ar fi fost mult mai rapida decat este. Lenea este mama viciului; si degradarea mintala, morala si fizica in mod sigur urmeaza. De aici se vede intelepciunea si bunatatea lui Dumnezeu in retinerea acestor binecuvantari pana cand a fost timpul cuvenit pentru introducerea lor ca pregatire pentru domnia Milenara de binecuvantare. Sub controlul guvernului supranatural al Imparatiei lui Dumnezeu, nu numai ca toate binecuvantarile vor fi echitabil impartite intre oameni, dar si timpul liber va fi astfel ordonat si dirijat de catre acelasi guvern supranatural, incat rezultatele vor produce virtute si vor tinde in sus spre perfectiune mintala, morala si fizica. Inmultirea prezenta a inventiilor si a altor binecuvantari ale cunostintei crescute sunt permise in aceasta "zi a pregatirii" sa se intample intr-un mod atat de natural, incat oamenii se magulesc pe ei insisi ca acestea se datoresc "Varstei Creierului"; dar va fi permis in mare masura sa se termine, fara indoiala, intr-o maniera foarte mult spre dezamagirea acestor filosofi intelepti. Tocmai cresterea acestor binecuvantari incepe deja sa aduca asupra lumii timpul de stramtorare cum n-a mai fost de cand exista popoare.

 

Profetul Daniel, asa cum am citat mai sus, leaga cresterea cunostintei de timpul de stramtorare. Cunostinta cauzeaza stramtorare, datorita degradarii rasei. Cresterea cunostintei nu numai ca a adus lumii mijloace de confort si masinarii minunate care economisesc forta de munca, dar a dus si la o dezvoltare a artei medicale prin care se prelungesc mii de vieti, si a luminat omenirea in asa masura, incat macelul omenesc, razboiul, devine tot mai putin popular, si in acest fel, de asemenea, fiind crutate alte mii de oameni care inmultesc mai mult rasa, a carei crestere este astazi poate mai rapida decat in oricare alta perioada din istorie. Astfel, in timp ce omenirea se inmulteste rapid, necesitatea ei de munca scade corespunzator; iar filosofii "Varstei Creierului" au in fata lor o problema in a asigura ocupatia si intretinerea acestei clase mari si in crestere rapida, de ale carei servicii se pot dispensa, fiind inlocuite in cea mai mare parte de masini, dar ale carei necesitati si dorinte nu cunosc limite. Acesti filosofi trebuie sa admita in cele din urma ca solutia acestei probleme depaseste capacitatea creie-rului lor.

 

Egoismul va continua sa controleze pe cei bogati, care detin puterea si avantajul, si-i va orbi atat in privinta judecatii sanatoase, cat si a dreptatii; in timp ce un egoism asemanator, combinat cu instinctul de autoconservare si cu o cunostinta crescuta a drepturilor lor, va incuraja pe unii si va atata pe altii din clasele mai sarace, iar rezultatul acestor binecuvantari se va dovedi, pentru un timp, ingrozitor-un timp de stramtorare, cu adevarat, cum n-a mai fost de cand sunt popoare-si aceasta, fiindca omul intr-o stare degradata, necondus si necontrolat nu poate folosi cum se cuvine aceste binecuvantari. Pana cand domnia Milenara nu va fi rescris legea lui Dumnezeu in inimile restaurate ale oamenilor, ei nu vor fi in stare sa foloseasca libertatea totala fara daune sau pericol.

 

Ziua de stramtorare se va sfarsi la timpul cuvenit, cand Cel care a vorbit Marii infuriate a Galileii, tot asa, cu autoritate, va porunci marii infuriate a patimilor omenesti, zicand: "Taci! Potoleste-te!" Cand Printul Pacii se va "ridica" cu autoritate, va urma o mare liniste. Atunci elementele infuriate si conflictuale vor recunoaste autoritatea "Unsului lui Iehova", "gloria Domnului se va descoperi si toata carnea o va vedea"; iar in domnia Cristosului inceputa astfel, "vor fi binecuvantate toate familiile pamantului".

 

Atunci oamenii vor vedea ca ceea ce au atribuit evolutiei sau dezvoltarii naturale si desteptaciunii "Varstei Creierului" au fost sclipirile fulgerelor lui Iehova {# Ps 77:18} din "ziua pregatirii Sale" pentru binecuvantarea omenirii. Dar pana acum numai sfintii pot vedea, si numai cei care au intelepciune divina pot intelege aceasta; deoarece "Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El si legamantul facut cu El le da invatatura". {# Ps 25:14} Multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca in timp ce cunostinta generala a crescut, El a aranjat asa incat copiii Sai "sa nu fie neroditori in ce priveste cunoasterea Domnului" si aprecierea planurilor Sale. Si prin aceasta apreciere a Cuvantului si planurilor Sale noi suntem capabili sa deosebim si sa ne opunem filosofiilor goale si traditiilor nechibzuite ale oamenilor, care contrazic Cuvantul lui Dumnezeu.

 

Relatarea Bibliei despre crearea omului spune ca Dumnezeu l-a creat perfect si drept, un chip pamantesc al Lui; ca omul a cautat diferite nascociri si s-a murdarit (Genesa 1:27; Romani 5:12; Eclesiastul 7:29); ca, fiind toti pacatosi, rasa a fost incapabila sa se ajute pe sine, si nimeni n-a putut cu nici un chip sa rascumpere pe fratele sau ori sa dea lui Dumnezeu un pret de rascumparare pentru el; {# Ps 49:7,15} ca Dumnezeu din compatimire si iubire a facut pregatiri pentru aceasta; ca, in consecinta, Fiul lui Dumnezeu a devenit om si a dat pretul de rascumparare pentru om; ca apoi, ca rasplata pentru acest sacrificiu, si pentru completarea marii lucrari de ispasire, El a fost mult inaltat, tocmai la natura divina; si ca la timpul cuvenit El va aduce la implinire restabilirea rasei la perfectiunea originara si la toate binecuvantarile avute atunci. Scripturile, de la inceput pana la sfarsit, invata foarte clar acest lucru si sunt in opozitie directa cu teoria evolutiei; sau, mai degraba, astfel de "flecarii ale stiintei, pe nedrept numita astfel", sunt in conflict violent si de neimpacat cu Cuvantul lui Dumnezeu.

 

 ***

 

"Pe cerul pamantului nori de manie tot mai alearga,

 

Si-a lui Dumnezeu razbunare pe-al lui suflet tot mai atarna;

 

Dar el se va scula, desi-ntai pedepsit,

 

In slava si splendoare botezat.

 

Da, tu pamant, te vei scula, caci Tatal tau va ajuta

 

La vindecarea ranei ce mana Sa facut-a spre a corecta;

 

Va judeca al mandrului asupritor avant,

 

Va rupe-ale lui lanturi, si funii arunca-va la pamant.

 

Apoi verdeata vesnic verde va rasari pe a ta brazda;

 

Sa cante vaile, si muntii in imne izbucneasca!

 

Uscate stanci n-or mai privi cu incruntare;

 

N-a fi ocara de necredincios si de pagan, ce-i dispretuitoare.

 

Nisipurile sterpe produce-or inzecit,

 

Ca nou Eden campul spinos va fi impodobit.

 

Acuma chiar vedem deasupra cu largu-i unduit

 

Puternic Inger cum Isi ridica sceptrul aurit.

 

Judeca optimista viziune a puterii care coboara,

 

Oricare poarta discerne si oricare turn masoara;

 

Si mustra-ntarziatele peceti ce vor inca sa mai retie

 

Pe Leul lui Iuda de la menita Lui domnie."

 

 

 

STUDIUL 10—Natura spirituala si umana, separate si distincte

 

Neintelegeri obisnuite-Natura pamanteasca sau umana si natura cereasca sau spirituala-Gloria pamanteasca si gloria cereasca-Marturia biblica in legatura cu fiintele spirituale-Starea muritoare si nemuritoare-Pot fiintele muritoare sa aiba viata vesnica? -Dreptatea in acordarea favorurilor-Examinarea unui principiu presupus-Diversitate in perfectiune-Drepturile suverane ale lui Dumnezeu-Pregatirile lui Dumnezeu pentru om, o parte satisfacatoare-Alegerea corpului lui Cristos-Cum se efectueaza schimbarea lor de natura

 

Nereusind sa vada ca planul lui Dumnezeu pentru omenire in general intentioneaza o restabilire la starea avuta inainte-perfectiunea umana pierduta in Eden-si ca Biserica Crestina, ca o exceptie de la acest plan general, va avea o schimbare de natura de la umana la spirituala, crestinii in general au presupus ca nimeni nu va fi mantuit in afara de cei care ajung la natura spirituala. Totusi, in timp ce ofera fagaduinte de viata, binecuvantare si restabilirea tuturor familiilor pamantului, Scripturile ofera si promit schimbarea la natura spirituala numai Bisericii alese in timpul varstei Evanghelice; si nu se poate gasi nici macar un pasaj care sa sustina asemenea sperante pentru altii.

 

Daca masele omenirii sunt salvate de toata degradarea, slabiciunea, durerea, mizeria si moartea care rezulta din pacat, si sunt restabilite la starea de perfectiune umana avuta inainte de cadere, ei sunt tot atat de real si de complet salvati din acea cadere ca si aceia care, sub "inalta chemare" speciala a varstei Evanghelice, devin "partasi ai naturii divine".

 

Neputinta de a intelege corect ce inseamna un om perfect, neintelegerea termenilor muritor si nemuritor, si ideile gresite despre dreptate, au inclinat impreuna spre aceasta eroare si au mistificat multe Scripturi altfel usor intelese. Este o parere ge-nerala, desi nu este sprijinita de nici un text al Scripturii, ca niciodata n-a fost un om perfect pe pamant; ca tot ceea ce se vede in omul de pe pamant este numai omul partial dezvoltat, si ca pentru a ajunge la perfectiune trebuie sa devina spiritual. Aceasta vedere face confuzie intre Scripturi in loc sa dezvolte acea armonie si frumusete care rezulta din "impartirea in mod drept a cuvantului adevarului".

 

Scripturile invata ca au existat doi, si numai doi, oameni perfecti-Adam si Isus. Adam a fost creat in chipul lui Dumnezeu, adica cu puteri mintale asemanatoare, de ratiune, memorie, judecata si vointa, si cu insusiri morale de dreptate, bunavointa, iubire etc. "Din pamant, pamantesc", el a fost un chip pamantesc al unei fiinte spirituale, posedand calitati de acelasi fel, totusi diferind mult in grad, capacitate si sfera. In asa masura este omul un chip al lui Dumnezeu, incat Dumnezeu poate spune chiar omului cazut: "Veniti acum sa rationam impreuna". (Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.)

 

Dupa cum Iehova este stapan peste toate lucrurile, tot asa omul a fost facut stapan peste toate lucrurile pamantesti-"Dupa asemanarea noastra, sa stapaneasca peste vite, pasari, pesti" etc. (Genesa 1:26). Moise ne spune (Genesa 1:31) ca Dumnezeu a recunoscut omul pe care-l facuse-nu numai a inceput sa-l faca, ci l-a terminat-si Dumnezeu a considerat creatia Sa "foarte buna", adica perfecta; pentru ca in ochii lui Dumnezeu nimic ce nu este perfect nu este foarte bun, la creaturile Sale inteligente.

 

Perfectiunea omului, asa cum a fost creat, este exprimata in Psalmul 8:5-8: "L-ai facut cu putin mai prejos decat ingerii si l-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrarile mainilor Tale; toate le-ai pus sub picioarele lui; oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii". Unii, care ar vrea sa ajusteze Biblia dupa o teorie a evolutiei, au sugerat ca declaratia "putin", din Evrei 2:7, s-ar putea intelege ca inseamna putin timp mai prejos, si nu putin mai prejos in grad decat ingerii. Totusi, nu exista nici autoritate nici temei pentru o astfel de interpretare. Aceasta este o citare din Psalmul 8:5, si o comparatie critica a textului ebraic si grecesc nu poate lasa nici o indoiala cu privire la sens. Ideea, clar exprimata, este, cu putin mai jos in grad decat pe ingeri.

 

David, in Psalmi, se refera la om in starea lui originara, si profetic da de inteles ca Dumnezeu n-a abandonat planul Sau originar de a-l avea pe om in chipul Sau si rege al pamantului, ca Isi va aminti de el, il va rascumpara si-l va restabili iarasi la aceeasi stare. Apostolul (Evrei 2:7) atrage atentia asupra aceluiasi fapt-ca scopul originar al lui Dumnezeu n-a fost abandonat; ca omul, la origine nobil si perfect, regele pamantului, nu va fi uitat, ci va fi cercetat si restabilit. Apoi el adauga: Nu vedem inca aceasta restabilire fagaduita, dar vedem primul pas pe care-l face Dumnezeu spre a o implini. Il vedem pe Isus incoronat cu aceasta slava si cinste a umanitatii perfecte, pentru ca El, ca pret de rascumparare sau inlocuitor potrivit, prin favoarea lui Dumnezeu sa poata gusta moartea pentru fiecare om si sa pregateasca astfel calea pentru restabilirea omului la tot ceea ce a fost pierdut. Rotherham, unul din cei mai scrupulosi traducatori, reda acest pasaj dupa cum urmeaza:

 

"Ce este omul, ca Iti aduci aminte de el;

 

Sau fiul omului, ca il cercetezi?

 

L-ai facut cu putin mai prejos decat pe mesageri:

 

Cu slava si cinste l-ai incoronat,

 

Si l-ai numit peste lucrarea mainilor Tale."

 

Nu trebuie nici a se deduce ca putin mai prejos in grad inseamna ceva mai putin perfect. O creatie poate fi perfecta, totusi pe un plan de existenta mai jos decat alta; astfel, un cal perfect ar fi mai prejos decat un om perfect etc. Exista naturi diferite, insufletite si neinsufletite. Pentru a ilustra, aranjam urmatorul tabel:

 

Grade de fiinte spirituale sau ceresti Grade de fiinte animale sau pamantesti Garde in regnul vegetal

 

 

 

Divine Umane Arbori

 

———Mamifere Arbusti

 

———Pasari Ierburi

 

Ingeresti Pesti Muschi

 

Fiecare dintre mineralele mentionate pot fi pure, totusi aurul este de cel mai inalt grad. Chiar daca fiecare ordin de plante ar fi adus la perfectiune, totusi ele ar diferi in natura si grad. Tot asa este si la animale: chiar daca fiecare specie ar fi adusa la perfectiune, totusi ar exista diversitate, deoarece desavarsind o natura ea nu se schimba*. Gradele de fiinte spirituale de asemenea: desi perfecte, se raporteaza unele la altele ca fiind mai inalte si mai joase in natura sau fel. Natura divina este cea mai inalta si este superioara tuturor naturilor spirituale. Cristos la inviere a fost facut "cu atat mai presus" decat ingerii perfecti, cu cat natura divina este mai presus de cea ingereasca. Evrei 1:3-5.

 

 * Cuvantul natura este folosit uneori in sens acomodat, ca de exemplu, cand se spune ca un caine are natura salbatica, sau ca un cal are natura blanda, sau este nervos. Dar folosind astfel cuvantul, se face cunoscuta numai dispozitia celui descris in comparatie cu altii si, strict vorbind, nu se raporteaza la natura.

 

Sa se remarce cu atentie ca desi clasele numite in tabelul de mai sus sunt distincte si separate, totusi intre ele se poate face o comparatie, astfel: Cel mai inalt grad de minerale este inferior sau putin mai prejos decat cel mai jos grad de vegetale, deoarece in vegetale exista viata. Asa deci, cel mai inalt grad de vegetale este putin mai prejos decat cel mai jos grad de viata animala, deoarece viata animala, chiar si in formele cele mai joase, are destula inteligenta ca sa fie constienta de existenta. Tot asa este si omul: desi cea mai inaltata dintre fiintele animale sau pamantesti, este "putin mai prejos decat ingerii", fiindca ingerii sunt fiinte spirituale sau ceresti.

 

Exista un remarcabil contrast intre omul degradat prin pacat, asa cum il vedem acum, si omul perfect pe care l-a facut Dumnezeu in chipul Sau. Pacatul i-a schimbat treptat atat trasaturile cat si caracterul. Cu inmultirea generatiilor, prin ignoranta, imoralitate si depravare generala, astfel s-a patat si stricat umanitatea, incat la marea majoritate a rasei asemanarea cu Dumnezeu este aproape complet stearsa. Calitatile morale si intelectuale s-au micsorat, iar instinctele animalice, necuvenit dezvoltate, nu mai sunt echilibrate de cele mai inalte. Omul a pierdut puterea fizica in asa masura, incat, cu tot ajutorul stiintei medicale, durata medie de viata este acum in jur de 30 de ani, in timp ce la inceput el a supravietuit 930 de ani sub aceeasi pedeapsa. Dar cu toate ca este manjit si degradat de pacat si de pedeapsa lui, moartea, care lucreaza in el, omul va fi restabilit la perfectiunea originara a mintii si corpului, si la glorie, onoare si stapanire, in timpul si prin domnia Milenara a lui Cristos. Lucrurile care vor fi restabilite de catre si prin Cristos sunt acelea care au fost pierdute prin incalcarea lui Adam (Romani 5:18, 19). Omul n-a pierdut un paradis ceresc, ci unul pamantesc. Sub pedeapsa cu moartea, el n-a pierdut o existenta spirituala, ci una umana; si tot ce a pierdut a fost castigat inapoi de catre Rascumparatorul lui, care a declarat ca El a venit sa caute si sa mantuiasca ceea ce a fost pierdut. Luca 19:10.

 

Pe langa cele de mai sus, avem si alte dovezi ca omul perfect nu este o fiinta spirituala. Ni se spune ca Domnul nostru, inainte de a-Si lasa gloria ca sa devina om, a fost "in chipul lui Dumnezeu" -un chip spiritual, o fiinta spirituala; dar a fost necesar sa I se schimbe natura, deoarece, ca sa fie rascumparare pentru omenire El trebuia sa fie om, de aceeasi natura cu a pacatosului al carui inlocuitor trebuia sa devina in moarte. Si Pavel ne spune ca El n-a luat natura ingerilor, cu un pas mai jos decat a Sa, ci a coborat cu doi pasi si a luat natura oamenilor-a devenit om; "a devenit trup". Evrei 2:16; Filipeni 2:7, 8; Ioan 1:14.

 

Remarcati ca aceasta arata nu numai ca natura ingereasca nu este singurul ordin de fiinte spirituale, ci si ca aceasta este o natura mai joasa decat a Domnului nostru inainte de a deveni om; si atunci El n-a fost asa de presus cum este acum, deoarece "Dumnezeu L-a inaltat foarte sus", datorita ascultarii Sale in faptul ca de buna voie a devenit rascumpararea omului (Filipeni 2:8, 9). El este acum de ordinul cel mai inalt de fiinte spirituale, partas al naturii divine (a lui Iehova).

 

Astfel gasim dovada nu numai ca natura divina, ingereasca si umana sunt separate si distincte, dar si ca a fi om perfect nu inseamna a fi inger, dupa cum nici perfectiunea naturii ingeresti nu implica faptul ca ingerii sunt divini si egali cu Iehova; pentru ca Isus n-a luat natura ingerilor, ci o natura diferita-natura oamenilor; nu natura umana imperfecta, asa cum o posedam noi acum, ci natura umana perfecta. El a devenit om, nu o fiinta degradata si aproape moarta, asa cum sunt acum oamenii, ci un om in deplina vigoare a perfectiunii.

 

Pe de alta parte, Isus trebuia sa fie om perfect, altfel nu putea tine o lege perfecta, care este masura deplina a capacitatii unui om perfect. El trebuia sa fie un om perfect, altfel nu putea da un pret de rascumparare (un pret corespunzator-1 Timotei 2:6) pentru viata pierduta a omului perfect Adam; "Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor" (1 Corinteni 15:21). Daca in cel mai mic grad era imperfect, aceasta dovedea ca era sub condamnare si de aceea nu putea fi o jertfa acceptabila; si nici nu putea tine perfect legea lui Dumnezeu. Un om perfect a fost incercat, a esuat si a fost condamnat; si numai un om perfect a putut da pretul corespunzator ca Rascumparator.

 

Acum avem in fata in mod obiectiv intrebarea intr-alta forma, adica: Daca Isus in trup a fost om perfect, dupa cum astfel arata Scripturile, nu dovedeste aceasta ca un om perfect este o fiinta umana, de carne-nu un inger, ci putin mai prejos decat ingerii? Concluzia logica este mai presus de orice indoiala; si in plus avem declaratia inspirata a Psalmistului (Psalmul 8:5-8) si referinta lui Pavel la aceasta, in Evrei 2:7-9.

 

Nici n-a fost Isus o combinatie a celor doua naturi, umana si spirituala. Amestecul a doua naturi n-o produce nici pe una, nici pe cealalta, ci un lucru hibrid, imperfect, care este respingator pentru aranjamentul divin. Cand Isus a fost in trup, El a fost fiinta umana perfecta; inainte de acel timp, El a fost fiinta spirituala perfecta; si de la inviere, El este fiinta spirituala de cel mai inalt ordin sau de ordin divin. Numai la consacrarea Sa spre moarte, asa cum este reprezentata prin botezul Sau-la varsta de 30 de ani (dupa Lege varsta barbatiei, si de aceea timpul corect pentru a se consacra ca om) -a primit El arvuna mostenirii Sale la natura divina (Matei 3:16, 17). Natura umana trebuia sa fie consacrata spre moarte inainte de a putea primi chiar si garantia naturii divine. Si numai cand acea consacrare a fost in realitate dusa la indeplinire si Si-a sacrificat in realitate natura umana, chiar pana la moarte, a devenit Domnul nostru partas deplin al naturii divine. Dupa ce a devenit om, El S-a facut ascultator pana la moarte; de aceea Dumnezeu L-a inaltat foarte sus, la natura divina (Filipeni 2:8, 9). Daca aceasta Scriptura este adevarata, inseamna ca El n-a fost inaltat la natura divina pana cand natura umana a fost in realitate sacrificata-moarta.

 

Astfel vedem ca in Isus n-a existat un amestec de naturi, ci a avut de doua ori experienta unei schimbari de natura: intai, de la spirituala la umana, apoi, de la umana la cel mai inalt ordin al naturii spirituale, cel divin; si in fiecare caz a renuntat la una pentru cealalta.  In acest distins exemplu de umanitate perfecta, care a stat nepatat in fata lumii pana S-a jertfit pentru rascumpararea ei, vedem perfectiunea de la care a cazut rasa noastra prin Adam, si la care va fi restabilita. Devenind rascumpararea omului, Domnul nostru Isus a dat echivalentul pentru ceea ce a pierdut omul; si de aceea toata omenirea poate primi iarasi, prin credinta in Cristos si prin ascultare de cerintele Lui, nu o natura spirituala, ci o natura umana perfecta, glorioasa-"ceea ce a fost pierdut".

 

Facultatile si puterile perfecte ale fiintei umane perfecte pot fi exercitate la nesfarsit, si asupra a noi si variate obiecte de interes, iar cunostinta si iscusinta pot fi mult crescute; dar nici o astfel de crestere a cunostintei sau puterii nu va avea ca efect o schimbare de natura, sau n-o va face mai mult decat perfecta. Va fi numai extinderea si dezvoltarea puterilor umane perfecte. Cresterea cunostintei si iscusintei va fi fara indoiala privilegiul binecuvantat al omului toata eternitatea; totusi el va ramane om, si doar va invata sa foloseasca mai deplin puterile naturii umane deja posedate. Dincolo de limitele ei nu poate spera sa avanseze, si nici nu va dori, dorintele lui fiind limitate la sfera puterilor lui.

 

In timp ce Isus ca om a fost o ilustratie a naturii umane perfecte, la care va fi restabilita masa omenirii, acum, de la inviere, El este ilustratia naturii glorioase divine pe care Biserica biruitoare o va impartasi cu El la inviere.

 

Deoarece varsta prezenta este dedicata in principal dezvoltarii acestei clase, careia i se ofera o schimbare de natura, si deoarece epistolele apostolice sunt dedicate instruirii acestei "turme mici", nu trebuie sa se traga concluzia ca planurile lui Dumnezeu se termina cu completarea acestei companii alese. Pe de alta parte, nici nu trebuie sa mergem la extrema opusa si sa presupunem ca fagaduintele speciale, de natura divina, corpuri spirituale etc., facute acestora, sunt scopul lui Dumnezeu pentru toata omenirea. Pentru acestia sunt "fagaduintele nespus de mari si scumpe", mai presus de celelalte fagaduinte scumpe facute intregii omeniri. Ca sa impartim drept cuvantul adevarului, noi trebuie sa observam ca Scripturile recunosc perfectiunea naturii divine la "turma mica" si perfectiunea naturii umane la lumea restabilita, ca fiind doua lucruri separate.

 

Sa vedem acum mai amanuntit: Ce sunt fiintele spirituale, care sunt puterile lor si de ce legi sunt guvernate? Multi par sa gandeasca, fiindca nu inteleg natura unei fiinte spirituale, ca ea trebuie sa fie o simpla legenda, si asupra acestui subiect multa superstitie predomina. Dar Pavel nu pare sa aiba o astfel de idee. Desi el sugereaza ca o fiinta umana este incapabila de a intelege natura mai inalta, spirituala (1 Corinteni 2:14), totusi el spune clar, ca si cum ar apara impotriva unor conceptii legendare sau superstitioase, ca exista atat corp spiritual, cat si corp natural (uman), atat unul ceresc, cat si unul pamantesc, si o glorie atat a celui pamantesc, cat si a celui ceresc. Gloria celui pamantesc, dupa cum am vazut, s-a pierdut prin pacatul primului Adam, si va fi redata rasei prin Domnul Isus cu Mireasa Lui (Cristosul, Cap si corp) in timpul domniei Milenare. Gloria celui ceresc este deocamdata nevazuta, in afara de cazul cand este revelata ochiului credintei de catre Spirit prin Cuvant. Aceste glorii sunt distincte si separate (1 Corinteni 15:38-49). Stim intr-o masura ce este corpul natural, pamantesc, terestru, deoarece de acesta avem acum, desi numai aproximativ putem aprecia gloria perfectiunii lui. El este carne, sange si oase; deoarece "ceea ce se naste din carne este carne". Si deoarece exista doua feluri distincte de corpuri, stim ca acela spiritual, oricum ar fi, nu este compus din carne, sange si oase: este ceresc, celest, spiritual-"Ceea ce se naste din spirit este spirit". Dar ce este un corp spiritual nu stim, pentru ca "ce vom fi nu s-a aratat inca; dar ... vom fi ca EL" -ca Domnul nostru Isus. Ioan 3:6; 1 Ioan 3:2.

 

Nu avem nici o marturie despre vreo fiinta spirituala sau umana care sa fi fost vreodata schimbata de la o natura la alta, cu exceptia Fiului lui Dumnezeu; si acesta a fost un caz exceptional, pentru un scop exceptional. Cand Dumnezeu i-a facut pe ingeri, fara indoiala ca i-a facut cu intentia sa ramana vesnic ingeri, si asa este si cu oamenii, fiecare fiind perfect pe propriul lui plan. Cel putin Scripturile nu fac nici o aluzie la vreun scop diferit. Dupa cum in creatia neinsufletita exista o varietate placuta si aproape nesfarsita, tot asa in creatia vie si inteligenta este posibila aceeasi varietate in perfectiune. Fiecare creatura este glorioasa in perfectiunea ei; dar, dupa cum spune Pavel, gloria celor celeste (ceresti) este un fel de glorie, si gloria celor terestre (pamantesti) este alta glorie, si este diferita.

 

Examinand faptele relatate despre Domnul nostru Isus dupa invierea Sa, si despre ingeri care sunt de asemenea fiinte spirituale, astfel "interpretand lucruri duhovnicesti prin mijloace duhovnicesti" (1 Corinteni 2:13-Noul Testament 1993, subsol-n. e.), putem primi unele informatii generale cu privire la fiintele spirituale. Intai, ingerii pot fi si sunt adesea prezenti, desi invizibili. "Ingerul Domnului face tabara in jurul celor care se tem de El"; si "Nu sunt ei oare toti duhuri slujitoare trimise sa slujeasca pentru cei care vor mosteni mantuirea?" (Psalmul 34:7; Evrei 1:14). Au slujit ei vizibil sau invizibil? Fara indoiala ca in felul din urma. Elisei era inconjurat de o oaste de asirieni; servul lui se temea; Elisei s-a rugat Domnului, ochii tanarului s-au deschis si a vazut de jur imprejurul lor muntii plini de care si calareti de foc (sau ca focul). Iarasi, in timp ce pentru Balaam ingerul a fost invizibil, magarul l-a vazut fiindca i-au fost deschisi ochii.

 

Al doilea, ingerii pot primi corpuri umane si pot aparea ca oameni. Astfel Domnul cu doi ingeri i-au aparut lui Avraam, care le-a pregatit o cina din care ei au mancat. La inceput Avraam a presupus ca sunt trei oameni, si numai cand erau gata de plecare a descoperit ca unul din ei era Domnul, iar ceilalti doi erau ingeri, care dupa aceea au coborat in Sodoma si l-au eliberat pe Lot (Genesa 18:1, 2). Un inger i-a aparut ca om lui Ghedeon, dar dupa aceea s-a descoperit. Un inger a aparut tatalui si mamei lui Samson, si ei au gandit ca este om, pana cand s-a inaltat la cer in flacara de pe altar. Judecatori 6:11-22; 13:20.

 

Al treilea, fiintele spirituale sunt glorioase in starea lor normala, si frecvent se spune despre ele ca sunt glorioase si stralucitoare. Infatisarea ingerului care a inlaturat piatra de la usa mormantului era "ca fulgerul". Daniel a prins o sclipire a unui corp spiritual pe care l-a descris, spunand: Ochii lui erau ca niste flacari de foc, fata asemenea fulgerului, iar bratele si picioarele semanau cu niste bronz lustruit, si glasul cuvintelor lui ca vuietul unei mari multimi. Daniel a cazut in fata lui ca mort {# Da 10:6,10,15,17} . Saul din Tars a prins o sclipire asemanatoare a corpului glorios al lui Cristos, care stralucea mai presus de stralucirea soarelui in miezul zilei. Saul si-a pierdut vederea si a cazut la pamant.

 

Pana acum am vazut ca sunt fiinte spirituale cu adevarat glorioase; totusi, daca oamenilor nu li s-ar fi deschis ochii sa le vada, sau daca ele nu apareau in carne ca oameni, ele ar fi fost invizibile pentru oameni. Aceasta concluzie se confirma mai departe, cand examinam detaliile deosebite ale acestor manifestari. Domnul a fost vazut numai de Saul, oamenii care calatoreau cu el auzind vocea, dar nevazand pe nimeni (Fapte 9:7). Oamenii care erau cu Daniel n-au vazut fiinta glorioasa pe care el o descrie, dar i-a cuprins o mare frica si au fugit de s-au ascuns. Iarasi, aceasta fiinta glorioasa a spus: "Capetenia Imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile". {# Da 10:13} A cazut Daniel, omul preaiubit de Domnul, ca mort in fata acestuia, caruia capetenia Persiei i s-a impotrivit douazeci si una de zile? Cum asa? Desigur ca el nu i-a aparut in glorie capeteniei! Nu; ori acesta a fost prezent cu el invizibil, ori i-a aparut ca om.

 

Domnul nostru, de la invierea Sa, este o fiinta spirituala; prin urmare, aceleasi puteri pe care le gasim ilustrate prin ingeri (fiinte spirituale) trebuie sa le aiba si El. Si acesta este cazul, dupa cum vom vedea mai pe larg intr-un capitol urmator.

 

Astfel gasim ca Scripturile privesc natura umana si spirituala separate si distincte, si nu dau nici o dovada ca una o produce sau o dezvolta pe cealalta; ci, dimpotriva, ele arata ca numai putini vor fi vreodata schimbati de la natura umana la cea divina, la care Isus, capul lor, a fost deja inaltat. Iar aceasta remarcabila si speciala trasatura din planul lui Iehova este pentru scopul remarcabil si special de a-i pregati pe acestia ca agenti ai lui Dumnezeu pentru marea lucrare viitoare de restabilire a tuturor lucrurilor.

 

Sa examinam acum termenii

 

Stare muritoare Si nemuritoare.

 

Vom gasi adevarata lor semnificatie in armonie exacta cu ceea ce am invatat din compararea declaratiilor Bibliei referitoare la fiintele umane si spirituale, si la fagaduintele pamantesti si ceresti. Acestor cuvinte li se dau de obicei sensuri foarte nesigure, iar ideile gresite despre sensurile lor produc vederi eronate despre subiectele de care sunt legate ele, atat in general, cat si in utilizarea Scripturala.

 

Stare "muritoare" inseamna starea sau conditia de a fi supus mortii; nu conditia de moarte, ci conditia in care moartea este o posibilitate.

 

"Nemurire" inseamna starea sau conditia de a nu fi supus mortii; nu numai conditia de eliberare de moarte, ci conditia in care moartea este o imposibilitate.

 

Ideea comuna, dar eronata, despre starea muritoare este ca aceasta e o stare sau conditie in care moartea este inevitabila, in timp ce ideea comuna despre semnificatia nemuririi este mai aproape de cea corecta.

 

Cuvantul nemuritor inseamna care nu este muritor; deci, insasi constructia cuvintelor indica definitiile lor adevarate. Datorita predominarii unei idei gresite despre cuvantul muritor se incurca atat de multi atunci cand incearca sa stabileasca daca Adam a fost muritor sau nemuritor inainte de incalcare. Ei rationeaza ca daca ar fi fost nemuritor, Dumnezeu n-ar fi spus "in ziua in care vei manca vei muri negresit"; fiindca este imposibil ca o fiinta nemuritoare sa moara. Aceasta este o concluzie logica. Pe de alta parte, spun ei, daca el ar fi fost muritor, in ce ar fi putut consta amenintarea sau pedeapsa declaratiei "vei muri negresit"; deoarece, fiind muritor (conform definitiei lor eronate), el oricum n-ar fi putut evita moartea?

 

Se va observa ca dificultatea consta in sensul fals dat cuvantului muritor. Aplicati definitia cea corecta si totul este clar. Adam a fost muritor-adica, intr-o conditie in care moartea a fost o posibilitate. El a avut viata in masura deplina si perfecta, totusi nu viata inerenta. Viata lui a fost sustinuta de "toti pomii din gradina", in afara de pomul cel oprit; si cat timp a continuat in ascultare si in armonie cu Creatorul sau, viata i-a fost sigura-elementele sustinatoare nu i-au fost refuzate. Astfel vazut, Adam a avut viata; si moartea a fost cu totul evitabila, desi el a fost in asa conditie incat moartea a fost posibila-el a fost muritor.

 

Atunci se ridica intrebarea: Daca Adam a fost muritor si in incercare, a fost el in incercare pentru nemurire? Raspunsul general ar fi: Da. Noi raspundem: Nu. Incercarea lui a fost pentru a se vedea daca era vrednic sau nevrednic de continuarea vietii si binecuvantarilor deja posedate. Deoarece nicaieri n-a fost fagaduit ca daca era ascultator el devenea nemuritor, noi suntem obligati sa lasam orice asemenea speculatii in afara discutiei. Lui i s-a fagaduit continuarea binecuvantarilor de care se bucura atunci atata vreme cat era ascultator, si a fost amenintat cu pierderea tuturor-cu moartea-daca era neascultator. Ideea falsa despre sensul cuvantului muritor ii face in general pe oameni sa traga concluzia ca toate fiintele care nu mor sunt nemuritoare. De aceea ei includ in aceasta clasa pe Tatal nostru ceresc, pe Domnul nostru Isus, pe ingeri si toata omenirea. Aceasta este totusi o eroare: marea masa a omenirii salvata din cadere, precum si ingerii din ceruri, vor fi intotdeauna muritori; desi intr-o conditie de perfectiune si fericire, ei vor fi intotdeauna de acea natura muritoare care ar putea suferi moartea, plata pacatului, daca ar comite pacat. Siguranta existentei lor va fi conditionata, cum a fost a lui Adam, de ascultarea de atotinteleptul Dumnezeu, a carui dreptate, iubire si intelepciune, si a carui putere de a face ca toate sa lucreze impreuna pentru binele celor care-L iubesc si-L servesc, vor fi fost pe deplin demonstrate prin felul in care a procedat cu pacatul in timpul prezent.

 

Nicaieri in Scripturi nu este declarat ca ingerii sunt nemuritori, nici ca omenirea restabilita va fi nemuritoare. Dimpotriva, nemurirea ii este atribuita naturii divine-initial numai lui Iehova; dupa aceea Domnului nostru Isus in starea Lui mult inaltata prezenta; si in sfarsit prin fagaduinta Bisericii, corpul lui Cristos, cand va fi glorificat cu El. 1 Timotei 6:16; Ioan 5:26; 2 Petru 1:4; 1 Corinteni 15:53, 54.

 

Avem marturii nu numai ca nemurirea apartine doar naturii divine, dar si dovada ca ingerii sunt muritori, in faptul ca Satan, care odata a fost o capetenie intre ei, va fi nimicit (Evrei 2:14). Faptul ca el poate fi nimicit dovedeste ca ingerii ca si clasa sunt muritori.

 

Astfel considerat, vedem ca atunci cand pacatosii incorigibili vor fi inlaturati, atat fiintele nemuritoare cat si cele muritoare vor trai vesnic in bucurie, fericire si iubire-prima clasa posedand o natura fara posibilitatea de a muri, avand viata inerenta-viata in ei insisi (Ioan 5:26); cea din urma avand o natura susceptibila de moarte, totusi nedand nici un motiv de moarte, datorita perfectiunii fiintei si a cunoasterii raului si rautatii pacatului. Ei, fiind aprobati de legea lui Dumnezeu, vor fi vesnic aprovizionati cu acele elemente care sunt necesare ca sa-i mentina in perfectiune, si nu vor muri niciodata.

 

Cunoasterea corecta a sensului termenilor muritor si nemuritor, si a utilizarii lor in Scripturi, nimiceste insasi temelia doctrinei chinului vesnic. Ea se bazeaza pe teoria nescripturala ca Dumnezeu a creat pe om nemuritor, ca el nu poate inceta de a exista si ca Dumnezeu nu-l poate nimici; deci argumentul este ca aceia incorigibili trebuie sa traiasca in continuare undeva si cumva; si concluzia este ca deoarece ei nu sunt in armonie cu Dumnezeu, eternitatea lor trebuie sa fie o eternitate de suferinta. Dar Cuvantul lui Dumnezeu ne asigura ca El a facut pregatiri impotriva unei astfel de perpetuari a pacatului si pacatosilor; ca omul este muritor, si ca pedeapsa deplina a pacatului voit impotriva luminii si cunostintei depline nu va fi o viata in chin, ci o a doua moarte. "Sufletul care pacatuieste, acela va muri."

 

"Cine esti tu, omule, ca sa raspunzi

 

Impotriva lui Dumnezeu?" Romani 9:20

 

Ideea gresita a unora este ca dreptatea cere ca Dumnezeu sa nu faca nici o diferenta in acordarea favorurilor printre creaturile Sale; ca, daca El ridica pe una la o pozitie inalta, dupa dreptate El trebuie sa faca la fel pentru toate, daca nu se poate arata ca unele si-au pierdut drepturile, caz in care acestea pe drept ar putea fi destinate pentru o pozitie mai joasa.

 

Daca acest principiu ar fi cel corect, ar arata ca Dumnezeu n-a avut nici un drept sa-L creeze pe Isus mai presus decat pe ingeri si apoi sa-L mai inalte, la natura divina, daca n-a intentionat sa faca acelasi lucru pentru toti ingerii si pentru toti oamenii. Si ca sa ducem principiul si mai departe, daca unii oameni vor fi mult inaltati si facuti partasi la natura divina, in cele din urma toti oamenii trebuie sa fie inaltati la aceeasi pozitie. Si de ce sa nu se duca principiul la limita lui extrema, si sa se aplice aceeasi lege a progresiei la creatia animala si la insecte, si sa se spuna ca, deoarece toate sunt creatii ale lui Dumnezeu, toate trebuie in cele din urma sa ajunga pe cel mai inalt plan de existenta-natura divina? Aceasta este o absurditate evidenta, dar din acest principiu presupus este o deductie tot atat de rationala ca si oricare alta.

 

Poate ca nimeni n-ar fi inclinat sa duca aceasta presupunere eronata atat de departe.Totusi, daca ar fi un principiu bazat pe simpla justitie, unde s-ar putea opri si totusi sa fie just? Si daca intr-adevar asa ar fi planul lui Dumnezeu, unde ar fi varietatea placuta din toate lucrarile Lui? Dar planul lui Dumnezeu nu este asa. Toata natura, atat insufletita cat si neinsufletita, arata gloria si diversitatea puterii si intelepciunii divine. Si dupa cum "cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui" in minunata varietate si frumusete, cu mult mai mult creatia Lui inteligenta va arata in varietate gloria superioara a puterii Lui. Astfel tragem noi concluzia-din invatatura expresa a Cuvantului lui Dumnezeu, din ratiune si din analogiile naturii.

 

Este foarte important sa avem idei corecte de dreptate. O favoare nu trebuie niciodata sa fie socotita ca o recompensa pe drept meritata. Un act de simpla dreptate nu este o ocazie de recunostinta speciala si nu este nici vreo dovada de iubire; dar Dumnezeu Isi arata marea iubire pentru fapturile Sale printr-un lant nesfarsit de favoruri nemeritate, care trebuie sa provoace ca raspuns iubirea si lauda lor.

 

Dumnezeu avea dreptul, daca voia, sa ne faca numai creaturi cu viata scurta, chiar daca n-am fi pacatuit niciodata. Asa a facut pe unele dintre creaturile Sale inferioare. El ne-ar fi putut permite sa ne bucuram de binecuvantarile Lui pentru un timp, iar apoi, fara nedreptate, ne-ar fi putut sterge pe toti din existenta. De fapt, chiar asa o existenta scurta ar fi o favoare. In definitiv numai prin favoarea Lui avem noi existenta. Cu cat mai mare favoare este rascumpararea existentei odata pierdute prin pacat! Si mai mult, prin favoarea lui Dumnezeu suntem noi oameni, nu animale; este numai prin favoarea lui Dumnezeu ca ingerii sunt ca natura putin mai presus decat oamenii; si este de asemenea prin favoarea lui Dumnezeu ca Domnul Isus si mireasa Lui devin partasi la natura divina. Prin urmare, se cade tuturor creaturilor Sale inteligente sa primeasca pline de recunostinta orice le acorda Dumnezeu. Orice alt spirit merita pe drept condamnare, si, daca cineva se complace in el, va sfarsi in injosire si nimicire. Un om n-are nici un drept sa aspire a fi inger, nefiind niciodata invitat la acea pozitie; un inger n-are nici un drept sa aspire la natura divina, nefiindu-i niciodata oferita.

 

Aspiratia mandriei lui Satan a fost cea care i-a adus injosirea, si va sfarsi cu nimicirea lui. {# Isa 14:14} "Oricine se inalta va fi smerit si oricine se smereste va fi inaltat" (Luca 14:11), dar nu in mod necesar la cea mai inalta pozitie.

 

In parte datorita ideilor false de dreptate, si in parte datorita altor cauze, subiectul alegerii asa cum se invata in Scripturi a fost ocazie de multa disputa si neintelegere. Putini vor nega faptul ca Scripturile invata despre alegere; dar exact pe ce principiu este bazata alegerea sau selectionarea, este o pro-blema de considerabila diferenta de opinie, unii pretinzand ca este o alegere arbitrara, neconditionata, iar altii ca este conditionata. Exista o masura de adevar, credem noi, in ambele aceste pareri. O alegere din partea lui Dumnezeu este expresia selectarii pentru un anumit scop, functie sau stare. Dumnezeu a ales sau a hotarat ca unele dintre creaturile Sale sa fie ingeri, unele sa fie oameni, unele sa fie animale, pasari, insecte etc., iar unele sa fie de propria Sa natura, divina. Si chiar daca Dumnezeu selecteaza dupa anumite conditii pe toti care vor fi admisi la natura divina, totusi nu se poate spune ca acestia o merita mai mult decat altii; caci orice creatura, pe oricare plan, numai prin favoare are existenta.

