Planul Divin al Varstelor

Planul Divin al Varstelor

STUDII IN SCRIPTURI

PREFATA AUTORULUI

Autorul si editorii doresc sa recunoasca public favoarea lui Dumnezeu care le-a permis sa se identifice cu raspandirea acestui volum si cu rezultatele lui-lumina, bucurie, pace, legatura cu Dumnezeu pentru multe suflete infometate, insetate, tulburate. Prima editie in forma prezenta a aparut in 1886. De atunci a urmat o editie dupa alta, in succesiune rapida si in douazeci de limbi diferite, pana cand acum sunt aproape cinci milioane de exemplare in mainile oamenilor din toata lumea.

Nu putem spera ca toate aceste carti au fost citite; dar scrisorile care vin continuu ne asigura ca ele lucreaza cu putere in inima si mintea oamenilor de pretutindeni. Mii de oameni ne scriu ca au fost influentati-unii care nu acordau nici o atentie Bibliei ca revelatie divina pentru omenire. Altii scriu ca au fost atei sau aproape atei, deoarece inainte nu L-au cunoscut pe Dumnezeul cel adevarat si Planul Varstelor cel adevarat, si ca n-au putut accepta, aprecia sau venera persoanele puse de obicei in fata lor in crezuri.

Cu mai bine de cinci ani inainte de publicarea acestui volum, am publicat in esenta acelasi material sub alta denumire si diferit prezentat. Cartea aceea era intitulata "Hrana pentru crestinii cugetatori". Stilul ei era diferit prin aceea ca in primul rand ataca eroarea-o darama; iar apoi, in locul ei, inalta structura Adevarului. In cele din urma am invatat ca acesta nu era cel mai bun mod-ca unii se alarmau vazandu-si erorile cazand, si nu reuseau sa citeasca destul de mult ca sa prinda o lucire a frumoasei structuri a Adevarului in locul erorilor daramate.

Volumul prezent a fost scris din punct de vedere opus. Prezinta Adevarul, ii arata puterea si frumusetea, si apoi sugereaza indepartarea erorii, nu numai ca nedorita, dar absolut inutila si foarte daunatoare. In acest fel cititorul Planului Divin al Varstelor gaseste la fiecare pas o intarire a credintei si o mai mare apropiere de Domnul, si, prin urmare, o incredere ca este pe calea cea buna. Dupa ce Adevarul este vazut, tot mai mult se observa ca erorile sunt absurde, fara valoare, daunatoare, si sunt cu bucurie abandonate.

Marele adversar, desigur, n-are deloc iubire pentru ceva ce deschide ochii poporului lui Dumnezeu, ceva ce creste respectul pentru cartea lui Dumnezeu si risipeste increderea in crezurile omenesti. De aceea, marele adversar, dupa cum ne-am fi putut astepta, este foarte impotriva acestei carti. Putini isi dau seama de puterea si siretenia lui Satan; putini isi dau seama de sensul cuvintelor apostolului cu privire la acest "print al intunericului" care se preface intr-un serv al luminii, pentru a lupta impotriva Adevarului si a-i nimici influenta. Putini isi dau seama ca adversarul nostru cel viclean cauta sa foloseasca pe cei mai buni, cei mai energici si cei mai influenti din poporul lui Dumnezeu pentru a impiedica stralucirea luminii si pentru a tine Planul Divin al Varstelor departe de popor.

Putini isi dau seama ca de cand a inceput formarea crezurilor, anul 325 d. Hr., practic n-a existat studiu biblic timp de 1260 ani. Putini isi dau seama ca in acel timp crezurile s-au fixat in mintile a milioane de oameni, incatusandu-i in erori ingrozitoare si orbindu-i in privinta caracterului divin de Intelepciune, Dreptate, Iubire si Putere. Putini isi dau seama ca de la Reforma-de cand Biblia a inceput sa revina in mainile poporului-reformatorii, bine intentionati dar inselati, au fost orbiti si dezavantajati de erorile trecutului, si, unul dupa altul, au servit pentru a tine poporul in intuneric. Putini isi dau seama ca studiul biblic adevarat, asa cum s-a practicat in Biserica timpurie, in zilele apostolilor, numai acum a revenit pentru studentii Bibliei.