 

"Asadar, nu depinde nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care arata mila" -bunatate sau favoare (Romani 9:16). Nu fiindca alesii au fost mai buni decat altii le-a facut Dumnezeu invitatia la natura divina, caci El a trecut pe langa ingerii care nu pacatuisera si a chemat la onorurile divine pe unii din pacatosii rascumparati. Dumnezeu are dreptul sa faca asa cum Ii place cu ce este al Sau; si El vrea sa-Si exercite acest drept pentru realizarea planurilor Sale. Atunci, deoarece tot ce avem este prin favoare divina, "Cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva lucrul facut va zice celui care l-a format: @Pentru ce m-ai facut asa?#Nu are olarul stapanire pe lutul sau... sa faca un vas pentru cinste si un altul pentru necinste" -sau pentru mai putina cinste? (Romani 9:20, 21). Toate au fost create prin aceeasi putere divina-unele sa aiba natura mai inalta si cinste mai mare, iar altele sa aiba natura mai joasa si cinste mai mica.

 

"Asa vorbeste Domnul, Sfantul lui Israel si Facatorul sau (al omului): @Vrea cineva sa Ma intrebe asupra viitorului, sa-Mi porunceasca pentru copiii Mei si pentru lucrarea mainilor Mele? Eu am facut pamantul, si am facut pe om pe el; Eu cu mainile Mele am intins cerurile, si am asezat toata ostirea lor.#"" Asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: @Eu sunt Domnul, si nu este altul#" {# Isa 45:11,12,18} . Nimeni nu are dreptul sa-I dicteze lui Dumnezeu. Daca El a intarit pamantul, daca l-a intocmit nu ca sa fie pustiu, ci l-a facut ca sa fie locuit de oameni restabiliti, perfecti, cine suntem noi ca sa raspundem impotriva lui Dumnezeu, si sa spunem ca este nedrept sa nu le schimbe natura si sa nu-i faca pe toti partasi la o natura spirituala, fie ca ingerii, fie ca propria Sa natura, divina? Cu cat se cuvine mai mult sa venim cu umilinta la Cuvantul lui Dumnezeu si sa "intrebam" despre lucrurile viitoare, decat sa "poruncim" sau sa sustinem ca El trebuie sa realizeze ideile noastre? Doamne, fereste pe servii Tai de pacatele mandriei, ca sa nu puna stapanire peste noi. Nici unul din copiii lui Dumnezeu, credem noi, nu va dicta Domnului cu buna stiinta; totusi, cat de usor, si aproape fara sa-si dea seama, multi cad in aceasta eroare.

 

Rasa umana sunt copiii lui Dumnezeu prin creare-lucrarea mainilor Lui-si planul Sau referitor la ei este clar revelat in Cuvantul Sau. Pavel spune ca primul om (care a fost un model a ceea ce va fi rasa cand va fi perfecta) a fost din pamant, pamantesc; si urmasii lui, cu exceptia Bisericii Evanghelice, la inviere vor fi tot pamantesti, umani, adaptati pentru pamant (1 Corinteni 15:38, 44). David spune ca omul a fost facut numai cu putin mai prejos decat ingerii si a fost incoronat cu slava, cinste, stapanire etc. {# Ps 8:4-8} Si Petru, Domnul nostru, si toti profetii de la inceputul lumii, declara ca rasa umana va fi restabilita la acea perfectiune glorioasa, si iarasi va avea stapanire asupra pamantului cum a avut Adam, reprezentantul ei. Fapte 3:19-21.

 

Aceasta este partea pe care a ales-o Dumnezeu pentru rasa umana. Si ce parte glorioasa! Inchideti ochii pentru o clipa la scenele de suferinta si durere, degradare si intristare, care inca predomina datorita pacatului, si zugraviti-va in minte gloria pamantului perfect. Nici o pata de pacat nu strica armonia si pacea unei societati perfecte; nici un gand amar, nici o privire sau vorba aspra; iubirea, izvorand din fiecare inima, intalneste un raspuns asemanator in toate celelalte inimi, si bunavointa marcheaza fiecare act. Acolo nu va mai fi deloc boala; nici durere, nici suferinta, si nici vreo dovada de decadere-nici macar frica de asemenea lucruri. Ganditi-va la toate imaginile de sanatate si frumusete comparativa a formei si trasaturilor omenesti pe care le-ati vazut vreodata, si aflati ca omenirea perfecta va fi de o frumusete superioara acestora. Puritatea interioara si perfectiunea mintala si morala vor marca si ilumina fiecare fata stralucitoare. Asa va fi societatea pamantului; iar celor care plang datorita pierderii cuiva, li se vor sterge toate lacrimile cand vor vedea lucrarea invierii completa. Apocalips 21:4.

 

Si aceasta este numai schimbarea in societatea umana. Amintim de asemenea ca pamantul, care a fost "facut ca sa fie locuit" de o astfel de rasa de fiinte, va fi o locuinta potrivita si placuta pentru ele, asa cum este reprezentat prin paradisul edenic, in care a fost plasat omul reprezentativ la inceput. Paradisul va fi restabilit. Pamantul nu va mai produce spini si maracini, si nu va mai cere sudoarea fruntii omului ca sa-i dea painea, ci "pamantul isi va da (usor si natural) rodul". "Pustietatea va inflori ca trandafirul"; creatia animala inferioara vor fi servi perfecti, de buna voie si supusi; natura, cu toata varietatea ei placuta, va chema pe om din toate directiile sa caute si sa cunoasca gloria, puterea si iubirea lui Dumnezeu; iar mintea si inima se vor bucura in El. Dorinta febrila dupa ceva nou, care acum predomina, nu este o stare naturala, ci anormala, datorita imperfectiunilor noastre si prezentelor conditii de mediu nesatisfacatoare. Nu este asemenea lui Dumnezeu sa tanjim neincetat dupa ceva nou. Cele mai multe lucruri sunt vechi pentru Dumnezeu; si El se bucura cel mai mult in acelea care sunt vechi si perfecte. Asa va fi si cu omul cand va fi restabilit la chipul lui Dumnezeu. Omul perfect nu va cunoaste sau aprecia pe deplin, si deci nu va prefera gloria fiintei spirituale, prin faptul ca este de natura diferita, intocmai cum pestii si pasarile, pentru acelasi motiv, fiecare prefera si le place cel mai mult propria lor natura si element. Omul va fi atat de absorbit si extaziat de gloria care-l va inconjura pe plan uman, incat nu va avea nici aspiratie, nici preferinta pentru alta natura sau alte conditii decat cele posedate. O privire in experienta prezenta a Bisericii va ilustra aceasta. "Cat de greu", cu ce dificultate, vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei care sunt bogati in bunurile acestei lumi. Putinele bunuri posedate, chiar sub domnia prezenta a raului si mortii, asa captiveaza natura umana, incat avem nevoie de ajutor special de la Dumnezeu pentru a ne tine ochiul si scopul fixat pe fagaduintele spirituale.

 

Faptul ca Biserica crestina, corpul lui Cristos, este o exceptie in planul general al lui Dumnezeu pentru omenire, este evident din declaratia ca alegerea ei a fost hotarata in planul divin inainte de intemeierea lumii (Efeseni 1:4, 5), cand Dumnezeu nu numai ca a prevazut caderea rasei in pacat, dar a si hotarat dinainte indreptatirea, sfintirea si glorificarea acestei clase, pe care in timpul varstei Evanghelice o cheama din lume ca sa se conformeze chipului Fiului Sau, pentru a fi partasi la natura divina si mostenitori ai Imparatiei Milenare impreuna cu Cristos Isus, pentru stabilirea dreptatii si pacii universale. Romani 8:28-31.

 

Aceasta arata ca alegerea sau selectia Bisericii a fost un lucru hotarat dinainte din partea lui Dumnezeu; dar, notati, nu este o alegere neconditionata a membrilor individuali ai Bisericii. Dumnezeu a hotarat inainte de intemeierea lumii sa se aleaga o astfel de companie, pentru un astfel de scop, intr-un timp specific-varsta Evanghelica. Desi nu ne putem indoi ca Dumnezeu a putut prevedea activitatea fiecarui membru individual al Bisericii, si a putut sti dinainte chiar care vor fi vrednici si, prin urmare, vor constitui pe membrii acestei "turme mici", totusi nu acesta este modul in care Cuvantul lui Dumnezeu prezinta doctrina alegerii. Nu ideea unei predestinari individuale au cautat apostolii s-o insufle, ci faptul ca in scopul lui Dumnezeu a fost hotarata dinainte o clasa care sa ocupe pozitia aceasta onorabila, a carei alegere va fi pe conditii de severe incercari ale credintei si ascultarii, si de jertfire a privilegiilor pamantesti etc., chiar pana la moarte. Astfel, printr-o incercare individuala si prin "biruinta" indi-viduala, membrii individuali ai clasei dinainte hotarate sunt alesi sau acceptati in toate binecuvantarile si beneficiile dinainte hotarate de Dumnezeu pentru aceasta clasa.

 

Cuvantul "slavit", in Romani 8:30, din cuvantul grecesc doxazo, inseamna onorat. Pozitia pentru care se alege Biserica este una de mare onoare. Nici un om nu s-ar putea gandi sa aspire la o asa mare onoare. Chiar si Domnul nostru Isus a fost invitat inainte de a aspira la ea, dupa cum citim: "Tot asa si Hristos, nu Si-a luat singur slava (doxazo-onorat) de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel care I-a zis: @Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut#". Asa a onorat Tatal ceresc pe Domnul nostru Isus; si toti din corpul ales, care vor fi mostenitori impreuna cu El, vor fi astfel onorati prin favoarea lui Iehova. Biserica, asemenea Capului ei, traieste experienta inceputului de "onoare" cand este conceputa de Dumnezeu la natura spirituala prin cuvantul adevarului (Iacov 1:18), si va intra complet in onoare cand se va naste din Spirit, fiinte spirituale-in chipul Capului glorificat. Cei pe care astfel ii va onora Dumnezeu trebuie sa fie perfecti si curati; si deoarece noi am fost prin mostenire pacatosi, El nu numai ca ne-a chemat sau invitat la onoare, dar S-a si ingrijit de indreptatirea din pacat prin moartea Fiului Sau, pentru a ne face in stare sa primim onoarea la care ne cheama.

 

In alegerea turmei mici, Dumnezeu face o chemare foarte generala-"multi sunt chemati". Nu toti sunt chemati. La inceput chemarea a fost limitata la Israel dupa trup, in timpul misiunii Domnului nostru; dar acum toti cei pe care servii lui Dumnezeu ii intalnesc (Luca 14:23), sunt indemnati sau zoriti (nu obligati) sa vina la acest ospat special de favoare. Dar chiar si aceia care aud si vin, nu sunt toti vrednici. Hainele de nunta (dreptatea lui Cristos acordata) sunt asigurate, dar unii nu le vor purta si trebuie sa fie respinsi; iar dintre aceia care imbraca hainele indreptatirii si care primesc onoarea de a fi conceputi la o natura noua, unii nu-si fac chemarea si alegerea sigura prin credinciosie fata de legamantul lor. Despre cei vrednici sa apara cu Mielul in glorie se spune: "cei chemati, alesi si credinciosi". Apocalips 14:1; 17:14.

 

Chemarea este adevarata; hotararea lui Dumnezeu de a alege si inalta o Biserica nu se schimba; dar a face parte din aceasta clasa aleasa este conditionat. Toti cei care vreau sa aiba parte de onorurile predestinate trebuie sa indeplineasca conditiile chemarii. "Sa ne temem deci ca nu cumva, fiind facuta o fagaduinta pentru intrarea in odihna Lui, niciunul dintre noi sa nu para ca a ramas in urma" (Evrei 4:1). Desi marea favoare nu este a celui care vrea, nici a celui care alearga, ea este pentru cel care vrea si pentru cel care alearga, cand este chemat.

 

Dupa ce astfel am justificat in mod clar, credem noi, dreptul si scopul absolut al lui Dumnezeu de a face ceea ce vrea cu ce este al Sau, atragem atentia asupra faptului ca principiul care caracterizeaza acordarea tuturor favorurilor lui Dumnezeu este binele general.

 

In timp ce, prin urmare, pe autoritatea Scripturilor, socotim ca un fapt stabilit ca natura umana si cea spirituala sunt separate si distincte-ca amestecarea celor doua naturi nu este deloc parte din scopul lui Dumnezeu, ci ar fi o imperfectiune, si ca schimbarea unei naturi in alta nu este o regula, ci o exceptie, in singurul caz al Cristosului-devine o problema de adanc interes sa aflam cum va fi realizata schimbarea, pe ce conditii se poate ajunge la ea si in ce maniera va fi efectuata.

 

Conditiile prin care Biserica poate fi inaltata cu Domnul ei la natura divina (2 Petru 1:4) sunt exact aceleasi conditii prin care El a primit-o; urmand intocmai pe urmele pasilor Lui (1 Petru 2:21), prezentandu-se pe sine ca jertfa vie asa cum a facut El, iar apoi indeplinind cu credinciosie acel angajament de consacrare pana cand jertfa se sfarseste in moarte. Aceasta schimbare de natura de la umana la divina se da ca rasplata celor care in timpul varstei Evanghelice jertfesc natura umana cu toate interesele, sperantele si scopurile ei prezente si viitoare, asa cum a facut Domnul nostru-chiar pana la moarte. Acestia se vor trezi la inviere, nu pentru a avea parte cu restul omenirii in binecuvantata restabilire la perfectiune umana si la toate fericirile care o vor insoti, ci pentru a avea parte de asemanarea, gloria si bucuria Domnului, ca partasi cu El la natura divina. Romani 8:17; 2 Timotei 2:12.

 

Inceputul si dezvoltarea naturii noi este asemanata cu inceputul si dezvoltarea vietii umane. Dupa cum in cazul acesta exista o concepere si apoi o nastere, tot asa este si in celalalt caz. Despre sfinti se spune ca sunt conceputi de Dumnezeu prin cuvantul adevarului (1 Petru 1:3; 1 Ioan 5:18; Iacov 1:18). Adica, ei primesc primul impuls in viata divina de la Dumnezeu prin Cuvantul Sau. Fiind indreptatiti liber prin credinta in rascumparare, cand ei aud chemarea "aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, (rascumparata, indreptatita-si prin urmare) placuta lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastra inteleapta" (Romani 12:1); si cand, in ascultare de acea chemare, ei isi consacra pe deplin lui Dumnezeu umanitatea indreptatita, o jertfa vie, alaturi de aceea a lui Isus, atunci ea este acceptata de Dumnezeu; si chiar cu acel act incepe viata spirituala. Acestia constata imediat ca gandesc si actioneaza asa cum ii indeamna mintea noua (transformata), chiar pana la rastignirea dorintelor omenesti. Din momentul consacrarii acestia sunt socotiti de Dumnezeu "creatii noi".

 

Astfel pentru aceste "creatii noi" in embrion cele vechi (dorinte, sperante, planuri omenesti etc.) trec, si toate devin noi. "Noua creatie" in embrion continua sa creasca si sa se dezvolte, in timp ce vechea natura umana, cu sperantele, dorintele ei etc., este rastignita. Aceste doua procese progreseaza simultan, de cand incepe consacrarea pana cand rezulta moartea celei umane si nasterea celei spirituale. Pe masura ce Spiritul lui Dumnezeu, prin Cuvantul Sau, continua sa dezvaluie tot mai mult din planurile Sale, El ne invie astfel chiar si trupurile noastre muritoare (Romani 8:11), facand aceste trupuri muritoare in stare sa faca serviciu pentru El; dar la timpul cuvenit vom avea corpuri noi-spirituale, ceresti, adaptate in toate privintele mintii noi, divine.

 

Nasterea "noii creatii" este la inviere (Coloseni 1:18); si invierea acestei clase este denumita intaia inviere (sau aleasa) (Apocalips 20:6). Trebuie amintit ca noi nu suntem in realitate fiinte spirituale pana la inviere, desi de cand primim spiritul adoptiunii suntem socotiti ca atare (Romani 8:23-25; Efeseni 1:13,14; Romani 6:10, 11). Cand vom deveni in realitate fiinte spirituale, adica vom fi nascuti din spirit, nu vom mai fi fiinte de carne; deoarece "ceea ce se naste din Spirit este spirit".

 

Nasterea la natura spirituala prin inviere trebuie tot atat de sigur sa fie precedata de o concepere de Spirit la consacrare, precum nasterea trupului este precedata de o concepere de trup. Toti cei nascuti din trup in asemanarea primului Adam, cel pamantesc, au fost intai conceputi de trup; dar unii au fost conceputi din nou, de Spiritul lui Dumnezeu prin cuvantul adevarului, pentru ca la timpul cuvenit sa poata fi nascuti din Spirit in asemanare cereasca la intaia inviere: "Dupa cum am purtat chipul celui facut din tarana, tot asa (noi, Biserica) vom purta si chipul celui ceresc" -daca nu va fi o cadere. 1 Corinteni 15:49; Evrei 6:6.

 

Desi acceptarea chemarii ceresti si consacrarea noastra in ascultare de ea se hotaraste intr-un anumit moment, aducerea fiecarui gand in armonie cu mintea lui Dumnezeu este o lucrare treptata; este o inclinare treptata spre cer a ceea ce in mod natural se inclina spre pamant. Apostolul numeste acest proces lucrare de transformare, spunand: "Sa nu va conformati veacului acestuia, ci sa fiti transformati (la natura cereasca), prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti intelege care este voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavarsita". Romani 12:2.

 

Trebuie sa se observe ca aceste cuvinte ale apostolului nu sunt adresate lumii necredincioase, ci acelora pe care El ii recunoaste ca frati, cum se arata in versetul precedent-"Va indemn, dar, fratilor, ... sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu".

 

In mod obisnuit se crede ca atunci cand un om se converteste sau se intoarce de la pacat la dreptate, si de la necredinta si opozitie fata de Dumnezeu la incredere in El, aceea este tranformarea despre care a vorbit Pavel. Adevarat, aceea este o mare schimbare-o transformare, dar nu este acea transformare la care se refera aici Pavel. Aceea este o transformare a caracterului; dar Pavel se refera la o transformare a naturii, promisa credinciosilor din timpul varstei Evanghelice, pe anumite conditii, si el ii indemna pe credinciosi sa indeplineasca acele conditii. Daca n-ar fi avut loc deja o astfel de tranformare a caracterului la acei carora li se adresa, nu i-ar fi putut numi frati-si inca frati care aveau ceva "sfant si placut lui Dumnezeu" pentru a-I oferi de jertfa; pentru ca numai cei indreptatiti prin credinta in rascumparare sunt socotiti de Dumnezeu ca sfinti si placuti. Transformarea naturii rezulta la aceia care in timpul varstei Evanghelice isi prezinta umanitatea indreptatita ca jertfa vie, asa cum Isus Si-a prezentat umanitatea perfecta ca jertfa, depunand tot dreptul si pretentia la existenta umana viitoare, precum si ignorand satisfacerea privilegiilor, drepturilor etc. umane prezente. Primul lucru sacrificat este vointa umana; si de atunci incolo noi nu suntem condusi nici de vointa noastra proprie, nici de vreo alta vointa umana, ci numai de vointa divina. Vointa divina devine vointa noastra, si noi socotim vointa umana ca nefiind a noastra, ci vointa altuia, pentru a fi ignorata si sacrificata. Vointa divina devenind vointa noastra, noi incepem sa gandim, sa rationam si sa judecam din punct de vedere divin: planul lui Dumnezeu devine planul nostru si caile lui Dumnezeu devin caile noastre. Nimeni nu poate intelege deplin aceasta transformare daca nu s-a prezentat pe sine in buna credinta ca jertfa, si, prin urmare, daca n-ajunge s-o traiasca. Inainte ne puteam bucura de orice lucru care nu era de fapt pacatos; deoarece lumea cu toate lucrurile ei bune au fost facute pentru placerea omului, singura dificultate fiind sa stapanim inclinatiile pacatoase. Dar cei consacrati, cei transformati, pe langa efortul de a subjuga pacatul, trebuie sa jertfeasca lucrurile bune prezente si sa-si devoteze toate fortele pentru serviciul lui Dumnezeu. Iar cei credinciosi in serviciu si jertfire isi vor da zilnic seama ca intr-adevar aceasta lume nu este locul lor de odihna, si ca aici nu au o cetate continua. Inimile si sperantele lor se vor intoarce insa spre acea "odihna care ramane pentru poporul lui Dumnezeu". Iar aceasta speranta binecuvantata la randul ei va insufleti si inspira la jertfa continua.

 

Astfel, prin consacrare, mintea se reinnoieste sau se transforma, si dorintele, sperantele si scopurile incep sa se ridice spre lucrurile promise, spirituale si nevazute, in timp ce sperantele etc. omenesti mor. Cei care sunt in acest fel transformati, sau in proces de schimbare, sunt socotiti "creatii noi", conceputi de Dumnezeu, si in acea masura partasi la natura divina. Sa se remarce bine diferenta intre aceste "creatii noi" si acei credinciosi si "frati" care sunt numai indreptatiti. Cei din clasa din urma sunt inca din pamant, pamantesti, si in afara dorintelor pacatoase, sperantele lor, ambitiile si scopurile lor sunt din acelea care vor fi pe deplin satisfacute in restabilirea fagaduita a tuturor lucrurilor. Dar cei din clasa dintai nu sunt din aceasta lume, intocmai cum Cristos nu este din aceasta lume, si sperantele lor se centreaza in lucrurile nevazute, unde Cristos sta la dreapta lui Dumnezeu. Perspectiva gloriei pamantesti, asa de incantatoare pentru omul natural, nu va mai fi o parte satisfacatoare pentru cei conceputi de aceasta speranta cereasca, pentru cei care vad gloriile fagaduintelor ceresti si care apreciaza partea incredintata lor in planul divin. Aceasta minte noua, divina, este garantia mostenirii noastre a naturii divine complete-minte si corp. Unii ar putea fi putin surprinsi de aceasta expresie, corp divin; dar ni se spune ca acum Isus este insasi reprezentarea persoanei Tatalui Sau, si ca invingatorii vor "fi asemenea Lui si-L vor vedea asa cum este" (1 Ioan 3:2). "Daca este un trup natural (omenesc), este si un trup duhovnicesc" (1 Corinteni 15:44). Nu ne-am putea imagina pe Tatal nostru cel divin sau pe Domnul nostru Isus numai ca minti mari fara corpuri. Corpurile Lor sunt spirituale glorioase, desi nu s-a aratat inca ce mare este gloria, si nu se va arata pana cand si noi vom avea parte de natura divina.

 

In timp ce aceasta transformare a mintii, de la mintea omeneasca la cea spirituala, este o lucrare treptata, schimbarea de la corpul uman la cel spiritual nu va fi treptata, ci instantanee (1 Corinteni 15:52). Acum, dupa cum spune Pavel, avem aceasta comoara (mintea divina) in vase de pamant, dar la timpul cuvenit comoara va fi intr-un vas glorios potrivit pentru ea-corpul spiritual.

 

Am vazut ca natura umana este o asemanare a celei spirituale (Genesa 5:1). De exemplu: Dumnezeu are vointa, si tot asa au oamenii si ingerii; Dumnezeu are ratiune si memorie, si tot asa au creaturile Sale inteligente-ingerii si oamenii. Caracterul operatiunilor mintale la toti este la fel. Cu aceleasi date de gandire si sub conditii similare, aceste naturi diferite pot ajunge la aceleasi concluzii. Desi facultatile mintale ale naturii divine, ingeresti si umane sunt similare, totusi noi stim ca natura spirituala are puteri in afara celei umane si mai presus de ea-puteri care rezulta, credem noi, nu din facultatile diferite, ci din sfera mai larga a acelorasi facultati si din imprejurarile diferite in care ele opereaza. Natura umana este un chip pamantesc perfect al naturii spirituale, avand aceleasi facultati, dar limitate la sfera pamanteasca si avand capacitatea si dispozitia de a discerne in afara ei numai atat cat Dumnezeu vede potrivit sa descopere pentru beneficiul si fericirea omului.

 

Natura divina este cel mai inalt ordin al naturii spirituale; si cat de nemasurata este distanta intre Dumnezeu si creaturile Sale! Noi putem prinde numai sclipiri din gloria intelepciunii, puterii si bunatatii divine, in timp ce in vedere panoramica El face sa treaca prin fata noastra unele din grandioasele Sale lucrari. Noi insa putem masura si intelege gloria umanitatii perfecte.

 

Cu aceste ganduri clar in minte, putem aprecia cum se efectueaza schimbarea de la natura umana la cea spirituala, si anume, prin trecerea acelorasi puteri mintale la starile mai inalte. Cand vom fi imbracati cu corpul ceresc, vom avea puterile ceresti care apartin acelui corp glorios; si vom avea intinderea gandului si sfera puterii care-i apartin.

 

Schimbarea sau tranformarea mintii, de la pamanteasca la cereasca, pe care cei consacrati o traiesc aici, este inceputul acestei schimbari de natura. Nu este o schimbare a creierului, nici un miracol in functionarea lui schimbata, ci vointa si tendinta mintii sunt schimbate. Vointa si sentimentele noastre ne reprezinta individualitatea; deci, cand vointa si sentimentele ne sunt schimbate, noi suntem transformati si socotiti ca apartinand de fapt naturii ceresti. Adevarat, acesta este doar un inceput foarte mic; dar o concepere, cum este numita aceasta, este intotdeauna numai un inceput mic; totusi ea este garantia sau asigurarea lucrarii incheiate. Efeseni 1:13, 14.

 

Unii au intrebat: Cum ne vom cunoaste pe noi insine cand vom fi schimbati? Cum vom sti atunci ca suntem aceleasi fiinte care au trait, au suferit si s-au sacrificat ca sa poata fi partasi la aceasta glorie? Vom fi noi aceleasi fiinte constiente? Cu cea mai mare siguranta, da. Daca am murit impreuna cu Cristos, vom si trai impreuna cu El (Romani 6:8). Schimbarile care survin zilnic in corpurile noastre omenesti nu ne fac sa uitam trecutul sau sa ne pierdem identitatea.*

 

 * Corpurile noastre omenesti se schimba constant. Stiinta declara ca fiecare sapte ani sunt martorii unei schimbari complete a atomilor nostri componenti. Asa ca schimbarea promisa, de la corpurile umane la cele spirituale, nu va nimici nici memoria nici identitatea, ci va creste puterea si sfera lor. Aceeasi minte divina care acum este a noastra, cu aceeasi memorie, cu aceleasi puteri de gandire etc., isi va extinde puterile in inaltimi si adancimi nemasurate, in armonie cu corpul ei spiritual nou, iar memoria va trasa tot cursul nostru din copilaria cea mai timpurie, si prin contrast vom fi in stare sa ne dam seama deplin de rasplata glorioasa a sacrificiului nostru. Dar acesta n-ar putea fi cazul daca umanul n-ar fi un chip al spiritualului.

 

Aceste ganduri ne pot ajuta sa intelegem de asemenea cum Fiul, cand a fost schimabat de la conditiile spirituale la cele umane-la natura umana si la limitele pamantesti-a fost om; si chiar daca a fost aceeasi fiinta in ambele cazuri, in primele conditii El a fost spiritual, iar in conditiile urmatoare a fost uman. Fiindca cele doua naturi sunt separate si distincte, si totusi una o asemanare a celeilalte, prin urmare, aceleasi facultati mintale (memorie etc.) fiind comune ambelor, Isus a putut sa-Si dea seama de gloria Lui anterioara, pe care a avut-o inainte de a deveni om, dar pe care n-a avut-o cand a fost om, dupa cum dovedesc cuvintele Sale: "Tata, preamareste-Ma la Tine Insuti cu slava pe care o aveam cu Tine inainte de a fi lumea" (Ioan 17:5) -gloria naturii spirituale. Si rugaciunea aceea este mai mult decat ascultata in preamarirea Lui prezenta la cea mai inalta forma de fiinta spirituala, natura divina.

 

Referindu-ne iarasi la cuvintele lui Pavel, remarcam ca el nu spune: Nu va conformati voi insiva acestei lumi, ci transformati-va voi insiva in asemanarea divina; ci el spune: "Nu va conformati, ... ci fiti transformati" Acest lucru este bine exprimat; deoarece noi nici nu ne conformam, nici nu ne transformam noi insine, ci noi, fie ne supunem sa fim conformati lumii prin influentele lumesti, spiritul lumii din jurul nostru, fie ne supunem vointei lui Dumnezeu, adica vointei sau Spiritului sfant, pentru a fi transformati de influentele ceresti exercitate prin Cuvantul lui Dumnezeu. Voi care sunteti consacrati, la ce influente va supuneti? Influentele transformatoare duc la sacrificiul si suferintele prezente, dar sfarsitul este glorios. Daca va dezvoltati sub aceste influente transformatoare, voi zilnic dovediti care este acea voie buna, placuta si desavarsita a lui Dumnezeu.

 

Cei care si-au pus pe altarul de jertfa tot ce au sa tina minte necontenit ca, in timp ce Cuvantul lui Dumnezeu contine atat fagaduinte pamantesti cat si ceresti, numai cele din urma ne apartin noua. Comoara noastra este in cer: sa ne fie inimile necontenit acolo. Chemarea noastra nu este la natura spirituala numai, ci la cel mai inalt ordin al celei spirituale, natura divina-"cu atat mai presus de ingeri" (2 Petru 1:4; Evrei 1:4). Aceasta chemare cereasca este limitata la varsta Evanghelica; niciodata inaintea ei n-a mai fost facuta, si cu incheierea ei va inceta. O chemare pamanteasca s-a facut inainte de chemarea cereasca, cu toate ca a fost imperfect inteleasa, si ni se spune ca va fi continuata dupa varsta Evanghelica. Viata (pentru cei restabiliti ca fiinte umane) si nemurirea (premiul pentru care alearga corpul lui Cristos) au fost aduse la lumina ambele in timpul acestei varste (2 Timotei 1:10). Atat natura umana cat si cea spirituala vor fi glorioase in perfectiunea lor, totusi distincte si separate. Frumoasa varietate si minunata armonie a tuturor lucrurilor, insufletite si neinsufletite-armonie unele cu altele si armonie cu Dumnezeu-nu va fi o trasatura neinsemnata a gloriei lucrarii incheiate a lui Dumnezeu.

 

BISERICA LUI DUMNEZEU

 

"Scoala, Sioane, si in cantari

 

De nesfarsita bucurie izbucneste;

 

Lauda vesnica se cuvine lui Dumnezeu,

 

Cel care pe-ai tai vrajmasi nimiceste.

 

Scoala, scoala, biserica lui Dumnezeu!

 

Fiindca lumina straluce din inaltime;

 

De pamant si de praf vesmintele-ti scutura,

 

Fiindca a ta glorie vine.

 

De pe pamant sa te inalte,

 

Dumnezeu puterea Isi va folosi;

 

Jalea in veselie va preface,

 

Tristetea ta in bucurii.

 

Imbraca haine stralucite,

 

Curatul tau vesmant;

 

Regele tau te va conduce

 

Pe drumul ce-i sigur si sfant."

 

 

 

STUDIUL 11—Cele trei cai: calea cea lata, calea cea ingusta, calea cea mare

 

Calea cea lata spre nimicire-Calea cea ingusta spre viata-Ce este viata? -Natura divina-Legatura naturii divine cu cea umana-Rasplata de la sfarsitul caii inguste-Inalta chemare este limitata la varsta Evanghelica-Dificultatile si pericolele caii inguste-marea Cale a sfinteniei

 

"Larga este poarta, si lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Ce stramta este poarta, si ce ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o gasesc!" Matei 7:13, 14 (Noul Testament, 1993-n.e.). "Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi calea cea sfanta; nici un om necurat nu va trece pe ea; ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca. Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, si nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea, nici nu va fi intalnita pe ea, ci cei rascumparati vor umbla pe ea." # Isa 35:8,9. Astfel in Scripturi ne sunt aduse in atentie trei cai: calea cea lata, calea cea ingusta si calea cea mare.  Calea cea lata spre pierzare

 

Aceasta cale este numita astfel pentru ca este cea mai usoara pentru rasa umana degenerata. Ca pacatos condamnat la nimicire, Adam (si rasa reprezentata in el) a pornit pe acest drum cu sase mii de ani in urma, si dupa 930 de ani a ajuns la sfarsitul lui-nimicirea. Pe masura ce anii si secolele s-au scurs, cararea in jos a devenit tot mai batatorita si rasa a mers tot mai rapid spre nimicire, calea devenind zilnic tot mai sticloasa, noroioasa si alunecoasa datorita pacatului. Si nu numai calea devine tot mai alunecoasa, dar si omenirea pierde zilnic puterea de rezistenta, asa incat acum durata medie a vietii umane este cam treizeci si cinci de ani. Oamenii ajung acum la sfarsitul drumului, la nimicire, cu 900 de ani mai repede decat primul om. De sase mii de ani rasa a urmat constant calea lata, in jos. Numai putini, comparativ, au incercat sa-si schimbe mersul si sa-si refaca pasii. De fapt, sa-si refaca toti pasii si sa ajunga la perfectiunea originara a fost imposibil, desi efortul unora de a face aceasta a fost laudabil, si nu fara rezultate binefacatoare. De sase mii de ani pacatul si moartea au domnit necrutator peste omenire, si au impins-o pe aceasta cale lata spre nimicire. Si pana in varsta Evanghelica n-a fost adusa la lumina o cale de scapare. Desi in varstele trecute s-au vazut neclar raze de speranta in tipuri si umbre, salutate cu bucurie de un numar restrans care au actionat conform lor, totusi viata si nemurirea n-au fost aduse la lumina pana la aparitia Domnului si Mantuitorului nostru, Isus Cristos, si pana la vestirea de catre apostoli a vestii bune de rascumparare si iertare a pacatelor, si, ca urmare, de inviere din nimicire (2 Timotei 1:10). Invataturile lui Isus si ale apostolilor aduc la lumina viata-o restabilire sau o restaurare la viata pentru toata omenirea, bazata pe meritul si sacrificiul Rascumparatorului; si ele arata ca aceasta este semnificatia multor tipuri din Vechiul Testament. Ele aduc la lumina si nemurirea, premiul inaltei chemari a Bisericii Evanghelice. Desi prin Evanghelie a fost adusa la lumina o cale de scapare de pe calea lata care duce la nimicire, marea masa a omenirii nu da atentie vestii bune, pentru ca este degradata de pacat si orbita de adversar. Celor care accepta acum cu recunostinta fagaduinta vietii, restabilirea la existenta umana, prin Cristos, le este aratata o cale noua care a fost deschisa, prin care credinciosii consacrati pot trece dincolo de natura umana si pot fi schimbati la o natura mai inalta-cea spirituala. Aceasta cale noua "pe care a deschis-o El pentru noi" -preotimea regala (Evrei 10:20) -a fost numita de Domnul nostru

 

"Calea cea ingusta spre viata".

 

Invatatorul nostru ne spune ca datorita ingustimii acestei cai multi prefera sa ramana pe drumul lat spre nimicire. "Ce stramta (dificila) este poarta si ce ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o gasesc!"

 

Inainte de a analiza aceasta cale cu pericolele si dificultatile ei, sa remarcam sfarsitul la care duce-viata. Dupa cum am vazut deja, viata poate fi pe diferite planuri de existenta, atat mai inalt decat cel uman, cat si mai jos. Viata este un termen larg si cuprinzator, dar aici Domnul nostru il foloseste cu referire la cea mai inalta forma de viata, apartinand naturii divine-nemurirea-premiul pentru care El ne-a invitat sa alergam. Ce este viata? Noi ne dam seama de ea nu numai in noi insine, dar si in animalele inferioare si chiar in vegetatie ii vedem activitatea, si ni se spune despre existenta ei in formele mai inalte, ingereasca si divina. Cum sa definim un termen atat de cuprinzator?

 

Desi se poate sa nu fim in stare a descoperi izvoarele ascunse ale vietii tuturor, putem in siguranta presupune ca Fiinta divina, Iehova, este marea fantana a intregii vieti, din care se aprovizioneaza toate aceste izvoare. Tot ce este viu decurge din El si depinde de El pentru viata. Toata viata, fie la Dumnezeu, fie la creaturile Sale, este aceeasi: este un principiu energizant, nu o substanta. La Dumnezeu viata este un principiu inerent, dar la creaturile Sale rezulta din anumite cauze pe care le-a oranduit Dumnezeu, si de aceea El este cauza, autorul sau fantana ei. De aceea, creatura nu este in nici un sens o parte sau un vlastar al esentei sau naturii Creatorului, cum isi imagineaza unii, ci este lucrarea mainilor lui Dumnezeu insuflata cu viata.

 

Recunoscand faptul ca numai in natura divina exista viata independenta, nelimitata, inepuizabila, vesnic continua si care nu este nici produsa, nici controlata de imprejurari, vedem ca din necesitate Iehova este superior acelor legi si rezerve fizice pe care El le-a oranduit pentru intretinerea creaturilor Sale. Aceasta calitate, care apartine numai naturii divine, este descrisa prin termenul nemurire. Dupa cum s-a aratat in capitolul precedent, nemurire inseamna inatacabil de moarte, prin urmare, inatacabil de boala si durere. De fapt, nemurire se poate folosi ca sinonim pentru divinitate. Din fantana nemuritoare, divina, porneste toata viata si binecuvantarea, orice dar bun si desavarsit, dupa cum de la soare isi primeste pamantul lumina si vigoarea.

 

Soarele este marea sursa de lumina pentru pamant, luminand toate lucrurile, producand o mare diversitate de culori si nuante de lumina, dupa natura obiectului pe care luceste. Aceeasi lumina solara lucind pe un diamant, pe o caramida si pe diferite feluri de sticla, produce efecte remarcabil de diferite. Lumina este aceeasi, dar obiectele pe care luceste difera in capacitatea de a o receptiona si a o transmite. Tot asa este si viata: toata curge de la o sursa nesecata. Stridia are viata, dar organismul ei este in asa fel incat nu poate folosi multa viata, intocmai cum o caramida nu poate reflecta mult din lumina soarelui. Tot asa este cu fiecare din manifestarile mai inalte de viata: mamifere, pesti si pasari. Asemenea diferitelor feluri de sticla sub lumina solara, aceste diferite creaturi manifesta diferit variatele puteri organice pe care le poseda, cand viata le insufleteste organismele.

 

Diamantul slefuit este in asa fel adaptat luminii, incat pare ca si cum ar avea-o in sine si el insusi ar fi un soare in miniatura. Asa este si cu omul, una din capodoperele creatiei lui Dumnezeu, facut numai "cu putin mai prejos decat ingerii". El a fost asa de nobil format, incat, prin folosirea mijloacelor pe care Dumnezeu le-a dat, sa poata primi si retine viata, si niciodata sa nu slabeasca. Asa a fost Adam inainte de a cadea, mai distins decat oricare alta creatie pamanteasca, nu datorita vreunei diferente in principiul de viata implantat, ci datorita unui organism mai nobil. Totusi, sa nu uitam ca asa cum diamantul nu poate reflecta deloc lumina daca soarele nu luceste pe el, tot asa omul nu poate avea si nu se poate bucura de viata numai daca aprovizionarea cu viata se continua. Omul nu are viata inerenta: el nu este o sursa de viata dupa cum un diamant nu este o sursa de lumina. Si una din dovezile foarte puternice ca noi n-avem o rezerva inepuizabila de viata in noi insine, sau, cu alte cuvinte, ca noi nu suntem nemuritori, este ca, de cand a intrat pacatul, moartea a trecut asupra intregii noastre rase.

 

Dumnezeu aranjase ca omul in Eden sa aiba acces la pomii care intretineau viata, si paradisul in care a fost plasat era din abundenta umplut cu "tot felul de pomi" buni de mancat, sau ca podoaba (Genesa 2:9, 16, 17). Printre pomii vietii, buni pentru hrana, era unul oprit. Desi pentru un timp oprit sa manance din pomul cunostintei, omului i-a fost permis sa manance fara restrictii din pomii care intretineau viata perfect; si a fost despartit de ei numai dupa incalcare, pentru ca in acest fel sa poata intra in vigoare pedeapsa mortii. Genesa 3:22.

 

Astfel se vede ca gloria si frumusetea umanitatii sunt dependente de aprovizionarea continua cu viata, intocmai cum frumusetea diamantului este dependenta de aprovizionarea continua cu lumina solara. Cand pacatul a lipsit omenirea de dreptul la viata, si aprovizionarea a fost retinuta, margaritarul a inceput imediat sa-si piarda stralucirea si frumusetea, si in final este lipsit de ultimele ei urme in mormant. Frumusetea lui se stinge ca molia. {# Ps 39:11} Dupa cum diamantul isi pierde frumusetea si stralucirea cand lumina se retrage, tot asa omul isi pierde viata cand Dumnezeu ii retine rezervele de viata. "Omul, cand isi da sufletul (viata), unde mai este?" (Iov 14:10). "De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt injositi, habar n-are" (versetul 21). "Caci in locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune" (Eclesiastul 9:10). Dar, deoarece s-a gasit o rascumparare, deoarece pedeapsa cu moartea a fost platita de catre Rascumparatorul, margaritarului i se va reda frumusetea, si, cand Soarele Dreptatii va rasari cu vindecare sub aripi, iarasi va reflecta perfect chipul Creatorului (Maleahi 4:2). Datorita jertfei pentru pacat, sacrificiului lui Cristos, "toti cei din morminte vor iesi afara". Va fi o restabilire a tuturor lucrurilor; intai o posibilitate sau oferta de restabilire pentru toti, si in cele din urma ajungerea la perfectiune umana a tuturor celor care se vor supune Rascumparatorului.

 

Totusi, nu aceasta este rasplata de la sfarsitul caii inguste la care se refera Isus. Din alte Scripturi aflam ca rasplata promisa celor care merg pe calea ingusta este "natura divina" -viata inerenta, viata in acel grad superlativ, pe care numai natura divina o poate avea-nemurirea. Ce speranta! Indraznim noi sa aspiram la o asa inalta glorie? Desigur ca fara o invitatie hotarata si explicita n-ar putea nimeni sa aspire astfel pe drept.

 

Din 1 Timotei 6:14-16 aflam ca natura nemuritoare sau divina a fost la inceput numai posesiunea divinitatii. Citim: "... pana la aratarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi facuta la timpul ei (varsta Milenara) de fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea". Toate celelalte fiinte: ingeri, oameni, animale, pasari, pesti etc., nu sunt decat vase, continand fiecare masura lui de viata, si toate diferind in caracter, capacitate si calitate, dupa organismul pe care Creatorul a binevoit sa-l dea fiecaruia.

 

Mai mult, aflam ca Iehova, care singur a posedat nemurirea initial, a inaltat mult pe fiul Sau, Domnul nostru Isus, la aceeasi natura divina, nemuritoare; deci acum El este reprezentarea exacta a persoanei Tatalui (Evrei 1:3). Astfel citim: "Dupa cum Tatal are VIATA IN SINE (definitia lui Dumnezeu a "nemuririi" -viata in sine-nu trasa din alte surse, nu dependenta de imprejurari, ci viata independenta, inerenta), tot asa a dat si Fiului sa aiba VIATA IN SINE" (Ioan 5:26). Deci, de la invierea Domnului Isus, doua fiinte sunt nemuritoare; si, uimitoare indurare! aceeasi oferta i se face Miresei Mielului, aleasa fiind in timpul varstei Evanghelice. Totusi, nu toti din marea multime care sunt nominal din Biserica vor primi acest mare premiu, ci numai acea "turma mica" de invingatori, care alearga asa ca sa-l obtina; care urmeaza indeaproape in urmele Invatatorului, care, ca si El, merg pe calea ingusta de sacrificiu chiar pana la moarte. Acestia, cand se nasc din morti la inviere, au natura si forma divina. Aceasta nemurire, natura divina independenta, existenta prin sine, este viata la care duce calea ingusta.

 

Aceasta clasa nu va fi ridicata din mormant ca fiinte umane, deoarece suntem asigurati de catre apostol ca desi sunt semanati in mormant corpuri naturale, ei vor fi ridicati corpuri spirituale. Toti acestia vor fi "schimbati", si intocmai cum au purtat odata chipul celui pamantesc, natura umana, vor purta chipul celui ceresc. Si "ce vom fi nu s-a aratat inca" -ce este un corp spiritual; dar "stim ca atunci cand se va arata El, vom fi ca El," si vom avea parte de "gloria care va fi descoperita". 1 Ioan 3:2; Coloseni 1:27; 2 Corinteni 4:17; Ioan 17:22; 1 Petru 5:10; 2 Tesaloniceni 2:14.

 

Nu numai ca aceasta inalta chemare la schimbare de natura este limitata exclusiv la varsta Evanghelica, dar este si singura oferta a acestei varste. Prin urmare, cuvintele Domnului nostru citate la inceputul acestui capitol includ pe calea lata spre nimicire pe toti aceia care nu sunt pe calea spre singurul premiu oferit acum. Numai acestia au scapat pana acum de condamnarea care este peste lume-toti ceilalti sunt inca pe calea lata. Calea ingusta, singura cale a vietii deschisa acum, datorita dificultatii ei gaseste putini care vreau sa umble pe ea. Masele omenirii, in slabiciunea lor, prefera calea lata, usoara, a multumirii de sine.

 

Desi conduce la viata, la nemurire, calea ingusta ar putea fi numita o cale a mortii, deoarece premiul ei se castiga prin sacrificiul naturii umane chiar pana la moarte. Este calea ingusta a mortii spre viata. Fiind socotiti liberi de vina adamica si de pedeapsa cu moartea, consacratii isi predau voluntar sau isi sacrifica acele drepturi umane, socotite ca ale lor, pe care la timpul cuvenit le-ar fi primit impreuna cu lumea in general. Dupa cum "omul Isus Cristos" Si-a depus sau Si-a sacrificat viata pentru lume, tot asa acestia devin sacrificatori impreuna cu El. Nu fiindca sacrificiul Lui a fost insuficient si era nevoie si de altele, dar, desi sacrificiul Lui este cu totul indestulator, acestora li se permite sa serveasca si sa sufere cu El pentru a deveni mireasa si mostenitori impreuna cu El. Asadar, in timp ce lumea este sub condamnarea la moarte, si moare cu Adam, aceasta "turma mica", prin procesul socotirii credintei si prin sacrificiu, deja descrise, se spune ca moare cu Cristos. Ei se sacrifica si mor cu El ca fiinte umane, pentru a deveni partasi cu El la natura si la gloriile divine; deoarece credem ca daca murim impreuna cu El, vom si trai impreuna cu El. Daca suferim impreuna cu El, vom fi si glorificati impreuna cu El. Romani 8:17 si 2 Timotei 2:11, 12.

 

La inceputul varstei Milenare, cei care acum merg pe calea ingusta vor fi castigat marele premiu pentru care au alergat, nemurirea; si fiind imbracati astfel cu natura divina si cu putere, ei vor fi pregatiti pentru marea lucrare de restabilire si binecuvantare a lumii in timpul acelei varste. La sfarsitul varstei Evanghelice, cararea ingusta spre nemurire se va incheia, pentru ca "turma mica" aleasa, pe care aceasta cale a fost menita s-o incerce si s-o probeze, va fi fost completata. "Acum este timpul potrivit" (greceste dektos, acceptabil sau care poate fi primit) -timpul in care sacrificatorii, venind prin meritul lui Isus si devenind morti cu El, sunt acceptabili pentru Dumnezeu-o jertfa de mireasma dulce. Moartea, ca pedeapsa adamica, nu va fi permisa vesnic; ea va fi abolita in timpul varstei Milenare; va fi acceptabila si rasplatita ca sacrificiu numai in timpul varstei Evanghelice.

 

Numai ca "noi creatii" sunt sfintii acestei varste pe calea spre viata, si numai ca fiinte umane suntem noi consacrati spre nimicire ca sacrificii. Daca suntem ca si creatii umane morti cu Cristos, ca fiinte noi, spirituale, vom trai cu El (Romani 6:8). Mintea lui Dumnezeu in noi, mintea transformata, este germenul naturii noi.

 

Viata cea noua ar fi usor inabusita; si Pavel ne asigura ca daca, fiind conceputi de spirit prin adevar, traim dupa trup, vom muri (ne vom pierde viata), dar daca noi, prin spirit, mortificam (omoram) faptele trupului (dispozitia naturii umane), noi (ca si noi creatii) vom trai; deoarece fiii lui Dumnezeu sunt cei condusi de Spiritul lui Dumnezeu (Romani 8:13, 14). Acesta este un gand de cea mai mare importanta pentru toti consacratii; deoarece, daca am facut legamant cu Dumnezeu sa sacrificam natura umana, si daca acel sacrificiu a fost acceptat de El, este zadarnic a incerca sa-l luam inapoi. Umanul este socotit de Dumnezeu ca mort acum, si trebuie in realitate sa moara, pentru ca niciodata sa nu mai fie restabilit. Atunci, tot ceea ce se poate castiga prin intoarcerea pentru a trai dupa carne, este putina placere omeneasca in dauna naturii noi spirituale.

 

Totusi, exista multi consacrati care doresc premiul, si care au fost conceputi de spirit, dar care sunt partial biruiti de ademenirile lumii, de dorintele trupului sau de uneltirile diavolului. Ei pierd in parte din vedere premiul care ne este pus inainte, si incearca sa mearga pe o cale de mijloc-sa pastreze favoarea lui Dumnezeu si favoarea lumii, uitand ca "prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu" (Iacov 4:4), si ca instructiunile pentru cei care participa la alergarea pentru premiu sunt: Nu iubiti lumea, si, Nu cautati slava pe care v-o dati unii altora, ci numai slava care vine de la Dumnezeu. 1 Ioan 2:15; Ioan 5:44.

 

Acestia, care iubesc lumea prezenta, dar care n-au parasit cu totul pe Domnul si nu si-au dispretuit legamantul, primesc pedeapsa si purificare prin focul stramtorarii. Dupa cum exprima apostolul, ei sunt dati pe mana lui Satan pentru nimicirea carnii, pentru ca spiritul (natura nou conceputa) sa poata fi mantuit in ziua Domnului Isus (1 Corinteni 5:5). Si daca sunt bine exersati prin disciplinare, vor fi primiti in cele din urma in starea spirituala. Ei vor avea viata spirituala, vesnica, asa cum au ingerii, dar vor pierde premiul nemuririi. Ei vor servi pe Dumnezeu in Templul Sau, si vor sta inaintea Tronului, avand ramuri de finic in maini (Apocalips 7:9-17); dar chiar daca aceasta pozitie va fi glorioasa, nu va fi atat de glorioasa ca si pozitia "turmei mici" de biruitori, care vor fi regi si preoti ai lui Dumnezeu, sezand cu Isus pe tron ca mireasa si mostenitori impreuna cu El, incoronati cu nemurire.

 

Calea noastra este aspra, abrupta, ingusta, si daca nu ni s-ar da putere la fiecare pas succesiv al calatoriei, n-am putea ajunge niciodata la tinta. Dar cuvantul Capitanului nostru este incurajator: Indrazniti; Eu am biruit; harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune se desavarseste (Ioan 16:33; 2 Corinteni 12:9). Dificultatile acestei cai trebuie sa serveasca drept principiu separator, sa sfinteasca si sa rafineze un "popor special", pentru a fi "mostenitori ai lui Dumnezeu si mostenitori impreuna cu Isus Cristos". In vederea acestor lucruri, sa venim cu indrazneala la tronul harului, ca sa capatam mila si sa gasim har care sa ne ajute in vreme de nevoie, in timp ce luptam lupta buna a credintei si apucam "coroana gloriei" -nemurirea, natura divina. 2 Timotei 4:8; 1 Petru 5:4.

 

Marea Cale a sfinteniei

 

In timp ce speranta speciala a varstei Evanghelice este atat de nemasurat de glorioasa, si calea spre ea este corespunzator dificila-ingusta, intesata de greutati si pericole la fiecare pas-asa incat putini o gasesc si obtin marele premiu la sfarsitul ei, noua ordine de lucruri in varsta care vine va fi complet diferita. Dupa cum o speranta diferita se ofera, tot asa, o cale diferita duce la ea. Calea spre nemurire a fost o cale care cerea sacrificarea sperantelor, ambitiilor si dorintelor, dealtfel legitime si cuvenite-sacrificarea pentru totdeauna a naturii umane. Dar calea spre perfectiune umana, spre restabilire, speranta lumii, cere numai lepadarea pacatului: nu sacrificarea drepturilor si privilegiilor umane, ci folosirea lor cum se cuvine. Aceasta va duce la curatare personala si restaurare la chipul lui Dumnezeu, asa cum a fost Adam inainte de a intra pacatul in lume.

 

Calea inapoi spre perfectiune umana reala va fi foarte simpla si usoara; atat de simpla incat nimeni nu va putea gresi drumul; atat de simpla incat "cei care vor merge pe ea, chiar si cei care n-o vor cunoaste, nu se vor rataci"; {# Isa 35:8 -Leeser} atat de simpla incat nimeni nu va trebui sa invete pe aproapele sau, zicand: Cunoaste pe Domnul, pentru ca toti vor cunoaste pe Domnul, de la cel mai mic pana la cel mai mare (Ieremia 31:34). In loc sa fie o cale ingusta, pe care putini o pot gasi, este numita "o cale mare", un drum public-nu o cale ingusta, abrupta, aspra, grea, imprejmuita, ci un drum special pregatit pentru a calatori usor-special pregatit pentru comoditatea si confortul calatorilor. Versetele 8 si 9 arata ca este un drum public deschis pentru toti rascumparatii-toti oamenii. Fiecare om pentru care a murit Cristos, care va recunoaste si se va folosi de posibilitatile si binecuvantarile cumparate cu sangele pretios, va putea merge in sus pe aceasta Cale Mare a Sfinteniei spre marele tel al restabilirii perfecte la desavarsire umana si viata vesnica.

 

Acestia nu vor fi socotiti indreptatiti si nici nu li se va acorda o stare socotita de sfintenie si perfectiune in ochii lui Dumnezeu; porniti pe aceasta cale mare a sfinteniei, ei vor putea merge in sus spre perfectiune reala, ca rezultat al straduintei si supunerii, pentru care toate lucrurile vor fi facute favorabile de catre Rascumparatorul lor, care va domni atunci cu putere. Fiecare va fi ajutat separat, dupa necesitatile sale, de catre administratia inteleapta si perfecta a noii imparatii. Acesta, dupa cum unii se vor gandi, este rezultatul legitim al rascumpararii. Deoarece Domnul nostru, omul Isus Cristos, S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti, si doreste ca toti sa vina la cunostinta adevarului, si prin aceasta la perfectiune reala, de ce nu face El imediat un drum bun si larg pentru toti? De ce nu inlatura obstacolele, piedicile, gropile si capcanele? De ce nu-l ajuta pe pacatos sa se intoarca la deplina armonie cu Dumnezeu, in loc sa faca ingusta calea, aspra, spinoasa, greu de gasit, si inca mai greu de mers pe ea? Neputinta de a imparti drept Cuvantul adevarului, si de a vedea ca prezenta cale ingusta duce la premiul special, si este pentru incercarea si alegerea unei turme mici de impreuna mostenitori, corpul lui Cristos, care, atunci cand vor fi alesi si inaltati impreuna cu Capul lor, vor binecuvanta toate popoarele, a condus pe unii la idei foarte confuze asupra acestui subiect. Neputand vedea planul lui Dumnezeu, multi incearca sa propovaduiasca o cale mare a sfinteniei, o cale usoara spre viata in varsta prezenta, cand nu exista nici o astfel de cale, si incurca si compromit lucrurile pentru a potrivi faptele si Scripturile cu teoriile lor gresite. Pe marea cale care va fi deschisa curand, numai lucrurile pacatoase vor fi interzise, pe cand cei care calatoresc pe calea ingusta trebuie sa se nege pe sine si sa sacrifice multe lucruri nepacatoase, precum si sa se razboiasca in continuu cu pacatele care-i asalteaza. Aceasta este o carare a sacrificiului, dupa cum cea din varsta viitoare va fi o cale mare a dreptatii.

 

Despre calea aceea mare este semnificativ declarat in limbaj simbolic: "Nici un leu si nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea, nici nu va fi intalnita pe ea". {# Isa 35:9} Cati lei ingrozitori sunt acum in drumul celor care ar fi bucurosi sa paraseasca drumurile pacatoase si sa urmeze dreptatea! Exista leul unui sentiment public degenerat, care impiedica pe multi de a se aventura sa asculte de ceea ce le dicteaza constiinta in chestiunile vietii zilnice: imbracaminte, casa, aranjarea afacerilor etc. Leul ispitei pentru bauturi tari impiedica pe mii, care ar fi bucurosi sa-l vada inlaturat. Prohibitionistii si activistii pentru abstinenta au acum o sarcina herculeana pe maini, pe care numai autoritatea si puterea varstei viitoare o pot indeparta; si tot asa se poate spune si despre alte vrednice eforturi pentru reforma morala. "Nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea." Nici o corporatie giganta, organizata sa promoveze interesele egoiste, individuale, pe seama binelui general, nu va fi tolerata. "Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele (imparatia) Meu cel sfant", zice Domnul. {# Isa 11:9} Desi vor fi dificultati de invins in biruirea inclinatiilor spre rau etc., totusi, in comparatie cu calea ingusta a acestei varste, aceea va fi o cale usoara. Pietrele (pietrele de poticnire) vor fi toate indepartate, si steagul adevarului va fi ridicat pentru popor. {# Isa 62:10} Ignoranta si superstitia vor fi lucruri ale trecutului, iar dreptatea isi va primi rasplata cuvenita, in timp ce raului ii va fi masurat exact ceea ce merita (Maleahi 3:15, 18). Prin pedepse corectionale folositoare, incurajari potrivite si instructiuni clare, ca fii risipitori intorsi, omenirea va fi educata si disciplinata pana la marea perfectiune de la care a cazut tatal Adam. Astfel "rascumparatii Domnului se vor intoarce (de la nimicire, prin marea cale a sfinteniei)... cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul; veselia si bucuria ii va apuca, iar durerea si gemetele vor fugi". {# Isa 35:10} Domnul nostru S-a referit doar la doua dintre aceste cai, deoarece inca nu era timpul ca cea de a treia sa fie deschisa, intocmai cum atunci cand a anuntat vestea buna, a spus: "Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit", dar a omis sa mentioneze "ziua de razbunare", pentru ca nu-i era atunci timpul (Compara Luca 4:19 si # Isa 61:2). Totusi, acum, pe masura ce calea ingusta se apropie de incheiere, marea cale a dreptatii incepe sa se vada tot mai distinct, in lumina zorilor de ziua.

 

Astfel, am gasit o "Cale Lata" pe care in prezent calatoresc masele omenirii, inselate de "printul acestei lumi" si conduse de gusturi pervertite. Am gasit ca aceasta cale a fost deschisa prin "neascultarea unui om" si ca rasa noastra si-a inceput mersul grabit pe ea. Am gasit "Marea Cale a Sfinteniei" ce va fi deschisa de Domnul nostru, care S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti si ii rascumpara pe toti din nimicirea spre care duce "Calea Lata", si ca, la timpul cuvenit, ea va fi accesibila si usoara pentru toti cei rascumparati pe care El i-a cumparat cu propriul sange pretios. Mai departe, am gasit ca prezenta "Cale Ingusta", deschisa prin meritul aceluiasi sange pretios, este o cale speciala care duce la un premiu special, si in mod special este facuta ingusta si dificila, ca incercare si disciplinare pentru aceia care acum sunt alesi pentru a fi partasi ai naturii divine si mostenitori impreuna cu Domnul nostru Isus in Imparatia slavei, care va fi descoperita curand pentru binecuvantarea tuturor. Acestia, care au aceasta speranta-care vad acest premiu-pot socoti prin comparatie toate celelalte sperante doar ca pierdere si zgura. Filipeni 3:8-15.

 

 

 

STUDIUL 12—Explicarea schitei reprezentand Planul Varstelor

 

Click dublu pe linia urmatoare de text ca sa vezi harta virstelor

See Image 00001

 

Varstele-Secerisul-Planul starii reale si socotite-Calea Domnului nostru-Calea urmasilor Sai-Trei clase in biserica nominala-Separarea din seceris-Clasa unsa glorificata-Clasa marii stramtorari-Neghina arsa-Lumea binecuvantata-Rezultatul glorios

 

La sfarsitul acestui volum este atasata o {schita reprezentand planul lui Dumnezeu} pentru mantuirea lumii. Cu aceasta schita am cautat, prin intermediul ochilor, sa ajutam mintea sa inteleaga ceva din caracterul progresiv al planului lui Dumnezeu, si din pasii progresivi care trebuie facuti de catre toti cei care ajung vreodata la "schimbarea" completa de la natura umana la cea divina.

 

Intai avem o schita a celor trei mari dispensatii: A, B, C; prima dintre acestea, A, tinand de la crearea omului pana la potop; a doua, B, de la potop la inceputul domniei Milenare a lui Cristos, la a doua Lui venire; si a treia sau "Dispensatia plinatatii timpurilor", C, tinand de la inceputul domniei lui Cristos si continuand in "varstele viitoare" (Efeseni 1:10; 2:7). La aceste trei dispensatii mari se face referire frecvent in Scripturi: A este numita "lumea de atunci"; B este numita de catre Domnul nostru Isus "aceasta lume", de catre Pavel "lumea rea prezenta", de catre Petru "lumea care este acum". C este numita "lumea viitoare in care va locui dreptatea", in contrast cu lumea rea prezenta. Acum raul stapaneste si cei drepti sufera, pe cand in lumea viitoare aceasta ordine va fi inversata: dreptatea va stapani si raufacatorii vor suferi, si in cele din urma tot raul va fi nimicit.

 

In fiecare din aceste trei mari dispensatii, epoci sau "lumi", planul lui Dumnezeu cu privire la oameni are un contur distinct si separat; totusi, fiecare nu este decat o parte a acelui mare plan, care, atunci cand va fi complet, va arata intelepciunea divina-chiar daca aceste parti, considerate separat, nu reusesc sa arate scopul lor adanc. Deoarece "lumea" dintai ("cerurile si pamantul" sau ordinea aceea de lucruri) a trecut la potop, rezulta ca trebuie sa fi fost o ordine diferita de cea a "acestei lumi prezente", despre care Domnul nostru a spus ca printul ei este Satan; deci, printul acestei lumi rele din prezent n-a fost printul lumii de dinainte de potop, desi el n-a fost atunci lipsit de influenta. Cateva Scripturi arunca lumina asupra felului de a proceda al lui Dumnezeu in acel timp, si astfel dau o patrundere clara in planul Lui ca intreg. Gandul pe care acestea il sugereaza este ca "lumea" dintai, sau dispensatia dinainte de potop, a fost sub supravegherea si administrarea speciala a ingerilor, carora li s-a permis sa incerce sa faca ce puteau pentru a recupera rasa cazuta si degenerata. Fara indoiala, cu permisiunea lui Dumnezeu, ei au fost nerabdatori sa incerce, deoarece interesul lor s-a manifestat in cantarile si strigatele de veselie pentru lucrarile creatiei (Iov 38:7). Faptul ca ingerii au fost conducatorii permisi ai primei epoci, chiar daca fara succes, nu numai ca este indicat in toate referintele la acea perioada, dar se si poate in mod rational deduce din remarca apostolului care, comparand dispensatia prezenta cu cea trecuta si cu cea viitoare, spune (Evrei 2:5): "Nu unor ingeri a supus El lumea viitoare". Nu; lumea aceea va fi sub controlul Domnului Isus si al comostenitorilor Lui; si, prin urmare, nu numai ca va fi o administrare mai dreapta decat aceea a "lumii rele prezente", dar si va avea mai mult succes decat prima lume sau dispensatie de sub "administrarea ingerilor", a caror incapacitate de a recupera rasa este vadita din faptul ca rautatea omului a devenit atat de mare, incat, in mania si indignarea Lui dreapta, Dumnezeu a nimicit cu un potop pe toti din rasa care traiau atunci, cu exceptia a opt persoane. Genesa 7:13.

 

In timpul "lumii prezente", omului ii este permis sa se guverneze singur; insa datorita caderii el este sub controlul lui Satan, "printul acestei lumi", impotriva masinatiunilor si intrigilor caruia s-a straduit zadarnic in eforturile lui de autoguvernare, in toata lunga perioada de la potop pana in prezent. Aceasta domnie a omului incercata sub Satan se va sfarsi in cel mai mare timp de stramtorare pe care l-a cunoscut lumea vreodata. Astfel se va fi dovedit inutilitatea nu numai a puterii ingeresti in a salva rasa, dar si a eforturilor omenesti de a ajunge la conditii satisfacatoare.

 

A doua din aceste mari dispensatii, B, este formata din trei varste distincte, fiecare din ele, ca un pas progresiv, conduce in sus si inainte in planul lui Dumnezeu.

 

Varsta D este cea in care Dumnezeu a avut legaturi speciale cu patriarhi ca Avraam, Isaac si Iacov.

 

Varsta E este varsta Iudaica sau perioada urmatoare mortii lui Iacov, in timpul careia toti urmasii lui au fost tratati de Dumnezeu ca fiind in grija Sa speciala-"poporul Sau". Acestora le-a aratat favoruri speciale si le-a declarat: "Eu v-am ales (recunoscut in favoare) numai pe voi dintre toate familiile pamantului". {# Am 3:2} Acestia, ca natiune, au fost tipici pentru Biserica crestina, "neam sfant, popor deosebit". Fagaduintele facute lor au fost tipice pentru "fagaduintele mai bune" facute noua. Calatoria lor prin pustie spre tara fagaduita a fost tipica pentru calatoria noastra prin pustia pacatului spre Canaanul ceresc. Jertfele i-au justificat tipic, nu real; deoarece sangele taurilor si tapilor niciodata nu poate ridica pacatul (Evrei 10:4). Dar in varsta Evanghelica, F, avem "jertfe mai bune", care fac ispasire pentru pacatele intregii lumi. Avem "preotimea regala", compusa din toti cei care se ofera pe sine lui Dumnezeu ca "jertfe vii", sfinte si placute, prin Isus Cristos, care este Capetenia sau "marele Preot al marturisirii noastre" (Evrei 3:1). In varsta Evanghelica gasim realitatile pentru care varsta Iudaica, serviciile si ritualurile ei au fost umbre. Evrei 10:1.

 

Varsta Evanghelica, F, este perioada in care corpul lui Cristos este chemat din lume, si prin credinta li se arata coroana vietii si fagaduintele nespus de mari si scumpe prin care (prin ascultare de chemare si de cerintele ei) pot deveni partasi ai naturii divine (2 Petru 1:4). Raului ii este totusi permis sa domneasca sau sa stapaneasca peste lume, pentru ca in contact cu el acestia sa poata fi incercati spre a se vedea daca sunt gata sa renunte la natura umana cu privilegiile si binecuvantarile ei, fiind facuti asemenea mortii lui Isus, o jertfa vie, ca sa poata fi socotiti vrednici de a fi in asemanarea Lui la inviere. # Ps 17:15.

 

A treia mare dispensatie, C, va fi formata din mai multe varste-"varstele viitoare". Prima dintre acestea, varsta Milenara, G, este singura despre care avem vreo informatie definita. Este mia de ani in care Cristos va domni si prin care va binecuvanta toate familiile pamantului, implinind "restabilirea tuturor lucrurilor despre care s-a vorbit prin gura tuturor sfintilor proroci" (Fapte 3:19-21). In timpul acestei varste, pacatul si moartea se vor sterge pe vecie; pentru ca "Cristos trebuie sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale... Vrajmasul cel din urma care va fi nimicit va fi moartea" -moartea adamica (1 Corinteni 15:25, 26). Aceasta va fi marea perioada de reconstructie. Asociata cu Isus Cristos in aceasta domnie va fi Biserica, mireasa Lui, corpul Lui, intocmai cum a fagaduit, spunand: "Celui care va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si M-am asezat cu Tatal Meu pe scaunul Sau de domnie". Apocalips 3:21.

 

"Varstele viitoare", H, urmand marii perioade de reconstructie, vor fi varste de perfectiune, binecuvantare si fericire, despre a caror lucrare Scripturile nu spun nimic. La aceasta distanta in timp, este destul sa se stie ca vor fi varste de glorie si binecuvantare sub favoarea divina.

 

Fiecare din aceste dispensatii are perioade distincte de incepere si dezvoltare a lucrarii ei, si fiecare se sfarseste cu un seceris care-i arata roadele. Secerisul de la sfarsitul varstei Iudaice a fost o perioada de patruzeci de ani, tinand de la inceputul misiunii lui Isus, cand a fost uns de Dumnezeu cu Spirit (Fapte 10:37, 38), anul 29 d. Hr., pana la nimicirea Ierusalimului, anul 70 d. Hr. Cu acest seceris s-a sfarsit varsta Iudaica si a inceput varsta Evanghelica. A fost o suprapunere a acestor dispensatii, asa cum este reprezentata in diagrama.

 

Varsta Iudaica s-a sfarsit intr-o masura cand, la sfarsitul celor trei ani si jumatate ai misiunii Sale, Domnul a respins aceasta natiune, zicand: "Vi se lasa casa pustie" (Matei 23:38). Totusi, li s-a mai aratat favoare trei ani si jumatate dupa aceea, prin limitarea la ei a chemarii Evanghelice, in armonie cu declaratia profetului {# Da 9:24-27} referitoare la saptezeci de saptamani (de ani) de favoare fata de ei, cand, in mijlocul ultimei saptamani, Mesia trebuia sa fie nimicit (sa moara), dar nu pentru Sine. "Cristos a murit (nu pentru Sine, ci) pentru pacatele noastre"; si astfel a facut ca jertfa si prinosul sa inceteze in mijlocul saptamanii, cu trei ani si jumatate inainte de expirarea celor saptezeci de saptamani ale legamantului de favoare evreiasca. Cand s-a facut adevarata jertfa, desigur ca cele tipice nu mai puteau fi recunoscute de Iehova.

 

Intr-un sens mai larg deci, varsta Iudaica s-a incheiat cu sfarsitul saptamanii a saptezecea, sau la trei ani si jumatate dupa cruce-dupa care Evanghelia a fost propovaduita si la neamuri, incepand cu Corneliu (Fapte 10:45). Aceasta a incheiat varsta lor in ceea ce priveste favoarea lui Dumnezeu si recunoasterea bisericii evreiesti; existenta lor nationala s-a sfarsit in marele timp de stramtorare care a urmat.

 

In acea perioada a secerisului Iudaic si-a avut inceputul varsta Evanghelica. Scopul acestei varste este chemarea, dezvoltarea si incercarea "Cristosului lui Dumnezeu" -Cap si corp. Aceasta este dispensatia Spiritului; deci este potrivit sa se spuna ca varsta Evanghelica a inceput cu ungerea lui Isus "cu Spiritul Sfant si cu putere" (Fapte 10:38; Luca 3:22; 4:1, 18) la botezul Sau. In privinta bisericii, corpul Sau, ea a inceput cu trei ani si jumatate mai tarziu.

 

Perioada de incheiere a varstei Evanghelice constituie de asemenea un "seceris", timp in care exista iarasi o suprapunere a doua varste-varsta Evanghelica sfarsindu-se si varsta Restabilirii sau Milenara incepand. Varsta Evanghelica se incheie in etape, asa cum a fost si cu modelul sau cu "umbra" ei, varsta Iudaica. Dupa cum acolo primii sapte ani de seceris au fost dedicati intr-un sens special unei lucrari in si pentru Israel dupa trup, si au fost ani de favoare, tot asa gasim aici sapte ani similari, care se indica a avea aceeasi semnificatie pentru Biserica Evanghelica, urmati de o perioada de stramtorare ("foc") peste lume, ca pedeapsa pentru rautate si ca pregatire pentru domnia dreptatii-despre care se va mai vorbi.

 

Cararea spre glorie

 

K, L, M, N, P, R, fiecare reprezinta un plan diferit. N este planul naturii umane perfecte. Adam a fost pe acest plan inainte de a pacatui; dar din momentul neascultarii a cazut pe planul degradarii sau pacatului, R, pe care sunt nascuti toti urmasii lui. Acesta corespunde "Caii late" care duce la nimicire. P reprezinta planul indreptatirii tipice, socotita ca efectuata prin sacrificiile Legii. N-a fost o perfectiune reala, fiindca "legea n-a facut nimic desavarsit". Evrei 7:19.

 

N reprezinta nu numai planul perfectiunii umane, asa cum a fost ocupat odata de omul perfect, Adam, ci si starea tuturor persoanelor indreptatite. "Cristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi", si, in consecinta, toti care cred in Cristos-toti care accepta lucrarea Lui perfecta si terminata, de indreptatitor al lor-prin credinta sunt socotiti de Dumnezeu ca indreptatiti, ca si cand ar fi oameni perfecti, ca si cand niciodata n-ar fi fost pacatosi. In ochii lui Dumnezeu deci, toti cei care accepta pe Cristos ca Rascumparatorul lor sunt socotiti pe planul perfectiunii umane, N. Acesta este singurul punct de vedere din care omul se poate apropia de Dumnezeu, sau poate avea comuniune cu El. Pe toti de pe acest plan Dumnezeu ii numeste fii-fii umani. In acest fel a fost Adam fiu (Luca 3:38) si a avut comuniune cu Dumnezeu inainte de a deveni neascultator. Toti cei care accepta lucrarea de rascumparare terminata a Domnului nostru Isus sunt numarati sau socotiti ca restabiliti la puritatea originara; si, in consecinta, au partasie sau comuniune cu Dumnezeu.

 

In timpul Varstei Evanghelice Dumnezeu a facut fiintelor umane indreptatite o oferta speciala, spunandu-le ca pe anumite conditii pot face o schimbare de natura, ca pot inceta de a mai fi fiinte umane pamantesti, si pot deveni ceresti, spirituale, asemenea lui Cristos, Rascumparatorul lor. Unele persoane credincioase-indreptatite-sunt multumite cu pacea si bucuria pe care o au prin faptul ca cred in iertarea pacatelor lor, si nu dau atentie vocii care-i cheama sa se ridice mai sus. Altii, miscati de iubirea lui Dumnezeu asa cum este aratata prin rascumpararea lor din pacat, si simtind ca nu sunt ai lor, fiind cumparati cu un pret, spun: "Doamne, ce-ai vrea sa fac?" Acestia au raspunsul Domnului prin Pavel, care spune: "Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastra inteleapta" (Romani 12:1). Ce vrea sa spuna apostolul printr-un astfel de indemn, de a ne aduce pe noi ca jertfe vii? Vrea sa spuna sa consacram pentru serviciul lui Dumnezeu orice putere si orice talent posedam, ca mai departe sa nu traim pentru noi insine, nici pentru prieteni, nici pentru familie, nici pentru lume, nici pentru nimic altceva, decat pentru Cel care ne-a cumparat cu propriul Sau sange pretios, si in serviciu supus Lui.

 

Dar, deoarece Dumnezeu n-a vrut sa accepte jertfe tipice cu defect sau imperfecte, si deoarece noi cu totii am devenit pacatosi prin Adam, putem noi fi jertfe acceptabile? Pavel arata ca suntem jertfe acceptabile numai fiindca suntem sfinti. Noi nu suntem sfinti ca Isus, care n-a cunoscut deloc pacatul, fiindca suntem din rasa condamnata; nici n-am reusit cu totul sa ajungem la perfectiunea conduitei, deoarece nu socotim ca am ajuns la perfectiunea la care suntem chemati; ci avem aceasta comoara in vase de lut (fragile si crapate), pentru ca sa se poata vedea ca gloria perfectiunii noastre finale este prin favoarea lui Dumnezeu, si nu prin propria noastra capacitate. Dar sfintenia si acceptabilitatea noastra ca jertfe pentru Dumnezeu vin din faptul ca Dumnezeu ne-a indreptatit in mod gratuit de orice pacat, prin credinta noastra in jertfa lui Cristos pentru noi.

 

Toti cei care apreciaza si se supun acestei chemari se bucura sa fie socotiti vrednici de a suferi ocara pentru numele lui Cristos, si privesc nu la lucrurile care se vad, ci la lucrurile care nu se vad-la "coroana vietii" -"premiul inaltei noastre chemari in Cristos Isus" si la "gloria care va fi descoperita in noi." Din momentul consacrarii fata de Dumnezeu, acestia nu mai sunt socotiti ca oameni, ci ca fiind conceputi de Dumnezeu prin cuvantul adevarului-nu mai sunt copii umani, ci de atunci incolo copii spirituali. Ei sunt acum cu un pas mai aproape de premiu decat cand au crezut intai. Dar fiinta lor spirituala este inca imperfecta: ei sunt numai conceputi, nu sunt inca nascuti din Spirit. Ei sunt copii spirituali in embrion, pe planul M-planul conceperii de spirit. Pentru ca sunt conceputi de Spirit, ei nu mai sunt socotiti umani, ci spirituali; deoarece ei au renuntat la natura lor umana, care odata a fost a lor, care a fost indreptatita, au socotit-o moarta-o jertfa vie, sfanta, placuta si acceptata de Dumnezeu. Ei sunt acum creatii noi in Cristos Isus: cele vechi (sperantele, vointa si ambitiile umane) au trecut, si toate au devenit noi; pentru ca "voi nu sunteti in firea pacatoasa, ci in Duhul, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi" (2 Corinteni 5:17; Romani 8:9). Daca ati fost conceputi de Spirit, "voi (ca fiinte umane) sunteti morti si viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu".

 

Planul L reprezinta starea fiintei spirituale perfecte; dar inainte de a se putea ajunge pe planul L, trebuie sa se realizeze conditiile legamantului nostru. Un lucru este sa facem legamant cu Dumnezeu ca vom fi morti pentru toate lucrurile umane, si un lucru suplimentar este sa implinim acest legamant pe tot parcursul caii noastre pamantesti-tinandu-ne "corpul aspru" (mort), tinandu-ne vointa ascunsa si facand numai voia Domnului. Intrarea pe planul L se numeste nastere sau intrare deplina in viata ca fiinta spirituala. Intreaga Biserica va intra pe acest plan cand va fi adunata (aleasa) din lume in "secerisul" sau sfarsitul varstei Evanghelice. "Intai vor invia mortii in Cristos". Apoi noi, care suntem vii si am ramas, vom fi schimbati intr-un moment-facuti fiinte spirituale perfecte cu corpuri asemenea corpului glorios al lui Cristos (deoarece "acest muritor trebuie sa se imbrace in nemurire"). Atunci, fiind venit ceea ce este perfect, ceea ce este in parte (starea conceputa cu diferitele piedici ale carnii la care suntem acum supusi) se va sfarsi.

 

Dar dincolo de perfectiunea fiintei spirituale mai exista un pas de facut, si anume, spre "gloria care va urma" -planul K. Nu ne referim aici la o glorie de persoana, ci la o glorie de putere sau functie. Atingerea planului L aduce glorie personala deplina, adica de fiinta glorioasa asemenea lui Cristos. Dar dupa ce suntem astfel desavarsiti, si facuti in intregime asemenea Domnului si Capului nostru, vom fi asociati cu El in "gloria" puterii si functiei-pentru a sta cu El pe tronul Lui, intocmai cum El, dupa ce a fost desavarsit in inviere, a fost inaltat la dreapta Maririi in locurile preainalte. Asa vom intra in gloria vesnica, planul K.

 

Sa studiem acum cu grija schita si sa remarcam pe ea ilustratiile diferitelor trasaturi ale planului lui Dumnezeu. In aceste ilustratii folosim figura piramidei pentru a reprezenta perfectiunea, datorita caracterului ei potrivit si datorita evidentei referiri la ea in Scripturi.

 

Adam a fost o fiinta perfecta, piramida a. Remarcati pozitia ei-pe planul N, care reprezinta perfectiunea umana. Pe planul R, planul pacatului si imperfectiunii sau planul degradarii, piramida fara varf, b, o figura imperfecta, reprezinta pe Adam cazut si pe urmasii lui degradati-pacatosi si condamnati.

 

Avraam si altii din ziua aceea, indreptatiti la prietenie cu Dumnezeu datorita credintei, sunt reprezentati printr-o piramida (c) pe planul N. Avraam a fost un membru al familiei umane degradate si prin natura a apartinut impreuna cu restul oamenilor pe planul R; dar Pavel ne spune ca Avraam a fost indreptatit prin credinta, adica a fost socotit de Dumnezeu ca om fara pacat si perfect, datorita credintei lui. Aceasta l-a ridicat in aprecierea lui Dumnezeu pe planul N, deasupra oamenilor degradati, pacatosi; si, desi in realitate era tot imperfect, el a fost primit in favoarea pe care Adam o pierduse, adica la comuniune cu Dumnezeu, ca "prieten" (Iacov 2:23). Toti cei de pe planul perfectiunii N (fara pacat) sunt prietenii lui Dumnezeu, si El este prietenul lor; dar pacatosii (pe planul R) sunt in dusmanie cu Dumnezeu-"vrajmasi prin fapte rele".

 

Omenirea dupa potop, reprezentata prin piramida d, a fost tot pe planul R-tot in dusmanie, unde ramane pana cand se alege Biserica Evanghelica si incepe varsta Milenara.

 

"Israel dupa trup", in timpul varstei Iudaice, cand jertfele tipice ale taurilor si tapilor ii curatau (nu real, ci tipic, "fiindca Legea n-a facut nimic desavarsit" -Evrei 7:19), erau indreptatiti tipic, deci ei sunt (e) pe planul P, planul indreptatirii tipice, care a tinut de la darea Legii pe muntele Sinai, pana cand Isus a pus capat Legii pironind-o pe cruce. Acolo s-a sfarsit indreptatirea tipica prin instituirea "jertfelor mai bune" decat tipurile evreiesti, prin instituirea acelora care in realitate "ridica pacatul lumii" si care "fac desavarsiti (in realitate) pe cei care se apropie.". Evrei 10:1.

 

Focul incercarii si stramtorarii prin care a trecut Israel dupa trup, cand Isus a fost prezent, cernand si scotand din biserica lor nominala graul, pe "israelitii adevarati", si in special cand, dupa separarea graului, a "ars pleava (partea respinsa a acelui sistem) in foc nestins", este ilustrat prin figura f. A fost un timp de stramtorare pe care n-au avut putere sa-l evite. Vezi Luca 3:17, 21, 22; 1 Tesaloniceni 2:16.

 

Isus, la varsta de treizeci de ani, a fost om perfect, matur (g), lasand gloria conditiei spirituale si devenind om, pentru ca (prin harul lui Dumnezeu) sa guste moartea pentru fiecare om. Dreptatea legii lui Dumnezeu este absoluta: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte si viata pentru viata. Pentru omenire era necesar sa moara un om desavarsit, deoarece in nici un alt mod nu putea fi satisfacuta pretentia dreptatii. Moartea unui inger nu putea plati pedeapsa mai mult decat putea s-o plateasca moartea "taurilor si tapilor, care niciodata nu pot sa ridice pacatul." De aceea, Cel care este numit "Inceputul zidirii lui Dumnezeu" a devenit om, S-a "facut trup", pentru a putea da acel pret de rascumparare (pret corespunzator) care sa rascumpere omenirea. El trebuia sa fie om perfect pentru a plati pretul, altfel nu putea face mai mult decat oricare alt membru al rasei cazute. El a fost "sfant, nevinovat, nepatat si despartit de pacatosi". El a luat aceeasi forma sau asemanare cu a pacatosilor-"asemanarea firii pacatoase" -asemanarea umana. Dar El a luat acea asemanare in perfectiunea ei: El n-a participat la pacatul ei si nici nu i-a impartasit imperfectiunea, afara doar de faptul ca in timpul misiunii Sale a impartasit voluntar necazurile si durerile unora, luandu-le durerile si neputintele prin impartirea vitalitatii, sanatatii si puterii Sale. Este scris ca "El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat", {# Isa 53:4} si "Din El iesea o putere (viata, vitalitate, vigoare) care-i vindeca pe toti". Marcu 5:30; Luca 6:19; Matei 8:16, 17.

 

Gasindu-se la infatisare ca om (perfect), El S-a umilit si a devenit ascultator pana la moarte. El S-a prezentat inaintea lui Dumnezeu, spunand: "Iata-Ma, (in sulul cartii este scris despre Mine) vin sa fac voia Ta, o, Dumnezeule" -si Si-a simbolizat aceasta consacrare prin botezul in apa. Cand S-a prezentat astfel pe Sine, cand Si-a consacrat fiinta, jertfa Lui a fost sfanta (pura) si placuta lui Dumnezeu, care I-a aratat acceptarea umplandu-L cu Spiritul si puterea Sa-cand Spiritul sfant a venit peste El, in acest fel ungandu-L.

 

Aceasta umplere cu Spirit a fost conceperea la o natura noua-natura divina-care trebuia sa fie deplin dezvoltata sau nascuta atunci cand Si-a implinit oferirea-sacrificarea naturii umane. Aceasta concepere a fost cu un pas mai sus de starile umane, si este aratata prin piramida h, pe planul M, planul conceperii de spirit. Pe acest plan Si-a petrecut Isus trei ani si jumatate din viata, pana cand Si-a sfarsit existenta umana pe cruce. Apoi, dupa ce a fost mort trei zile, a fost inviat la viata-la perfectiunea fiintei spirituale (i, planul L), nascut din Spirit-"intaiul nascut dintre morti". "Ceea ce se naste din Spirit este spirit". Prin urmare, la invierea si dupa invierea Sa, Isus a fost spirit-o fiinta spirituala; si in nici un sens n-a mai fost o fiinta umana.

 

Este adevarat, dupa invierea Sa a avut puterea sa apara, si a aparut, ca om, pentru a-Si putea invata ucenicii si a le dovedi faptul ca nu mai era mort; dar El nu era om si nu era controlat de conditiile umane, ci putea merge si veni ca vantul (chiar cand usile erau inchise), si nimeni nu putea spune de unde venea si incotro mergea. "Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul." Ioan 3:8. Compara 20:19, 26.

 

Din momentul consacrarii Sale spre jertfa, la botezul Sau, umanul a fost socotit mort-si atunci s-a socotit inceputa noua natura, care a fost completata la inviere, cand a ajuns pe planul spiritual perfect, L-fiind inviat corp spiritual.

 

La patruzeci de zile de la inviere, Isus S-a inaltat la marirea din locurile preainalte-planul gloriei divine, K (piramida k). In timpul varstei Evanghelice El a fost in glorie (l), "a sezut cu Tatal pe tronul Lui", Cap peste Biserica Sa de pe pamant-conducatorul si indrumatorul ei. In toata aceasta varsta Evanghelica, Biserica a fost in proces de dezvoltare, disciplinare si incercare, cu scopul ca la sfarsitul sau in secerisul varstei sa poata deveni Mireasa Lui si impreuna mostenitoare. Deci ea participa la suferintele Lui, ca sa poata fi si glorificata impreuna cu El (planul K), cand va veni timpul potrivit.

 

Pasii Bisericii spre glorie sunt la fel cu cei ai Conducatorului si Domnului ei, care "ne-a dat un exemplu ca sa putem umbla in urmele Lui" -cu exceptia ca Biserica porneste de pe un plan mai jos. Domnul nostru, dupa cum am vazut, a venit in lume pe planul perfectiunii umane, N, in timp ce noi toti din rasa adamica suntem pe un plan mai jos, R-planul pacatului, imperfectiunii si vrajmasiei cu Dumnezeu. Primul lucru necesar pentru noi este deci sa fim indreptatiti, si astfel sa ajungem pe planul N. Cum se realizeaza aceasta? Prin fapte bune? Nu; pacatosii nu pot face deloc fapte bune. Noi nu ne-am putut recomanda pe noi insine lui Dumnezeu, asa ca "Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi" (Romani 5:8). Asadar, conditia pe baza careia ajungem pe planul indreptatirii sau perfectiunii umane este ca Cristos a murit pentru pacatele noastre, ne-a rascumparat si ne-a ridicat "prin credinta in sangele Lui" pe planul perfect de pe care am cazut prin Adam". Suntem indreptatiti (ridicati pe planul N) prin credinta. Si "fiind indreptatiti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu" (Romani 5:1) si nu mai suntem socotiti de Dumnezeu ca vrajmasi, ci ca fii umani indreptatiti, pe acelasi plan cu Adam si cu Domnul nostru Isus, cu deosebirea ca ei au fost in realitate perfecti, in timp ce noi suntem numai socotiti de Dumnezeu astfel. Aceasta indreptatire socotita o realizam prin credinta in Cuvantul lui Dumnezeu care spune: Voi sunteti "cumparati", "rascumparati", "indreptatiti fara plata de toate lucrurile". Noi stam in fata lui Dumnezeu fara vina, fara pata si sfinti, in hainele dreptatii lui Cristos acordate noua prin credinta. Ca sa poata purta pentru noi pedeapsa noastra, El a consimtit sa I Se impute Lui pacatele noastre; si a murit pentru noi, ca si cand El ar fi fost pacatosul. Prin urmare, dreptatea Lui este acordata tuturor celor care accepta rascumpararea Lui, si aduce cu ea toate drepturile si binecuvantarile posedate la inceput, inainte de a intra pacatul. Ea ne restabileste la viata si la legatura cu Dumnezeu. Prin exercitarea credintei putem avea imediat aceasta legatura, iar viata si o mai deplina legatura si bucurie sunt asigurate-la "timpul cuvenit" al lui Dumnezeu.