In editiile de inceput ale acestui volum a fost folosit titlul "Aurora Mileniului"; dar am constatat ca unii au fost inselati prin aceasta, gandind ca este un roman. Pentru ca nimeni sa nu poata fi inselat si nimeni sa nu cumpere fiind astfel inselat, mai tarziu am adoptat titlul serial prezent, "Studii in Scripturi", pe care nimeni nu-l poate intelege gresit.

Ne-au venit multe intrebari in legatura cu motivul pentru care aceste carti nu se pot gasi in librarii. Raspunsul nostru ar fi ca desi librarii ar fi bucurosi sa aiba aceste carti, exista anumiti religiosi zelosi care nu le-ar permite vanzarea-amenintand cu boicotul. Acest lucru a parut la inceput ca un mare dezastru-ca si cum puterea adversarului ar fi permisa sa impiedice raspandirea Adevarului. Dar Dumnezeu a condus cu indurare aceasta actiune, asa incat astazi, probabil, nici o alta carte nu are asa o circulatie larga si stabila ca si acest volum. Cei care, din prejudecata, au refuzat sa citeasca aceasta carte si au luptat impotriva ei, au facut asa fiindca au crezut falsitati, denaturari.

Multe din aceste carti au fost arse de oameni care niciodata nu le-au citit, dar care au fost influentati de denaturari. Intocmai asa a fost in Evul Mediu cu urmasii lui Isus care au suferit martiriu. Da, insusi Isus a suferit din partea celor care nu L-au inteles pe El si invataturile Lui, dupa cum Sf. Petru in mod accentuat declara: "Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri" (Fapte 3:17); "caci daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul Slavei". 1 Corinteni 2:8.

Dar daca vrajmasii acestei carti au fost amarnici, nedrepti, nesinceri, prietenii ei sunt in aceeasi masura calzi si zelosi. Milioanele de exemplare din mainile oamenilor au ajuns aproape toate prin prietenii acestei carti, care, din iubire de Adevar, si-au dat timpul si energia pentru circulatia ei larga. In timp ce scriem aceste randuri, avem cunostinta despre faptul ca aproximativ sase sute de crestini din toate categoriile sociale "au lasat toate" afacerile, chemarea si ambitiile pamantesti, ca sa poata slavi pe Domnul si sa binecuvanteze pe sfintii Sai infometati, punandu-le acest volum in maini. Printre acestia sunt doctori, profesori, infirmiere, predicatori, barbieri, meca-nici, oameni de toate conditiile, care, atinsi ei insisi in inima de iubirea lui Dumnezeu, sunt nerabdatori sa duca binecuvantarea si la alte inimi si minti.

Cartile se vand la un pret mic, si acesti colportori care le duc publicului de abia isi scot cheltuielile. Totusi, ei se bucura cu atat mai mult cu cat uneori au privatiuni si sunt socotiti vrednici de a suferi unele inconveniente si lipsuri pentru Domnul, pentru Adevar si pentru Frati. Lucrarea cea buna merge inainte, Mesajul Vietii in Cristos trece din mana in mana. Randamentul prezent al acestui volum este enorm. Fie ca binecuvantarea lui sa fie proportional tot atat de mare in zilele viitoare ca si in trecut. Autorul si editorii nu pot cere mai mult.

Cu cele mai bune urari pentru toti cititorii,

Servul vostru in Domnul,

Charles Taze Russell

Brooklyn, N.Y.,

1 Octombrie, 1916

STUDIUL 1—NOAPTEA DE PACAT A PAMANTULUI SE VA TERMINA CU O DIMINEATA DE BUCURIE

O NOAPTE DE PLANS SI O DIMINEATA DE BUCURIE-DOUA METODE DE CAUTARE A ADEVARULUI-METODA URMATA AICI-SCOPUL LUCRARII-DIFERENTA INTRE STUDIUL REVERENTIOS AL SCRIPTURILOR SI OBICEIUL PERICULOS AL SPECULATIEI-OBIECTIVUL PROFETIEI-STAREA RELIGIOASA PREZENTA A LUMII, VAZUTA DIN DOUA PUNCTE DE VEDERE-INTUNERICUL EGIPTEAN-UN CURCUBEU AL FAGADUINTEI-CARAREA CELUI DREPT ESTE PROGRESIVA-CAUZA MARII APOSTAZII-REFORMA-ACEEASI CAUZA IMPIEDICA IARASI PROGRESUL ADEVARAT-PERFECTIUNEA CUNOSTINTEI NU ESTE UN LUCRU AL TRECUTULUI, CI AL VIITORULUI