 

Dar sa nu se uite ca desi indreptatirea este un lucru binecuvantat, ea nu ne schimba natura:* noi suntem tot fiinte umane. Suntem salvati din starea nefericita de pacat si instrainare de Dumnezeu, si in loc sa fim oameni pacatosi, suntem fii umani; si acum, pentru ca suntem fii, Dumnezeu vorbeste cu noi ca atare. In timpul varstei Evanghelice El a chemat "turma mica" de "impreuna mostenitori", zicand: "Fiule, da-Mi inima ta" -adica, preda-te pe tine, toate puterile tale pamantesti, vointa, talentele tale, tot ce-i al tau preda-Mi Mie, intocmai cum Isus ti-a lasat exemplu; si Eu te voi face fiu pe un plan mai inalt decat cel uman. Te voi face fiu spiritual, cu un corp spiritual asemenea lui Isus cel inviat-"reprezentarea exacta a Fiintei Tatalui". Daca vei renunta la toate sperantele, ambitiile, scopurile pamantesti etc., daca iti vei consacra in intregime natura umana si o vei folosi cu totul in serviciul Meu, iti voi da o natura mai inalta decat a restului rasei tale; te voi face "partas al naturii divine" -"mostenitor al lui Dumnezeu si mostenitor impreuna cu Isus Cristos, daca suferi cu adevarat impreuna cu El, ca sa fii si slavit impreuna cu El".

 

 * Cand se spune despre un om ca are natura rea, cuvantul natura este folosit in sens acomodat. Strict vorbind, nici un om nu este rau prin natura. Natura umana este "foarte buna", un chip pamantesc al naturii divine. Deci fiecare om este de natura buna, dificultatea fiind in faptul ca aceasta natura buna a decazut. Nu este natural deci ca omul sa fie rau, brutal etc., ci este natural ca el sa fie asemenea lui Dumnezeu. In acest sens primar folosim noi in cele de mai sus cuvantul natura. Noi suntem justificati de Cristos la o intoarcere deplina in toate privilegiile si binecuvantarile naturii noastre umane-chipul pamantesc al lui Dumnezeu.

 

Cei care apreciaza corect valoarea acestui premiu pus in fata lor in Evanghelie, pun la o parte cu bucurie orice greutate si alearga cu rabdare alergarea stabilita, ca s-o poata castiga. Nu ni s-au cerut fapte pentru a ne asigura indreptatirea: toata lucrarea care se putea face in acest scop a facut-o Domnul nostru Isus; si cand noi am acceptat prin credinta lucrarea Lui terminata, am fost indreptatiti, ridicati pe planul N. Dar acum, daca noi vrem sa mergem mai departe, nu putem merge fara fapte. Este adevarat, noi nu trebuie sa ne pierdem credinta, altfel ne vom pierde indreptatirea; ci, fiind indreptatiti, si continuand in credinta, suntem in stare (prin harul dat noua prin conceperea noastra de Spirit) sa facem fapte, sa producem roada acceptabila pentru Dumnezeu. Si Dumnezeu cere aceasta; deoarece acesta este sacrificiul pentru care am incheiat legamant ca-l vom face. Dumnezeu cere ca noi sa ne aratam aprecierea pentru marele premiu, dand pentru el tot ce avem si suntem; nu oamenilor, ci lui Dumnezeu-un sacrificiu sfant si, prin Cristos, placut Lui-serviciul nostru intelept.

 

Cand prezentam toate aceste lucruri spunem: Doamne, cum ai vrea sa-Ti dau aceasta, jertfa mea, timpul meu, talentul meu, influenta mea etc? Apoi, examinand Cuvantul lui Dumnezeu pentru raspuns, auzim vocea Lui instruindu-ne sa-I predam tot ce-i al nostru, asa cum a facut Domnul nostru Isus, facand bine tuturor oamenilor dupa cum avem posibilitatea, si in special casei credintei-servindu-i cu hrana spirituala sau naturala, imbracandu-i cu dreptatea lui Cristos sau cu vesminte pamantesti, dupa cum avem capacitatea sau dupa cum ei au nevoie. Dupa ce am consacrat tot, suntem conceputi de Spirit, am ajuns pe planul M; si acum, prin puterea data noua, daca o folosim, vom fi in stare sa ne indeplinim legamantul si sa iesim invingatori, si mai mult decat invingatori, prin (puterea sau Spiritul Lui) Cel care ne-a iubit si ne-a cumparat cu propriul Sau sange pretios. Dar, astfel mergand pe urmele lui Isus,

 

"Nu gandi c-ai biruinta

 

Si nu-ti inceta silinta.

 

Lucrarea terminata nu-ti va fi

 

Pana cand coroana ti-o vei dobandi".

 

Coroana va fi castigata cand noi, asemenea credinciosului nostru frate Pavel, vom fi luptat lupta buna si ne vom fi sfarsit calea, dar nu mai devreme. Pana atunci, flacara si tamaia sacrificiului stradaniei si serviciului trebuie sa se inalte zilnic-un sacrificiu cu mireasma dulce pentru Dumnezeu, acceptabil prin Isus Cristos, Domnul nostru.

 

Cei din aceasta clasa invingatoare care "dorm" vor fi inviati ca fiinte spirituale, pe planul L, iar cei din aceeasi clasa care sunt vii si raman pana la venirea Domnului vor fi "schimbati" pe acelasi plan de fiinta spirituala, si nu vor "dormi" nici o clipa, desi "schimbarea" va necesita dizolvarea vasului pamantesc. Nemaifiind fiinte pamantesti, slabe, muritoare, supuse putrezirii, acestia vor fi atunci nascuti pe deplin din Spirit-fiinte ceresti, spirituale, nesupuse putrezirii, nemuritoare. 1 Corinteni 15:44, 52.

 

Nu stim cat timp va trece dupa "schimbarea" sau desavarsirea lor ca fiinte spirituale (planul L), pana cand, ca o companie deplina si completa, ei vor fi glorificati (planul K) impreuna cu Domnul, uniti cu El in putere si glorie mare. Aceasta unificare si glorificare deplina a intregului corp al lui Cristos cu Capul, intelegem ca este "casatoria Mielului" cu Mireasa Sa, cand ea va intra pe deplin in bucuriile Domnului ei.

 

Priviti din nou pe schita-n, m, p, q sunt patru clase distincte care unite reprezinta Biserica Evanghelica nominala ca intreg, pretinzand a fi corpul lui Cristos. Ambele clase, n si m, sunt pe planul conceperii de spirit, M. Aceste doua clase au existat impreuna de-a lungul varstei Evanghelice; ambele au facut legamant cu Dumnezeu sa devina jerfe vii; ambele au fost "acceptate in Cel preaiubit" si au fost concepute de Spirit ca "noi creatii." Diferenta intre ele este aceasta: n reprezinta pe aceia care-si indeplinesc legamantul si sunt morti cu Cristos fata de vointa, scopurile si ambitiile pamantesti, in timp ce m reprezinta grupa mai mare a copiilor conceputi de spirit care au facut legamant, dar care, vai! se trag inapoi de la indeplinirea legamantului lor. Clasa n este compusa din invingatorii care vor fi Mireasa lui Cristos, care vor sta cu Domnul pe tronul Sau in glorie-planul K. Aceasta este "mica turma" careia Tatal ii da cu placere Imparatia (Luca 12:32). Cei din clasa m se retrag de la moartea vointei umane, dar Dumnezeu totusi ii iubeste, si de aceea ii va aduce prin adversitate si stramtorare pe planul L, planul spiritual perfect. Dar ei isi vor fi pierdut dreptul la planul K, tronul gloriei, deoarece n-au fost invingatori. Daca pretuim iubirea Tatalui, daca dorim aprobarea Domnului nostru, daca aspiram sa fim membri ai corpului Sau, Mireasa Sa, si sa stam pe tronul Sau, trebuie sa ne indeplinim credinciosi si cu placere legamantul de sacrificiu.

 

Majoritatea Bisericii nominale este reprezentata prin sectiunea p. Sa se remarce ca ei nu sunt pe planul M, ci pe planul N. Ei sunt indreptatiti, dar nu sfintiti. Ei nu sunt deplin consacrati lui Dumnezeu si de aceea nu sunt conceputi ca fiinte spirituale. Totusi, ei sunt mai sus decat lumea, pentru ca accepta pe Isus ca rascumpararea lor din pacat; dar ei n-au acceptat inalta chemare a acestei varste ca sa devina parte din familia spirituala a lui Dumnezeu. Daca vor continua in credinta si se vor supune cu totul legilor drepte ale Imparatiei lui Cristos, in Timpurile Restabilirii vor ajunge in final la asemanarea omului pamantesc perfect, Adam. Ei vor recastiga complet tot ceea ce a fost pierdut prin el. Vor ajunge la aceeasi perfectiune umana-mintal, moral si fizic, si iarasi vor fi in chipul lui Dumnezeu, asa cum a fost Adam; fiindca pentru aceasta au fost rascumparati. Iar pozitia lor de indreptatire, planul N, ca unii care au auzit si au crezut in mantuirea prin Cristos, este o binecuvantare speciala de care ei se bucura prin credinta mai devreme decat lumea in general (pentru ca in varsta Milenara toti vor fi adusi la o cunostinta corecta a Adevarului). In orice caz, acestia vor avea avantajul unui inceput mai timpuriu si un anumit progres in directia buna. Dar clasa p nu profita de beneficiul real al acestei indreptatiri prin credinta in timpul prezent. Indreptatirea este acordata acum cu scopul de a permite unora sa faca un sacrificiu placut si sa ajunga in clasa n ca membri ai "corpului lui Cristos". Cei din clasa p primesc favoarea lui Dumnezeu (indreptatirea) "in zadar" (2 Corinteni 6:1): ei n-o folosesc pentru a merge mai departe ca sa se aduca pe sine sacrificii placute, in acest timp in care sacrificiile sunt placute lui Dumnezeu. Cei din aceasta clasa sunt numiti de catre apostol "frati", desi nu sunt "sfinti", desi nu sunt membri ai "corpului" consacrat (Romani 12:1). In acest sens toti oamenii, cand vor fi restabiliti, vor fi vesnic frati ai Cristosului si copii ai lui Dumnezeu, desi de natura diferita. Dumnezeu este Tatal tuturor care sunt in armonie cu El, de pe orice plan si de orice natura.

 

O alta clasa legata de Biserica nominala, care niciodata n-a crezut in Isus ca jertfa pentru pacatele ei, si care, in consecinta, nu este indreptatita-nu este pe planul N-este reprezentata sub planul N, prin sectiunea q. Acestia sunt "lupii in piei de oaie"; chiar daca se numesc pe ei insisi crestini si sunt recunoscuti ca membri ai Bisericii nominale. Ei nu sunt cu adevarat credinciosi in Cristos ca Rascumparatorul lor; ei apartin planului R, fac parte din lume, sunt nepotriviti in Biserica si sunt o mare dauna pentru ea. In aceasta stare combinata, cu aceste clase diferite, n, m, p si q, amestecandu-se impreuna si toti numindu-se crestini, a existat Biserica toata varsta Evanghelica. Dupa cum a prezis Domnul nostru, imparatia nominala a cerurilor (Biserica nominala) este ca un camp semanat cu grau si neghina. Si El a spus ca le va "lasa sa creasca impreuna pana la seceris", pana la sfarsitul varstei. La vremea secerisului El va zice seceratorilor ("ingerilor" -mesagerilor): Adunati neghina si legati-o in snopi ca sa fie arsa, iar graul adunati-l in granarul Meu. Matei 13:38, 41, 49.  Aceste cuvinte ale Domnului nostru ne arata ca in timp ce El a hotarat sa le lase pe amandoua sa creasca impreuna in timpul varstei si sa fie recunoscuti ca membri ai Bisericii nominale, El de asemenea a hotarat sa vina un timp de separare intre aceste elemente diferite, cand sa fie descoperiti cei care sunt cu adevarat Biserica, sfintii Sai (n) aprobati si in posesia lui Dumnezeu. Matei 13:39.

 

In timpul varstei Evanghelice a crescut atat samanta cea buna cat si cea falsa sau neghina. "Samanta cea buna sunt fiii imparatiei", fiii spirituali, clasele n si m, in timp ce "neghina sunt fiii celui rau". Toata clasa q si multi din clasa p sunt, prin urmare, "neghina", deoarece "nimeni nu poate servi la doi stapani", si "sunteti robii aceluia de care ascultati". Deoarece clasa p nu-si consacra serviciul si talentele pentru Domnul care i-a cumparat-un serviciu intelept-fara indoiala ca ei isi dau mult din timp si talent de fapt in opozitie cu Dumnezeu, si deci in serviciul vrajmasului.

 

Acum remarcati pe schita secerisul sau sfarsitul varstei Evanghelice; remarcati cele doua parti in care este impartit-sapte ani si treizeci si trei de ani, paralela exacta a secerisului varstei Iudaice. Acest seceris, ca si cel Iudaic, va fi intai un timp de incercare si cernere pentru Biserica, si dupa aceea un timp de manie sau de varsare a "ultimelor sapte plagi" peste lume, inclusiv peste Biserica nominala. Biserica Iudaica a fost "umbra" sau modelul pe plan natural a tot ce poseda Biserica Evanghelica pe plan spiritual. Ceea ce a incercat pe Israelul natural in secerisul varstei lor a fost ADEVARUL prezentat lor atunci. Adevarul cuvenit atunci a fost secera, si el a separat pe "israelitii adevarati" de Biserica nominala iudaica; si graul adevarat, in comparatie cu cei pretinsi, n-a fost decat o parte. Tot asa este si secerisul acestei varste. Secerisul varstei Evanghelice, ca si acela al varstei Iudaice, este sub supravegherea seceratorului-sef, Domnul nostru Isus, care atunci trebuie sa fie prezent (Apocalips 14:14). Prima lucrare a Domnului nostru in secerisul acestei varste va fi sa separe ce este adevarat de ce este fals. Biserica nominala, datorita starii ei amestecate, este numita de Domnul "Babilon" -confuzie; si secerisul este timpul de separare a diferitelor clase din Biserica nominala, si de coacere si desavarsire a clasei n. Va fi separat graul de neghina, graul copt de cel necopt etc. Cei din clasa n sunt "primele roade" ale graului, si dupa ce sunt separati, la timpul cuvenit, vor deveni mireasa lui Cristos, si vor fi vesnic cu Domnul lor si asemenea Lui.

 

Separarea de Babilon a acestei turme mici este aratata prin figura s. Ea este pe cale sa devina una cu Domnul, sa-I poarte numele si sa-I impartaseasca gloria. Cristosul glorificat, Cap si corp, este aratat prin figura w. Figurile t, u si v reprezinta Babilonul-Biserica nominala-cazand, facandu-se bucati in "timpul de stramtorare", in "ziua Domnului nostru". Desi acesta poate parea un lucru ingrozitor, totusi, de fapt va fi de mare folos pentru tot graul adevarat. Babilonul cade pentru ca nu este ceea ce pretinde a fi. Biserica nominala contine multi ipocriti, care s-au asociat cu ea datorita pozitiei ei onorabile in ochii lumii, si care, prin conduita lor fac Babilonul un miros neplacut in narile lumii. Domnul intotdeauna le-a cunoscut adevaratul caracter, dar conform scopului Sau, El ii lasa in pace pana la seceris, cand va "scoate din imparatia Lui (din Biserica adevarata, si va lega in snopi) toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire, si pe cei ce savarsesc faradelegea, si-i va arunca in cuptorul aprins (stramtorare, distructiva pentru sistemul lor nominal si pentru pretentia lor falsa)... Atunci cei neprihaniti (clasa n) vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor" (Matei 13:41-43). Stramtorarea care vine asupra Bisericii va fi in mare masura pricinuita de cresterea necredintei si spiritismului de diferite feluri, care vor fi incercari severe, pentru ca Babilonul detine asa de multe doctrine contrare Cuvantului lui Dumnezeu. Dupa cum in secerisul varstei Iudaice crucea lui Cristos a fost o piatra de poticnire pentru evreul care astepta glorie si putere, iar pentru grecul intelept in felul lumii o nebunie, tot asa, in secerisul varstei Evanghelice ea va fi iarasi piatra de poticnire si stanca de cadere.

 

Toti cei care au cladit pe Cristos altceva decat aur, argint si pietre pretioase de adevar, si un caracter corespunzator cu acestea, se vor pomeni serios asaltati in timpul maniei ("focului"); deoarece tot lemnul, fanul si trestia doctrinei si practicii vor fi arse. Cei care au zidit corespunzator, si care, prin urmare, au caracterul aprobat, sunt reprezentati prin figura s, in timp ce t reprezinta pe "turma mare", conceputa de Spirit, dar care a zidit cu lemn, fan si trestie-grau, dar nu copt deplin la timpul adunarii primelor roade (s). Ei (t) pierd premiul tronului si natura divina, dar in final vor ajunge sa se nasca fiinte spirituale de un ordin mai jos decat natura divina. Desi acestia sunt cu adevarat consacrati, ei sunt biruiti de spiritul lumesc in asa masura, incat nu-si aduc viata ca jertfa. Chiar in "seceris", in timp ce membrii in viata ai Miresei sunt separati de ceilalti prin adevar, urechile lor, inclusiv ale clasei t, vor fi slabe la auzit. Ei vor fi greoi la crezut si greoi in actiune in timpul acela de separare. Fara indoiala, ei vor fi foarte deprimati cand isi vor da seama dupa aceea ca Mireasa s-a completat si s-a unit cu Domnul, si ca ei, fiind atat de nepasatori si supraincarcati, au pierdut marele premiu; dar frumusetea planului lui Dumnezeu, pe care ei atunci vor incepe sa-l discearna ca un plan de iubire, atat pentru ei, cat si pentru toata omenirea, le va birui tristetea si vor striga: "Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru Cel atotputernic a inceput sa imparateasca. Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, fiindca nunta Mielului a venit si sotia Lui s-a pregatit" (Apocalips 19:6, 7). Remarcam de asemenea pregatirea abundenta a Domnului: li se trimite mesajul-Desi nu sunteti Mireasa Mielului, puteti fi prezenti la ospatul de nunta-"Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului" (versetul 9). La timpul cuvenit, aceasta companie va ajunge, prin disciplinarile Domnului, pe deplin in armonie cu El si cu planul Lui, si-si vor spala hainele ca sa poata ajunge in cele din urma la o pozitie langa Mireasa-y, pe planul spiritual, L. Apocalips 7:14, 15.

 

Timpul de stramtorare va afecta lumea dupa ce Babilonul va incepe sa cada si sa se dezintegreze. Va fi o rasturnare a intregii societati si a guvernelor omenesti, pregatind lumea pentru domnia dreptatii. In timpul de stramtorare, Israelul natural (e), care a fost respins pana cand va fi intrat numarul deplin dintre neamuri, va fi restabilit in favoarea lui Dumnezeu, iar Biserica Evanghelica, sau Israelul spiritual, va fi completat si glorificat. In timpul varstei Milenare, Israel va fi natiunea de frunte de pe pamant, in fruntea tuturor de pe planul pamantesc de existenta, si toti cei ascultatori vor fi adusi treptat in unitate si armonie cu el.

 

Atat restabilirea lor, cat si aceea a lumii in general, la natura umana perfecta, va fi o lucrare treptata, pentru realizarea ei deplina cerandu-se toata varsta Milenara. In timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, urmarile mortii adamice vor fi inghitite sau nimicite. Diferitele ei etape: boala, durerea si slabiciunea, ca si mormantul, se vor supune puterii Marelui Restaurator, pana cand, la sfarsitul acelei varste, marea piramida de pe schita noastra va fi completa. Cristosul (x) va fi capul tuturor lucrurilor-al turmei mari, al ingerilor si al oamenilor-alaturi de Tatal; urmatoarea in rand sau rang va fi turma mare, fiinte spirituale (y), iar urmatorii, ingerii; apoi Israelul dupa trup (z), cuprinzand numai pe israelitii adevarati, in fruntea neamurilor pamantului; apoi lumea (w), restabilita la perfectiunea fiintei, asemenea capului rasei umane, Adam, inainte de a pacatui. Aceasta restabilire va fi indeplinita treptat in cursul varstei Milenare-"timpurile restabilirii" (Fapte 3:21). Cu toate acestea, unii vor fi nimiciti dintre oameni: intai, toti cei care sub lumina si posibilitate deplina, timp de o suta de ani, vor refuza sa faca progres spre dreptate si perfectiune; {# Isa 65:20} si apoi, cei care, dupa ce au progresat spre perfectiune, intr-o incercare finala la sfarsitul Mileniului se vor dovedi necredinciosi (Apocalips 20:9). Acestia vor muri in moartea a doua, din care nu este promisa nici o inviere sau restabilire. Numai o incercare individuala deplina se da. Numai o rascumparare se da vreodata. Cristos nu mai moare.

 

Cand privim marele plan al Tatalui nostru pentru inaltarea Bisericii, si prin ea pentru binecuvantarea lui Israel si a tuturor familiilor pamantului printr-o restabilire a tuturor lucrurilor, ne vine in minte cantarea ingerilor: "Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oameni". Aceasta va fi incheierea planului lui Dumnezeu-"unirea impreuna a tuturor lucrurilor in Cristos". Cine va spune atunci ca planul lui Dumnezeu a fost un esec? Cine va spune atunci ca El n-a tinut sub control raul pentru bine si n-a facut ca atat mania oamenilor cat si a diavolilor sa-L laude?

 

Figura unei piramide nu numai ca serveste bine scopului de a ilustra fiintele perfecte, dar si continua sa corespunda scopului de a ilustra reprezentarea unitatii intregii creatii, asa cum in implinirea planului lui Dumnezeu ea va fi una atunci cand se va ajunge la armonia si perfectiunea tuturor lucrurilor sub conducerea lui Cristos, Capul nu numai al Bisericii, care este corpul Sau, dar si al tuturor lucrurilor din cer si de pe pamant. Efeseni 1:10.

 

Isus Cristos a fost "inceputul", "capul", "piatra din varf", "piatra (superioara) din capul unghiului" acestei structuri marete, care este numai inceputa inca; si in armonie cu liniile si unghiurile pietrei din varf trebuie sa fie zidita dedesubt fiecare piatra. Nu are importanta cate feluri de pietre pot fi in aceasta structura, nu are importanta cate naturi distincte pot fi printre fiii lui Dumnezeu, pamantesti si ceresti; pentru a fi vesnic placuti Lui, toti trebuie sa fie conformati chipului Fiului Sau. Toti cei care vor fi din aceasta cladire trebuie sa se impartaseasca din spiritul ascultarii de Dumnezeu, si al iubirii fata de El si fata de toate creaturile Sale (spirit atat de amplu ilustrat in Isus), implinirea legii-Sa iubesti pe Domnul cu toata inima ta, cu toata mintea, sufletul si puterea ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti.

 

In acest proces (asa cum Cuvantul lui Dumnezeu prezinta aceasta unire intr-unul a toate lucrurile, atat ceresti, cat si pamantesti, sub un cap), a fost ales intai Capul, Isus Cristos; in al doilea rand corpul Sau, Biserica. Apoi vin la rand ingerii si alte clase spirituale, apoi vrednicii lui Israel si lumea. Aranjarea in ordine se va desfasura incepand cu cel mai inalt, pana cand toti care vor vrea, vor fi adusi in armonie si unitate.

 

O particularitate este ca aceasta piatra din capul unghiului, incercata, principala, este pusa intai si este numita piatra de temelie. In acest fel este ilustrat faptul ca temelia intregii sperante in Dumnezeu si in dreptate este pusa, nu pe pamant, ci in ceruri. Iar cei ziditi sub ea si uniti la aceasta temelie cereasca sunt tinuti prin atractii si legi ceresti. Si desi aceasta ordine este tocmai opusul unei constructii pamantesti, cat de potrivit este a se pune intai piatra in a carei asemanare va trebui sa se gaseasca toata structura. Si, de asemenea, cat de potrivit este sa aflam ca temelia noastra este pusa in sus, nu in jos; si ca noi, ca pietre vii, suntem "ziditi in El in toate". Astfel lucrarea va progresa in timpul varstei Milenare, pana cand orice creatura, de orice natura, in cer si pe pamant, va lauda si va servi pe Dumnezeu in conformitate cu liniile ascultarii perfecte. Atunci universul va fi curat; fiindca in ziua aceea "Oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" -in moartea a doua. Fapte 3:22, 23.

 

Cortul intalnirii in pustie

 

Aceeasi lectie, aratata in schita planului varstelor, este prezentata si aici in acest tip aranjat divin, a carui lectie va fi examinata ulterior mai deplin. Il plasam alaturi pentru a se putea remarca sau aprecia in mod corect ca diferitele planuri sau pasi spre Sfanta Sfintelor dau invatatura despre aceiasi pasi deja examinati in detaliu. Toata lumea zace in pacat, pe planul degradarii, R, in afara curtii Cortului intalnirii. Intrand prin "poarta" in "curte", devenim persoane credincioase sau indrepatite, pe planul N. Cei care merg mai departe in consacrare, continua spre usa Cortului intalnirii si, intrand inauntru (planul M), devin preoti. Ei sunt intariti de "painea pentru punere inainte", luminati de "sfesnic" si li se permite sa ofere pe "Altarul de Aur" tamaie placuta lui Dumnezeu prin Isus Cristos. In final, la intaia inviere, ei intra in starea spirituala perfecta, sau in "Sfanta Sfintelor" (planul L), si atunci sunt asociati cu Isus in gloria imparatiei, planul K.

 

SPERANTA BINECUVANTATA

 

"Inca putin, si luptele pamantului se vor sfarsi;

 

Inca putin, si lacrimile sterse-i vor fi;

 

Inca putin, si-a lui Iehova putere va preface

 

Aceasta noapte-ntunecata-n Milenara Zi.

 

Inca putin, si raul care pe oameni a-mpovarat

 

Va fi doar amintire din trecut;

 

Inca putin, si iubirea care i-a rascumparat

 

Va schimba plansul in recunoscator cant.

 

Inca putin! Cu cat e mai aproape,

 

Cu-atata straluce mai tare aurora de marita zi.

 

Lauda lui Dumnezeu, lumina cu fiecare ceas mai clara se face,

 

Luminand tot mai mult pana la deplina zi."

 

 

 

 

STUDIUL 13—IMPARATIILE ACESTEI LUMI

 

Prima stapanire-Pierderea ei-Rascumpararea si restabilirea ei-Imparatia tipica a lui Dumnezeu-Uzurpatorul-Doua faze ale stapanirii prezente-Puterile care sunt, oranduite de Dumnezeu-Cum le-a vazut Nebucadnetar-Cum le-a vazut si le-a interpretat Daniel-Imparatiile acestei lumi, vazute din alt punct de vedere-Legatura corecta a Bisericii cu guvernamintele prezente-Dreptul divin al regilor, examinat pe scurt-Pretentiile crestinatatii sunt false-O speranta mai buna, in cel de al cincilea imperiu universal

 

In primul capitol al Revelatiei Divine, Dumnezeu declara scopul Sau cu privire la creatia Sa pamanteasca si la guvernarea ei: "Si Dumnezeu a zis: ‘Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; ei sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant’. Si Dumnezeu a creat pe om dupa chipul Sau, l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu, i-a creat de sex masculin si de sex feminin. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: ‘Fiti roditori, inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant’".

 

Astfel a fost pusa stapanirea pamantului in mainile rasei umane reprezentate in primul om, Adam, care a fost perfect, si, prin urmare, pe deplin apt de a fi domnul, stapanul sau regele pamantului. Aceasta imputernicire de a se inmulti, a umple pamantul, a-l supune si a avea stapanire peste el, n-a fost numai pentru Adam, ci pentru toata omenirea: "... ei sa stapaneasca" etc. Daca rasa umana ar fi ramas perfecta si fara pacat, aceasta stapanire n-ar fi trecut niciodata din mainile ei.

 

Se va observa ca in aceasta imputernicire nici unui om nu-i este data stapanire sau autoritate peste semeni, ci intregii rase ii este data stapanire peste pamant, pentru a-l cultiva si a-i folosi produsele pentru binele comun. Nu numai bogatia vege-tala si minerala este pusa astfel la dispozitia omului, dar si toate varietatile de viata animala sunt la dispozitia lui si pentru a se servi de ele. Daca rasa ar fi ramas perfecta si ar fi indeplinit acest scop originar al Creatorului, crescand in numar, ar fi fost necesar ca oamenii sa se consulte impreuna, sa-si sistematizeze eforturile, si sa inventeze cai si mijloace pentru distribuirea justa si inteleapta a binecuvantarilor comune. Si cum, in decursul timpului, din cauza numarului lor mare ar fi fost imposibil sa se intalneasca si sa se consulte impreuna, ar fi fost necesar pentru diferite clase de oameni sa aleaga pe unii dintre ei pentru a-i reprezenta, a le exprima sentimentele comune si a actiona pentru ei. Si daca toti oamenii erau perfecti mintal, fizic si moral, daca fiecare om iubea suprem pe Dumnezeu si reglementarile Lui, si pe aproapele lui ca pe sine insusi, n-ar fi fost nici o frictiune in astfel de aranjament.

 

Astfel vazut, scopul originar al Creatorului pentru guvernarea pamantului a fost ca forma o republica, o guvernare in care sa participe fiecare individ; in care fiecare om sa fie suveran, cu totul apt de a-si exercita datoriile functiei pentru binele propriu si pentru binele general.

 

Continuarea vesnica a stapanirii pamantului, care i-a fost acordata omului, depindea de o singura conditie; si aceea a fost ca aceasta stapanire acordata divin sa fie intotdeauna exercitata in armonie cu Stapanitorul Suprem al universului, a carui lege enuntata pe scurt este Iubirea. "Iubirea este indeplinirea legii"; "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata gandirea ta... Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Romani 13:10; Matei 22:37-40.

 

Referitor la aceasta mare favoare acordata omului, David, laudand pe Dumnezeu, spune: "L-ai facut cu putin mai prejos decat ingerii si l-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrarile mainilor Tale". {# Ps 8:5,6} Aceasta stapanire, data omenirii prin persoana lui Adam, a fost prima stabilire a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Omul a exercitat in acest fel stapanire ca reprezentant al lui Dumnezeu. Dar neascultarea omului fata de Stapanitorul Suprem a cauzat pierderea nu numai a vietii lui, ci si a tuturor drepturilor si privilegiilor lui ca stapanitor al pamantului, ca reprezentant al lui Dumnezeu. De atunci incolo el a fost un rebel detronat si condamnat la moarte. Atunci imparatia lui Dumnezeu pe pamant a incetat repede, si de atunci n-a mai fost stabilita decat pentru scurt timp, intr-o maniera tipica, in Israel. Desi in Eden omul si-a pierdut dreptul la viata si la stapanire, acesta nu i-a fost luat dintr-o data; si in timp ce viata condamnata dureaza, omului ii este permis sa exercite stapanirea pamantului conform propriilor idei si capacitati, pana cand vine timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru Acela care are dreptul sa ia stapanirea pe care El a cumparat-o.

 

Moartea Domnului nostru a rascumparat sau a cumparat nu numai pe om, ci si toata mostenirea lui originara, inclusiv stapanirea pamantului. Cumparand-o, dreptul este acum la El; El este acum mostenitorul de drept, si, in curand, la timpul cuvenit, va lua in stapanire ceea ce a cumparat (Efeseni 1:14). Dar, deoarece El a cumparat pe om nu de dragul de a-l tine ca sclav al Sau, ci ca sa-l poata restabili la starea de mai inainte, tot asa este si cu stapanirea pamantului: El a cumparat-o impreuna cu toate binecuvantarile originare ale omului, cu scopul de a le restabili cand omul va fi iarasi facut in stare sa le exercite in armonie cu vointa lui Dumnezeu. Deci, domnia lui Mesia pe pamant nu va fi vesnica. Ea va continua numai pana cand El, cu autoritatea Lui tare, de fier, va fi reprimat toata razvratirea si nesupunerea, si rasa cazuta va fi restabilita la perfectiune, cand oamenii vor fi cu totul in stare sa exercite corect stapanirea pamantului, asa cum a fost intentionata la origine. Cand aceasta va fi astfel restabilita, iarasi va fi Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, sub supravegherea omului, reprezentantul hotarat de Dumnezeu.

 

In timpul varstei Iudaice, Dumnezeu a organizat poporul Israel ca imparatie a Sa sub Moise si Judecatori-un fel de republica-dar a fost numai tipica. Iar autoritatea absoluta stabilita dupa aceea, in special sub David si Solomon, in unele privinte a fost tipica pentru imparatia promisa, cand va domni Mesia. Spre deosebire de natiunile din jur, Israel avea pe Iehova ca Rege al lor, iar conducatorii lor serveau nominal sub El, dupa cum aflam din Psalmul 78:70, 71. Acest lucru este clar declarat in 2 Cronici 13:8 si 1 Cronici 29:23, unde Israel este numit "Imparatia Domnului" si unde se spune ca Solomon a stat pe "SCAUNUL DE DOMNIE AL DOMNULUI, in locul tatalui sau, David", care, urmand lui Saul, primul rege, a stat sau a exercitat autoritatea aceluiasi scaun de domnie in cei patruzeci de ani dinainte.

 

Cand poporul Israel a pacatuit impotriva Domnului, El i-a pedepsit in repetate randuri, pana cand in final le-a luat cu totul imparatia. In zilele lui Zedechia, ultimul din linia lui David care a domnit, sceptrul puterii regale a fost indepartat. Atunci a fost rasturnata imparatia tipica a lui Dumnezeu.

 

Hotararea lui Dumnezeu in aceasta privinta este exprimata in cuvintele: "Si tu, domn faradelege si nelegiuit al lui Israel, a carui zi a sosit, fiindca faradelegea ta ajuns-a la culmea ei. Asa zice Iehova, Domnul: ‘Sa i se scoata diadema si sa i se ia coroana! Aceasta nu va mai fi cum a fost... O voi rasturna, o voi rasturna, o voi rasturna. Si NU va mai sta, pana ce nu va veni acela al caruia este dreptul; si acestuia o voi da’"( Ezechiel 21:25-27- Nitulescu-n. e.). In implinirea acestei profetii, regele Babilonului a venit impotriva lui Israel, a luat poporul in robie si a inlaturat pe regele lor. Desi restabiliti dupa aceea la existenta nationala prin Cirus persanul, ei au fost supusi si au platit tribut imperiilor succesive ale Medo-Persiei, Greciei si Romei, pana la nimicirea finala a lor ca natiune, in anul 70 d. Hr., de cand au fost risipiti printre neamuri.

 

Imparatia lui Israel este singura, de la cadere, pe care Dumnezeu a recunoscut-o vreodata ca reprezentand in vreun fel guvernarea Lui, legile Lui etc. Au existat multe natiuni inainte de a lor, dar nici una n-a putut pe drept pretinde ca Dumnezeu a fost fondatorul lor, sau ca conducatorii lor au fost reprezentantii lui Dumnezeu. Cand diadema a fost luata de la Zedechia si imparatia lui Israel a fost rasturnata, s-a decretat ca va ramane rasturnata pana cand Cristos, mostenitorul de drept al lumii, va veni sa o pretinda. Astfel, prin deductie, toate celelalte imparatii in putere pana la restabilirea imparatiei lui Dumnezeu, sunt numite "imparatii ale acestei lumi", sub "printul acestei lumi", si deci orice pretentii ridicate de vreuna din ele ca sunt imparatii ale lui Dumnezeu sunt false. Si aceasta Imparatie a lui Dumnezeu n-a fost "STABILITA" nici la prima venire a lui Cristos (Luca 19:12). Atunci, si de atunci incoace, Dumnezeu a ales din lume pe aceia care vor fi socotiti vrednici sa domneasca cu Cristos ca impreuna mostenitori ai acelui tron. Pana la a doua venire Cristos nu va lua imparatia, puterea si gloria, si nu va domni ca Domn al tuturor.

 

Toate celelalte imparatii, in afara de cea a lui Israel, sunt scriptural numite pagane, sau imparatii ale neamurilor-"imparatii ale acestei lumi" sub "printul acestei lumi" -Satan. Indepartarea imparatiei lui Dumnezeu in zilele lui Zedechia a lasat lumea fara nici o guvernare pe care Dumnezeu s-o poata aproba, sau ale carei legi sau afaceri sa le fi supravegheat in mod special. Dumnezeu a recunoscut guvernamintele nea-murilor indirect, prin aceea ca a declarat public hotararea Lui (Luca 21:24) ca in acest interval controlul asupra Ierusalimului si asupra lumii sa fie exercitat de guvernamintele neamurilor.

 

Intervalul sau perioada de timp care s-a scurs de la indepar-tarea sceptrului si a guvernarii lui Dumnezeu, pana la restaurarea acestora in mai mare putere si glorie sub Cristos, este numit scriptural "Timpurile Neamurilor". Si aceste "timpuri" sau ani, in care "imparatiile acestei lumi" au permisiunea sa stapaneasca, sunt fixate si limitate, iar timpul pentru restabilirea Imparatiei lui Dumnezeu sub Mesia este la fel fixat si marcat in Scriptura.

 

Rele cum au fost aceste guvernaminte ale neamurilor, ele au fost permise sau "randuite de Dumnezeu" cu un scop intelept (Romani 13:1). Imperfectiunea si defectuoasa lor guvernare formeaza o parte din lectia generala a rautatii excesive a pacatului, si dovedesc incapacitatea omului cazut de a se autoguverna, chiar spre propria lui satisfactie. Dumnezeu le permite, in cea mai mare parte, sa-si realizeze propriile scopuri dupa cum sunt in stare, intervenind numai cand s-ar interfera cu planurile Sale. El intentioneaza ca in cele din urma toate sa lucreze spre bine, si in final chiar si "mania omului sa-L laude". Restul, care n-ar lucra spre bine, care n-ar servi nici unui scop, ori n-ar da nici o lectie, El le restrange. # Ps 76:10.

 

Incapacitatea omului de a stabili o guvernare perfecta se atribuie propriilor lui slabiciuni, in starea lui cazuta, degradata. Aceste slabiciuni, care prin ele insele s-ar impotrivi eforturilor umane de a crea o guvernare perfecta, de asemenea au fost folosite de Satan, primul care a ispitit pe om la neloialitate fata de Stapanitorul suprem. Satan s-a folosit continuu de slabiciunile omului, a facut ca binele sa apara rau si raul sa apara bine, a denaturat caracterul si planurile lui Dumnezeu si a orbit pe oameni fata de adevar. Lucrand astfel in inimile copiilor neascultarii (Efeseni 2:2), el i-a facut prizonierii vointei lui si s-a facut pe sine, ceea ce Domnul nostru si apostolii numesc-printul sau stapanitorul acestei lumi (Ioan 14:30; 12:31). El nu este printul acestei lumi pe drept, ci prin uzurpare; prin frauda si inselaciune si prin controlul oamenilor cazuti. Fiindca este un uzurpator, el va fi in mod sumar deposedat. Daca ar fi avut un drept real ca print al acestei lumi, nu s-ar fi procedat asa cu el.

 

Astfel se va vedea ca stapanirea pamantului, asa cum este exercitata in prezent, are atat o faza invizibila, cat si una vizibila. Cea dintai este spirituala, cea de a doua este umana-imparatiile pamantesti vizibile, intr-o masura sub controlul unui print spiritual, Satan. Fiindca Satan a posedat un astfel de control I-a putut el oferi Domnului nostru sa-L faca supremul suveran vizibil al pamantului sub conducerea sa (Matei 4:9). Cand Timpurile Neamurilor vor expira, ambele faze ale stapanirii prezente se vor termina, Satan va fi legat si imparatiile acestei lumi vor fi rasturnate.

 

Creatia gemanda, cazuta, orbita, infranta la fiecare pas, de secole s-a tarat de-a lungul drumului ei epuizant, chiar si cele mai bune straduinte dovedindu-se nerodnice, totusi sperand intotdeauna ca varsta de aur visata de filosofii ei era aproape. Ea nu stie ca inca o mai mare eliberare decat aceea in care spera si dupa care geme va veni prin dispretuitul Nazarinean si prin urmasii Lui, care, ca fii ai lui Dumnezeu, in curand se vor manifesta in puterea imparatiei pentru eliberarea ei. Romani 8:22, 19.

 

Pentru ca sa nu fie copiii Sai in intuneric in legatura cu permiterea guvernamintelor rele prezente si in legatura cu scopul Sau originar, de a aduce un guvernamant mai bun cand aceste imparatii, sub providenta Sa conducatoare, vor fi servit scopul pentru care au fost permise, Dumnezeu ne-a dat prin profetii Sai cateva mari vederi panoramice ale "imparatiilor acestei lumi", de fiecare data aratand, pentru incurajarea noastra, rasturnarea lor prin stabilirea propriei Lui imparatii drepte si vesnice sub Mesia, Printul Pacii.

 

Faptul ca efortul prezent al omului de a exercita stapanire nu se face printr-o sfidare reusita a vointei si puterii lui Iehova, ci prin permisiunea Lui, este aratat prin mesajul lui Dumnezeu catre Nebucadnetar, in care Dumnezeu da permisiune celor patru mari imperii, Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma, sa stapaneasca pana la timpul stabilirii imparatiei lui Cristos. {# Da 2:37-43} Aceasta arata sfarsitul concesiunii stapanirii.

 

Aruncand acum o privire la aceste viziuni profetice, sa ne amintim ca ele incep cu Babilonul, pe timpul rasturnarii imparatiei lui Israel, imparatia tipica a Domnului.

 

Viziunea lui Nebucadnetar asupra guvernamintelor pamantului

 

Printre acele lucruri "scrise mai dinainte pentru invatatura noastra", pentru ca noi, carora ni se porunceste sa fim supusi autoritatilor care sunt, sa putem avea nadejde prin rabdarea si mangaierea pe care le dau Scripturile (Romani 15:4; 13:1), este visul lui Nebucadnetar si interpretarea divina a lui prin profet. # Da 2:31-45.

 

Daniel a explicat visul, spunand: "Tu, imparate, te mirai, si iata, ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint, pantecele si coapsele ii erau de bronz, fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier si parte de lut. Tu te uitai, pana ce s-a dezlipit o piatra, fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati.

 

Atunci, fierul, lutul, bronzul, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si au devenit ca pleava din arie, vara; le-a luat vantul si nici un loc nu s-a mai gasit pentru ele. Dar piatra, care lovise chipul, s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul.

 

Iata visul, si vom spune inaintea imparatului si explicarea lui. Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, tarie si slava. (Acolo au fost randuite de Dumnezeu imparatiile neamurilor sau autoritatile care sunt.) El ti-a dat in maini, pe oriunde locuiesc ei, pe fiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului; si te-a facut stapan peste toate acestea; tu esti capul de aur.

 

Dupa tine se va ridica o alta imparatie, mai neinsemnata decat a ta (argint), apoi, o a treia imparatie, care va fi de bronz si care va stapani peste tot pamantul. Va fi o a patra imparatie, tare ca fierul; dupa cum fierul sfarama in bucati si rupe totul, si ea va sfarama si va rupe totul, ca fierul care face totul bucati. Si, dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramane in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul. Si, dupa cum degetele de la picioare erau parte de fier si parte de lut, tot asa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda."

 

Printre numeroasele imperii mai mici ale pamantului care s-au ridicat, studentul istoriei le poate trasa repede pe cele patru descrise mai sus de Daniel. Acestea sunt denumite IMPERII UNIVERSALE-intai Babilonul, capul de aur (versetul 38); al doilea Medo-Persia, cuceritorul Babilonului, pieptul de argint; al treilea Grecia, cuceritorul Medo-Persiei, pantecele de bronz; si al patrulea Roma, imparatia cea tare, fluierele picioarelor de fier si picioarele de fier amestecat cu lut. Trei dintre aceste imperii trecusera, si al patrulea, cel Roman, detinea stapanire universala pe timpul nasterii Domnului nostru, dupa cum citim: "In timpul acela, a iesit o porunca de la Cezar August sa se faca recensamant in toata lumea". Luca 2:1.