Titlul acestei serii de studii-"Planul divin al varstelor" -sugereaza o progresie sistematica in aranjamentul divin, cunoscuta mai dinainte Dumnezeului nostru. Noi credem ca din acest punct de vedere si nu din altul se poate vedea ca invataturile revelatiei divine sunt atat frumoase cat si armo-nioase. Perioada de permisiune a pacatului a fost pentru omenire o noapte intunecoasa, care nu va fi uitata niciodata; dar ziua glorioasa a dreptatii si favorii divine, ce va fi introdusa prin Mesia, care, ca Soare al Dreptatii, va rasari si va straluci deplin si clar in toti si peste toti, aducand vindecare si binecuvantare, va fi mai mult decat contrabalansarea noptii ingrozitoare de plans, suspin, durere, boala si moarte, in care a fost atata vreme creatia care suspina. "Seara vine plansul, iar DIMINEATA vine veselia." # Ps 30:5.

Ca din instinct, toata creatia, in timp ce suspina si sufera durerile nasterii, asteapta, spera si tanjeste dupa ZIUA, pe care o numesc Varsta de Aur; totusi oamenii bajbaie orbeste, fiindca nu sunt constienti de scopurile induratoare ale marelui Iehova. Dar nici chiar cele mai inalte conceptii ale lor despre o astfel de varsta nu corespund nici pe departe cu ceea ce va fi realitatea. Marele Creator pregateste "un ospat de lucruri grase", care va uimi creaturile Sale si va fi excesiv mai mult, mai abundent decat ceea ce in mod rezonabil puteau ele cere sau astepta. Si creaturilor Sale uimite, care privesc la lungimea, latimea, inaltimea si adancimea iubirii lui Dumnezeu, care intrece toate asteptarile, El le explica: "Gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre". # Isa 55:8,9.

Desi noi ne vom stradui in aceasta lucrare, cu succes credem, sa punem planul lui Dumnezeu in fata cititorului interesat si nepartinitor, intr-un mod mai armonios, mai frumos si mai rational decat se intelege in general, asa cum el se raporteaza la trecutul, prezentul si viitorul procedurilor Sale si cum le explica, totusi, cu hotarare negam ca acesta este rezultatul intelepciunii sau capacitatii extraordinare din partea scriitorului. Lumina de la Soarele Dreptatii, in aceste zori ale Zilei Milenare, este cea care descopera aceste lucruri ca "adevar prezent", cuvenit sa fie apreciat acum de catre cei sinceri-cei curati cu inima.

Deoarece scepticismul este in floare, insasi temelia religiei adevarate si a adevarului este pusa adesea la indoiala, chiar de catre cei sinceri. Noi ne-am straduit sa descoperim suficient din temelia pe care trebuie zidita toata credinta-Cuvantul lui Dumnezeu-pentru a da incredere si siguranta in marturia lui, chiar si celui necredincios. Si ne-am straduit sa facem acest lucru intr-un mod care va apela la ratiune si va putea fi acceptat ca temelie. Apoi pe aceasta temelie ne-am straduit sa zidim invataturile Scripturii in asa maniera, incat, pe cat posibil, chiar simpla judecata umana sa-i poata incerca laturile si unghiurile dupa cele mai exigente reguli de dreptate pe care ea le poate cere.

Crezand ca Scripturile reveleaza un plan consecvent si armonios, care, daca este vazut, trebuie sa se recomande pe sine fiecarei constiinte sfintite, aceasta lucrare este publicata in speranta ca va ajuta pe studentii Cuvantului lui Dumnezeu, sugerand linii de gandire care se armonizeaza unele cu altele si cu Cuvantul inspirat. Cei care recunosc Biblia ca revelatia planului lui Dumnezeu-si acestora ne adresam in special-vor fi de acord fara indoiala ca, daca este inspirata de Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt luate ca intreg, trebuie sa descopere un plan armonios si consecvent cu sine si cu carac-terul Autorului lui Divin. Ca si cautatori ai adevarului, obiectivul nostru trebuie sa fie a obtine completul si armoniosul intreg al planului revelat al lui Dumnezeu; si, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem motiv sa asteptam acest lucru, deoarece este promis ca spiritul adevarului ne va conduce in tot adevarul. Ioan 16:13.

Ca cercetatori, avem doua metode la dispozitie. Una este sa cautam printre toate vederile sugerate de diferitele secte ale bisericii si sa luam de la fiecare acel element pe care l-am putea considera adevar-o sarcina fara sfarsit. O dificultate pe care am intalni-o prin aceasta metoda ar fi ca, daca judecata noastra ar fi denaturata si deformata, sau prejudecatile noastre inclinate in vreo directie-si ale cui nu sunt? -aceste dificultati ar impiedica alegerea noastra corecta, si am putea alege eroarea si respinge adevarul. Iarasi, daca am adopta aceasta metoda am pierde mult, pentru ca adevarul este progresiv pentru cei care-l cauta si umbla in lumina lui, luminand tot mai mult pana la ziua perfecta, in timp ce diferitele crezuri ale diferitelor secte sunt fixate si stationare, si asa au fost intocmite cu secole in urma. Si fiecare din ele desigur contine o proportie mare de eroare, deoarece in anumite privinte importante fiecare le contrazice pe celelalte. Aceasta metoda ar conduce intr-un labirint de dezorientare si confuzie. Cealalta metoda este sa ne debarasam mintile de orice prejudecata si sa tinem minte ca nimeni nu poate sti mai mult despre planurile lui Dumnezeu decat a revelat El in Cuvantul Sau, si ca aceasta le-a fost dat celor blanzi si umiliti cu inima; si ca atare, cautand serios si sincer numai conducerea si invatatura Sa, vom fi condusi de catre marele lui Autor la o intelegere a planului, pe masura ce devine cuvenit a fi inteles, folosindu-ne de diferitele ajutoare pregatite divin. Vezi Efeseni 4:11-16.

Aceasta lucrare este special destinata ca ajutor pentru aceasta clasa de studenti. Se va remarca faptul ca referintele ei sunt numai la Scripturi, cu exceptia cazului in care se poate apela la istoria lumii pentru a dovedi implinirea declaratiilor Scripturii. Marturiei teologilor moderni nu i s-a acordat nici o greutate, iar aceea a asa-zisilor Primii Parinti a fost omisa. Multi dintre ei au marturisit in armonie cu gandurile exprimate aici, dar noi credem ca o greseala obisnuita la oamenii din prezent si din toate timpurile este sa creada anumite doctrine fiindca si altii, in care aveau incredere, le-au crezut. Aceasta este evident o cauza rodnica a erorii, pentru ca multi oameni buni au crezut si au invatat pe altii eroarea, cu o constiinta cu totul buna (Fapte 26:9). Cautatorii de adevar trebuie sa-si goleasca vasele de apele noroioase ale traditiei si sa le umple la fantana adevarului-Cuvantul lui Dumnezeu. Nici o invatatura religioasa nu trebuie sa aiba greutate daca nu-l conduce pe cautatorul de adevar la acea fantana.

Aceasta lucrare este prea mica, chiar si pentru o examinare generala si rapida a intregii Biblii si a invataturilor ei; dar, recunoscand graba zilelor noastre, ne-am straduit sa fim atat de concisi pe cat ni s-a parut a permite importanta subiectelor.

Studentului interesat i-am sugera ca pentru el ar fi nefolositor sa treaca in fuga peste aceasta lucrare, sperand sa obtina forta si armonia planului sugerat, si a dovezilor scripturale prezentate in ea. Noi ne-am straduit pe tot parcursul sa prezentam diferitele fragmente de adevar, nu numai intr-un astfel de limbaj, dar si intr-o astfel de ordine, care sa permita cat se poate de bine tuturor claselor de cititori sa inteleaga clar subiectul si planul general. In timp ce studiul amanuntit si ordonat este necesar pentru aprecierea oricarei stiinte, in mod special este asa pentru stiinta revelatiei divine. Si in aceasta lucrare el este dublu necesar prin faptul ca, pe langa ca este un tratat asupra adevarurilor revelate divin, este si o examinare a subiectului (dupa cate stim noi) dintr-un punct de vedere complet diferit de acela al oricarei alte lucrari. Nu avem de oferit nici o justificare pentru tratarea multor subiecte de obicei neglijate de crestini-printre altele, venirea Domnului nostru si profetiile si simbolismul Vechiului si Noului Testament. Nici un sistem teologic care trece cu vederea sau omite cele mai importante trasaturi ale invataturii scripturale nu trebuie sa fie prezentat sau acceptat. Avem incredere, totusi, ca se va recunoaste o deosebire mare intre studiul serios, cumpatat si reverentios al profetiei si al altor Scripturi, in lumina faptelor istorice implinite, pentru a obtine concluzii pe care judecata sanatoasa sfintita le poate aproba, si o practica prea obisnuita a speculatiei generale, care, atunci cand se aplica la profetia divina, este gata sa dea frau liber teoriei nesabuite si fanteziei vagi. Cei care cad in acest obicei primejdios, in general se transforma in profeti (?) in loc de studenti ai profetiei.