 

Imparatia de fier, Roma, a fost de departe cea mai tare, si a durat mai mult decat predecesoarele ei. De fapt Imperiul Roman continua inca, fiind reprezentat in natiunile Europei. Aceasta divizare este reprezentata in cele zece degete de la picioarele chipului. Elementul lut din picioare, amestecat cu fierul, reprezinta amestecul bisericii cu statul. In Scripturi acest amestec este numit "Babilon" -confuzie. Dupa cum vom vedea imediat, piatra este simbolul adevaratei Imparatii a lui Dumnezeu; si Babilonul a folosit in loc o imitatie de piatra-lutul-pe care l-a unit cu ramasitele fragmentare ale Imperiului Roman (fierul). Iar acest sistem amestecat-biserica si stat-Biserica nominala casatorita cu imparatiile acestei lumi, pe care Domnul il numeste Babilon, confuzie, isi ia libertatea sa se numeasca Crestinatate-Imparatia lui Cristos. Daniel explica: "Cum ai vazut fierul amestecat cu lutul, asa se vor amesteca cu semintia oamenilor (biserica amestecata cu lumea-Babilon) dar nu se vor lipi unul de altul, cum fierul nu se amesteca cu lutul". Ei nu se pot contopi cu totul. "Dar in zilele acestor imparati (ale imparatiilor reprezentate prin degetele picioarelor, ale asa-ziselor "imparatii crestine" sau "crestinatate"), Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi distrusa si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, dar ea insasi va dainui pentru totdeauna." # Da 2:43,44.

 

Daniel nu declara aici timpul pentru sfarsitul acestor guvernaminte ale neamurilor; pe acela il gasim in alta parte, dar fiecare imprejurare prezisa arata ca astazi sfarsitul este aproape, chiar la usa. Sistemul papal de mult a pretins ca el este imparatia pe care Dumnezeul cerurilor a promis aici ca o va stabili, si ca, in indeplinirea acestei profetii, el a sfaramat in bucati si a nimicit toate celelalte imparatii. Totusi, adevarul este ca biserica nominala s-a unit cu imperiile pamantului numai ca lutul cu fierul, si ca papalitatea niciodata n-a fost adevarata Imparatie a lui Dumnezeu, ci numai o falsificare a ei. Una din cele mai bune dovezi ca papalitatea n-a distrus si n-a nimicit aceste imparatii pamantesti este ca ele inca exista. Si acum ca lutul noroios s-a uscat si a devenit "plapand", pierzandu-si puterea adeziva, fierul si lutul dau semne de sfaramare, si repede se vor faramita, fiind lovite de "piatra", Imparatia adevarata.

 

Continuandu-si interpretarea, Daniel declara: "Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte fara ajutorul vreunei maini si care a sfaramat fierul, bronzul, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce se va intampla dupa aceasta. Visul este adevarat si explicarea lui este sigura". Versetul 45.

 

Piatra dezlipita din munte fara ajutorul unor maini, care loveste si imprastie puterile neamurilor, reprezinta Biserica adevarata, Imparatia lui Dumnezeu. In timpul varstei Evanghelice, aceasta "piatra"-imparatie este in formare, "dezlipindu-se", cioplindu-se si conturandu-se pentru pozitia si importanta ei viitoare-nu prin maini omenesti, ci prin puterea si spiritul adevarului, puterea invizibila a lui Iehova. Cand va fi completa, cand va fi in intregime dezlipita, ea va lovi si va nimici imparatiile acestei lumi. Nu poporul, ci guvernamintele sunt simbolizate prin chip, si acestea vor fi nimicite pentru ca poporul sa poata fi eliberat. Domnul nostru Isus n-a venit sa piarda vietile oamenilor, ci sa le mantuiasca. Ioan 3:17.

 

In timpul pregatirii ei, in timp ce se dezlipeste in vederea destinului ei viitor, piatra ar putea fi numita munte in embrion; tot asa si Biserica ar putea fi, si uneori este, numita Imparatia lui Dumnezeu. Totusi, piatra nu devine de fapt munte pana dupa ce loveste chipul; si Biserica la fel, va deveni Imparatie in sensul deplin, ca sa umple intreg pamantul, cand "Ziua Domnului", "Ziua maniei asupra natiunilor" sau "timpul de stramtorare" va fi sfarsit, si cand ea va fi stabilita si toate celelalte stapaniri vor fi devenit supuse ei.

 

Amintiti-va acum fagaduinta facuta de Domnul nostru invingatorilor Bisericii crestine: "Celui care va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie"; "Celui care va birui si celui care va pazi pana la sfarsit lucrarile Mele, ii voi da stapanire peste neamuri. Le va pastori cu un toiag de fier si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si Eu de la Tatal Meu". {Apocalips #3:21 2:26,27 Ps 2:8-12???} Cand toiagul de fier va fi indeplinit lucrarea de nimicire, atunci mana care a lovit se va intoarce sa vindece, si atunci poporul se va intoarce spre Domnul si El ii va vindeca (# Isa 19:22; Ieremia 3:22, 23; Osea #6:1 14:4 Isa 2:3), dandu-le frumusete in locul cenusii, untdelemn de bucurie in locul plansului si haina de lauda in locul unui duh mahnit.

 

Viziunea lui Daniel asupra guvernamintelor pamantesti

 

In viziunea lui Nebucadnetar vedem ca imperiile pamantului, privite din punct de vedere al lumii, sunt o manifestare de glorie, grandoare si putere omeneasca, desi in ea vedem si o aluzie la decaderea si nimicirea lor finala, asa cum este aratat prin deteriorarea de la aur la fier si lut.

 

Clasa pietrei, Biserica adevarata, in timpul alegerii sau scoaterii ei din munte a fost evaluata de lume ca fara nici o valoare, a fost dispretuita si respinsa de oameni. Ei nu vad in ea nici o frumusete ca s-o doreasca. Lumea iubeste, admira, lauda si apara pe conducatorii si guvernele reprezentate prin acest chip mare, desi a fost incontinuu dezamagita, inselata, ranita si oprimata de ele. Lumea preamareste in proza si versuri pe agentii cei mari si incununati de succes ai acestui chip, pe alexandrii, cezarii, bonapartii ei, si pe altii a caror marime s-a manifestat prin macelarirea semenilor, si care, in pofta lor pentru putere, au facut milioane de vaduve si orfani. Si spiritul care exista in cele "zece degete" ale chipului este inca tot asa, dupa cum il vedem manifestat astazi in ostirile lor ordonate, de mai bine de douasprezece milioane de oameni inarmati cu toate dispozitivele diavolesti ale ingeniozitatii moderne, pentru a se macelari unul pe altul la comanda "puterilor care sunt".

 

Cei mandri sunt numiti acum fericiti; da, cei care lucreaza rautate sunt instalati in putere (Maleahi 3:15). Atunci, nu putem noi oare vedea ca nimicirea acestui chip mare prin lovirea exercitata de piatra, si prin stabilirea imparatiei lui Dumnezeu, inseamna eliberarea celor asupriti si binecuvantarea tuturor? Desi schimbarea va cauza pentru un timp dezastru si stramtorare, in cele din urma va produce roadele pasnice ale dreptatii.

 

Amintindu-ne deosebirea punctului de vedere, acum sa privim aceleasi patru imperii universale ale pamantului din punct de vedere al lui Dumnezeu si al acelora care sunt in armonie cu El, asa cum sunt infatisate in viziunea data preaiubitului profet Daniel. Dupa cum pentru noi aceste imparatii par dezonorante si feroce, tot asa, aceste patru imperii universale lui i-au fost prezentate ca patru fiare salbatice mari si lacome. Iar viitoarea Imparatie a lui Dumnezeu (piatra), in viziunea lui apare proportional mai mare decat in viziunea lui Nebucadnetar. Daniel spune: "In viziunea mea de noapte am vazut cum cele patru vanturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta. Cea dintai, semana cu un leu si avea aripi de vultur... si iata, o a doua fiara era ca un urs... o alta era ca un leopard... Dupa aceea m-am uitat in viziunile de noapte si iata o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama si calca in picioare ce mai ramanea; era cu totul diferita de toate fiarele de mai inainte, si avea zece coarne". # Da 7:2-7.

 

Trecem peste detaliile referitoare la primele trei fiare (Babilon-leul, Medo-Persia-ursul si Grecia-leopardul), cu capetele, picioarele, aripile lor etc., toate fiind simbolice si de mai mica importanta in examinarea noastra prezenta decat detaliile fiarei a patra, Roma.

 

Despre a patra fiara, Roma, Daniel spune: "Dupa aceea m-am uitat in viziunile de noapte si iata o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica... si avea zece coarne. Am privit la coarne, si iata, un alt corn mic a iesit din mijlocul lor, si dinaintea lui au fost smulse din radacini trei din cele dintai coarne. Si iata, cornul acesta avea niste ochi ca ochii de om si o gura care vorbea lucruri mari". # Da 7:7,8.

 

Aici este aratat Imperiul Roman, iar diviziunile puterii lui sunt aratate prin cele zece coarne, un corn fiind un simbol al puterii. Cornul cel mic, iesind dintre acestea, insusindu-si puterea a trei dintre ele si stapanind printre celelalte, reprezinta inceputul mic si ridicarea treptata la putere a Bisericii Romei-puterea sau cornul papal. Acesta ridicandu-se in influenta, trei dintre diviziunile, coarnele sau puterile Imperiului Roman (Herulii, Exarhatul de Rasarit si Ostrogotii) au fost smulse din cale, pentru a face loc stabilirii lui ca putere sau corn civil. Acest din urma corn, in special notabil, papalitatea, este remarcabil pentru ochii lui, reprezentand inteligenta, si pentru gura lui-declaratiile lui, pretentiile lui etc.

 

Acestei fiare a patra, reprezentand Roma, Daniel nu-i da nici un nume descriptiv. In timp ce celelalte sunt descrise, ca un leu, ca un urs si ca un leopard, a patra era asa de feroce si hidoasa, incat nici una dintre fiarele pamantului n-ar putea fi comparata cu ea. Ioan Revelatorul, vazand in viziune aceeasi fiara simbolica (guvernamant), de asemenea a fost in incurcatura in ceea ce priveste numele prin care s-o descrie, si in final ii da cateva. Printre altele el a numit-o "Diavolul" (Apocalips 12:9). Desigur ca el a ales un nume potrivit, deoarece Roma, daca este privita in lumina persecutiilor ei sangeroase, cu siguranta a fost cel mai diavolesc dintre toate guvernamintele pamantesti. Chiar in schimbarea ei de la Roma pagana la Roma papala a ilustrat una din caracteristicile principale ale lui Satan, pentru ca si el se preface sa apara ca un inger de lumina (2 Corinteni 11:14), dupa cum Roma s-a transformat din paganism si a pretins a fi crestina-Imparatia lui Cristos.*

 

 * Faptul ca Roma este numita "Diavolul", in nici un caz nu dovedeste netemeinicia existentei unui Diavol personal, ci mai curand contrariul. Fiindca exista fiare ca lei, ursi si leoparzi, cu caracteristicile cunoscute, guvernamintele au fost asemanate cu ele; tot asa, fiindca exista un Diavol cu caracteristicile cunoscute, al patrulea imperiu este asemanat cu el.

 

Dupa ce da unele detalii referitoare la aceasta din urma fiara, fiara romana, si in special la cornul ei deosebit, cornul papal, profetul declara ca se va face judecata impotriva acestui corn, si el va incepe sa-si piarda stapanirea, care se va consuma printr-un proces treptat, pana cand fiara va fi nimicita.

 

Aceasta fiara, Imperiul Roman, inca mai exista prin coarnele sau diviziunile sale, si ea va fi ucisa prin ridicarea maselor de oameni si prin rasturnarea guvernamintelor in "Ziua Domnului", pregatitoare recunoasterii stapanirii ceresti. Acest lucru este clar aratat in alte Scripturi, care inca trebuie sa fie examinate. Totusi, intai vine consumarea cornului papal. Puterea si influenta lui au inceput sa se consume cand Napoleon a luat pe papa prizonier in Franta. Atunci, cand nici blestemele papilor, nici rugaciunile lor, nu i-au eliberat de puterea lui Bonaparte, a devenit evident pentru natiuni ca autoritatea si puterea divina pretinsa de papalitate era fara temei. Dupa aceea, puterea laica a papalitatii a scazut rapid, pana cand, in septembrie 1870, si-a pierdut ultima urma de putere laica prin Victor Emanuel.

 

Cu toate acestea, in tot acest timp in care "se consuma", ea a continuat sa-si declare vorbele umflate de blasfemie, ultima ei declaratie fiind in 1870, cand, doar cu cateva luni inainte de rasturnarea ei, a facut declaratia de infailibilitate a papilor. Toate acestea sunt notate in profetie: "Priveam atunci (adica dupa decretul impotriva acestui "corn", dupa ce incepuse consumarea lui) pentru vuietul VORBELOR SEMETE ce vorbea cornul". # Da 7:11 (Sf. Scriptura 1874-n.e.).

 

Astfel suntem adusi prin istorie pana in zilele noastre, si ni se permite sa vedem ca evenimentul de asteptat in privinta imperiilor pamantului este nimicirea lor completa. Ceea ce urmeaza este descris prin cuvintele: "M-am uitat pana cand fiara a fost ucisa si trupul ei a fost distrus si aruncat in foc, ca sa fie ars". Uciderea si arderea sunt simboluri, ca si fiara insasi, si inseamna nimicirea completa si fara speranta a guvernarii organizate prezente. In versetul 12 profetul remarca o diferenta intre sfarsitul acestei fiare, a patra, si predecesoarele ei. Celor trei, in mod succesiv (Babilon, Persia si Grecia), li s-a luat stapanirea; au incetat sa detina puterea stapanitoare a pamantului, dar viata lor ca natiuni n-a incetat imediat. Grecia si Persia inca mai au ceva viata, desi sunt multe secole de cand stapanirea universala a trecut din mana lor. Totusi, cu Imperiul Roman, a patra si ultima dintre aceste fiare, nu este asa. El va pierde dintr-o data stapanirea si viata, si va merge in nimicire completa; si celelalte de asemenea vor pieri cu el. # Da 2:35.

 

Nu are importanta care sunt mijloacele sau instrumentele folosite, cauza acestei caderi va fi stabilirea celui de al cincilea Imperiu Universal al pamantului, Imparatia lui Dumnezeu sub Cristos, care are dreptul sa ia stapanirea. Transferarea imparatiei de la fiara a patra, care pentru timpul ei hotarat a fost "oranduita de Dumnezeu", la a cincea imparatie sub Mesia, cand va veni timpul ei hotarat, este descrisa de profet in aceste cuvinte: "... si iata, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului; a inaintat spre Cel Batran de Zile si a fost adus inaintea Lui. I s-a dat (Cristosului-cap si corp complet) stapanire, slava si imparatie, pentru ca toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile sa-I slujeasca. Stapanirea Lui este o stapanire vesnica si nu va trece nicidecum si imparatia Lui nu va fi distrusa". Ingerul a interpretat aceasta astfel: "Domnia, stapanirea si maretia tuturor imparatiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt. Imparatia Lui este o imparatie vesnica si toate stapanirile Ii vor sluji si-L vor asculta". # Da 7:13,27.

 

Astfel vazute lucrurile, stapanirea pamantului va fi pusa in mainile lui Cristos de catre Iehova ("Cel Batran de Zile"), care va supune "totul sub picioarele Lui" (1 Corinteni 15:27). Intronat astfel peste imparatia lui Dumnezeu, El trebuie sa domneasca pana cand va fi reprimat toata autoritatea si puterea care este in conflict cu vointa si legea lui Iehova. Pentru realizarea acestei misiuni mari, intai este necesara rasturnarea acestor guvernaminte ale neamurilor, deoarece "imparatiile acestei lumi", ca si "printul acestei lumi", nu se vor preda pasnic, ci trebuie restranse si retinute cu forta. Si astfel este scris: "... ca sa lege pe imparatii lor cu lanturi si pe mai marii lor cu obezi de fier, ca sa aduca la indeplinire impotriva lor judecata scrisa. Aceasta este o cinste pentru toti credinciosii Sai". # Ps 149:8,9.

 

Cand astfel privim guvernamintele prezente, din punct de vedere al Domnului nostru si al profetului Daniel, si ne dam seama de caracterul lor feroce, distructiv, salbatic si egoist de fiara, inimile noastre tanjesc dupa sfarsitul guvernamintelor neamurilor si cu bucurie asteapta mult acel timp binecuvantat, cand invingatorii varstei prezente vor fi intronati impreuna cu Capul lor pentru a conduce, a binecuvanta si a restabili creatia care geme. Cu siguranta ca toti copiii lui Dumnezeu se pot ruga din toata inima impreuna cu Domnul lor: "VIE IMPARATIA TA, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant".

 

Fiecare din aceste guvernaminte, reprezentate prin chip si prin fiare, a existat inainte de a veni la putere ca imperiu universal. Tot asa este si cu adevarata Imparatie a lui Dumnezeu: ea a existat demult, separata de lume, neincercand sa conduca, ci asteptandu-si timpul-timpul hotarat de Cel Batran de Zile. Si asemenea celorlalte, ea trebuie sa-si primeasca functia si trebuie sa ajunga in autoritate, sau sa fie "stabilita", inainte de a-si putea exercita puterea in lovirea si uciderea fiarei sau imparatiei care o precede. De unde si caracterul potrivit al declaratiei: "In zilele acestor imparati (in timp ce ei au inca putere), Dumnezeul cerurilor va ridica (va stabili in putere si autoritate) o imparatie". Si dupa ce este stabilita, "ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, dar ea insasi va dainui pentru totdeauna". {# Da 2:44} Deci, oricum am astepta-o noi, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie inaugurata inainte de caderea imparatiilor acestei lumi, iar puterea si lovirea exercitata de ea va aduce rasturnarea lor.

 

Guvernamintele prezente privite din alt punct de vedere

 

Dreptul suprem si autoritatea de a stapani lumea sunt si vor fi intotdeauna legitime pentru Creatorul, Iehova, nu are importanta cui ii permite sau pe cine autorizeaza El sa aiba control subordonat. Sub imperfectiunile si slabiciunile rezultate din neloialitatea fata de Regele regilor, Adam a devenit curand slab si neputincios. Ca monarh el a inceput sa piarda puterea prin care la inceput comanda si detinea supunerea animalelor inferioare prin puterea vointei sale. El a pierdut si controlul asupra sa, asa incat, atunci cand voia sa faca bine, interveneau slabiciunile, si raul era prezent cu sine; si chiar binele pe care voia sa-l faca, nu-l facea, iar raul pe care nu voia sa-l faca, il facea.

 

Prin urmare, desi nu facem nici o incercare de a scuza rasa noastra rebela, putem avea compatimire pentru zadarnicele ei eforturi de a se autoguverna si a-si aranja propriul bine. Si se poate spune ceva despre succesul lumii in aceasta directie, pentru ca, in timp ce recunoastem adevaratul caracter al acestor guvernaminte feroce, chiar daca au fost corupte, ele au fost mult superioare lipsei totale de guvernare-mult mai bune decat lipsa de lege si anarhia. Desi anarhia i-ar fi fost probabil cu totul placuta "printului acestei lumi", n-a fost asa pentru supusii lui, si puterea lui nu este absoluta: ea este limitata la masura capacitatii lui de a opera prin omenire, iar politica lui trebuie sa se conformeze in mare masura ideilor, patimilor si prejudecatilor oamenilor. Ideea omului a fost autoguvernarea, independent de Dumnezeu; si cand Dumnezeu i-a permis sa incerce experimentul, Satan a imbratisat posibilitatea de a-si extinde influenta si stapanirea. Astfel, dorind sa uite pe Dumnezeu (Romani 1:28), omul s-a expus la influenta acestui dusman viclean si puternic, dar nevazut; prin urmare, de atunci a fost obligat intotdeauna sa lucreze impotriva masinatiunilor lui Satan, ca si impotriva propriilor slabiciuni personale.

 

Acesta fiind cazul, sa aruncam din nou o privire la imparatiile acestei lumi, privindu-le acum ca fiind efortul omenirii cazute de a se autoguverna, independent de Dumnezeu. Desi coruptia individuala si egoismul au deviat cursul dreptatii, asa incat dreptatea deplina arareori a fost masurata cuiva sub imparatiile acestei lumi, totusi obiectivul aparent al tuturor guvernamintelor organizate vreodata printre oameni a fost sa promoveze dreptatea si binele tuturor oamenilor.

 

In ce masura a fost atins obiectivul acesta, este o alta chestiune, dar aceasta a fost pretentia tuturor guvernamintelor, si acesta a fost obiectivul poporului guvernat, prin faptul ca li s-a supus si le-a sprijinit. Acolo unde limitele dreptatii au fost mult ignorate, fie ca masele au fost orbite si inselate in ceea ce le priveste, fie ca au rezultat razboaie, agitatie si revolutii.

 

Faptele urate ale tiranilor josnici, care au castigat pozitii de putere in guvernamintele lumii, n-au reprezentat legile si institutiile acelor guvernaminte, ci, uzurpand autoritatea si folosind-o in scopuri josnice, au dat acelor guvernaminte caracterul lor de fiara. Fiecare guvernamant a avut o majoritate de legi intelepte, drepte si bune pentru protectia vietii si proprietatii, pentru protectia intereselor interne si comerciale, pentru pedepsirea nelegiuirii etc. Ele au avut si curti de apel pentru chestiuni de disputa, unde, cel putin intr-o anumita masura, se face dreptate; si oricat de imperfecti ar fi cei in functie, avantajul si necesitatea acestor institutii este evidenta. Slabe cum au fost aceste guvernaminte, fara ele, elementul de calitate mai joasa al societatii, prin forta numarului, ar fi biruit elementul mai drept, mai bun.

 

Prin urmare, desi recunoastem caracterul de fiara al acestor guvernaminte, atribuindu-l astfel prin inaltarea la putere a unei majoritati de conducatori nedrepti, prin intrigile si inselaciunile lui Satan care opereaza prin slabiciunile, gusturile si ideile degradate ale omului, totusi noi le recunoastem ca fiind cele mai bune eforturi ale bietei omeniri cazute de a se autoguverna. Secol dupa secol Dumnezeu le-a permis sa faca efortul si sa vada rezultatele. Dar, dupa secole de experiment, rezultatele sunt tot atat de departe de a fi satisfacatoare astazi ca si in oricare alta perioada din istoria lumii. De fapt, nemultumirea este mai generala si mai larg raspandita decat oricand inainte; nu fiindca exista mai multa asuprire si nedreptate decat oricand, ci fiindca, sub aranjamentele lui Dumnezeu, ochii oamenilor se deschid prin cresterea cunostintei.

 

Diferitele guverne stabilite din cand in cand au demonstrat capacitatea medie a poporului reprezentat prin ele de a se guverna. Chiar si unde au existat guverne despotice, faptul ca au fost tolerate de mase a dovedit ca ei ca popor n-au fost capabili sa stabileasca si sa sprijine un guvern mai bun, desi, fara indoiala, intotdeauna au fost multi indivizi cu mult mai inaintati decat starea medie.

 

Comparand conditia lumii de astazi cu conditia ei din oricare alta perioada dinainte, gasim o diferenta insemnata in sentimentele maselor. Spiritul de independenta este acum pretutindeni, si oamenii nu pot fi acum atat de usor legati la ochi, inselati si condusi de stapanitori si politicieni, si de aceea nu se vor supune jugurilor din trecut. Aceasta schimbare a sentimentului public n-a fost treptata chiar de la inceputul efortului omului de a se autoguverna, ci a fost clar marcata numai din secolul al saisprezecelea; si progresul ei a fost foarte rapid in ultimii cinzeci de ani. De aceea, aceasta schimbare nu este rezultatul experientei varstelor trecute, ci este rezultatul natural al cresterii recente a cunostintei si al raspandirii ei generale printre masele omenirii. Pregatirea pentru aceasta raspandire generala a cunostintei a inceput cu inventia tiparului, prin anul 1440 d. Hr., si cu inmultirea consecutiva a cartilor si periodicelor de stiri. Influenta acestei inventii in iluminarea publica generala a inceput sa se simta cam in secolul al saisprezecelea; si toti sunt familiari cu pasii progresivi facuti de atunci. Educatia generala a maselor a devenit populara, iar inventiile si descoperirile devin fapte de zi cu zi. Aceasta crestere a cunostintei printre oameni, care este din hotararea lui Dumnezeu, si se intampla la timpul Sau cuvenit, este una din influentele puternice care lucreaza acum la legarea lui Satan-reducandu-i influenta si delimitandu-i puterea in aceasta "Zi a Pregatirii" pentru stabilirea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.

 

Cresterea cunostintei in toate directiile trezeste printre oameni un sentiment de respect de sine, si o intelegere a drepturilor lor naturale si inalienabile, care nu mult timp vor permite sa le fie ignorate sau dispretuite; mai curand vor merge spre extrema opusa. Aruncati o privire inapoi si vedeti cum de-a lungul secolelor natiunile au scris cu sange istoria nemultumirii lor. Si profetii declara ca datorita cresterii cunostintei o nemultumire inca si mai generala si mai larg raspandita se va exprima printr-o revolutie mondiala, prin rasturnarea intregii legi si ordini; ca rezultatul va fi anarhia si nefericirea pentru toate clasele; dar ca, in mijlocul acestei confuzii, Dumnezeul cerurilor Isi va STABILI Imparatia, care va satisface dorinta tuturor popoarelor. Obositi si descurajati de propriile esecuri, vazand ultimele si cele mai mari eforturi ale lor rezultand in anarhie, oamenii vor intampina cu bucurie, se vor apleca in fata autoritatii ceresti, si vor recunoaste guvernul tare si drept. Astfel, situatia fara iesire a omului va deveni ocazia favorabila a lui Dumnezeu, "si va veni dorinta tuturor neamurilor" -Imparatia lui Dumnezeu in putere si glorie mare. Hagai 2:7 (Biblia interlineara ebraico-engleza, J Green-n.e.).

 

Stiind ca acesta este scopul lui Dumnezeu, nici Isus nici apostolii nu s-au opus in nici un fel conducatorilor pamantesti. Dimpotriva, ei au invatat Biserica sa se supuna acestor autoritati, chiar daca au suferit adesea sub abuzul lor de putere. Ei au invatat Biserica sa se supuna legilor si sa respecte pe cei in autoritate datorita functiei lor, chiar daca ei personal nu erau vrednici de stima; sa-si plateasca taxele stabilite, si, daca nu veneau in conflict cu legile lui Dumnezeu (Fapte 4:19; 5:29), sa nu opuna rezistenta la nici o lege stabilita (Romani 13:1-7; Matei 22:21). Domnul Isus, apostolii si Biserica timpurie s-au supus toti legii, desi au fost separati de guvernele acestei lumi si n-au luat deloc parte la ele.

 

Desi puterile care sunt, guvernamintele acestei lumi, au fost oranduite sau aranjate de Dumnezeu, pentru ca omenirea sa poata castiga sub ele experienta necesara, totusi Biserica, cei consacrati care aspira la functie in Imparatia viitoare a lui Dumnezeu, nu trebuie nici sa tanjeasca dupa onorurile si retributiile functiei in imparatiile acestei lumi, nici sa se opuna acestor puteri. Ei sunt cetateni si mostenitori ai imparatiei ceresti (Efeseni 2:19), si, ca atare, ei trebuie sa pretinda numai acele drepturi si privilegii sub imparatiile acestei lumi, care sunt acordate strainilor. Misiunea lor nu este sa ajute lumea sa-si imbunatateasca starea prezenta, nici sa se amestece in afacerile ei in prezent. A incerca sa faca astfel, ar fi doar eforturi inutile, deoarece mersul lumii si sfarsitul ei sunt ambele clar definite in Scripturi, si sunt sub controlul deplin al Celui care la timpul Sau ne va da imparatia. Acum influenta Bisericii adevarate este si a fost intotdeauna mica-atat de mica incat practic nu are importanta din punct de vedere politic; dar oricat de mare ar putea sa apara, noi trebuie sa urmam exemplul si invatatura Domnului nostru si a apostolilor. Stiind ca scopul lui Dumnezeu este sa lase lumea sa-si incerce pe deplin capacitatea de a se guverna, Biserica adevarata nu trebuie sa fie din lume, desi este in ea. Sfintii pot influenta lumea numai prin faptul ca se separa de ea, prin faptul ca lasa lumina lor sa straluceasca; si astfel prin vietile lor spiritul adevarului MUSTRA lumea. Astfel-supunandu-se pasnic si ordonat, laudand fiecare lege dreapta, mustrand nelegiuirea si pacatul, aratand inainte spre Imparatia promisa a lui Dumnezeu si spre binecuvantarile care se asteapta sub ea, si nu prin metoda adoptata obisnuit, de amestec in politica si uneltire cu lumea pentru putere, fiind astfel atrasi in razboaie, in pacate si in degradarea generala-astfel deci, in glorioasa castitate, Mireasa in perspectiva a Printului Pacii trebuie sa fie o putere pentru bine, ca reprezentanta Domnului ei in lume.

 

Biserica lui Dumnezeu trebuie sa acorde toata atentia si efortul pentru propovaduirea Imparatiei lui Dumnezeu, si pentru inaintarea intereselor acelei Imparatii conform planului prezentat in Scripturi. Daca va face aceasta cu credinciosie, ea nu va avea nici timp, nici dispozitie de a se ocupa de politica guvernelor prezente. Domnul n-a avut timp pentru ea; apostolii n-au avut timp pentru ea; si nu are nici unul dintre sfintii care le urmeaza exemplul.

 

Curand dupa moartea apostolilor, Biserica timpurie a cazut prada tocmai acestei ispite. Propovaduirea viitoarei Imparatii a lui Dumnezeu, care va inlocui toate imparatiile pamantesti, si a lui Cristos cel rastignit, ca mostenitorul acelei Imparatii, a fost nepopulara si a adus cu ea persecutie, batjocura si dispret. Dar unii s-au gandit sa imbunatateasca planul lui Dumnezeu, si in loc de suferinta sa aduca Biserica intr-o pozitie de favoare in fata lumii. Printr-o combinatie cu puterile pamantesti, acestia au reusit. Ca rezultat s-a dezvoltat papalitatea, si in timp a devenit amanta si regina neamurilor. Apocalips 17:3-5; 18:7.

 

Prin aceasta politica totul s-a schimbat: in loc de suferinta a venit onoarea; in loc de umilinta a venit mandria; in loc de adevar a venit eroarea; si in loc de a fi persecutata, ea a devenit persecutoarea tuturor celor care au condamnat noile ei onoruri ilegale. Curand a inceput sa inventeze noi teorii si sofisme pentru a-si justifica mersul, inselandu-se intai pe sine si apoi neamurile, in credinta ca fagaduita domnie milenara a lui Cristos VENISE si ca Regele Cristos era reprezentat prin papii ei, care au domnit peste regii pamantului ca loctiitori ai Lui. Pretentiile ei au avut succes in inselarea intregii lumi. "Cei care locuiesc pe pamant s-au imbatat" de doctrinele ei eronate (Apocalips 17:2), intimidandu-i prin invatatura ca tortura vesnica ii astepta pe toti care se impotriveau pretentiilor ei. Curand, regii Europei au fost incoronati sau detronati prin edictul ei si sub pretinsa ei autoritate.

 

Astfel se intampla ca regatele Europei de astazi pretind a fi regate crestine, si anunta ca suveranii domnesc "prin gratia lui Dumnezeu", adica, prin numirea fie a papalitatii, fie a uneia dintre sectele protestante. Caci, desi reformatorii au abandonat multe din pretentiile la jurisdictie eclesiastica etc. ale papalitatii, ei au tinut la aceasta onoare pe care regii pamantului au ajuns s-o ataseze crestinismului. Si in acest fel reformatorii au cazut in aceeasi eroare, si au exercitat autoritate de monarhi in numirea si aprobarea guvernelor si regilor, denumindu-le "imparatii crestine", sau imparatii ale lui Cristos. Astfel auzim astazi mult despre acea enigma stranie, "Lumea Crestina" -intr-adevar o enigma cand este privita in lumina adevaratelor principii ale Evangheliei. Domnul nostru a spus despre ucenicii Sai: "Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume". Iar Pavel ne indeamna, spunand: "Sa nu va conformati veacului acestuia". Ioan 17:16; Romani 12:2.

 

Dumnezeu niciodata n-a aprobat numirea acestor imparatii dupa numele lui Cristos. Inselate de Biserica nominala, aceste neamuri navigheaza sub culori false, pretinzand a fi ce nu sunt. Singurul lor drept, abstractie facand de votul poporului, este in concesiunea limitata a lui Dumnezeu, asa cum i s-a spus lui Nebucadnetar-pana vine Cel care are drept la stapanire.

 

Pretentia ca aceste imparatii imperfecte, cu legile lor imperfecte si adesea cu conducatori egoisti si viciosi, sunt "imparatiile Domnului nostru si ale Unsului Sau", este o calomnie grosolana la adresa adevaratei Imparatii a lui Cristos, in fata careia ele vor trebui in curand sa cada, si la adresa "Printului pacii" si a conducatorilor ei drepti. # Isa 32:1.

 

O alta dauna serioasa ce rezulta din aceasta eroare este ca prin ea atentia copiilor lui Dumnezeu a fost indepartata de la imparatia cereasca fagaduita; si ei au fost condusi spre o recunoastere nepotrivita a imparatiilor pamantesti si la o intimitate cu ele, ca si la incercari aproape inutile de a altoi harurile si moralitatea crestinismului pe aceste tulpini salbatice, lumesti, pana la neglijarea Evangheliei referitoare la adevarata Imparatie si la sperantele care se centreaza in ea. Sub aceasta inselare, in prezent unii sunt foarte preocupati ca numele lui Dumnezeu sa fie incorporat in Constitutia Statelor Unite, pentru ca prin aceasta sa poata deveni o natiune crestina. Prezbiterienii reformati au refuzat de ani de zile sa voteze sau sa detina functii in acest guvern, fiindca nu este Imparatia lui Cristos. Astfel ei recunosc caracterul nepotrivit al participarii crestinilor la oricare alta imparatie. Noi incurajam mult acest sentiment, dar nu si concluzia ca, daca numele lui Dumnezeu ar fi mentionat in Constitutie, faptul acesta ar transforma acest guvernamant dintr-o imparatie a acestei lumi intr-o imparatie a lui Cristos, si le-ar da libertatea sa voteze si sa detina functii in el. O, ce nechibzuinta! Ce mare este inselarea prin care "Mama desfranatelor" a imbatat toate neamurile (Apocalips 17:2); deoarece intr-o maniera similara se pretinde ca regatele Europei au fost transferate de la Satan la Cristos, si au devenit "natiuni crestine".

 

Sa se remarce faptul ca cele mai bune si cele mai rele dintre natiunile pamantului nu sunt decat "imparatii ale acestei lumi", a caror concesiune de putere de la Dumnezeu este acum aproape expirata, pentru ca sa poata da loc succesorului lor oranduit, Imparatia lui Mesia, al Cincilea Imperiu Universal al pamantului {# Da 2:44 7:14,17,27} -aceasta vedere va face mult pentru a stabili adevarul si a rasturna eroarea.

 

Dar, dupa cum se prezinta situatia, actiunile papalitatii in aceasta privinta, aprobate de reformatorii protestanti, trec necontestate printre crestini. Si deoarece trebuie sa sustina Imparatia lui Cristos, ei se simt obligati sa apere imparatiile prezente ale asa-numitei crestinatati in cadere, al caror timp expira repede; in acest fel, simpatia lor este adesea fortata spre partea asupririi, mai degraba decat spre partea dreptului si libertatii-spre partea imparatiilor acestei lumi si a printului acestei lumi, mai degraba decat spre partea adevaratei Imparatii viitoare a lui Cristos. Apocalips 17:14; 19:11-19.

 

Lumea ajunge repede sa-si dea seama ca "imparatiile acestei lumi" nu sunt asemenea lui Cristos, si ca pretentia lor de a fi prin hotararea lui Cristos nu este incontestabila. Oamenii incep sa-si foloseasca puterea ratiunii in aceasta chestiune, si in altele similare; si ei isi vor exprima cu atat mai violent convingerile prin fapte, cu cat ajung sa-si dea seama ca au fost obiectul unei inselari in numele lui Dumnezeu, al Dreptatii si al Printului Pacii. De fapt, tendinta multora este sa traga concluzia ca crestinismul este o impunere fara temei, si ca, aliat cu conducatorii civili, scopul lui este numai sa tina in frau libertatile maselor.

 

O, daca oamenii ar fi intelepti, daca si-ar indrepta inimile spre intelegerea lucrarii si planului Domnului! Atunci imparatiile prezente s-ar topi treptat-ar urma repede reforma dupa reforma si libertate dupa libertate, si dreptatea si adevarul ar predomina pana cand ar fi stabilita dreptatea pe pamant. Dar ei nu vor sa faca aceasta, si nici nu pot in starea lor prezenta cazuta; si astfel, inarmati cu egoismul, fiecare se va stradui pentru suprematie, si regatele acestei lumi vor trece cu un timp de stramtorare mare, cum n-a mai fost de cand sunt popoare. Despre cei care in zadar vor incerca sa mentina stapanirea trecuta, atunci cand stapanirea va fi data Celui care are dreptul la ea, Domnul accentuand spune ca ei lupta impotriva Lui-un conflict in care sigur vor fi fara succes. El spune:

 

"Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau: ‘Sa rupem legaturile lor si sa aruncam departe de noi funiile lor’. Cel care locuieste in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. Apoi, in mania Lui le vorbeste si in aprinderea Sa ii ingrozeste, zicand: ‘Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu peste Sion, muntele sfinteniei Mele’... Acum, imparati, fiti intelepti! Luati invatatura, judecatorii pamantului! Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va tremurand! Sarutati (faceti-va prieteni) pe Fiul (Unsul lui Dumnezeu), ca sa nu Se manie si sa nu pieriti pe calea voastra; caci mania Lui este gata sa se aprinda. Ferice de toti cati se incred in El". # Ps 2:1-6,10-12.

 

IMPARATIA ESTE APROAPE

 

"Veghetorule, ne spune, cat a mai ramas din noapte?

 

Care sunt ale ei semne, spuse in fagaduinta?

 

Calatorule, priveste peste-naltul cel de munte

 

Steaua glorioasa care-i in lumina stralucinda!

 

Oare-a ei frumoasa raza, veghetorule, prezice

 

Bucurie ori speranta?

 

Calatorule, desigur, ea aduce, aduce ziua

 

Care lui Israel i-e fagaduita.

 

Veghetorule, ne spune, cat a mai ramas din noapte?

 

Si mai sus inca se-nalta steaua ceea;

 

Si-al ei mers, fericire si lumina, pace si-adevar,

 

Calatorule, prezice!

 

Veghetorule, razele-i impodobesc

 

Numai locul de unde pornesc?

 

Ea veacurile stapaneste,

 

Slava ei pamantul umple, calatorule, priveste!

 

Veghetorule, ne spune, dimineata

 

Gloriei frumosului Sion rasare?

 

Semnele ce-a ei venire-arata

 

Stralucesc pe-a ta carare?

 

Calatorule, te scoala si priveste-n jurul tau!

 

Lumina strabate cerul!

 

Hainele de nunta-ncinge!

 

Scoala! Scoala! Aurora se iveste!"

 

 

 

STUDIUL 14—Imparatia lui Dumnezeu

 

Proeminenta subiectului-Caracterul Imparatiei-Imparatia in timpul varstei Evanghelice-Vederi false corectate de Pavel-Rezultate ale ideilor false despre Imparatie-Doua Faze ale Imparatiei lui Dumnezeu-Faza spirituala si lucrarea ei-Faza pamanteasca si lucrarea ei-Operarea lor armonioasa-Gloria fazei pamantesti-Gloria fazei ceresti-Radacina legamantului din care cresc aceste ramuri-Faza pamanteasca a Imparatiei, Israelita-Semintiile pierdute-Ierusalimul ceresc-Israel, un popor tipic-Pierderea si restabilirea lui Israel-Clasele alese-Mostenitorii Imparatiei-Domnia de fier-O ilustratie a obiectivului domniei milenare-Imparatia predata Tatalui-Scopul originar al lui Dumnezeu realizat deplin

 

Oricine n-a examinat cu grija acest subiect, cu concordanta si cu Biblia in mana, daca astfel va face, va fi surprins sa-i gaseasca proeminenta in Scripturi. Vechiul Testament abunda de fagaduinte si profetii in care Imparatia lui Dumnezeu si Regele ei, Mesia, figureaza tocmai ca centru. Speranta fiecarui israelit era (Luca 3:15) ca Dumnezeu va inalta natiunea lor ca popor sub Mesia; si cand Domnul a venit la ei, a venit ca si rege al lor, pentru a stabili de mult fagaduita Imparatie a lui Dumnezeu pe pamant.

 

Ioan, premergatorul si vestitorul Domnului nostru Isus, si-a deschis misiunea cu anuntul: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor s-a apropiat" (Matei 3:2). Domnul Si-a inceput misiunea exact cu acelasi anunt (Matei 4:17); si apostolii au fost trimisi sa propovaduiasca acelasi mesaj (Matei 10:7; Luca 9:2). Imparatia nu numai ca a fost subiectul cu care Domnul Si-a inceput misiunea publica, dar de fapt ea a fost subiectul principal al intregii Sale propovaduiri (Luca 8:1; 4:43; 19:11), alte subiecte fiind mentionate numai in legatura cu acest subiect sau ca explicare a lui. Majoritatea pildelor Lui au fost fie ilustratii ale imparatiei din diferite puncte de vedere si in diferite aspecte, fie au servit sa scoata in relief consacrarea deplina catre Dumnezeu, ca fiind esentiala pentru a avea o parte in imparatie, si pentru a corecta intelegerea gresita a evreilor ca ei erau siguri de imparatie pentru ca erau copii naturali ai lui Avraam si deci mostenitori naturali ai fagaduintei.

 

Domnul nostru Isus in convorbirile cu urmasii Sai le-a intarit si incurajat asteptarea unei imparatii viitoare, spunan-du-le: "De aceea va pregatesc o imparatie, dupa cum Tatal Meu Mi-a pregatit-o Mie, ca sa mancati si sa beti la masa Mea, in imparatia Mea, si sa stati pe scaune de domnie, judecand (conducand) pe cele douasprezece semintii ale lui Israel" (Luca 22:29, 30). Si iarasi: "Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a gasit placere sa va dea imparatia" (Luca 12:32). Si cand, in loc sa fie incoronat si intronat, regele lor recunoscut a fost rastignit, ucenicii Lui au fost amarnic dezamagiti. Dupa cum doi dintre ei au exprimat catre presupusul strain pe drumul spre Emaus, dupa invierea Lui: "Noi nadajduiam ca El este Acela care va rascumpara pe Israel" -eliberandu-l de sub jugul roman si facand din Israel Imparatia lui Dumnezeu in putere si glorie. Dar ei au fost trist dezamagiti de schimbarile celor cateva zile dinainte. Atunci Isus le-a deschis intelegerea, aratandu-le din Scripturi ca intai de toate era necesara jertfa Lui pentru ca imparatia sa poata fi stabilita. Luca 24:21, 25-27.

 

Dumnezeu ar fi putut da lui Isus stapanirea pamantului fara sa rascumpere pe om, caci; "Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si o da cui vrea El". {# Da 4:32} Dar Dumnezeu a avut un scop mai maret decat se putea realiza printr-un astfel de plan. Asa o imparatie ar fi putut aduce binecuvantari care, oricat de bune, ar fi putut avea numai un caracter temporar, deoarece toata omenirea era sub condamnarea la moarte. Pentru a face vesnice si complete binecuvantarile imparatiei Lui, rasa trebuia intai sa fie rascumparata din moarte si astfel eliberata legal de condamnarea care a trecut asupra tuturor in Adam.

 

Faptul ca prin explicarea profetiilor Isus a reinviat speranta ucenicilor intr-o imparatie viitoare este evident din aceea ca mai tarziu, pe cand Se despartea de ei, L-au intrebat: "Doamne, in acest timp vei restabili Tu imparatia lui Israel?" Raspunsul Lui, desi nu explicit, nu le-a contrazis sperantele. El a spus: "Nu este treaba voastra sa stiti timpurile sau perioadele; pe acestea Tatal le-a pus sub stapanirea Sa". Fapte 1:6, 7.

 

Adevarat, la inceput ucenicii, impreuna cu intreaga natiune evreiasca, aveau o conceptie imperfecta despre Imparatia lui Dumnezeu, presupunand ca ar fi exclusiv o imparatie pamanteasca, intocmai cum astazi multi gresesc intr-o directie opusa presupunand a fi exclusiv o imparatie cereasca. Si multe din pildele si cuvintele tainice ale Domnului nostru Isus au fost intentionate sa corecteze la timpul cuvenit aceste conceptii gresite. Dar El a sustinut intotdeauna ideea unei imparatii, a unui guvernamant care va fi stabilit pe pamant si care va stapani printre oameni. Si El nu numai ca le-a inspirat o speranta pentru o parte in imparatie, dar i-a si invatat sa se roage pentru stabilirea ei: "Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si PE PAMANT".

 

Pentru cei intelepti in felul lumii dintre evrei, Domnul nostru a parut un impostor si un fanatic; iar pe ucenicii Sai i-au considerat simpli naivi. Intelepciunea, tactul si minunile Lui n-au putut fi contestate satisfacator, nici n-au putut fi explicate rational de catre ei; totusi, din punct de vedere al necredintei lor, pretentia Lui ca era mostenitorul lumii si ca va stabili imparatia promisa care va conduce lumea, si ca urmasii Lui, toti din categoriile sociale mai joase, vor fi conducatori impreuna cu El in acea imparatie, parea prea absurda pentru a fi luata in considerare. Roma, cu razboinicii ei disciplinati, cu generalii ei iscusiti si cu imensa ei bogatie, era stapana lumii, si zilnic devenea tot mai puternica. Cine, dar, era acest Nazarinean? si cine erau acesti pescari, fara bani sau influenta, si doar cu slaba aderenta printre poporul de rand? Cine erau acestia ca sa vorbeasca despre stabilirea imparatiei de mult promisa a fi cea mai mare si cea mai puternica pe care a cunoscut-o pamantul?

 

Fariseii, sperand sa expuna presupusele slabiciuni ale pretentiilor Domnului nostru, si prin aceasta sa trezeasca la realitate pe urmasii Lui, L-au intrebat: Cand va incepe sa-si faca aparitia aceasta imparatie pe care Tu o propovaduiesti? -si cand vor sosi soldatii Tai? -cand va aparea aceasta Imparatie a lui Dumnezeu? (Luca 17:20-30). Raspunsul Domnului nostru le-ar fi dat alt gand daca n-ar fi avut prejudecati in privinta Lui si daca n-ar fi fost orbiti de presupusa lor intelepciune. El a raspuns ca imparatia Lui nu va veni niciodata in felul in care ei o asteptau. Imparatia pe care El o propovaduia, si in care Isi invita urmasii la comostenire, era o imparatie invizibila, si nu trebuia ca ei sa se astepte s-o vada. "El le-a raspuns si a zis: ‘Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa atraga atentia (cu manifestari exterioare). Nu se va zice: uite-o aici sau uite-o acolo. Caci, iata, Imparatia lui Dumnezeu, este (urmeaza sa fie) in mijlocul vostru’"*. Intr-un cuvant, El a aratat ca atunci cand imparatia Lui va veni, ea va fi prezenta peste tot si puternica peste tot, desi nu va fi vizibila nicaieri. In acest fel le-a dat o idee despre imparatia spirituala pe care o propovaduia; dar ei erau nepregatiti si n-au primit-o. Exista o masura de adevar in asteptarea evreilor cu privire la imparatia promisa, care va fi realizata la timpul cuvenit, dupa cum se va arata; dar aici, referirea Domnului nostru este la faza spirituala a imparatiei, care va fi invizibila. Si cum aceasta faza a imparatiei va fi stabilita intai, prezenta ei va fi nevazuta, si pentru un timp nerecunoscuta. Privilegiul de mostenire in aceasta faza spirituala a Imparatiei lui Dumnezeu a fost singura oferta facuta atunci, si a fost singura speranta a inaltei noastre chemari in timpul intregii varste Evanghelice, care atunci incepea. Deci Isus se referea exclusiv la ea (Luca 16:16). Acest lucru se va vedea mai clar pe masura ce vom merge mai departe.

 

 * Traducerile Diaglott si Rotherham redau "printre voi", ceea ce este sinonim cu "in mijlocul vostru". Desigur n-ar fi in acord cu nici o teorie a se sustine ca imparatia pe care Isus pretindea ca este gata sa o stabileasca ar fi in inimile Fariseilor, pe care El i-a numit fatarnici si morminte varuite. Dar aceasta imparatie, cand va fi stabilita, va fi "in mijlocul" sau "printre" toate clasele, conducand si judecand pe toti.

 

Probabil datorita acestui sentiment public advers, mai ales printre Farisei, a venit Nicodim noaptea la Isus, fiind nerabdator sa dezlege misterul, desi, dupa cat se pare ii era rusine sa recunoasca public faptul ca asemenea pretentii aveau vreo greutate in mintea lui. Conversatia intre Domnul si Nicodim (Ioan 3), desi numai partial inregistrata, da intrucatva o intelegere mai adanca a caracterului Imparatiei lui Dumnezeu. Evident, sunt mentionate punctele principale ale conversatiei, asa incat din acestea putem repede prinde sensul intregului, pe care-l putem rezonabil parafraza dupa cum urmeaza:

 

Nicodim: "Invatatorule, stim ca esti un invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el." Totusi, unele dintre declaratiile Tale mi se par foarte nepotrivite, si vin sa-Ti cer o explicatie. De exemplu: Tu si ucenicii umblati propovaduind, "Imparatia cerurilor este aproape"; dar n-ai nici armata, nici bogatie, nici influenta, si dupa toate aparentele aceasta pretentie nu este adevarata; si asa pare ca inseli poporul. Fariseii Te privesc in general ca pe un impostor, dar eu sunt sigur ca trebuie sa fie ceva adevar in invataturile Tale, "caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el." Obiectivul vizitei mele este sa intreb: Ce fel, cand este si de unde este aceasta imparatie pe care o propovaduiesti Tu? cand si cum va fi stabilita?

 

Isus: La cererea ta de a avea o intelegere deplina referitoare la imparatia cerurilor nu se poate raspunde acum satisfacator pentru tine; nu fiindca Eu nu stiu despre ea pe deplin, ci fiindca in starea ta prezenta n-ai putea-o intelege sau aprecia daca ti-as explica pe deplin. "Daca nu se naste* cineva de sus, nu va putea vedea (greceste eidon, + sti sau cunoaste) imparatia lui Dumnezeu."

 

 * Cuvantul grecesc "gennao" si derivatul lui, uneori tradus "conceput", alteori "nascut", de fapt contine ambele idei, si ar trebui tradus prin oricare din aceste doua cuvinte, dupa sensul pasajului in care survine. Cele doua idei, "concepere" si "nastere", sunt intotdeauna continute in cuvant, asa incat, daca una este declarata, cealalta este intotdeauna implicata, deoarece nasterea este urmarea naturala a conceperii si conceperea antecedentul natural al nasterii. Cand agentul activ cu care este asociat "gennao" este masculin, atunci ar trebui tradus "conceput"; cand este feminin, "nascut". Astfel in 1 Ioan 2:29; 3:9; 4:7; 5:1, 18, "gennao" ar trebui sa fie "conceput", pentru ca agentul activ este Dumnezeu (masculin).

 

Totusi, uneori traducerea este dependenta de natura actului, fie masculin, fie feminin. Astfel, folosit in legatura cu "ek", ceea ce inseamna "de la" sau "din", ar trebui tradus "nascut". Deci, in Ioan 3:5, 6, "gennao" ar trebui tradus "nascut", dupa cum arata cuvantul "ek" -"din apa", "din carne", "din duh".

 

 + Acelasi cuvant grecesc este tradus: "cerceteze" in Fapte 15:6: "Apostolii si batranii s-au adunat laolalta ca sa cerceteze (cunoasca, inteleaga) acest lucru". Acelasi cuvant este tradus "vezi" in Romani 11:22: "Vezi (considera, intelege) bunatatea lui Dumnezeu si asprimea lui Dumnezeu"; de asemenea in 1 Ioan 3:1: "Vedeti (ganditi-va, stiti, intelegeti) ce dragoste ne-a aratat Tatal".

 

Chiar si ucenicii Mei au idei inca foarte neclare despre caracterul imparatiei pe care ei o vestesc. Nu le pot spune pentru acelasi motiv pentru care nu-ti pot spune nici tie, si n-ar putea intelege pentru acelasi motiv. Dar, Nicodime, o particularitate a purtarii lui Dumnezeu este ca El cere supunere la lumina deja avuta inainte de a da mai multa lumina; si in alegerea celor care vor fi socotiti vrednici sa aiba parte de imparatie, se cere o manifestare a credintei. Ei trebuie sa fie dintre aceia dornici sa urmeze pas cu pas conducerea lui Dumnezeu, adesea vazand clar numai un singur pas in fata. Ei umbla prin credinta, nu prin vedere.

 

Nicodim: Dar nu te inteleg. Ce vrei sa spui? "Cum poate sa se nasca un om cand este batran? Poate intra a doua oara in pantecele mamei lui ca sa se nasca?" Sau vrei sa spui ca pocainta propovaduita de Ioan Botezatorul, reprezentata prin botezul in apa, este cumva o nastere simbolica? Observ ca ucenicii Tai propovaduiesc si boteaza la fel. Este oare necesara aceasta noua nastere pentru aceia care vreau sa vada sau sa intre in imparatia Ta?

 

Isus: Natiunea noastra este o natiune consacrata, un popor de legamant. Toti au fost botezati in Moise, in mare si in nor, cand au parasit Egiptul. Dumnezeu i-a acceptat in Moise, mijlocitorul legamantului lor la Sinai, dar ei si-au uitat legamantul, unii traiesc fatis ca vamesi si pacatosi, si multi altii sunt fatarnici, increzuti; deci, propovaduirea lui Ioan si aceea a ucenicilor Mei este pocainta-intoarcerea la Dumnezeu si recunoasterea legamantului facut, iar botezul lui Ioan inseamna aceasta pocainta si reformare a inimii si vietii, si nu nasterea cea noua. Dar, daca nu faci mai mult decat atat, nu vei vedea niciodata imparatia. Daca pe langa reformarea simbolizata prin botezul lui Ioan nu primesti o concepere si o nastere din Spirit, nu poti vedea Imparatia Mea. Pocainta te va aduce inapoi la o stare indreptatita; in starea aceea vei putea repede sa Ma recunosti ca Mesia, antitipul lui Moise; si astfel consacrandu-te Mie vei fi conceput de Tatal la o viata noua si la natura divina, care, daca se dezvolta si devine activa, iti va asigura nasterea ca noua creatie, fiinta spirituala, la intaia inviere; si in acest fel nu numai vei vedea, ci si vei avea parte de Imparatie.

 

Schimbarea care se va produce prin aceasta nastere noua din Spirit este cu adevarat mare, Nicodime; pentru ca ceea ce se naste din carne este carne, dar ceea ce se naste din Spirit este Spirit. Nu te mira, deci, de prima mea declaratie, ca trebuie sa fii conceput de sus inainte de a putea intelege, cunoaste si aprecia lucrurile despre care intrebi. "Nu te mira ca ti-am zis: trebuie sa fiti nascuti din nou". Diferenta dintre starea ta prezenta, nascut din carne, si starea celor nascuti din Spirit, care vor intra sau vor constitui Imparatia pe care Eu o propovaduiesc, este foarte mare. Sa-ti dau o ilustratie prin care iti vei face o idee despre fiintele care, nascute din Spirit, vor constitui acea Imparatie: "Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii nici de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul". Cand vantul sufla incoace si incolo nu-l poti vedea, desi exercita influenta peste tot in jurul tau. Nu stii de unde vine si incotro merge. Aceasta este cea mai buna ilustratie pe care ti-o pot da despre cei nascuti din Spirit la inviere, cei care vor "intra in" sau vor constitui Imparatia pe care Eu o propovaduiesc acum. Ei toti vor fi la fel de invizibili ca vantul; si oamenii, care nu sunt nascuti din Spirit, nu vor sti nici de unde au venit, nici incotro merg.

 

Nicodim: Cum se poate asa ceva? -fiinte invizibile!

 

Isus: "Tu esti invatatorul lui Israel si nu intelegi aceste lucruri?" -ca fiintele spirituale pot fi prezente si totusi sa fie invizibile? Tu, care incerci sa inveti pe altii, n-ai citit niciodata despre Elisei si despre servul lui, sau despre magarul lui Balaam si despre numeroasele exemple din Scripturi care ilustreaza acest principiu, ca fiintele spirituale pot fi prezente printre oameni, totusi sa fie invizibile? Mai mult, esti dintre Farisei, care, dupa cum declara, cred in ingeri ca fiinte spirituale. Dar aceasta ilustreaza ceea ce ti-am spus la inceput: daca un om nu este conceput de sus, nu poate vedea (sti, cunoaste sau intelege ca fiind rational) Imparatia lui Dumnezeu si diferitele lucruri legate de ea.

 

Daca vrei sa intri si sa devii mostenitor impreuna cu Mine in acea imparatie pe care Eu o vestesc, trebuie sa urmezi lumina pas cu pas. Facand asa, iti va veni mai multa lumina, si aceasta pe atat de repede pe cat vei fi pregatit pentru ea. Am propovaduit aceste lucruri cuvenite acum, pe care le poti intelege, si am facut minuni, si Ma recunosti ca invatator venit de la Dumnezeu, dar nu ti-ai pus in practica credinta, ca in mod deschis sa-Mi devii ucenic si urmas. Nu trebuie sa astepti sa vezi mai mult pana cand nu traiesti conform cu tot ceea ce vezi; atunci iti va da Dumnezeu mai multa lumina si dovezi pentru pasul urmator. "Adevarat, adevarat iti spun ca noi vorbim ce stim si marturisim ce am vazut si voi (fariseii) nu primiti marturia noastra. Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre cele ceresti?" N-ar avea nici un rost sa incerc sa-ti vorbesc despre lucruri ceresti pentru ca n-ai fi convins, si propovaduirea Mea ti s-ar parea cu atat mai nechibzuita. Daca ceea ce Eu am invatat, care avea un caracter pamantesc, sau era ilustrat prin lucruri pamantesti, pe care le-ai putut intelege si le intelegi, nu te-a facut sa te convingi destul in mintea ta pentru a te determina ca in mod deschis sa-Mi devii ucenic si urmas, n-ar fi mai convingator pentru tine daca ti-as spune despre lucruri ceresti, despre care nu stii nimic, deoarece nimeni nu s-a inaltat vreodata la cer, deci nimeni nu Mi-ar putea confirma marturia. Numai Eu, care M-am coborat din cer, pot intelege lucrurile ceresti. "Nimeni nu s-a suit la cer afara de Cel care S-a coborat din cer, Fiul omului"*. O cunostinta despre lucrurile ceresti se poate primi numai dupa conceperea de Spirit; iar lucrurile ceresti in sine, numai la nasterea din Spirit, fiinte spirituale.

 

*Cuvintele "care este in cer" (verset 13) nu se gasesc in manuscrisele cele mai vechi si mai demne de incredere.

 

Astfel s-a cerut rabdare din partea Domnului pentru a le vesti natura imparatiei celor ale caror prejudecati si educatie i-a impiedicat sa vada orice altceva in afara de ideile deformate despre faza pamanteasca a ei. Cu toate acestea, alegerea unei clase potrivite de a participa la imparatia lui Mesia a continuat, desi numai putini au fost alesi din Israel, caruia i-a fost exclusiv oferita timp de sapte ani. Dupa cum prevazuse Dumnezeu, prin faptul ca n-au fost gata pentru ea, si prin lipsa lor de a intelege si de a fi de acord cu conditiile prezentate, privilegiul de a participa la imparatia lui Mesia a trecut de la ei ca popor, numai o ramasita din ei primindu-l, si a venit la neamuri ca sa ia si dintre ele "un popor pentru numele Lui". Si printre acestia de asemenea numai o ramasita, o "turma mica", apreciaza privilegiul si sunt socotiti vrednici de comostenire in imparatia si gloria Lui.

 

Grava a fost eroarea introdusa in Biserica crestina nominala, care interpreteaza gresit aceasta imparatie promisa ca fiind numai Biserica nominala in starea ei prezenta, si lucrarea ei numai o lucrare a harului in inimile credinciosilor; si la asa o extrema s-a dus aceasta eroare, incat alianta nesfanta si domnia prezenta a Bisericii nominale cu lumea este considerata de multi a fi domnia Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Adevarat, exista un sens in care Biserica este acum Imparatia lui Dumnezeu, si o lucrare de har se desfasoara acum in inimile credinciosilor, dar a considera ca aceasta este totul, si a nega o veritabila Imparatie viitoare a lui Dumnezeu care va fi stabilita sub intreg cerul, in care se va face voia lui Dumnezeu ca si in cer, inseamna a face goale si fara sens cele mai tari si cele mai clare fagaduinte inregistrate de Domnul nostru, de apostoli si de profeti, pentru incurajarea si ajutorul nostru in invingerea lumii.

 

In pildele Domnului nostru, Biserica este frecvent numita imparatie; iar apostolul vorbeste despre ea ca despre imparatia peste care domneste acum Cristos, spunand ca Dumnezeu ne-a stramutat din imparatia intunericului in imparatia iubitului Sau Fiu. Noi, care acum acceptam pe Cristos, recunoastem dreptul Lui de domnie, pe care l-a cumparat, si-I dam ascultare si supunere voluntara inainte ca El sa-Si stabileasca domnia prin forta in lume. Noi recunoastem diferenta intre legile dreptatii, pe care El le va aplica, si imparatia intunericului sustinuta in prezent de uzurpator, printul acestei lumi. Credinta in fagaduintele lui Dumnezeu ne schimba supunerea, si noi ne socotim supusii noului print, si, prin favoarea Lui, mostenitori impreuna cu El in acea imparatie care se va stabili in putere si glorie mare.

 

Dar acest fapt in nici un caz nu anuleaza fagaduintele ca in cele din urma imparatia lui Cristos va fi "de la o mare la alta si de la fluviu pana la marginile pamantului"; {# Ps 72:8} ca toate neamurile Il vor servi si-L vor asculta, si orice genunchi I se va pleca, atat al celor din ceruri cat si al celor de pe pamant (# Da 7:27; Filipeni 2:10). Dimpotriva, alegerea "turmei mici" acum, confirma mai curand acele fagaduinte.

 

Daca pildele Domnului nostru vor fi examinate cu grija, se va gasi ca ele invata clar ca venirea sau stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu in putere este viitoare; si, natural, ea nu se stabileste pana cand vine Regele. Astfel, pilda tanarului bogat care pleaca intr-o tara indepartata sa primeasca o imparatie si sa se intoarca etc. (Luca 19:11-15), amplaseaza clar stabilirea Imparatiei la intoarcerea lui Cristos. Si mesajul trimis de Domnul catre Biserica la multi ani dupa aceea, a fost: "Fii credincios pana la moarte si-ti voi da coroana vietii" (Apocalips 2:10). Din aceasta este evident ca regii care vor domni cu El nu vor fi incoronati, nici nu vor domni ca regi in aceasta viata.

 

Biserica in prezent nu este, prin urmare, Imparatia lui Dumnezeu stabilita in putere si glorie, ci este in starea ei incipienta, embrionara. Si, intr-adevar, asa arata toate expresiile Noului Testament cu referire la ea. Imparatia cerului sufera acum violenta din partea lumii; Regele a fost maltratat si rastignit; si oricine va calca pe urmele Lui va suferi persecutie si violenta in vreo forma. Se va observa ca acest lucru este adevarat numai despre Biserica adevarata, si nu despre cea nominala. Dar se ofera fagaduinta ca, daca acum, noi (Biserica, imparatia in embrion) suferim cu Cristos, la timpul cuvenit, cand El Isi va lua marea putere si va domni, si noi vom fi glorificati si vom domni cu El.

 

Iacov (2:5), in armonie cu invatatura Domnului nostru, ne spune ca Dumnezeu a ales pe cei saraci si dispretuiti dupa normele acestei lumi, nu sa domneasca acum, ci "ca mostenitori ai imparatiei pe care El a promis-o". Domnul spune: "Cat de greu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei care au avutii" (Marcu 10:23). Este evident ca nu se refera la Biserica nominala, care domneste acum impreuna cu lumea, deoarece bogatii sunt impinsi spre ea. Petru indeamna pe mostenitorii imparatiei la rabdare, perseverenta, virtute si credinta, spunand: "De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra, caci, daca faceti lucrul aceasta, nu veti aluneca niciodata; caci in felul acesta vi se va da din belsug intrare in imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos". 2 Petru 1:10, 11.

 

Unii presupun ca declaratia lui Pavel din Romani 14:17 se refera la o imparatie figurativa; dar, daca se examineaza in lumina contextului, este evident ca pasajul inseamna pur si simplu aceasta: noi, fratii, transpusi acum in imparatia iubitului Fiu al lui Dumnezeu, avem anumite libertati cu privire la mancare etc., pe care nu le-am avut ca evrei sub Lege (verset14); totusi, mai bine sa nu folosim aceasta libertate daca ea face pe fratii care n-o pot intelege inca, sa se poticneasca si sa-si incalce constiinta. Sa nu distrugem pe fratele nostru, pentru care a murit Cristos, prin libertatea noastra cu privire la mancare, ci sa ne amintim ca privilegiile imparatiei, atat acum cat si in viitor, constau in binecuvantari mult mai mari decat libertatea cu privire la mancare, si anume: in libertatea noastra cu privire la a face ce este drept, in pacea noastra cu Dumnezeu prin Cristos si in bucuria noastra prin participarea la Spiritul Sfant al lui Dumnezeu. Aceste libertati ale imparatiei (acum si intotdeauna) sunt atat de mari, incat libertatea minora cu privire la mancare poate fi bine sacrificata in prezent pentru binele fratelui nostru.

 

Astfel, indiferent din care punct de vedere scriptural privim, este contrazisa ideea ca promisiunile imparatiei sunt amagiri legendare, sau ca imprejurarile noastre prezente indeplinesc aceste promisiuni.

 

In Biserica timpurie, promisiunile de onoare in imparatie si de mostenire impreuna cu Invatatorul au fost imbolduri puternice la credinciosie sub incercarile si persecutiile care existau atunci, pe care ei au fost preveniti sa le astepte; si dintre toate cuvintele de mangaiere si incurajare din Apocalips, date celor sapte Biserici, nici unul nu straluceste mai clar si mai plin de forta decat cele care declara: "Celui ce va birui ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie"; si, "Celui ce va birui ii voi da stapanire peste neamuri".

 

Acestea sunt fagaduinte care in mod rational n-ar putea fi rastalmacite pentru a le aplica la o lucrare prezenta a harului in inima, si nici la o domnie peste neamuri in viata prezenta; deoarece aceia care vor birui trebuie sa faca aceasta prin moarte in serviciu, si astfel sa castige onorurile imparatiei. Apocalips 20:6.

 

Dar natura umana cauta sa evite suferintele si este intotdeauna gata sa apuce onoarea si puterea; astfel aflam ca si in zilele apostolilor unii din Biserica erau dispusi sa atribuie fagaduintele de onoare si putere viitoare la viata prezenta, si incepeau sa actioneze ca si cand deja sosise timpul ca lumea sa onoreze Biserica si chiar sa i se supuna. Apostolul Pavel scrie, corectand aceasta eroare, stiind ca astfel de idei ar avea un efect daunator asupra Bisericii prin cultivarea mandriei si prin indepartarea de la sacrificiu. El le spune ironic: "O, iata-va satui! Iata-va ajunsi bogati! Iata-va imparatind fara noi!" Apoi adauga cu seriozitate: "Si macar de ati imparati cu adevarat ca sa putem imparati si noi (apostolii persecutati) impreuna cu voi" (1 Corinteni 4:8). Lor le placea crestinismul lor, incercand sa scoata din el si cu el cat mai multa onoare posibila; si apostolul bine stia ca daca ei ar fi fost credinciosi ca urmasi ai Domnului nu erau intr-o astfel de stare. Deci el le aminteste ca daca intr-adevar mult asteptata domnie ar fi inceput, si el ar domni la fel ca ei, si ca el a fost unul care prin credinciosie a suferit pentru adevar, ceea ce era o dovada ca domnia lor era prematura, si mai curand o capcana decat o marire. Apoi, cu o nuanta de ironie, el adauga: "Noi (apostolii si servii credinciosi) suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti!" Nu va scriu aceste lucruri numai ca sa va fac sa va rusinati. Am un obiectiv mai bun si mai nobil-SA VA ATRAG ATENTIA; deoarece calea onoarei prezente nu duce la gloria si onoarea care va fi revelata; ci suferinta prezenta si negarea de sine sunt calea ingusta spre glorie, onoare, nemurire si comostenire in imparatie. De aceea, va indemn, fiti urmasi ai mei. Suferiti si fiti ocarati si persecutati acum, ca sa puteti avea parte cu mine la coroana vietii pe care Domnul, judecatorul cel drept, mi-o va da in ziua aceea, si nu numai mie, ci tuturor celor care iubesc aratarea Lui. 1 Corinteni 4:10-17; 2 Timotei 4:8.

 

Dar, dupa ce Biserica timpurie a indurat cu credinciosie multa persecutie, au inceput sa se raspandeasca teoriile ca misiunea Bisericii era sa cucereasca lumea, sa stabileasca imparatia cerului pe pamant si sa domneasca peste neamuri inainte de a doua venire a Domnului. Acest lucru a pus temelia pentru intriga, pompa si mandrie lumeasca, spectacol si ceremonie ostentativa in Biserica, destinate sa impresioneze, sa captiveze si sa impuna veneratie lumii, si, pas cu pas, acestea au dus la marile pretentii ale papalitatii ca, fiind imparatia lui Dumnezeu pe pamant, avea dreptul sa ceara respectul si ascultarea de legile si de reprezentantii ei de la fiecare neam, natiune si popor. Sub aceasta pretentie falsa (si ei, dupa cat se pare, se inselau pe sine ca si pe altii), papalitatea a incoronat si a detronat pentru un timp pe regii Europei, si inca mai pretinde autoritatea pe care acum nu o poate excercita.

 

Prin papalitate aceeasi idee a ajuns la protestantism, care de asemenea pretinde, desi mai vag, ca intr-un fel domnia Bisericii este in progres; si, asemenea corintenilor, aderentii lui sunt "satui" si "bogati", si domnesc "ca regi", asa cum expresiv a descris Domnul nostru (Apocalips 3:17, 18). Astfel s-a intamplat ca membrii doar nominal ai Bisericii-cei neconvertiti cu adevarat, care nu sunt grau cu adevarat, ci neghina, doar imitatii ale graului-depasesc cu mult ca numar pe adevaratii ucenici ai lui Cristos. Si acestia sunt mult opusi oricarui sacrificiu real si oricarei negari de sine, nu sufera persecutie pentru dreptate (pentru adevar), si, in schimb, tin cel mult numai la o forma de post etc. Ei cu adevarat domnesc impreuna cu lumea si nu sunt pe linia pregatirii pentru a avea parte in imparatia adevarata, care trebuie sa fie stabilita de Domnul nostru la a doua Sa prezenta.

 

Pentru orice observator atent exista o nepotrivire evidenta intre aceasta vedere si invatatura lui Isus si a apostolilor. Ei au invatat ca nu poate fi nici o imparatie pana nu vine Regele (Apocalips 20:6; 3:21; 2 Timotei 2:12). Ca atare, imparatia cerului trebuie sa sufere violenta pana cand va fi stabilita in glorie si putere.

 

Doua faze ale Imparatiei lui Dumnezeu

 

Desi este adevarat, cum a declarat Domnul nostru, ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine-nu-si face la inceput aparitia-cu manifestare exterioara, totusi la timpul cuvenit ea se va manifesta pentru toti prin semne exterioare vizibile, neindoielnice. Cand va fi stabilita pe deplin, Imparatia lui Dumnezeu va fi compusa din doua parti: o faza spirituala sau cereasca, si o faza pamanteasca sau umana. Cea spirituala va fi intotdeauna invizibila pentru oameni, deoarece aceia care o compun vor fi de natura divina, spirituala, ceea ce nici un om n-a vazut, nici nu poate vedea (1 Timotei 6:16; Ioan 1:18); totusi prezenta si puterea ei se vor manifesta cu tarie, in principal prin reprezentantii ei umani care vor constitui faza pamanteasca a Imparatiei lui Dumnezeu.

 

Cei care vor constitui faza spirituala a imparatiei sunt sfintii biruitori ai varstei Evanghelice-Cristosul, cap si corp-glorificat. Invierea si inaltarea lor la putere precede pe aceea a tuturor celorlalti, pentru ca prin aceasta clasa vor fi binecuvantati toti ceilalti (Evrei 11:39, 40). A lor este intaia inviere (Apocalips 20:5).* Marea lucrare care-i sta in fata acestei companii glorioase unse-Cristosul-necesita inaltarea lor la natura divina; nici o alta putere n-ar putea s-o indeplineasca, decat cea divina. Lucrarea lor este o lucrare care nu apartine numai acestei lumi, ci tuturor lucrurilor din cer si de pe pamant, atat printre fiintele spirituale, cat si printre cele umane. Matei 28:18; Coloseni 1:20; Efeseni 1:10; Filipeni 2:10; 1 Corinteni 6:3.

 

 * In acest verset, cuvintele: "Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani", sunt adaugate. Ele nu se gasesc in manuscrisele cele mai vechi si mai demne de incredere: Sinaitic, Vatican nr. 1209, 1160 si Siriac. Sa nu uitam ca numeroasele pasaje gasite in copiile moderne sunt adaugiri care nu apartin in mod cuvenit Bibliei. Deoarece se porunceste sa nu se adauge la Cuvantul lui Dumnezeu, datoria noastra este sa respingem astfel de adaugiri imediat ce le este stabilit caracterul ilegitim. Cuvintele indicate s-au strecurat in text probabil accidental, in secolul al cincilea, deoarece nici un manuscris de data mai timpurie (grecesc sau siriac) nu contine aceasta propozitie. Probabil ca la inceput a fost numai un comentariu marginal facut de un cititor care si-a exprimat gandul lui asupra textului, si a fost copiat in corpul textului de unul care a transcris ulterior, nefacand distinctie intre text si comentariu.

 

Totusi, respingerea acestei propozitii nu este esentiala pentru "Plan", asa cum este prezentat aici, deoarece ceilalti morti-lumea in masa-nu vor trai iarasi in sensul deplin, in sensul perfect in care a trait Adam inainte de a pacatui si a veni sub sentinta "vei muri negresit". Viata perfecta, fara slabiciune sau moarte, este singurul sens al cuvantului in care Dumnezeu recunoaste viata. Din punctul Lui de vedere, toata lumea si-a pierdut deja viata, moare, si acum ar putea fi descrisa mai potrivit ca moarta decat ca vie. 2 Corinteni 5:14; Matei 8:22.

 

Cuvantul inviere (greceste, anastasis) inseamna ridicare. In legatura cu omul, inseamna ridicarea omului la starea de la care a cazut, la perfectiunea deplina a umanitatii-ceea ce s-a pierdut prin Adam. Perfectiunea la care se vor ridica treptat, in timpul varstei Milenare de restabilire sau inviere (ridicare), este perfectiunea de la care a cazut rasa noastra. Varsta Milenara nu este numai varsta de incercare, ci si varsta de binecuvantare; si prin invierea sau restabilirea la viata se va reda tot ceea ce s-a pierdut, tuturor celor care, atunci cand vor sti si vor avea posibilitatea, se vor supune cu bucurie. Procesul invierii va fi treptat, necesitand intreaga varsta pentru realizarea lui completa, desi simpla trezire la o masura de viata si la constienta, asa cum avem in prezent, va fi desigur o lucrare de moment. Prin urmare, pana cand se va sfarsi mia de ani rasa nu va ajunge deplin la masura completa de viata pierduta in Adam. Si, deoarece orice nu are viata perfecta este intr-o conditie de moarte partiala, rezulta ca, desi cuvintele de mai sus nu sunt deloc parte din relatarea inspirata, ar fi strict adevarat sa spunem ca ceilalti morti nu vor trai din nou (nu vor recastiga deplinatatea vietii pierdute) pana cand mia de ani de restabilire si binecuvantare va fi completa.

 

Lucrarea fazei pamantesti a Imparatiei lui Dumnezeu va fi limitata la aceasta lume si la omenire. Iar cei atat de mult onorati incat sa aiba o parte in ea vor fi cei mai inaltati si mai onorati de Dumnezeu dintre oameni. Acestia sunt clasa la care se face referire in capitolul 8 (pag. 145), a caror zi de judecata a fost inainte de varsta Evanghelica. Fiind incercati si gasiti credinciosi, la inviere nu vor fi adusi iarasi la judecata, ci vor primi imediat rasplata credinciosiei lor-o inviere instantanee la perfectiune ca oameni. (Ceilalti, in afara de acestia si de clasa spirituala, vor fi treptat ridicati la perfectiune in timpul varstei Milenare). Astfel, aceasta clasa va fi gata imediat pentru marea lucrare care-i sta in fata, ca si agenti umani ai Cristosului in restabilirea si binecuvantarea restului omenirii. Dupa cum natura spirituala este necesara pentru realizarea lucrarii lui Cristos, tot asa natura umana perfecta este corespunzatoare pentru realizarea lucrarii de facut in viitor printre oameni. Acestia vor servi printre oameni si vor fi vazuti de ei, in timp ce gloria perfectiunii lor va fi un exemplu constant si un imbold pentru alti oameni de a se stradui sa atinga aceeasi perfectiune. Si faptul ca acesti vrednici din vechime vor fi in faza pamanteasca a imparatiei si vazuti de omenire este pe deplin atestat de cuvintele lui Isus catre evreii necredinciosi care-L respingeau. El a spus: "Veti vedea pe Avraam, Isaac si Iacov, si pe toti profetii, in Imparatia lui Dumnezeu". Sa se remarce de asemenea ca Invatatorul nu mentioneaza ca El sau apostolii vor fi vazuti cu Avraam. De fapt, oamenii vor vedea faza pamanteasca a imparatiei si vor face parte din ea, dar nu din cea spirituala; si unii, fara indoiala, vor fi suparati sa afle ca au respins o asa mare onoare.

 

Nu ni se dau informatii explicite referitoare la maniera exacta in care aceste doua faze ale imparatiei ceresti vor opera armonios, dar avem o ilustratie a manierei in care se poate sa opereze, in purtarea lui Dumnezeu cu Israel prin reprezentantii lor: Moise, Aaron, Iosua, profetii etc. -desi manifestarile viitoare ale puterii divine le vor depasi mult pe cele din varsta aceea tipica; deoarece lucrarea varstei viitoare cuprinde trezirea tuturor mortilor si restabilirea la perfectiune a celor ascultatori. Aceasta lucrare va necesita stabilirea unui guvern perfect printre oameni, cu oameni perfecti in pozitii de control, pentru ca ei sa poata pune in ordine in mod drept afacerile statului. Va necesita amenajarea de inlesniri educationale adecvate, de toate felurile, ca si masuri filantropice de diferite feluri. Si aceasta nobila lucrare de ridicare in acest fel a rasei, prin pasi siguri si stabili, (sub directia membrilor spirituali nevazuti ai aceleiasi imparatii), este inalta onoare la care sunt numiti vrednicii din vechime, si pentru care vor iesi afara pregatiti, curand dupa prabusirea finala a imparatiilor acestei lumi si dupa legarea lui Satan, printul lor. Si ca reprezentanti onorati divin ai imparatiei ceresti, ei vor primi neintarziat onoarea si cooperarea tuturor oamenilor.

 

A castiga un loc in faza pamanteasca a imparatiei lui Dumnezeu va insemna a gasi satisfacerea fiecarei dorinte si ambitii a inimii omenesti perfecte. Va insemna o parte glorioasa si satisfacatoare chiar de la intrarea in ea; si totusi gloria va creste pe masura ce timpul va inainta si lucrarea binecuvantata va progresa. Si cand, la sfarsitul miei de ani, marea lucrare de restabilire va fi indeplinita prin Cristosul, (in mare masura prin intermediul acestor nobili colaboratori umani), cand intreaga rasa umana (in afara de cei incorigibili-Matei 25:46; Apocalips 20:9) va sta aprobata, fara pata, fara incretitura sau ceva de felul acesta, in prezenta lui Iehova, acestia, care au avut o contributie esentiala in lucrare, vor straluci printre semenii lor si inaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos si a ingerilor, "ca stelele in veac si in veci de veci". {# Da 12:3} Lucrarea si osteneala lor din iubire nu va fi niciodata uitata de semenii lor recunoscatori. Ei vor fi pastrati in amintire vesnica. # Ps 112:6.

 

Dar, mare cum va fi gloria crescanda a acelor oameni perfecti care vor constitui faza pamanteasca a imparatiei, gloria celor ceresti va fi o glorie mai mare. In timp ce primii vor straluci ca stelele in veci, cei din urma vor straluci ca stralucirea boltii ceresti-ca soarele. {# Da 12:3} Onorurile cerului si ale pamantului vor fi puse la picioarele Cristosului. Mintea omeneasca poate aproxima, dar nu poate concepe clar gloria care va fi descoperita in Cristosul, de-a lungul varstelor nenumarate ale eternitatii. Romani 8:18; Efeseni 2:7-12.

 

Prin aceste doua faze ale imparatiei va fi adeverita fagaduinta facuta lui Avraam: "In tine si in samanta ta vor fi binecuvantate toate familiile pamantului". "Samanta ta va fi ca nisipul de pe tarmul marii si ca stelele cerului" -o samanta pamanteasca si una cereasca, ambele mijloace ale lui Dumnezeu de a binecuvanta lumea. Ambele faze ale fagaduintelor au fost vazute clar si au fost intentionate de Dumnezeu de la inceput, dar numai cea pamanteasca a fost vazuta de Avraam. Si totusi Dumnezeu a ales din samanta naturala pe cei mai importanti din clasa spirituala (apostolii si altii) si a oferit binecuvantarea cea mai importanta, cea spirituala, tuturor din acea natiune care traiesc la timpul cuvenit pentru aceasta chemare cereasca, aceasta fiind in plus fata de cat a vazut vreodata Avraam in legamant-favoare peste favoare.

 

Pavel (Romani 11:17) vorbeste despre legamantul avraamic ca despre o radacina din care a crescut natural Israelul trupesc, dar in care au fost altoiti credinciosii dintre neamuri cand ramurile naturale au fost taiate din cauza necredintei. Aceasta dovedeste dubla implinire a fagaduintei in dezvoltarea celor doua seminte: pamanteasca (umana) si cereasca (spirituala), care vor constitui cele doua faze ale imparatiei. Acest legamant-radacina poarta aceste doua feluri distincte de ramuri, fiecare din ele aducand la inviere propriul fel distinct de roade perfecte: clasele umane si spirituale in puterea imparatiei. In ordinea dezvoltarii, intai a fost cea naturala (pamanteasca), apoi conducatorii ceresti; dar in ordinea grandorii pozitiei si timpului instalarii, intai va fi cea spirituala, dupa aceea cea naturala; si astfel cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma. Matei 19:30; Luca 16:16.

 

Fagaduinta facuta lui Avraam, la care se refera Stefan (Fapte 7:5) si in care Israel a crezut, a fost pamanteasca: se referea la tara. Dumnezeu "i-a fagaduit ca i-o va da in stapanire", a spus Stefan. Si Dumnezeu i-a zis lui Avraam: "Ridica-ti ochii si din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus, caci toata tara pe care o vezi, ti-o voi da tie si semintei tale pentru totdeauna. Iti voi face samanta ca pulberea pamantului, asa ca daca poate numara cineva pulberea pamantului, va putea sa fie numarata si samanta ta. Scoala-te, strabate tara in lung si-n lat; caci tie ti-o voi da" (Genesa 13:14-17). Stefan arata ca aceasta fagaduinta trebuie inca sa fie indeplinita, deoarece el declara ca Dumnezeu n-a dat lui Avraam (in tara aceea) "nimic de mostenire, nici macar o palma de loc".

 

Apostolul, scriind despre aceeasi clasa a vrednicilor din vechime-Avraam printre altii-este de acord cu declaratia lui Stefan ca fagaduinta facuta lui Avraam n-a fost inca implinita; si merge mai departe si arata ca acele fagaduinte pamantesti nu pot si nu vor fi implinite pana cand se vor implini fagaduintele inca mai inalte, ceresti, referitoare la Cristosul (Cap si corp). El spune despre ei: Toti acestia, macar ca au primit marturie prin credinta, totusi n-au primit (implinirea a) ce le fusese fagaduit, pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi (Cristosul), ca sa nu ajunga ei la desavirsire fara noi (Evrei 11:13, 39, 40). Astfel, din nou se arata ca Rascumparatorul si Restauratorul este spiritual, predandu-si umanul ca sacrificiu pentru toti, si ca de la aceasta clasa spirituala, cand va fi mult inaltata, trebuie sa porneasca toate binecuvantarile, oricare ar fi cei onorati ca instrumente sau agenti ai ei. Romani 12:1; Galateni 3:29.  Se vede astfel ca faza pamanteasca este israelita; si in jurul acestui fapt se inmanunchiaza acele multe profetii legate de proeminenta acestei natiuni in planul lui Dumnezeu pentru binecuvantarea viitoare a lumii, cand cortul lor cazut in tarana va fi restabilit si Ierusalimul va fi o lauda pe intreg pamantul. Gasim declaratii facute atat de profeti cat si de apostoli, care arata clar ca in vremurile restabilirii, Israel ca natiune va fi primul dintre neamuri care va veni in armonie cu ordinea cea noua de lucruri; ca Ierusalimul pamantesc va fi rezidit pe vechile lui daramaturi si ca statul lor va fi restabilit ca la inceput sub printi sau judecatori (# Isa 1:26 Ps 45:16; Ieremia 30:18). Si ce s-ar putea astepta mai rational decat ca Israel sa se bucure intai in a recunoaste pe profeti si pe patriarhi, si ca obisnuinta lor cu legea si indelunga lor disciplina sub lege sa-i fi pregatit pentru supunere si ascultare sub autoritatea imparatiei? Si in timp ce Israel va fi primul dintre neamuri care va fi recunoscut si binecuvantat, de asemenea este scris despre Israel: "Mai intai Domnul va mantui corturile lui Iuda".

 

Nu consideram important a intra in discutie in legatura cu locul unde trebuie cautate "semintiile pierdute" ale lui Israel. Poate este sau poate nu este adevarat ceea ce pretind unii, ca acele "semintii pierdute" pot fi urmarite pana la anumite natiuni civilizate din prezent. Dar, desi unele dintre dovezile sugerate nu sunt irationale, totusi, ca intreg, in mare parte este deductie si presupunere. Dar, chiar daca ar fi demonstrat clar ca unele din natiunile civilizate sunt descendente din semintiile pierdute, aceasta n-ar dovedi pentru ele nici un avantaj sub "cereasca" "inalta chemare", care, de la respingerea lor nationala, nu cunoaste nici o diferenta intre iudeu si grec, rob sau slobod. Daca asemenea dovezi ar deveni odata clare, (ceea ce pana acum nu sunt), ar fi in perfecta armonie cu profetiile si fagaduintele in legatura cu aceasta natiune, care inca isi asteapta implinirea in si sub faza pamanteasca a imparatiei.

 

Atasamentul natural, precum si o masura de incredere in fagaduintele multa vreme neimplinite, care inca mai supravietuieste, si toate prejudiciile lor naturale, vor fi favorabile pentru acceptarea generala si grabnica de catre Israel a noilor conducatori; in timp ce obisnuinta cu ascultarea de lege intr-o anumita masura va fi de asemenea favorabila armoniei lor grabnice cu principiile noului guvern.