Nici o activitate nu este mai nobila, mai innobilatoare decat studiul reverentios al scopurilor revelate ale lui Dumnezeu-"lucruri in care ingerii doresc sa priveasca" (1 Petru 1:12). Faptul ca intelepciunea lui Dumnezeu a dat profetii despre viitor, ca si declaratii privind prezentul si trecutul, este de la sine o mustrare de catre Iehova a nechibzuintei unora dintre copiii Sai, care-si scuza ignoranta si neglijeaza studiul Cuvantului Sau, zicand: "Exista destul in Matei capitolul 5 pentru a mantui pe oricine". Nici sa nu presupunem ca profetia a fost data numai pentru a satisface curiozitatea legata de viitor. Obiectivul ei evident este de a-l face pe copilul consacrat al lui Dumnezeu familiar cu planurile Tatalui sau, ca in acest fel sa-si inroleze interesele si simpatia in aceste planuri, si sa i se permita sa priveasca, atat prezentul cat si viitorul, din punct de vedere al lui Dumnezeu. Cand astfel este interesat in lucrarea Domnului, el poate servi atat cu spiritul cat si cu intelegerea; nu numai ca un serv, ci si ca un fiu si mostenitor. Reveland acestora ceea ce va fi, contracareaza influenta a ceea ce este acum. Efectul studiului atent nu poate fi altfel decat intaritor pentru credinta si stimulator pentru sfintenie.

In ignoranta de planul lui Dumnezeu pentru recuperarea lumii din pacat si urmarile lui, si sub ideea falsa ca biserica nominala in conditia ei prezenta este singurul mijloc pentru realizarea acestui plan, astazi, dupa ce Evanghelia a fost propovaduita timp de aproape nouasprezece secole, starea lumii este astfel incat trezeste indoieli serioase in orice minte ganditoare atat de gresit informata. Astfel de indoieli nu sunt invinse usor cu nimic ce nu este adevar. De fapt, fiecarui observator care cugeta, din doua lucruri trebuie sa-i fie evident unul: ori Biserica a facut o mare greseala presupunand ca in varsta prezenta si in conditia ei prezenta slujba ei a fost sa converteasca lumea, ori, altfel, planul lui Dumnezeu a fost un esec jalnic. Pe care alternativa a dilemei o vom accepta noi? Multi au acceptat, si fara indoiala mai multi inca o vor accepta pe cea din urma si vor umfla randurile necredintei in ascuns sau deschis. Unul din obiectivele acestui volum este de a ajuta pe unii ca acestia, care cad astfel in mod nevinovat.

La pagina 16 prezentam o {diagrama} publicata de "Societatea misionara londoneza" ("London Missionary So-ciety") si dupa aceea in Statele Unite de "Consiliul pentru misiuni a femeilor prezbiteriene" ("Women’s Presbyterian Board of Missions"). Se numeste "Un apel mut in favoarea misiunilor externe". Ea spune o poveste trista de intuneric si ignoranta despre singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie sa fim mantuiti.

"Veghetorul" ("The Watchman") -ziarul "Asociatiei crestine a tinerilor" ("Y.M.C.A.") din Chicago a publicat aceeasi diagrama, si comentand-o a spus:

"Ideile unora sunt foarte cetoase si nedefinite in legatura cu starea spirituala a lumii. Acasa si in strainatate auzim despre glorioasa lucrare de reinsufletire, despre noi eforturi misionare in diferite directii, despre deschiderea una dupa alta a tarilor spre Evanghelie si despre sume mari care sunt dedicate raspandirii ei; si ajungem la ideea ca se fac eforturi adecvate pentru evanghelizarea natiunilor pamantului. Se estimeaza astazi ca populatia lumii este de 1.424.000.000 (in 1886-n.e.), si, studiind diagrama, vom vedea ca mult mai mult de jumatate-aproape doua treimi-sunt inca complet pagani, iar restul sunt in cea mai mare parte fie urmasi ai lui Mahomed, fie membri ai acelor biserici apostate a caror religie este practic o idolatrie crestinizata, si despre care cu greu se poate spune ca tine sau invata Evanghelia lui Cristos. Chiar cu privire la cei 116 milioane de protestanti nominali trebuie sa ne amintim ce mare proportie in Germania, Anglia si in aceasta tara (S.U.A.-n.e.) au cazut in necredinta-un intuneric mai adanc, daca este posibil, chiar decat cel al paganismului-si ce multi sunt orbiti de superstitie sau sunt ingropati in extrema ignoranta; asa incat, in timp ce opt milioane de evrei resping inca pe Isus din Nazaret si in timp ce mai mult de 300 milioane care-I poarta numele au cazut de la credinta Lui, mai mult de 170 milioane se inchina in fata lui Mahomed, iar restul enorm al omenirii se inchina pana in ziua de astazi la animale si pietre, la propriii lor strabuni, la eroi morti sau la diavol insusi; toti, intr-un fel sau altul, adorand si servind creatura in locul Creatorului, care este Dumnezeu peste toti, vesnic binecuvantat. Nu este aceasta indeajuns pentru a intrista inima crestinilor cugetatori?"

Cu adevarat acesta este un tablou trist. Si, desi diagrama prezinta nuante de diferenta intre pagani, mahomedani si evrei, toti sunt la fel, in ignoranta totala de Cristos. Unii ar putea presupune la inceput ca aceasta vedere referitoare la proportia de crestini este prea intunecata si mai curand exagerata, dar noi credem contrariul. Ea arata crestinatatea nominala in cele mai luminoase culori posibile. De exemplu, cei 116.000.000 pusi ca protestanti sunt mult in exces fata de numarul adevarat. Saisprezece milioane, credem noi, exprima mai apropiat numarul membrilor adulti declarati ai bisericii, si un milion, ne temem, ar fi o estimare prea liberala a "turmei mici", a celor "sfintiti in Isus Cristos", care "umbla nu dupa trup, ci dupa spirit". Trebuie tinut minte ca o proportie mare a membrilor bisericii, intotdeauna pusi la socoteala, sunt copiii si pruncii. Acesta este cazul in special in tarile Europei. In multe dintre acestea copiii sunt socotiti membri ai bisericii din cea mai frageda pruncie.

Dar intunecat cum pare, acesta nu este cel mai intunecat tablou pe care-l prezinta omenirea cazuta. Decupajul de mai sus prezinta numai generatiile prezente in viata. Cand consideram faptul ca in cei sase mii de ani trecuti, secol dupa secol au maturat alte multimi vaste, care aproape toti au fost invaluiti in aceeasi ignoranta si pacat, cat de intunecata este scena! Vazut din acest popular punct de vedere, acesta este cu adevarat un tablou ingrozitor.

Diferitele crezuri de astazi invata ca toate aceste miliarde ale omenirii, nestiutoare de singurul nume dat sub ceruri prin care trebuie sa fim mantuiti, sunt pe drumul care duce drept spre chinul vesnic; si nu numai atat, dar toti cei 116.000.000 protestanti, exceptand foarte putini sfinti, sunt siguri de aceeasi soarta. Nu-i de mirare dar, ca aceia care cred astfel de lucruri ingrozitoare despre planurile si scopurile lui Iehova sa fie zelosi in promovarea proiectelor misionare-mirare este ca nu sunt innebuniti dupa ele. A crede cu adevarat asa, si a aprecia astfel de concluzii, ar lipsi viata de orice placere si ar invalui in tristete orice perspectiva luminoasa a naturii.

Pentru a arata ca in subiectul despre soarta paganilor nu am facut declaratii false despre "ortodoxie", citam din brosura, "Un apel mut in favoarea misiunilor externe", in care a fost publicata diagrama. Propozitia de incheiere este: "Evanghelizati marile generatii de peste hotare-cele o mie de milioane suflete care mor in disperare fara Cristos, intr-o proportie de 100.000 pe zi".