 

Deoarece Ierusalimul a fost sediul imperiului sub Imparatia tipica a lui Dumnezeu, el va ocupa iarasi aceeasi pozitie, si va fi "cetatea Marelui Rege" (# Ps 48:2; Matei 5:35). O cetate este un simbol al unei imparatii sau stapaniri, si astfel Imparatia lui Dumnezeu este simbolizata prin Noul Ierusalim, noua stapanire venind din cer pe pamant. La inceput ea va consta numai din clasa spirituala, Mireasa lui Cristos, care, asa cum a fost vazuta de Ioan, va veni treptat pe pamant, adica va veni treptat in putere, in timp ce imperiile prezente se sfarama in bucati, in timpul zilei Domnului. Totusi, la timpul cuvenit, va fi stabilita faza pamanteasca a acestei cetati, din care vrednicii din vechime vor fi parti sau membri. Nu vor fi doua cetati (guverne), ci o cetate, un guvern ceresc, cel pe care l-a cautat Avraam, "o cetate care are temelie" -un guvern stabilit in dreptate, fiind intemeiat pe stanca de temelie sigura a dreptatii lui Cristos Rascumparatorul, pe valoarea rascumpararii omului pe care El a dat-o, si pe fermitatea dreptatii divine care nu poate sa condamne pe rascumparati, dupa cum n-a putut scuza inainte pe pacatosi. Romani 8:31-34; 1 Corinteni 3:11.

 

Glorioasa Cetate a Pacii! ale carei ziduri inseamna mantuire, protectie si binecuvantare pentru toti care intra in ea, a carei temelie pusa in dreptate nu poate fi niciodata miscata, si al carei ziditor si proiectant este Dumnezeu! In lumina care va straluci de la aceasta cetate (imparatie) glorioasa a lui Dumnezeu, neamurile (oamenii) vor merge pe marea cale a sfinteniei in sus spre perfectiune si spre armonie deplina cu Dumnezeu. Apocalips 21:24*.

 

 * Cuvintele "si cinstea" din acest verset lipsesc din manuscrisele cele mai vechi si mai autentice. Din versetul 26 de asemenea lipsesc aceste cuvinte.

 

Cand omenirea va ajunge la perfectiune, la sfarsitul varstei Milenare, dupa cum s-a aratat deja, oamenii vor fi admisi ca membri ai Imparatiei lui Dumnezeu si li se va da intreaga stapanirea pamantului, asa cum s-a intentionat la inceput-fiecare om un suveran, un rege. Acest lucru este aratat clar in profetia simbolica a lui Ioan (Apocalips 21:24-26), deoarece in viziune el a vazut nu numai oamenii umbland in lumina ei, ci si regii intrand in ea in glorie; totusi nimeni care s-o pangareasca nu va putea intra in ea. Nici unul care n-a fost intai incercat amanuntit nu se poate identifica cu acea cetate (imparatie); nici unul care ar face sau i-ar placea sa faca inselaciune si nedreptate, numai cei pe care Mielul ii va scrie ca vrednici de viata vesnica si carora le va spune: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia care v-a fost pregatita".

 

Dar sa nu se uite ca desi cetatea literala a Ierusalimului fara indoiala va fi rezidita, si desi, probabil, va deveni capitala lumii, totusi multe profetii care mentioneaza Ierusalimul si gloriile lui viitoare, in simbol se refera la Imparatia lui Dumnezeu care va fi stabilita in mare splendoare.

 

Referitor la gloria viitoare a fazei pamantesti a imparatiei, asa cum este reprezentata prin Ierusalim, profetii vorbesc in termeni inflacarati, spunand: "Izbucniti cu toate in strigat de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, El a rascumparat Ierusalimul". "Caci voi crea Ierusalimul sa fie un jubileu si poporul lui o bucurie." "Bucurati-va impreuna cu Ierusalimul si inveseliti-va pentru el, ... ca sa va desfatati de plinatatea slavei lui. Caci asa vorbeste Domnul: ‘Iata voi indrepta spre el pacea ca un rau si slava poporelor ca un torent iesit din matca’"." In timpul acela, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate poporele se vor strange la Ierusalim." "Si multe popoare se vor duce si vor zice: ‘Veniti sa ne suim la muntele (imparatia) Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui si sa umblam pe cararile Lui.’ Caci din Sion (faza spirituala) va iesi legea si din Ierusalim (faza pamanteasca) cuvantul Domnului". # Isa 52:9 65:18 66:10-12; Ieremia #3:17 Isa 2:3.

 

Cand consideram multele fagaduinte scumpe de binecuvantare viitoare facute lui Israel, si asteptam o implinire exacta a lor pentru acest popor, este potrivit sa ne amintim ca ei ca popor sunt atat tipici, cat si reali. Intr-un aspect sunt tipici pentru toata omenirea, si Legamantul Legii lor, de ascultare si viata, a fost tipic pentru Noul Legamant care va fi stabilit cu lumea in timpul varstei Milenare si al varstelor viitoare.

 

Sangele ispasirii sub legamantul lor tipic, si preotimea care-l aplica acelei natiuni, a tipificat sangele Noului Legamant si Preotimea Regala care, in timpul Mileniului, va aplica curatirile si binecuvantarile lui intregii lumi. Astfel, preotimea lor a tipificat pe Cristosul, iar acea natiune a tipificat pe toti aceia pentru care s-a facut sacrificiul real, si pentru care vor veni binecuvantarile reale: "fiecare om", "intreaga lume".

 

Apoi sa ne amintim ca desi binecuvantarile viitoare, ca si cele trecute, vor fi intai pentru evrei si apoi pentru neamuri, va fi numai o chestiune de timp faptul ca evreii vor avea intaietate la favoarea divina; si am aratat ca aceasta va fi o urmare naturala a pregatirii lor sub Lege, care la timpul cuvenit isi va servi scopul de a-i aduce la Cristos. Desi la prima venire a adus numai o ramasita din ei, la a doua venire ii va aduce ca popor, si vor fi ca popor un prim rod printre neamuri. In cele din urma toate binecuvantarile promise lui Israel, in afara celor apartinatoare claselor alese, isi vor avea nu numai implinirea reala in acest popor, dar si implinirea lor antitipica in toate familiile pamantului. Sub acel guvern, "Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui: slava, cinste si pace va veni peste oricine face binele, intai peste iudeu, apoi peste grec. Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului". Romani 2:6, 10, 11.

 

Apostolul Pavel ne atrage atentia in mod special asupra sigurantei fagaduintelor lui Dumnezeu catre Israel in viitor, si arata ce favoruri au pierdut prin necredinta si ce favoruri sunt inca sigure. El spune ca datorita mandriei, impietririi inimii si necredintei, Israel ca popor n-a obtinut ceea ce a cautat-locul principal in favoarea si serviciul divin. Referinta lui Pavel aici nu este la toate generatiile lui Israel, de la Avraam incoace, ci la acele generatii care au trait pe timpul primei veniri; si cuvintele lui s-ar aplica la toate generatiile care au trait in timpul varstei Evanghelice, varsta in care a fost oferita favoarea principala: inalta chemare la natura divina si la mostenire impreuna cu Isus. Israel ca popor n-a recunoscut si n-a tinut la aceasta favoare. Si, desi Dumnezeu a cercetat neamurile si a chemat pe multi dintre ei prin Evanghelie, ei, ca Israel trupesc, nu vor obtine premiul ceresc. Totusi, o clasa, o ramasita, o turma mica dintre toti cei chemati, dau atentie chemarii, si prin ascultare si sacrificiu de sine, isi fac chemarea si alegerea sigura. Astfel, ceea ce n-a obtinut Israel ca popor, si ceea ce nici Biserica crestina nominala nu obtine, i se da clasei alese sau selectionate, credinciosii-"corpul lui Cristos" -alesii (dupa cunostinta mai dinainte a lui Dumnezeu) prin sfintirea duhului si credinta adevarului. 2 Tesaloniceni 2:13; 1 Petru 1:2.

 

Dar, desi prin respingerea lui Mesia Israel a pierdut toata aceasta favoare speciala, totusi Pavel arata ca aceasta nu i-a dovedit cu totul indepartati din favoare, deoarece ei aveau inca acelasi privilegiu de a fi altoiti in Cristos si in favorurile spirituale de care se bucura restul omenirii, daca, in timpul cand se facea chemarea, ei acceptau acest lucru in credinta; deoarece, argumenteaza Pavel, Dumnezeu poate tot atat de bine sa-i altoiasca iarasi precum altoieste ramurile salbatice, si este tot atat de dispus, daca nu continua in necredinta. Romani 11:23, 24.

 

Mai mult, Pavel argumenteaza ca desi Israel a pierdut binecuvantarea principala "pe care o cauta", locul principal in imparatia lui Dumnezeu, totusi inca ramane ca mari fagaduinte sa se implineasca pentru acest popor; deoarece, rationeaza el, darurile lui Dumnezeu, chemarile, legamintele si fagaduintele nu vor fi retrase neimplinite. Dumnezeu stia sfarsitul de la inceput, El stia ca Israel va respinge pe Mesia; si avand aceasta cunostinta, fagaduintele Lui fara echivoc pentru ei ne dau asigurarea ca Israel va fi folosit inca de Domnul in serviciu, ca mijlocul Lui in binecuvantarea lumii, desi "Israel n-a capatat ce cauta" -favoarea principala. Apoi Pavel continua sa arate ca fagaduintele prin legamant facute de Dumnezeu lui Israel erau de asa natura incat sa lase deschis si nedefinit faptul ca ei ca popor vor fi samanta cereasca ori pamanteasca-daca vor mosteni si vor implini slujba mai inalta ori mai joasa mentionata in fagaduinte. Dumnezeu a tinut in secret favoarea spirituala mai inalta pana la timpul cuvenit, si fagaduintele facute lor mentionau numai favoarea pamanteasca, desi El i-a favorizat oferindu-le intai si favorurile spirituale, si astfel le-a oferit mai mult decat le promisese vreodata. Intr-un cuvant, fagaduintele ceresti erau ascunse in cele pamantesti. Aceste fagaduinte, spune Pavel, nu pot da gres, iar oferirea intai a favorii ascunse si respingerea oarba a ei de catre Israel, in nici un fel nu dezminte sau nu anuleaza cealalta trasatura a fagaduintei. Deci el declara ca desi Israel ca natiune este respins din favoare in timpul cand atat dintre evrei cat si dintre neamuri se alege Mireasa lui Cristos, totusi va veni timpul cand, Salvatorul (Cristos, Cap si corp) fiind complet, favoarea divina se va intoarce la Israelul trupesc si gloriosul Salvator va indeparta nelegiuirea de la Iacov*, si in felul acesta tot Israelul va fi mantuit (restabilit in favoare), dupa cum este scris prin profet. Cuvintele apostolului sunt:

 

"Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: impietrire intr-o masura s-a intamplat lui Israel (Diaglott, B. Wilson-n. e.) pana va intra plinatatea neamurilor (pana cand numarul deplin ales dintre neamuri este completat). Si in felul acesta tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: ‘Salvatorul (Cristos, Cap si corp) va veni din Sion si va indeparta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul Meu pentru ei, cand le voi sterge pacatele’. In ce priveste EVANGHELIA, ei sunt vrajmasi, spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti din cauza parintilor lor. Caci darurile de har si chemarea lui Dumnezeu sunt fara schimbare. Dupa cum voi (neamurile) odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, iar acum, prin neascultarea lor, ati capatat indurare, tot asa si ei n-au ascultat acum, pentru ca, prin indurarea aratata voua, sa capete si ei indurare (de la Biserica glorificata). Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti in neascultare, ca sa aiba mila de toti (Compara Romani 5:17-19). O, adancul bogatiei intelepciunii si cunostintei lui Dumnezeu!" Romani 11:25-33.

 

 * Israelul spiritual nu este numit niciodata Iacov.

 

Mostenitori ai Imparatiei

 

"Cine va putea sa se suie la muntele (simbol al imparatiei) Domnului? Cine va sta in locul (templul) Lui cel sfant? Cel care are mainile nevinovate si inima curata." # Ps 24:3,4.

 

Cetatea Ierusalim a fost zidita pe varful unui munte, un varf dublu, deoarece era separat de valea Tiropeon in doua parti. Totusi era o singura cetate inconjurata de un zid, cu poduri care legau cele doua despartituri. Pe unul din aceste varfuri de munte a fost construit Templul. Aceasta s-ar putea intelege ca simbolizeaza unirea calitatilor regesti si preotesti la biserica glorificata, sau acea unica Imparatie a lui Dumnezeu cu doua faze ale ei: templul spiritual, nu de origine pamanteasca, ci de o natura noua, cereasca sau spirituala (Evrei 9:11), separata si totusi unita cu faza pamanteasca.

 

David pare ca se refera la cele doua locuri. Oricum era o onoare sa fii din cetate, si inca o mai mare onoare sa urci la templul sfant, in teritoriul sacru unde numai preotilor le era permis sa intre. Si David arata ca puritatea vietii si onestitatea inimii sunt necesare oricui vrea sa ajunga la vreuna dintre onoruri. Cei care vor sa fie din preotimea regala sunt indemnati la curatenie, intocmai cum Marele Preot al marturisirii noastre este curat, daca vreau sa fie socotiti vrednici de mostenire impreuna cu El. Iar cel ce are aceasta speranta in El se curateste pe sine, intocmai cum El este curat. Dupa cum deja s-a aratat, aceasta este o curatenie a intentiei, socotita noua ca o curatenie absoluta sau reala, curatenia lui Cristos acordata noua, care ne completeaza deficienta inevitabila si compenseaza slabiciunile noastre inevitabile, in timp ce umblam dupa spirit, nu dupa trup.

 

Dar sa nu se uite ca puritatea, sinceritatea si intreaga consacrare fata de Dumnezeu sunt esentiale pentru toti aceia care vreau sa intre in Imparatia lui Dumnezeu, in oricare din faze. Asa a fost cu acei vrednici din vechime care vor mosteni faza pamanteasca a imparatiei sub Cristos. Ei au iubit dreptatea si au urat nelegiuirea, si erau adanc intristati si aveau remuscari atunci cand erau surprinsi intr-o greseala, ori impiedicati de o slabiciune sau ispita. Tot asa a fost si cu credinciosii varstei Evanghelice, si asa va fi cu toti in varsta Milenara, cand spiritul lui Dumnezeu, spiritul adevarului, va fi turnat peste toata carnea. Invingatorii acelei varste de asemenea vor trebui sa se straduiasca pentru puritatea inimii si a vietii, daca vor vrea sa aiba dreptul sub aranjamentul lui Dumnezeu sa intre in cetate-imparatia pregatita pentru ei de la intemeierea lumii-stapanirea originara restabilita.

 

Domnia de fier

 

Multi presupun gresit ca atunci cand Imparatia Milenara a lui Cristos va fi inaugurata fiecare va fi multumit de conducerea ei. Dar nu este asa. Reglementarile ei vor fi cu mult mai exigente decat ale oricarui alt guvern anterior, si libertatile oamenilor vor fi restranse la un grad intr-adevar suparator pentru multi care vocifereaza acum pentru cresterea libertatii. Libertatea de a induce in eroare, de a denatura, de a castiga necinstit si a insela pe altii, va fi complet oprita. Libertatea de a folosi abuziv mancare sau bautura pentru sine sau pentru altii, sau de a corupe in vreun fel bunele moravuri, va fi complet negata pentru toti. Libertatea sau permisiunea de a face vreun fel de rau nu va fi acordata nimanui. Singura libertate acordata cuiva va fi adevarata si glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu-libertatea de a face bine pentru sine si pentru altii in oricare mod, dar nu va fi permis nici un rau si nici o nimicire in toata acea Imparatie sfanta (# Isa 11:9; Romani 8:21). Prin urmare, acea domnie va fi simtita de multi ca severa, stricand toate obiceiurile si datinile anterioare, precum si institutiile prezente fondate pe aceste obiceiuri si idei false de libertate. Datorita fermitatii si vigorii ei, este numita simbolic domnia de fier-"El le va pastori cu un toiag de fier" (compara Apocalips #2:26,27 Ps 2:8-12??? si 49:14). Astfel va fi implinita declaratia: "Voi face din judecata o linie si din dreptate un fir cu plumb; si grindina (judecata dreapta) va surpa locul de scapare al neadevarului si apele (adevarul) vor ineca adapostul ascuns", si orice lucru ascuns va fi descoperit. # Isa 28:17; Matei 10:26.

 

Multi se vor revolta impotriva acelei domnii perfecte si echitabile, pentru ca au fost obisnuiti in trecut, sub domnia printului prezent, sa stapaneasca peste semenii lor muritori si sa traiasca in intregime pe seama altora, fara sa faca un serviciu compensator. Si multe si severe vor fi loviturile pe care le va cere si le va primi, in mod natural, sub acea domnie, o viata prezenta de ingaduinta si de multumire de sine, pana cand unii ca acestia vor invata lectiile acelei imparatii: echitatea, justitia, dreptatea (# Ps 89:32; Luca 12:47, 48). Lectia despre acest subiect vine intai pentru generatia in viata, si acum este aproape. Iacov 5.

 

Dar, binecuvantat gand! Cand Printul Vietii va pune in aplicare legile dreptatii si echitatii cu o domnie de fier, masele omenirii vor invata ca "Dreptatea inalta pe un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor". Ei vor invata ca planul si legile lui Dumnezeu sunt in sfarsit cele mai bune pentru toti cei implicati, si in cele din urma vor invata sa iubeasca dreptatea si sa urasca nelegiuirea (# Ps 45:7; Evrei 1:9). Toti cei care sub acea domnie n-au invatat sa iubeasca ce este drept, vor fi socotiti nevrednici de viata vesnica si vor fi inlaturati dintre oameni. Fapte 3:23; Apocalips #20:9 Ps 11:5-7.

 

Imparatia vesnica

 

"Domnul va fi imparat peste tot pamantul, in ziua aceea" (Zaharia 14:9). Imparatia pe care Iehova o va stabili in mainile lui Cristos in timpul Mileniului va fi imparatia lui Iehova, dar va fi sub controlul direct al lui Cristos ca loctiitor al Sau, mult in aceeasi maniera in care a procedat guvernul Statelor Unite cu statele din sud dupa Revolta. Statelor din sud nu le-a fost permis pentru un timp sa se guverneze prin alegerea propriilor functionari, ca nu cumva sa nu se conformeze legilor constitutionale ale Uniunii, ci au fost plasati in control guvernatori cu putere de actiune deplina, cu scopul de a reconstrui acele guverne de stat si a le readuce in deplina armonie cu guvernul central. Astfel, domnia speciala a lui Cristos peste afacerile pamantului este pentru un timp limitat si pentru un anumit scop, si se va termina cu implinirea acelui scop. Omul, prin razvratire, si-a pierdut drepturile date de Dumnezeu-autoguvernarea in armonie cu legile lui Iehova, printre altele. Dumnezeu, prin Cristos, rascumpara toate acele drepturi, si asigura pentru om dreptul nu numai de a se intoarce personal la starea dinainte, ci si de a se intoarce la functia dinainte, de rege al pamantului. Dar aducerea omului inapoi, asa cum intentioneaza Dumnezeu, in modul cel mai potrivit de a imprima lectia experientei prezente, si anume, cerandu-i sa faca efort pentru propria lui restabilire, va cere un guvern tare, perfect. Si aceasta onoare de completare a restabilirii omului este acordata lui Cristos, care a murit pentru a-Si asigura dreptul la ea, si "Trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale" -pana cand nu va exista nici unul care sa nu-L recunoasca, sa nu-L onoreze si sa nu I se supuna. Atunci, fiindu-I implinita misiunea legata de reconstructia sau restabilirea omenirii, El va preda imparatia lui Dumnezeu, insusi Tatalui, si omenirea va avea de-a face direct, ca si la inceput, cu Iehova-mijlocirea omului Isus Cristos implinind deplin si complet marea opera de reconciliere. 1 Corinteni 15:25-28.

 

Imparatia, cand va fi predata Tatalui, va ramane Imparatia lui Dumnezeu, si legile vor fi intotdeauna aceleasi. Toata omenirea, atunci perfect restabilita, va fi in stare sa dea ascultare perfecta, atat in litera cat si in spirit, in timp ce acum, spiritul de ascultare sau straduinta de a respecta legea lui Dumnezeu este tot de ceea ce sunt capabili oamenii. Litera deplina a acestei legi perfecte i-ar condamna imediat la moarte (2 Corinteni 3:6). Acceptarea noastra acum este numai prin rascumpararea lui Cristos.

 

Pana a fi in realitate perfect, "Infricosator lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui viu!" (Evrei 10:31). Acum, si pana vor fi in realitate perfecti, nimeni n-ar putea sta in fata legii justitiei riguroase; cu totii au nevoie de mila data liber sub meritul si sacrificiul lui Cristos. Dar cand Cristos va preda Tatalui imparatia, El ii va prezenta in fata Lui desavarsiti, corespunzatori si in stare sa se bucure de binecuvantarea vesnica sub legea perfecta a lui Iehova. Toata frica va fi trecut atunci, si Iehova va fi in perfecta armonie cu creaturile Sale restabilite, ca si la inceput.

 

Cand, la sfarsitul varstei Milenare, Cristos va preda Tatalui stapanirea pamantului, El o va face predand-o omenirii ca reprezentanti ai Tatalui, care de la inceput au fost desemnati sa aiba aceasta onoare (1 Corinteni 15:24; Matei 25:34). Astfel Imparatia lui Dumnezeu dureaza vesnic. Si astfel citim in cuvintele Domnului nostru: "Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui (celor care in timpul domniei Milenare vor fi ajuns la pozitia de favoare, prin armonie si supunere): ‘Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu (voi, pe care Tatal Meu intentioneaza sa va binecuvanteze astfel), de mosteniti imparatia CARE V-A fost pregatita de la intemeierea lumii’".

 

Aceasta imparatie si onoare pregatita pentru om nu trebuie sa fie confundata cu acea imparatie si onoare inca mai inalta, pregatita pentru Cristosul, "pe care Dumnezeu a hotarat-o mai dinainte spre slava noastra" (1 Corinteni 2:7), si pentru care am fost alesi in Cristos inainte de intemeierea lumii. Si, desi interventia speciala si domnia lui Cristos peste pamant se va incheia, cum s-a aratat mai inainte, nu trebuie sa tragem concluzia ca gloria, stapanirea si puterea lui Cristos vor inceta atunci. Nu, Cristos este pentru vesnicie asociat cu toata gloria si puterea divina, la dreapta favorii lui Iehova; iar Mireasa si comostenitorii Lui vor impartasi vesnic gloria Lui crescanda. Despre ce lucrari minunate asteapta in alte lumi puterea acestui agent mult inaltat al lui Iehova nu vrem sa facem aici alte presupuneri, decat ca vrem sa sugeram infinitatea si activitatea puterii divine, si nemarginirea universului.

 

Asadar, pe oricare faza a imparatiei ni se centreaza interesul, ea este cu adevarat "dorinta tuturor popoarelor", deoarece sub ea toti vor fi binecuvantati. Deci, toti sa doreasca serios acel timp; si toti sa se roage "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant". De aceea, toata creatia geme si asteapta in ignoranta de multa vreme-asteapta descoperirea fiilor lui Dumnezeu, imparatia care va zdrobi raul si va binecuvanta si vindeca toate popoarele. Romani 8:19; 16:20.

 

 

 

STUDIUL 15—ZIUA LUI IEHOVA

 

"Ziua lui Iehova", "Ziua razbunarii", "Ziua maniei" -Un timp de mare stramtorare-Cauza ei-Marturia Bibliei cu privire la ea-Focul si furtuna ei, clatinarea si topirea ei, prezentate ca fiind simbolice-Marturia lui David-Marturia Revelatorului-Situatia prezenta si perspectiva de viitor, asa cum sunt vazute de partile opuse, capitalistii si salariatii-Un remediu care nu va reusi-Valul ridicat si lumina admisa tocmai la timpul potrivit-Dovada la aceasta-Conditia sfintilor in timpul stramtorarii si atitudinea lor cuvenita fata de ea

 

"Ziua lui Iehova" este denumirea acelei perioade de timp in care imparatia lui Dumnezeu, sub Cristos, se "stabileste" treptat pe pamant, in timp ce imparatiile acestei lumi trec, iar puterea si influenta lui Satan asupra oamenilor se leaga. Ea este descrisa peste tot ca o zi intunecoasa de stramtorare intensa, necaz si dezorientare pentru omenire. Si nu este de mirare ca o revolutie de asemenea proportii si necesitand asa mari schimbari va cauza stramtorare. Revolutii mici au cauzat stramtorare in fiecare varsta; si aceasta, cu atat de mult mai mare decat oricare alta revolutie anterioara, va fi un timp de stramtorare cum n-a fost de cand sunt popoare-nu, si nici nu va mai fi. # Da 12:1; Matei 24:21, 22.

 

Este numita "Ziua lui Iehova" pentru ca, desi Cristos, cu titlu si putere regala, va fi prezent ca reprezentantul lui Iehova, preluand grija tuturor afacerilor in timpul acestei zile de stramtorare, El va fi mai mult ca General al lui Iehova, supunand toate lucrurile, decat ca Print al Pacii, binecuvantand pe toti. Intre timp, pe masura ce ideile si sistemele false si imperfecte vor cadea, stindardul noului Rege se va ridica, si in cele din urma El va fi recunoscut si acceptat de toti ca Rege al regilor. Astfel este prezentata de profeti lucrarea lui Iehova de stabilire a stapanirii lui Cristos: "Iti voi da popoarele de mostenire si marginile pamantului in stapanire". {# Ps 2:8} "In zilele acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie". {# Da 2:44} Cel Batran de Zile S-a asezat, si Unul ca un Fiu al Omului a inaintat spre El si I S-a dat stapanire, si toate stapanirile Ii vor sluji si-L vor asculta. {# Da 7:9,13,14,22,27} La acestea se adauga declaratia lui Pavel ca, atunci cand Cristos va realiza obiectivul domniei Sale, "atunci chiar si Fiul Se va supune Celui (Tatalui) care I-A SUPUS TOATE". 1 Corinteni 15:28.

 

Aceasta perioada este numita "Ziua razbunarii Dumnezeului nostru" si o "Zi de manie". {# Isa 61:2 63:1-4 Ps 110:5} Si totusi, mintea care prinde numai ideea de manie, sau presupune rautate divina, greseste grav. Dumnezeu a stabilit anumite legi, cu care El lucreaza in armonie, iar cei care din vreo cauza vin in conflict cu acestea culeg pedeapsa sau mania propriei lor cai. Sfatul lui Dumnezeu a fost, cu exceptia unor putini, continuu respins de omenire; si, dupa cum am aratat, El le-a permis sa-si aiba propriul drum si sa-L scoata din inimi pe El si sfaturile Lui (Romani 1:28). Atunci El Si-a limitat grija speciala la Avraam si la samanta lui, care au declarat ca doresc drumul si serviciul Lui. Impietrirea inimii lor ca popor, si nesinceritatea inimii lor fata de Dumnezeu, nu numai ca in mod natural i-a impiedicat sa primeasca pe Mesia, dar tot atat de natural i-a pregatit si i-a dus la stramtorarea care a sfarsit existenta lor nationala.

 

Si astfel, lumina purtata in lume in timpul varstei Evanghelice de catre adevarata Biserica a lui Cristos (clasa ale caror nume sunt scrise in ceruri), a dus in lumea civilizata marturia despre diferenta intre drept si nedrept, bine si rau, si despre un timp viitor in care unul va fi rasplatit, iar altul pedepsit (Ioan 16:8-11; Fapte 24:25). Aceasta ar fi avut o mare influenta asupra oamenilor, daca ar fi dat atentie instructiunii Domnului, dar, voit ca intotdeauna, ei au profitat putin de sfatul Scripturilor, si ca urmare a neglijentei va veni stramtorarea Zilei Domnului. Din nou, se poate spune ca aceasta este mania lui Dumnezeu in masura in care vine prin nesocotirea sfaturilor Sale si ca rasplata a nedreptatii. Cu toate acestea, vazuta in alta lumina, stramtorarea care vine peste lume este rezultatul natural sau legitim al pacatului, ceea ce Dumnezeu a prevazut, si daca sfaturile Sale erau urmate ele i-ar fi protejat de ea.

 

In timp ce mesajul lui Dumnezeu catre Biserica a fost "Aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie" (Romani 12:1), mesajul Lui catre lume a fost "Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare. Departeaza-te de rau si fa binele; cauta pacea si urmareste-o". {# Ps 34:13,14} Putini au dat atentie acestui mesaj. Numai o turma mica a jertfit, iar cat despre lume, desi si-a afisat deviza "cinstea este cea mai buna politica", in general a neglijat s-o practice. Ea a dat atentie mai degraba vocii avaritiei: Ia tot ce poti din bogatiile, onoarea si puterea acestei lumi, nu conteaza care este metoda prin care le obtii, si nu conteaza cine pierde prin castigul tau. Intr-un cuvant, stramtorarea acestei Zile a Domnului n-ar veni, n-ar putea veni, daca principiile legii lui Dumnezeu ar fi respectate in oarecare grad apreciabil. Aceasta lege rezumata pe scurt este: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti (Matei 22:37-39). Fiindca mintea degradata sau trupeasca este opusa acestei legi a lui Dumnezeu si nu supusa, va veni stramtorarea ca urmare fireasca, precum recoltatul dupa semanat.

 

Mintea degradata sau trupeasca, atat de departe de a-si iubi aproapele ca pe sine, intotdeauna a fost egoista si lacoma, adesea ducand chiar la violenta si crima pentru a-si insusi lucrurile posedate de altii. Oricum s-ar exercita, principiul egoist este intotdeauna acelasi daca nu este stapanit de circumstante de nastere, educatie si mediu. A fost acelasi in fiecare varsta a lumii, si va fi pana cand, prin forta domniei de fier a lui Mesia, nu taria, nici lacomia, ci iubirea va hotari si va impune ce este DREPT, pana cand toti vor avea posibilitatea sa invete beneficiile superioare ale domniei dreptatii si iubirii, in comparatie cu cele ale egoismului si tariei; pana cand, sub influenta luminii soarelui adevarului si dreptatii, inima de piatra, egoista a omului, va deveni iarasi ca si atunci cand Dumnezeu a spus despre ea: "foarte buna" -o inima de carne. Ezechiel 36:26.

 

Privind inapoi, putem vedea fara dificultate cum s-a petrecut schimbarea de la iubirea si blandetea asemenea lui Dumnezeu, la egoismul dur. Imediat ce omul prin neascultare a pierdut favoarea divina si a fost exilat din caminul sau, Edenul, unde fiecare nevoie ii fusese cu marinimie satisfacuta, acesta a intalnit circumstante care tindeau sa promoveze egoismul. Cand au plecat si au inceput batalia vietii, cautand sa-si prelungeasca existenta pana la limita maxima, parintii nostri condamnati au fost intampinati cu spini, maracini, palamida si pamant steril; si lupta cu acestea a produs, ceea ce Domnul declarase, osteneala si sudoarea fetei. Treptat, calitatile mintale si morale au inceput sa se micsoreze din lipsa de exercitiu, in timp ce caracteristicile inferioare, prin exercitiu constant, au retinut o sfera mai larga. Intretinerea a devenit scopul si interesul principal al vietii; si costul ei in munca a devenit standardul dupa care s-au estimat toate celelalte interese, iar Mamon a devenit stapanul oamenilor. Ne putem mira ca in asemenea circumstante omenirea a devenit egoista, lacoma si hrapareata, fiecare straduindu-se dupa cat mai mult, intai din necesitate, iar apoi pentru onorurile si bogatiile acordate de Mamon? Aceasta nu este decat tendinta naturala de care Satan a profitat mult.

 

In timpul varstelor trecute, sub diferite influente (printre altele ignoranta, prejudecatile de rasa si mandria nationala), marea bogatie a lumii a fost in general in mainile celor putini-conducatorii-carora masele le-au dat ascultare servila, ca unor reprezentanti nationali ai lor, de a caror bogatie simteau mandrie si interes, reprezentativ ca de a lor proprie. Dar pe masura ce s-a apropiat timpul in care Iehova a planificat sa binecuvanteze lumea printr-o restabilire prin Mesia, El a inceput sa ridice valul ignorantei si superstitiei, prin inlesnirile si inventiile moderne; si cu acestea a venit ridicarea generala a poporului si scaderea puterii stapanitorilor pamantesti. Bogatia lumii nu mai este in mainile regilor ei, ci in principal printre popor.

 

Desi bogatia aduce multe rele, ea aduce si unele binecuvantari: cei bogati primesc o educatie mai buna-dar astfel ei sunt ridicati intelectual deasupra celor mai saraci si devin mai mult sau mai putin asociati cu regalitatea. Deci exista o aristocratie care are atat bani cat si educatie ca s-o sustina si s-o ajute in lupta ei avara de a lua tot ce poate si de a se mentine cu orice pret in primele randuri.

 

Dar pe masura ce informatia se raspandeste, pe masura ce poporul profita de inlesnirile educationale atat de abundente acum, acesta incepe sa gandeasca pentru sine; si cu autoaprecierea si egoismul din ei, condusi de putina invatatura-uneori un lucru periculos-isi inchipuie ca vad cai si mijloace prin care interesele si situatia tuturor oamenilor, si in special ale lor proprii, pot fi promovate pe socoteala celor mai putini la numar in ale caror maini este acum bogatia. Fara indoiala, multi dintre acestia in mod cinstit cred ca interesele contradictorii ale inchinatorilor lui Mamon (ei insisi de o parte, iar cei bogati de cealalta) ar putea fi usor si corect reglate; si fara indoiala simt ca daca ar fi bogati ei ar fi foarte binevoitori si foarte dispusi sa-si iubeasca aproapele ca pe sine. Dar evident ei se inseala; deoarece in starea lor prezenta numai putini manifesta intr-adevar un astfel de spirit, iar cel care n-ar fi credincios in folosirea a putin din bunurile acestei lumi n-ar fi credincios nici daca ar avea mai mari bogatii. De fapt, imprejurarile dovedesc aceasta; deoarece unii din cei cu inima cea mai impietrita si mai egoista dintre cei bogati sunt aceia care s-au ridicat pe neasteptate din randurile de jos ale societatii.

 

Dimpotriva, desi in nici un caz noi nu scuzam, ci mustram invidia si egoismul hraparet la toate clasele, nu este decat potrivit sa remarcam ca pregatirea facuta pentru cei bolnavi, neajutorati si saraci, prin aziluri, spitale, camine pentru saraci, biblioteci publice, scoli si diferite alte initiative pentru binele si confortul maselor mai curand decat pentru al celor bogati, sunt mentinute in principal prin taxe si donatii de la cei bogati. Aceste institutii aproape intotdeauna isi datoresc existenta celor milostivi si binevoitori dintre bogati, si sunt chestiuni pe care clasele mai sarace n-au nici timpul, si in general nici educatia si interesul necesar pentru a le pune in actiune cu succes.

 

Cu toate acestea, astazi se vede o opozitie crescanda intre clasa bogata si clasa muncitoare-o amaraciune crescanda din partea muncii, si un simtamant crescand printre cei bogati ca nimic in afara de bratul tare al legii nu va proteja ceea ce ei cred ca sunt drepturile lor. Prin urmare, cei bogati sunt atrasi mai aproape de guverne; iar masele de salariati, incepand a gandi ca legile si guvernele au fost menite sa ajute pe cei bogati si sa reprime pe cei saraci, sunt atrase spre comunism si anarhie, gandind ca interesele lor ar fi mai bine servite prin acestea, dar nedandu-si seama ca cel mai rau si cel mai scump guvern este cu mult mai bun decat lipsa totala de guvern.

 

Multe Scripturi arata clar ca acesta va fi caracterul stramtorarii in care sistemele civile, sociale si religioase prezente vor trece; si astfel va fi urmarea cresterii cunostintei si libertatii, din cauza imperfectiunii mintale, morale si fizice a omului. La aceste Scripturi se va face referire la timpul potrivit; aici insa putem atrage atentia numai asupra catorva din ele, informand intre timp pe cititorii nostri ca in multe din profetiile Vechiului Testament, in care Egiptul, Babilonul si Israelul figureaza atat de mult, nu numai ca s-a intentionat o implinire literala, dar si o a doua, inca mai larga. Astfel, de exemplu, prezicerile referitoare la caderea Babilonului etc., ar trebui sa fie considerate peste masura de extravagante daca n-am recunoaste atat un Babilon simbolic si antitipic, cat si unul lite-ral. Cartea Apocalipsei contine preziceri inregistrate mult timp dupa ce Babilonul literal era in ruine, si deci, evident, aplicabile numai la Babilonul simbolic; totusi, asemanarea mare a cuvintelor profetilor, aparent adresate direct Babilonului literal, sunt indicate astfel ca intr-un sens special apartin Babilonului simbolic. In aceasta implinire mai larga, Egiptul reprezinta lumea, Babilonul reprezinta Biserica nominala numita crestinatate, in timp ce, asa cum deja s-a aratat, Israelul adesea reprezinta intreaga lume, asa cum va fi in starea ei indreptatita-glorioasa ei Preotime Regala, levitii ei sfinti si poporul ei credincios si inchinator, indreptatit prin jertfa de Ispasire si adus in starea de reconciliere cu Dumnezeu. Lui Israel ii sunt promise binecuvantarile, Egiptului plagile, si puternicului Babilon o uimitoare, completa si vesnica rasturnare, "ca o mare piatra de moara aruncata in mare" (Apocalips 18:21), ca sa nu mai fie niciodata restabilit, ci sa fie tinut in oprobiu vesnic.

 

Apostolul Iacov scoate in relief aceasta zi de stramtorare, si vorbeste despre ea ca fiind rezultatul diferentelor intre capital si munca. El spune: "Ascultati acum, voi bogatilor! Plangeti si strigati din cauza nenorocirilor care vin peste voi! Bogatiile voastre au putrezit (si-au pierdut valoarea) si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra; ca focul are sa va manance carnea. V-ati strans comori in zilele din urma! Iata, plata lucratorilor care v-au secerat campiile si pe care le-ati oprit-o (ca s-o adunati) pe nedrept, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor" (Iacov 5:1-4). El adauga ca aceia care intra in stramtorare au fost obisnuiti cu luxul, obtinut in mare masura pe socoteala altora, printre care erau unii dintre cei drepti, si pentru ca ei nu s-au impotrivit, insasi viata le-a fost zdrobita. Apostolul indeamna pe "frati" sa suporte cu rabdare oricare le-ar fi partea, privind inainte si asteptand eliberarea prin Domnul. Chiar aceasta stare de lucruri se poate vedea acum apropiindu-se; si in lume, printre cei treji, "oamenii isi dau sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care vor fi pe pamant". Toti stiu ca tendinta constanta a timpurilor noastre este spre plata mai mica pentru munca, exceptand cazurile in care preturile sunt mentinute artificial sau sunt urcate prin combinatii de munca, greve etc.; si cu sentimentul prezent al maselor, toti pot vedea ca nu este decat o problema de timp pana va fi atins cel mai scazut punct care se poate suporta, si o revolta sigur va urma. Aceasta va alarma capitalul, care va fi retras din afaceri si din ramurile productive si va fi adunat in seifuri si vistierii, ca sa se autoconsume prin cheltuielile pentru pazirea lui in inactivitate, spre marea suparare a proprietarilor lui. Acest lucru la randul lui cu siguranta va produce faliment, panica financiara si caderea afacerilor, fiindca toate afacerile de importanta sunt conduse acum in mare masura pe credit. Rezultatul natural al tuturor acestora va fi concedierea a zeci de mii de angajati a caror paine zilnica depinde de salariu, si umplerea lumii de vagabonzi si de persoane ale caror necesitati vor sfida orice lege. Atunci va fi asa cum a descris profetul (Ezechiel 7:10-19), cand cumparatorul nu trebuie sa se bucure si nici vanzatorul nu trebuie sa se mahneasca; pentru ca stramtorarea va fi peste toata multimea si nu va exista nici o siguranta a proprietatii. Atunci orice mana va fi slaba si neajutorata in a inlatura stramtorarea. Isi vor arunca argintul pe strazi si aurul lor va fi indepartat. Argintul si aurul lor nu va putea sa-i scape in ziua maniei Domnului.

 

Nu trebuie sa se uite ca desi ultimii patruzeci de ani de existenta a lui Israel ca natiune au fost o zi de stramtorare, o "zi de razbunare" peste poporul acela, sfarsindu-se prin rasturnarea completa a natiunii lor, totusi, ziua lor de manie n-a fost decat o umbra sau un tip al unei stramtorari inca mai mari si mai extinse peste crestinatatea nominala, intocmai cum istoria lor trecuta, ca popor in timpul varstei lor de favoare, a fost tipica pentru varsta Evanghelica, dupa cum se va arata in concluzie ulterior. Toti vor vedea atunci de ce aceste profetii referitoare la ziua Domnului trebuie sa fie, si sunt, adresate mai mult sau mai putin direct Israelului si Ierusalimului, desi corespondenta arata clar ca toata omenirea este inclusa in implinirea completa.

 

Sa luam o alta marturie profetica (Tefania 1:7-9, 14-18). "Caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii. (Compara Apocalips 19:17). In ziua jertfei Domnului, voi pedepsi pe printii si pe fiii imparatului si pe toti cei care poarta haine straine. In ziua aceea voi pedepsi si pe toti (jefuitorii) cei care sar peste prag, pe cei care umplu cu violenta si cu inselaciune casa stapanului lor." (Aceasta arata nu numai ca in acest timp de stramtorare va fi o mare rasturnare a bogatiei si puterii, dar si ca aceia care in acel timp vor fi instrumentele cerului pentru zdrobirea sistemelor prezente, vor fi pedepsiti pentru conduita lor la fel de nejusta si nedreapta; pentru ca stramtorarea va cuprinde toate clasele si va aduce necaz peste toata multimea.)

 

"Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine in graba mare! Glasul zilei Domnului: omul viteaz va scoate strigate pline de amaraciune. Ziua aceea este o zi de manie, o zi de necaz si suferinta, o zi de ruina si de nimicire, o zi de intuneric si de negura (nesiguranta si prevestiri rele, precum si necazul prezent), o zi de nori (stramtorare) si de intunecime, o zi in care va rasuna cornul (a saptea trambita simbolica, ce suna de-a lungul acestei zile de stramtorare-numita si trambita lui Dumnezeu, pentru ca este legata de evenimentele acestei zile a Domnului) si strigatele de razboi impotriva cetatilor intarite si a turnurilor inalte (acuzatii zgomotoase si contradictorii impotriva guvernelor puternice si bine aparate). Atunci voi pune pe oameni la stramtoare si vor bajbai ca niste orbi (bajbaind in nesiguranta, nestiind ce cale sa urmeze), pentru ca au pacatuit impotriva Domnului; de aceea le voi varsa sangele ca praful si carnea ca gunoiul. Nici argintul si nici aurul lor nu va putea sa-i scape in ziua maniei Domnului (desi inainte bogatia le-a putut da comoditate si tot luxul), ci toata tara va fi mistuita de FOCUL geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti (cei bogati) locuitorii tarii". Aceasta nimicire va distruge pe multi din cei bogati, in sensul ca vor inceta sa mai fie bogati, desi, fara indoiala, va insemna si pierderea multor vieti din toate clasele.

 

Nu vom incerca sa urmarim pe profeti din diferite puncte de vedere in detaliile lor despre stramtorarea din acea zi, dar vom urmari pe scurt gandul sugerat la urma de catre profetul de mai sus, si anume, mistuirea intregului pamant cu FOCUL geloziei lui Dumnezeu. Acest profet se refera din nou la acelasi foc etc. (Tefania 3:8, 9), spunand: "Asteptati numai, zice Domnul, pana in ziua cand Ma voi scula la prada, caci am hotarat sa strang popoarele, sa adun imparatiile, ca sa-Mi vars indignarea peste ele (peste imparatii), toata aprinderea maniei Mele. (Strangerea popoarelor tuturor natiunilor in interes comun in opozitie cu guvernele prezente este in crestere; si rezultatul va fi o unire a imparatiilor pentru siguranta comuna, asa incat stramtorarea va fi peste toate imparatiile, si toate vor cadea.) Caci tot pamantul va fi mistuit de focul geloziei Mele. Atunci (atunci, dupa aceasta nimicire a imparatiilor, dupa aceasta nimicire a ordinii sociale prezente in focul stramtorarii), voi da popoarelor buze curate (Cuvantul curat-necontaminat de traditii omenesti), ca toti sa cheme numele Domnului, ca sa-L slujeasca intr-un gand".

 

Acest foc al geloziei lui Dumnezeu este un simbol, si inca unul plin de forta, reprezentand intensitatea stramtorarii si nimicirea care va cuprinde intreg pamantul. Ca acesta nu este un foc literal, asa cum presupun unii, este evident din faptul ca dupa el oamenii raman si sunt binecuvantati. Ca aceia care raman nu sunt sfinti, cum ar sugera unii, este evident din faptul ca atunci se intorc sa serveasca pe Domnul, in timp ce sfintii sunt deja intorsi (convertiti).*

 

*Mentionam aceasta ca un contraargument la ceea ce sustin unii care privesc focul ca fiind literal, si care pretind ca pamantul literal se va topi etc. Acestia, pentru a se potrivi cu teoria lor, pretind ca "oamenii" mentionati aici sunt sfintii, care, dupa ce pamantul se va topi si se va raci, se vor intoarce pe pamant si vor zidi case si le vor locui, vor sadi vii si le vor manca rodul, si se vor bucura indelung de lucrarea mainilor lor. Ei considera putinii ani din prezent ca un antrenament sau o pregatire pentru mostenire si uita ca aceasta s-ar pierde complet in experientele atmosferice din cei o mie sau mai bine de ani, de asteptare pentru ca pamantul sa se raceasca-dupa teoria lor. Aceasta este o greseala serioasa, si rezulta dintr-o interpretare prea literala a ilustratiilor, pildelor, simbolurilor si cuvintelor tainice ale Domnului nostru, ale apostolilor si ale profetilor. Continuand aceeasi eroare, acestia pretind ca dupa acest foc nu vor mai exista munti si mari, nereusind sa vada ca toate acestea, ca si focul, sunt simboluri.

 

De-a lungul Scripturilor, cand se foloseste simbolic, pamantul reprezinta societatea; muntii reprezinta imparatiile; cerurile, puterile de control spiritual; marile, masele agitate, turbulente, nemultumite ale omenirii. Focul reprezinta nimicirea a ceea ce se arde: neghina, zgura, pamant (organizare sociala) sau orice ar fi. Si cand in simbol se adauga la foc pucioasa, ideea de nimicire se intensifica, deoarece nimic nu este mai ucigator pentru orice forma de viata, decat gazele de pucioasa.

 

Cu acest cuget in minte, daca ne intoarcem la profetia simbolica a lui Petru despre Ziua maniei, o gasim in perfect acord cu marturia de mai sus a profetilor. El spune: "Lumea de atunci a pierit tot prin apa, inecata de potop. (Nu pamantul si cerurile fizice au incetat atunci, ci dispensatia sau aranjamentul de lucruri care a existat inainte de potop s-a sfarsit.) Iar cerurile si pamantul de acum (dispensatia prezenta) sunt pazite si pastrate, prin Cuvantul Sau (al autoritatii divine), pentru focul din ziua de judecata". Faptul ca apa a fost literala face pe unii sa creada ca si focul trebuie sa fie literal, dar in nici un caz nu aceasta inseamna. Templul lui Dumnezeu a fost odata din pietre literale, dar aceasta nu exclude faptul ca Biserica, templul adevarat, este cladit o cladire spirituala, un templu sfant, nu din material pamantesc. Corabia lui Noe a fost de asemenea literala, dar a reprezentat pe Cristos si puterea din El care va reumple si va reorganiza societatea.

 

"Ziua Domnului insa va veni ca un hot (pe neobservate); in ziua aceea, cerurile (puterile prezente ale aerului, a caror capetenie sau print este Satan) vor trece cu un zgomot suierator, iar elementele aprinse de marea caldura se vor topi si pamantul (organizarea sociala), cu toate lucrarile de pe el (mandrie, rang, aristocratie, regalitate), vor fi arse.... cerurile aprinse vor fi distruse si elementele arzand cu caldura se vor topi. Dar noi, potrivit fagaduintei Lui, asteptam ceruri noi (puterea cea noua, spirituala-imparatia lui Cristos) si un pamant nou" (societatea pamanteasca organizata pe baza noua-pe baza iubirii si dreptatii, mai curand decat pe a puterii si asupririi). 2 Petru 3:6, 7, 10-13.

 

Sa nu se uite ca unii dintre apostoli au fost si profeti-mai cu seama Petru, Ioan si Pavel. Si in timp ce in calitate de apostoli au fost purtatorii de cuvant ai lui Dumnezeu pentru a expune declaratiile profetilor precedenti in folosul Bisericii, ei au fost folositi de Dumnezeu si ca profeti pentru a prezice lucruri viitoare, care, pe masura ce ajung cuvenite a se implini, devin hrana la timp potrivit pentru casa credintei, pentru a carei distribuire, Dumnezeu, la timpul Sau, ridica servi si prezentatori potriviti. (Vezi declaratia Domnului nostru despre acest fapt in Matei 24:45, 46.) Apostolii ca profeti au fost miscati sa scrie lucruri pe care, nefiind cuvenite in ziua lor, numai imperfect au putut sa le aprecieze, intocmai cum a fost cu profetii Vechiului Testament (1 Petru 1:12, 13), desi, ca si ei, cuvintele lor au fost in mod special indrumate si conduse asa incat sa aiba o adancime a sensului despre care ei nu erau constienti cand le foloseau. In acest fel sigur, Biserica este intotdeauna indrumata si hranita de Dumnezeu Insusi, oricare ar fi purtatorii Lui de cuvant sau canalele de comunicatie. O intelegere a acestui lucru trebuie sa duca la mai mare siguranta si incredere in Cuvantul lui Dumnezeu, cu toate imperfectiunile unora din purtatorii Lui de cuvant.

 

Profetul Maleahi (4:1) vorbeste despre Ziua Domnului in acelasi simbol. El spune: "Caci iata, vine ziua care arde ca un cuptor! Toti cei mandri si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde... si nu le va lasa nici radacina nici ramura". Mandria, si orice alta cauza din care ar putea iarasi odrasli aroganta si asuprirea, vor fi in intregime nimicite in marea stramtorare din Ziua Domnului si prin disciplinarile care vor urma in varsta Milenara, dintre care ultima este descrisa in Apocalips 20:9.

 

Dar, desi mandria (pacatoasa si detestabila in toate formele ei) va fi cu totul dezradacinata, si toti cei mandri si rai vor fi complet nimiciti, nu inseamna ca nu exista nici o speranta de indreptare pentru aceasta clasa. Nu, multumim lui Dumnezeu: in timp ce acest foc al indignarii drepte a lui Dumnezeu va arde, Judecatorul va acorda posibilitatea ca unii sa fie smulsi din focul devorator (Iuda 23); si numai aceia care vor refuza ajutorul vor pieri impreuna cu mandria lor, pentru ca au facut-o ca parte a caracterului lor si refuza sa se indrepte.

 

Acelasi profet da acestei zile o alta descriere (Maleahi 3:1-3), in care iarasi, prin ilustratia focului, el arata cum copiii Domnului vor fi purificati, binecuvantati si adusi aproape de El prin nimicirea zgurii erorii: "Solul Legamantului in care gasiti placere, iata ca vine, zice Domnul ostirilor. Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare (in incercare) cand se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului... Si El se va aseza ca topitorul si ca purificatorul argintului; va curati pe fiii lui Levi (tipici pentru credinciosi, din care Preotimea Regala este in frunte), ii va purifica asa cum se curata aurul si argintul si vor aduce Domnului un dar de mancare in dreptate".

 

Pavel se refera la acelasi foc si la acelasi proces de rafinare care-i afecteaza pe credinciosi in Ziua Domnului (1 Corinteni 3:12-15), si in asa maniera incat sa nu ramana nici o indoiala ca focul simbolic va nimici orice eroare, si astfel va efectua purificarea credintei. Dupa ce declara ca se refera numai la cei care-si construiesc credinta pe singura temelie recunoscuta, opera de rascumparare desavarsita a lui Isus Cristos, el spune: "Iar daca cineva cladeste (caracterul) pe aceasta temelie: aur, argint, pietre scumpe (adevaruri divine si caracter corespunzatoar, sau) lemn, fan, trestie (erori traditionale si caracter instabil corespunzator), lucrarea fiecaruia va fi data pe fata, ZIUA o va face cunoscuta, caci se va descoperi in FOC si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia" (2 Petru 1:5-11). Desigur, chiar si aceia cu cele mai multe prejudecati vor recunoaste ca focul care incearca o lucrare spirituala nu este un foc literal; focul este un simbol potrivit pentru a reprezenta nimicirea completa a starilor reprezentate aici prin lemn, fan si trestie. Focul nu va avea putere sa nimiceasca structura de credinta si caracter construita cu aur, argint si pietre pretioase de adevar divin, si fondata pe stanca jertfei de rascumparare a lui Cristos.

 

Apostolul arata aceasta spunand: "Daca lucrarea zidita de cineva pe temelie (pe Cristos) va ramane, el va primi o rasplata. (Rasplata lui va fi proportionala cu credinciosia cu care a zidit, folosind adevarul in dezvoltarea caracterului adevarat-imbracand toata armatura lui Dumnezeu.) Daca lucrarea va fi arsa, el isi va pierde rasplata (din cauza necredinciosiei). Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc" -parlit, ars, alarmat. Toti care construiesc pe temelia de stanca a rascumpararii lui Cristos sunt siguri; nici unul care se increde in dreptatea Lui ca acoperire, nu va fi vreodata rusinat. Dar cei care cu voia Il resping pe El si lucrarea Lui, dupa ce au ajuns la o cunostinta clara, deplina despre acest lucru, vor fi supusi mortii a doua. Evrei 6:4-8; 10:26-31.

 

Aceasta stramtorare a Zilei Domnului este descrisa simbolic inca intr-un mod. Apostolul arata (Evrei 12:26-29) ca inaugurarea Legamantului Legii la Sinai a fost tipul introdu-cerii Noului Legamant pentru lume la deschiderea varstei Milenare sau a domniei imparatiei lui Cristos. El spune ca in tip vocea lui Dumnezeu a clatinat pamantul literal, dar acum a promis spunand: "Voi mai clatina inca o data (ultima) nu numai pamantul, dar si cerul". In legatura cu aceasta, apostolul explica spunand: "Cuvintele acestea, inca o data, arata schimbarea lucrurilor clatinate, ca a unor lucruri facute (false, nascocite, neadevarate), pentru ca sa ramana ce nu se clatina (numai lucrurile adevarate, drepte). Fiindca am primit o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa-I aducem lui Dumnezeu o slujire care sa-I fie placuta, cu respect si cu frica; fiindca (dupa cum este scris) Dumnezeul nostru este un foc mistuitor". Astfel, vedem ca acest apostol foloseste o furtuna pentru a simboliza stramtorarea din aceasta Zi a Domnului, la care el si altii fac referire in alta parte prin simbolul focului. Aici sunt mentionate aceleasi evenimente care sunt descrise prin simbolul focului, anume: maturarea tuturor falsitatilor, atat de la credinciosi cat si de la lume-erori privind planul, caracterul si Cuvantul lui Dumnezeu, si, de asemenea, erori referitoare la afacerile sociale si civile din lume. Va fi intr-adevar bine pentru toti sa scape de aceste lucruri nascocite, care i-au venit omului in mare parte prin propriile dorinte degradate, ca si prin viclenia sireata a lui Satan, vrajmasul viclean al dreptatii; dar cu mare pret pentru toti cei implicati vor fi ele maturate. Va fi un foc grozav de fierbinte, o furtuna ingrozitoare, o noapte intunecata de stramtorare, care va preceda stralucirea glorioasa a acelei Imparatii a Dreptatii care nu poate fi niciodata clatinata, a acelei zile Milenare, in care Soarele Dreptatii va straluci in splendoare si putere, binecuvantand si vindecand lumea bolnava si in proces de moarte, dar rascumparata. Compara Maleahi 4:2 si Matei 13:43.

 

David, profetul prin ai carui Psalmi a binevoit Dumnezeu sa prezica atat de mult referitor la Domnul nostru la prima Lui venire, da unele descrieri vii ale acestei zile de stramtorare prin care va fi introdusa domnia Lui glorioasa, si foloseste aceste diferite simboluri in descrierile lui-foc, furtuna si intunecime-alternativ si putandu-se inlocui unele cu altele. Astfel, de exemplu, el spune: {# Ps 50:3} "Dumnezeul nostru va veni si nu va tacea; focul va mistui inaintea Lui si o furtuna puternica va fi imprejurul Lui". In Psalmul 97:2-6: "Norii si negura Il inconjoara, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie. Inaintea Lui merge focul si arde de jur imprejur pe vrajmasii Lui. Fulgerele Lui lumineaza lumea; pamantul a vazut si s-a cutremurat. Muntii s-au topit ca ceara inaintea Domnului, inaintea Domnului intregului pamant. Cerurile (cele noi) vestesc (atunci) dreptatea Lui si toate popoarele vad maretia Lui". # Ps 46:6: "Popoarele se framanta, imparatiile se clatina; dar glasul Lui rasuna si pamantul se topeste de groaza". Iarasi: {# Ps 110:2-6} "Domneste in mijlocul vrajmasilor Tai... Domnul de la dreapta Ta zdrobeste pe imparati in ziua maniei Lui. El face dreptate printre neamuri; totul este plin cu trupuri moarte. El zdrobeste capete (conducatori) pe toata intinderea tarii". Iarasi: {# Ps 46:1-5} "Dumnezeu este adapostul si taria noastra... de aceea nu ne temem chiar daca s-ar rasturna pamantul (societatea) si s-ar zgudui muntii (imparatiile) in inima marilor (inghitite de masele turbulente), chiar daca valurile marii ar urla si ar spumega (infuriate) si s-ar ridica pana acolo incat sa se cutremure muntii ... Dumnezeu o ajuta (pe Mireasa credincioasa, "turma mica") la revarsatul zorilor". In acelasi Psalm, versetele 6-10, este redeclarat in alte simboluri acelasi lucru: "Popoarele se framanta, imparatiile se clatina, dar glasul Lui rasuna si pamantul (societatea) se topeste de groaza. Domnul ostirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi". Apoi, privind din afara rezultatele acelui timp de stramtorare, el adauga: "Veniti si priviti lucrarile Domnului, pustiirile pe care le-a facut El pe pamant... Opriti-va (o, oameni, de la caile voastre anterioare) si sa stiti (ajungeti la cunostinta) ca Eu sunt Dumnezeu; Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant". "Pamantul cel nou", sau noua ordine si aranjament al societatii, va inalta pe Dumnezeu si legea Lui, care va fi peste tot si controland totul.

 

O alta marturie, ca dovada a faptului ca Ziua Domnului va fi o zi mare de stramtorare si nimicire a oricarui fel de rau, (totusi nu un timp de ardere literala a pamantului), este data in ultima profetie simbolica a Bibliei. Referindu-se la acest timp, cand Domnul Isi va lua marea putere sa domneasca, furtuna si focul sunt descrise astfel: "Si neamurile se umplusera de manie, dar a venit mania Ta" (Apocalips 11:17, 18). Si iarasi: "Din gura Lui iese o sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea; ii va pastori cu un toiag de fier; si va calca in picioare teascul vinului maniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic... Si am vazut fiara (simbolica) si pe imparatii pamantului si armatele lor adunate ca sa faca razboi cu Cel care sedea calare pe cal si cu armata Lui. Si fiara a fost prinsa; si impreuna cu ea era prorocul mincinos... Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa". Apocalips 19:15, 19, 20.

 

Nu ne putem abate aici de la subiect pentru a examina aceste simboluri: "fiara", "profet mincinos", "icoana", "iaz de foc", "cal" etc., etc. Pentru acest lucru cititorul este indrumat la un volum urmator. Acum am vrea sa remarcati ca marea BATALIE simbolica si culesul viei pamantului, descrise aici ca incheind varsta prezenta si deschizand varsta Milenara (Apocalips 20:1-3), nu sunt decat alte simboluri care acopera aceleasi evenimente mari si tulburi, simbolic numite in alta parte: foc, furtuna, clatinare etc. In legatura cu ilustratiile bataliei si teascului din Apocalips, notati armonia remarcabila din Ioel 2:9-16 si din # Isa 13:1-11 in descrierea acelorasi evenimente prin ilustratii similare. Varietatea figurilor simbolice folosite ne ajuta sa apreciem mai deplin toate trasaturile acestei mari si notabile Zile a Domnului.

 

SITUATIA PREZENTA

 

Lasam aici declaratiile profetice referitoare la acea zi, pentru a arata mai ales aspectul prezent al afacerilor din lume, asa cum le vedem ca prind forma pentru conflictul care se apropie rapid, un conflict care, atunci cand ajunge la grozavul lui punct culminant, in mod necesar trebuie sa fie scurt, altfel rasa ar fi exterminata. Cele doua parti rivale in aceasta lupta sunt deja vizibile. Bogatia, aroganta si mandria sunt de o parte, iar larg raspandita saracie, ignoranta, bigotismul si un simt ascutit al nedreptatii sunt de cealalta parte. Ambele, impinse de motive egoiste, isi organizeaza acum fortele peste tot in lumea civilizata. Cu ochii nostri unsi cu adevar, oriunde ne uitam putem vedea ca marea si valurile deja mugesc, izbesc si spumega impotriva muntilor, asa cum sunt reprezentate prin amenintarile si atentatele anarhistilor si nemultumitilor, al caror numar creste constant. De asemenea putem vedea ca frictiunea intre diferitele grupari sau elemente ale societatii ajunge rapid la punctul descris de profeti, cand pamantul (societatea) va fi in foc, si elementele se vor topi si se vor dezintegra de caldura produsa de ambele parti.

 

Este desigur greu pentru oameni, de oricare parte a controversei ar fi, sa vada contrar propriilor interese, obiceiuri si educatie. Cei bogati simt ca au dreptul la mai mult decat partea lor proportionala din bunurile acestei lumi; dreptul de a cumpara munca si orice comoditate cat se poate de ieftin; dreptul la rodul eforturilor lor; si dreptul de a-si folosi inteligenta ca sa-si conduca afacerile asa incat sa faca profit pentru sine si sa-si mareasca bogatia adunata, fara a tine cont de altul care poate fi obligat prin forta imprejurarilor sa se tarasca prin viata cu putin din confortul ei, chiar daca cu toate necesitatile ei. Ei rationeaza astfel: Este inevitabil, trebuie sa guverneze legea cererii si ofertei; intotdeauna au fost in lume bogati si saraci; si daca bogatia ar fi egal impartita dimineata, unii, prin risipa ori lipsa de prevedere, ar fi saraci pana seara, in timp ce altii, mai atenti si mai prudenti, ar fi bogati. In afara de aceasta, vor argumenta ei cu efect, se poate oare astepta ca oameni cu mai mare putere intelectuala sa initieze proiecte mari, care folosesc mii de oameni, cu riscul unor pierderi mari, fara sa aiba speranta de castig si unele avantaje?

 

Dimpotriva, meseriasul si lucratorul vor spune: Vedem ca desi munca se bucura astazi de mai multe avantaje decat oricand, desi este mai bine platita si de aceea poate sa-si procure confort mai mare, totusi aceasta placere nu este decat dreptul ei, de la care a fost intr-o anumita masura exclusa de mult; si astfel pe drept cuvant primeste o parte din avantajele inventiilor, descoperirilor, cunostintei crescute etc., din timpul nostru. Recunoastem ca munca fizica este onorabila, si ca, atunci cand este insotita de bun simt, educatie, onestitate si principiu, este tot atat de onorabila si are tot atat de multe drepturi ca si oricare profesie. Si, dimpotriva, socotim lenea ca o compromitere si o rusine pentru toti oamenii, oricare le-ar fi talentul sau ocupatia in viata. Pentru a fi pretuiti si apreciati, toti trebuie sa fie folositori altora in vreo privinta. Dar, desi ne dam seama de perfectionarea si progresul nostru intelectual, social si financiar prezent, acesta este mai mult rezultatul circumstantelor decat al scopului uman din partea noastra sau din partea patronilor nostri. Noi vedem starea noastra si a tuturor oamenilor ameliorata ca rezultat al marii cresteri a inteligentei, inventiilor etc., mai ales din ultimii cincizeci de ani. Acestea s-au petrecut atat de repede, incat si munca si capitalul au fost ridicate de valul de flux, si duse la un nivel mai inalt; si daca am putea vedea o perspectiva ca fluxul sa continue sa creasca si sa aduca folos tuturor, am fi satisfacuti; dar suntem incordati si nelinistiti, deoarece vedem acum ca nu acesta este cazul. Vedem ca fluxul incepe sa se retraga, si ca in timp ce multi au fost ridicati la avutie, si sunt ferm si sigur fixati pe tarmul usurintei, luxului si abundentei, totusi masele nu sunt instalate si asigurate astfel, ci in pericol de a fi duse jos ca intotdeauna, sau mai jos, de curentul subteran de acum al refluxului. Prin urmare suntem dispusi sa ne apucam strans de ceva pentru a ne asigura starea prezenta si avansarea, inainte de a fi prea tarziu.

 

Pentru a declara chestiunea in alte cuvinte, noi (meseriasii si salariatii) vedem ca desi toata omenirea s-a impartasit in mare parte din binecuvantarile zilei, totusi aceia care datorita talentului mai mare pentru afaceri, prin mostenire sau prin frauda si necinste, au devenit posesori ai zecilor de mii si milioanelor de dolari, nu numai ca au acest avantaj asupra tuturor celorlalti, dar, ajutati de inventiile mecanice etc., sunt in pozitia de a-si continua rata cresterii bogatiei proportional cu scaderea salariilor muncitorilor. Vedem ca daca nu facem niste pasi pentru protectia numarului crescand de meseriasi impotriva puterii crescande a monopolului, combinata cu utilajele care economisesc forta de munca etc., legea cu sange rece a cererii si ofertei ne va inghiti complet. Impotriva acestui dezastru iminent, mai curand decat impotriva conditiilor prezente, noi organizam si cautam aranjamente protectoare. Cu fiecare zi se adauga mult la numarul nostru prin crestere naturala si prin imigrare; cu fiecare zi se adauga la utilajele care economisesc forta de munca. De aceea, cu fiecare zi creste numarul celor care cauta de lucru si scade cererea de serviciu. Prin urmare, daca se permite a continua neintrerupt, legea naturala a cererii si ofertei va aduce curand munca inapoi unde era cu un secol in urma, si va lasa toate avantajele zilelor noastre in mainile capitalului. Aceasta este ceea ce cautam noi sa evitam.

 

Aceasta tendinta finala a multor binecuvantari reale de a produce daune, daca nu sunt restranse prin legi intelepte si echitabile, a fost vazuta de mult; dar rapiditatea cu care a urmat o inventie dupa alta, si cererea consecutiva crescuta de forta de munca pentru aprovizionarea cu aceste utilaje care economisesc munca au fost atat de mari, incat rezultatul final a fost amanat, si, in loc, lumea a avut un "avant" -o inflatie de valori, salarii, bogatie, credite (debite) si idei-a caror reactie incepe acum sa aiba loc treptat.

 

In ultimii cativa ani au fost produse in cantitati mari utilaje agricole de toate felurile, care permit unui om sa realizeze cat puteau realiza cinci inainte. Aceasta are un efect indoit: intai, se lucreaza de trei ori pe atatea hectare, dand de lucru la trei din cinci muncitori, in acest fel lasand doi neocupati ca sa concureze pentru alta munca; al doilea, cei trei care raman, folosind utilaj pot produce o recolta atat de mare cat ar fi produs cincisprezece fara el. Aceleasi schimbari, sau mai mari, se elaboreaza si in alte sectoare prin mijloace similare; de exemplu, in producerea fierului si otelului. Cresterea productiei a fost asa de enorma, incat numarul de angajati a crescut mult, in ciuda faptului ca utilajul a permis unui om in prezent sa realizeze cam cat realizau doisprezece inainte. Una dintre urmari va fi ca, in timp foarte scurt, capacitatea acestor lucrari extensive va depasi cererile enorme prezente, si cererile, in loc de a continua sa creasca, probabil vor scadea, pentru ca lumea se aprovizioneaza repede cu cai ferate peste nevoile prezente, iar reparatiile anuale ale acestora ar putea fi realizate probabil de mai putin de jumatate din numarul prezent de intreprinderi.

 

Astfel ajungem la situatia deosebita in care exista o supraproductie care cauzeaza ocazional inactivitate, atat pentru capital cat si pentru munca, desi, in acelasi timp, unora le lipseste slujba care le-ar permite sa-si procure necesitatile si luxul, si, in acest fel, sa vindece intr-o masura supraproductia. Si tendinta atat catre supraproductie cat si catre lipsa de locuri de munca este in crestere, si cere un remediu de vreun fel, pe care medicii societatii il cauta, dar de care pacientul nu va face uz.

 

De aceea, (continua salariatul), desi ne dam seama ca pe masura ce oferta incepe sa depaseasca cererea, concurenta reduce mult profiturile capitalului si utilajului, si peste tot in lume nemultumeste pe cei bogati prin reducerea profiturilor lor, si in unele cazuri le cauzeaza reala pierdere in loc de profit, totusi noi credem ca clasa care a beneficiat cel mai mult de "avant" si inflatie ar trebui sa sufere mai mult in reactie, mai degraba decat sa sufere masele. In acest scop si pentru aceste motive, salariatii se misca pentru a obtine urmatoarele rezultate-prin legislatie daca este posibil, sau prin forta si lipsa de lege in tari unde, din vreo cauza, vocea maselor nu este auzita si interesele maselor nu sunt mentinute:

 

Se propune ca orele de munca sa scada proportional cu calificarea sau cu greutatea muncii, fara o reducere a salariului, pentru ca astfel sa se angajeze un numar mai mare de persoane, fara a creste productia, si in acest fel sa se egalizeze supraproductia viitoare prin asigurarea cu mijloace de cumparare a unui numar mai mare. Se propune sa se fixeze si sa se limiteze rata profitului la bani, la mult mai putin decat ratele prezente, in acest fel sa se impuna o ingaduinta din partea celor care dau cu imprumut fata de cei care iau cu imprumut sau fata de clasele mai sarace, ori, altminteri, o nefolosire sau ruginire a capitalului lor. Se propune ca drumurile de fier, ori sa fie proprietatea poporului, administrate de slujbasii lor, functionari ai guvernului, ori legislatia sa le restranga libertatile, sarcinile etc., si sa le oblige functionarea in asa maniera, incat sa serveasca mai bine publicul. In realitate, caile ferate construite intr-o perioada de inflatie a valorilor, in loc sa-si micsoreze capitalul pentru a se conforma scaderii generale a valorilor, incercata de toate celelalte sectoare ale comertului, si-au crescut de doua sau de trei ori capitalul, care initial era mare, prin emisiune de actiuni (procedeu in mod obisnuit numit diluare de capital), fara sa fi adaugat valoare reala. Astfel se ajunge ca marile sisteme de cai ferate se straduiesc sa plateasca dobanzi si dividende pentru actiuni si obligatiuni care in medie sunt de patru ori mai mari decat ar costa de fapt aceste cai ferate noi astazi. Ca urmare, publicul sufera. Fermierii sunt incarcati din greu la cheltuielile de transport si uneori gasesc profitabil sa-si arda cerealele ca si combustibil, si in acest fel costul hranei pentru popor este mai mare, fara a fi spre avantajul fermierului. Se propune sa se remedieze aceasta chestiune, asa incat caile ferate sa plateasca actionarilor cam patru la suta din valoarea lor reala prezenta, si nu intre patru si opt la suta din intreitul sau impatritul valorii lor prezente, asa cum fac multi dintre ei acum, impiedicand concurenta prin aranjamente comune.

 

Noi stim bine, spune meseriasul, ca in ochii celor care detin la caile ferate capital diluat, si alte capitaluri, aceasta reducere a profiturilor pe capitalul investit li se va parea ingrozitoare si le va veni ca si cum li s-ar scoate dintii, si vor simti ca drepturile lor (?) de a-si folosi privilegiile acordate de popor, ca sa stoarca din ele profituri imense bazate pe evaluari fictive, sunt grav incalcate si se vor impotrivi la aceasta din toate puterile. Dar noi simtim ca ei ar trebui sa fie recunoscatori ca publicul este atat de ingaduitor si ca nu li se cere sa restituie milioanele de dolari deja obtinute in acest fel. Simtim ca a venit timpul ca masele poporului sa aiba parte mai egala la binecuvantarile acestei zile de binecuvantare; si pentru a face aceasta, este necesar sa se legifereze asa incat toate corporatiile lacome, ingrasate cu banii si puterea venita de la public, sa fie restranse si obligate prin lege sa serveasca publicul la tarife rezonabile. In nici un alt mod nu pot fi asigurate pentru mase aceste binecuvantari ale Providentei. Deci, in timp ce marile corporatii, reprezentand capitalul, sunt intr-o masura mare o binecuvantare si un beneficiu, zilnic vedem ca au trecut punctul beneficiului si devin stapani ai poporului, si daca nu sunt tinute in frau, vor aduce curand pe salariati la penurie si sclavie. Corporatiile, compuse dintr-un numar de oameni mai mult sau mai putin bogati cu totii, ajung rapid sa aiba aceeasi relatie cu publicul general din America precum au Lorzii din Marea Britanie si din toata Europa cu masele de acolo, numai ca corporatiile sunt mai puternice.

 

Pentru a ne realiza scopurile, continua salariatii, avem nevoie de organizare. Trebuie sa avem cooperarea maselor, altfel niciodata nu putem realiza ceva impotriva unei astfel de puteri si influente imense. Si, desi suntem organizati in sindicate etc., nu trebuie sa se inteleaga ca scopul nostru este anarhia sau nedreptatea fata de vreo clasa. Noi, masele poporului, dorim pur si simplu sa ne aparam propriile drepturi si pe acelea ale copiilor nostri, punand limite rezonabile celor a caror bogatie si putere ar putea altfel sa ne zdrobeasca-bogatie si putere care, folosite corect si limitat, ar putea fi o binecuvantare mai larga pentru toti. Intr-un cuvant, incheie ei, noi am impune regula de aur: "Fa altora ceea ce ti-ar place sa ti se faca".

 

Fericiti ar fi toti cei interesati daca asemenea mijloace moderate si rezonabile ar reusi; daca cei bogati ar ramane linistiti cu realizarile lor prezente si ar coopera cu marea masa a poporului la imbunatatirea generala si permanenta a conditiei tuturor claselor, daca salariatii s-ar multumi cu cereri rezonabile, daca regula de aur a iubirii si dreptatii ar putea fi pusa astfel in practica. Dar oamenii in starea lor prezenta nu vor respecta fara obligatie aceasta regula. Desi printre meseriasii din lume ar fi unii asa de moderati si drepti in ideile lor, majoritatea nu sunt asa, ci vor fi excesivi, nedrepti si aroganti in ideile si cererile lor, depasind orice ratiune. Fiecare concesie din partea capitalistilor nu va face decat sa adauge la astfel de cereri si idei; si toti care au experienta stiu ca aroganta si stapanirea saracului ignorant sunt indoit de aspre. Si asa este si printre cei bogati: unii compatimesc pe deplin cu clasele muncitoare si ar fi bucurosi sa-si arate prin fapte simpatia, facand astfel de aranjamente care treptat ar realiza reformele necesare, dar ei sunt cu mult in minoritate si cu totul fara putere in functionarea corporatiilor, si in mare masura chiar in afacerile lor particulare. Daca sunt negustori sau fabricanti nu pot prescurta orele de munca sau creste salariile angajatilor, deoarece concurentii ar vinde sub pret si ar urma dezastru financiar pentru ei, pentru creditorii lor si pentru angajati.

 

Astfel vedem cauza naturala a marii stramtorari din aceasta "Zi a lui Iehova". Egoismul si orbirea, fata de tot in afara de propriile interese, vor controla majoritatea de ambele parti in cauza. Salariatii isi vor organiza si unifica interesele, dar egoismul va nimici unirea, si fiecare, fiind pus in miscare in principal de acest principiu, va unelti si conspira in aceasta directie. Majoritatea, ignoranta si aroganta, va castiga control, iar clasa mai buna nu va avea putere sa tina in frau ceea ce inteligenta lor a organizat. Capitalistii se vor convinge ca cu cat vor ceda mai mult, cu atat li se va cere mai mult, si curand vor hotari sa se impotriveasca tuturor cererilor. Va rezulta insurectia; si in alarma si neincrederea generala, capitalul va fi retras din intreprinderile publice si particulare, si va urma depresiunea afacerilor si panica financiara. Mii de oameni, in acest fel dati afara din slujba, in cele din urma vor fi disperati. Apoi legea si ordinea vor fi inlaturate-muntii vor fi inghititi de acea mare furtunoasa. Astfel pamantul social se va topi si cerurile guvernamentale (biserica si statul) vor trece; si toti cei mandri, si toti cei ce fac rau, vor fi ca miristea. Atunci cei puternici vor plange amarnic, bogatii vor striga, si frica si necazul va fi peste toata multimea. Chiar acum inteleptii, oamenii clarvazatori, simt ca le slabeste inima in asteptarea lucrurilor care vin peste lume, intocmai cum a prezis Domnul nostru (Luca 21:26). Scripturile ne arata ca in aceasta rupere generala, biserica nominala (incluzand toate denominatiile) va fi treptat tot mai mult atrasa de partea guvernelor si a celor bogati, va pierde mult din influenta asupra poporului, si in final va cadea impreuna cu guvernele. Astfel, cerurile (stapanirile eclesiastice) fiind in foc, vor trece cu suierat mare.

 

Toata aceasta stramtorare nu va face decat sa pregateasca lumea pentru a-si da seama ca desi oamenii pot face planuri si pot aranja intr-una cat de bine si cat de intelept, toate planurile lor se vor dovedi zadarnice atata timp cat ignoranta si egoismul sunt in sa si detin controlul. Va convinge pe toti ca singura cale posibila de corectare a dificultatii este prin stabilirea unui guvern tare si drept, care va supune toate clasele si va aplica principiile dreptatii pana cand treptat starea de inima impietrita a oamenilor, sub influente favorabile, va da loc la chipul lui Dumnezeu. Si aceasta este chiar ceea ce a promis Dumnezeu sa realizeze pentru toti, de catre si prin intermediul Domniei Milenare a lui Cristos, pe care Iehova o introduce prin pedepsele corectionale si lectiile acestei zile de stramtorare. Ezechiel 11:19; 36:25, 36; Ieremia 31:29-34; Tefania #3:9 Ps 46:8-10.

 

Desi aceasta zi de stramtorare vine ca urmare naturala si inevitabila a starii cazute, egoiste a omului, si a fost cu totul prevazuta si declarata de Domnul, care a stiut ca legile si instructiunile Lui vor fi nesocotite aproape de catre toti pana cand experienta si obligatia vor impune ascultare, totusi, toti cei care-si dau seama de starea de lucruri viitoare ar trebui in consecinta sa se puna pe ei si afacerile lor in ordine. Astfel noi spunem tuturor celor blanzi-umilitilor din lume, ca si corpului lui Cristos: Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara, care faceti ce este drept (vointa Lui) inaintea Lui! Cautati dreptatea, cautati smerenia! Poate ca veti fi partial ascunsi in ziua maniei Domnului (Tefania 2:3). Nimeni nu va scapa cu totul de stramtorare, dar cei care cauta dreptatea si se bucura in blandete, vor avea multe avantaje fata de ceilalti. Felul lor de viata, obisnuinta gandului si faptei, ca si simpatia lor pentru ceea ce este drept, care le va permite sa inteleaga starea lucrurilor, si de asemenea sa aprecieze relatarea Bibliei despre aceasta stramtorare si despre rezultatul ei, vor lucra toate impreuna pentru a-i face sa sufere mai putin decat altii-in special de frica si prevestirile rele chinuitoare.

 

Tendinta evenimentelor in aceasta Zi a Domnului va fi foarte inselatoare pentru cei neinformati din Scripturi. Va veni brusc, precum focul care arde pleava (Tefania 2:2), in comparatie cu varstele lungi trecute si cu lucrarea lor inceata; dar nu brusc asemenea unui fulger din cer senin, dupa cum in mod eronat asteapta unii care banuie ca toate lucrurile scrise cu privire la Ziua Domnului vor fi implinite intr-o zi de douazeci si patru de ore. Va veni "ca un hot noaptea", in sensul ca apropierea ei va fi pe furis si neobservata de lume in general. Stramtorarea acestei zile va fi in spasme. Pe masura ce ziua inainteaza, va fi o serie de convulsii mai frecvente si mai severe, pana la cea finala. Asa indica Apostolul cand spune, "ca durerile nasterii peste femeia insarcinata" (1 Tesaloniceni 5:2, 3). Usurarea va veni numai cu nasterea NOII ORDINI de lucruri-un cer nou (controlul spiritual al lui Cristos) si un pamant nou (societatea reorganizata) in care va locui dreptatea (2 Petru 3:10, 13) -in care dreptatea si iubirea, in locul puterii si egoismului, vor fi lege.

 

De fiecare data cand aceste dureri de nastere ale erei noi vor veni peste corpul politic prezent, puterea si curajul lui vor fi tot mai mici, si durerile tot mai severe. Tot ce medicii societatii (economistii politici) vor putea face pentru usurarea lui, va fi sa ajute si sa conduca cu intelepciune cursul nasterii inevitabile, sa pregateasca treptat calea pentru eveniment. Ei n-o pot evita, chiar daca ar vrea, pentru ca Dumnezeu a decretat ca se va intampla. Totusi, multi din medicii societatii vor fi complet ignoranti de boala reala, de necesitatile si de urgenta cazului. Acestia vor intreprinde masuri represive; iar cand fiecare punct culminant al stramtorarii va trece, vor profita de aceasta pentru a-si intari dispozitivele de rezistenta, si in acest fel va creste spaima; si deoarece nu vor amana mult nasterea, tratamentul lor gresit va grabi moartea pacientului, pentru ca vechea ordine de lucruri va muri in durerile nasterii celei noi.

 

Lasand la o parte ilustratia convingatoare sugerata de apostol, si vorbind simplu: eforturile maselor de eliberare din stransoarea capitalului si mecanizarii vor fi imature; planurile si aranjamentele vor fi incomplete si insuficiente, pe masura ce incearca tot mai mult sa-si forteze drumul si sa rupa legaturile si limitele "cererii si ofertei", care devin prea mici pentru ei. Fiecare incercare nereusita va creste increderea capitalului in capacitatea lui de a pastra ordinea noua de lucruri in limitele ei prezente, pana cand, in cele din urma, puterea restrictiva prezenta a organizatiilor si guvernelor va ajunge la limitele ei extreme, coarda organismului social se va rupe, legea si ordinea vor disparea, si anarhia larg raspandita va aduce tot ceea ce au prezis profetii despre stramtorarea "cum n-a mai fost de cand sunt popoare" si, multumim lui Dumnezeu pentru asigurarea adaugata, "nici nu va mai fi" dupa aceea.

 

Eliberarea lui Israel din Egipt si de urgiile care au venit peste egipteni pare sa ilustreze viitoarea eliberare a lumii prin Acela mai mare decat Moise, pe care acesta l-a tipificat. Va fi o eliberare de Satan si de orice mijloc nascocit de el pentru incatusarea omului in pacat si eroare. Si dupa cum urgiile peste Egipt aveau un efect de impietrire imediat ce erau indepartate, tot asa, usurarea temporara de durerile acestei Zile a Domnului va tinde sa impietreasca pe unii, si, asa cum au spus egiptenii lui Israel, vor spune celor saraci: "Sunteti lenesi" si de aceea nemultumiti! si, probabil, ca si ei, vor incerca sa le mareasca sarcina. {# Ex 5:4-23} Dar la sfarsit acestia vor dori, asa cum a dorit Faraon la miezul noptii ultimei urgii, sa se fi purtat cu mult timp in urma mai ingaduitor si mai intelept. {# Ex 12:30-33} Pentru a marca in continuare asemanarea, amintiti-va ca tulburarile acestei Zile a Domnului sunt numite "sapte potire ale maniei" sau "sapte urgii din urma", si ca pana la ultima din acestea nu survine marele cutremur (revolutie) in care toti muntii (imparatiile) vor disparea. Apocalips 16:17-20.

 

Un alt gand referitor la aceasta Zi de stramtorare este ca a venit exact la timpul cuvenit-la timpul cuvenit al lui Dumnezeu. In urmatorul volum al acestei lucrari sunt aduse dovezi din marturia Legii si Profetilor Vechiului Testament, ca si din aceea a lui Isus si a profetilor apostolici ai Noului Testament, care arata clar si sigur ca aceasta Zi de stramtorare este localizata cronologic la inceputul glorioasei domnii Milenare a lui Mesia. Aceasta pregatire, care este necesara pentru lucrarea viitoare de restabilire in varsta Milenara, este cea care precipita stramtorarea.

 

In timpul celor sase mii de ani de interimat al raului, pana la timpul fixat pentru stabilirea guvernului drept si puternic al lui Cristos, ar fi fost o adevarata paguba pentru oamenii cazuti daca li s-ar fi ingaduit mult timp liber, printr-o dezvoltare mai timpurie a mijloacelor mecanice care economisesc forta de munca, sau altfel. Experienta a dat nastere proverbului "lenea este mama viciului", aproband astfel intelepciunea sentintei lui Dumnezeu "in sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant". Ca toate aranjamentele lui Dumnezeu, si acesta este binevoitor, intelept si pentru binele final al creaturilor Sale. Stramtorarea Zilei Domnului, pe care deja o vedem adunandu-se, confirma intelepciunea aranjamentelor lui Dumnezeu; deoarece, dupa cum am vazut, ea se produce ca rezultat al supraproductiei prin mijloacele mecanice pentru economisirea fortei de munca, si al unei incapacitati din partea diferitelor elemente ale societatii de a se acomoda noilor circumstante, din cauza egoismului din partea fiecaruia.

 

Un argument incontestabil, care dovedeste ca acesta este timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru introducerea ordinii noi de lucruri, este ca El ridica valul ignorantei si lasa sa intre treptat lumina inteligentei si inventiei peste omenire, intocmai cum a fost prezis cand a fost prezis, si cu rezultatele prezise. {# Da 12:4,1} Daca cunostinta ar fi venit mai devreme, stramtorarea ar fi venit mai devreme; si desi societatea s-ar fi putut reorganiza dupa furtuna si topirea ei, nu ar fi fost un pamant nou (aranjament social) in care sa predomine si sa locuiasca dreptatea, ci un pamant sau aranjament nou in care pacatul si viciul ar fi fost mult mai abundente decat acum. Impartirea echitabila a beneficiilor mijloacelor mecanice de economisire a fortei de munca ar fi adus in timp ore de munca tot mai putine; si astfel, fara protectia originara, omul cazut, cu gusturile lui stricate, nu si-ar fi folosit libertatea si timpul pentru ameliorare mintala, morala si fizica, ci, dupa cum dovedeste istoria trecutului, tendinta ar fi fost spre imoralitate si viciu.

 

Ridicarea partiala a valului acum pregateste mii de inlesniri pentru omenire, si astfel da timp, chiar de la inceputul varstei restabilirii, pentru educatie si dezvoltare morala si fizica, precum si pentru pregatirea de a hrani si a imbraca cetele care din timp in timp vor fi trezite din mormant. Si mai mult, plaseaza timpul de stramtorare tocmai acolo unde va fi folositor pentru omenire, prin aceea ca le da lectia propriei lor neputinte de a se guverna, tocmai in zorile Mileniului, cand, prin hotararea Domnului, Cel care a rascumparat pe toti trebuie sa inceapa sa-i binecuvanteze cu domnia tare a toiagului de fier, si cu deplina cunostinta si ajutor prin care sa poata fi restabiliti la perfectiunea originara si la viata vesnica.

 

Datoria si privilegiile sfintilor

 

Se ridica o intrebare importanta cu privire la datoria sfintilor in timpul acestei stramtorari, si la atitudinea lor potrivita fata de cele doua clase opuse care ies acum in evidenta. Pare posibil ca unii dintre sfinti sa fie inca in trup cel putin o parte din timpul acesta arzator. Cu toate acestea, pozitia lor va diferi de a altora, nu atat de mult prin aceea ca ei vor fi miraculos pastrati (desi este promis in mod distinct ca painea si apa le vor fi sigure), ci prin faptul ca, instruiti fiind din Cuvantul lui Dumnezeu, ei nu vor simti aceeasi neliniste si teama fara speranta care se va raspandi peste lume. Ei vor recunoaste stramtorarea, conform planului lui Dumnezeu, ca pregatire pentru binecuvantarea intregii lumi, si vor fi incurajati si mangaiati prin ea. Acest lucru este convingator declarat in Psalmul 91; Isaia 33:2-14, 15-24.

 

Astfel mangai