Dar, desi aceasta este trista priveliste din punct de vedere al crezurilor umane, Scripturile prezinta o vedere mai luminoasa, ceea ce aceste pagini au ca scop sa arate. Instruiti de Cuvant, nu putem crede ca marele plan de mantuire al lui Dumnezeu a fost sau va fi vreodata menit sa fie un astfel de esec. Va fi o usurare pentru copilul dezorientat al lui Dumnezeu sa remarce ca profetul Isaia prezice tocmai aceasta stare de lucruri si remediul ei, zicand: "Caci iata, intunericul va acoperi pamantul si negura mare popoarele; dar Domnul va rasari peste tine si slava Lui se va arata peste tine. Si neamuri (pagani) vor umbla in lumina ta". {# Isa 60:2,3} In aceasta profetie, negura mare este luminata de curcubeul fagaduintei: "Neamurile (popoarele pamantului in general) vor umbla in lumina ta".

Neintrerupta mizerie si intunecime a lumii, si progresul lent al adevarului, nu numai ca au fost o taina pentru Biserica, dar si lumea si-a cunoscut si simtit starea. A fost un intuneric ce se putea simti, asemenea intunericului care a invaluit Egiptul. Ca dovada la aceasta, remarcam spiritul randurilor urmatoare, extrase dintr-o revista din Filadelfia (S. U. A-n. e.). Indoiala si tristetea, intensificate de crezurile conflictuale ale diferitelor scoli, n-au fost inca risipite din mintea scriitorului prin razele adevarului divin emanate direct din Cuvantul lui Dumnezeu:

"Viata! Taina adanca! Cine poate sa spuna Ce trebuinta are El de-acest slab lut?

Format de a Sa mana cu minunata maiestrie-

Materie, minte, vointa si suflet hotarat;

Nascut doar ca sa moara; moartea-sigur destin.

Unde-i atuncea acea boare, acea suflare trecatoare?

Caci unul macar din numarul cel mare,

Care-au trait, au murit si mult au suferit,

Nu se intoarce sa spuna planul maret-

Acel viitor, care-i al tau si al meu.

Te rugam, o, Doamne, inca o raza trimite,

Lumina ce calea sa ne arate;

Nu pe credinta bazata, ci o vedere mai clara,

Ai noptii nori intunecati sa-i faca sa dispara;

Aceasta indoiala, frica si spaima cutremuratoare

Si gandul ce ne strica prezenta binecuvantare.

Aceasta minte fara de-ncetare,

Mereu cu un avant mai mare

Respinge dogmele prezente,

Invatate de secte si scoli disonante,

Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi.

Vrem sa Te stim asa precum esti-

Al nostru loc la Tine-si rolul ce-l avem

In planul acesta fara egal

Creator infinit, si om.

Ridica valul acesta care vederea acopera dar,

‘Sa fie lumina!’ da porunca iar;

Dezvaluie taina tronului Tau,

Caci noi necunoscutul in bezna cautam."

La aceasta noi raspundem:

A vietii taina desigilata va spune curand

Ce bucurie are El in acest slab lut,

Format de a Sa mana cu minunata maiestrie,

Marcat cu al Sau chip: vointa si gandire;

Nascut nu ca sa moara, ci o nastere noua

Urmeaza sentintei-"pamantul in pamant".

Caci Unul din numarul cel mare,

Care-a trait, care-a murit si mult a suferit,

A inviat si-a dovedit planul maret al lui Dumnezeu-

Viitorul acela, al tau si al meu.

Al Sau Cuvant dezvaluie acum

O raza de lumina noua, ce ne conduce pe drum;

Ce-acum pe credinta se sprijina,

Dar ca si vederea este de sigura;

Si-ai noptii nori intunecati alunga:

De indoiala, frica, spaima cutremuratoare,

Si gandul ce stricat-a prezenta binecuvantare.

Acum, o, Doamne, cand fara de-ncetare

Aceasta minte cu avant mai mare

Respinge dogmele prezente,

Invatate de secte si scoli disonante,

Ca sa-ncatuseze ratiunea cu-a lor reguli si legi,

Te poate cauta si cunoaste asa precum esti;

Al nostru loc la Tine si rolul ce-l avem

In planul acesta fara egal,

Creator infinit, si om.

Ridica valul, descopera-n masura deplina,

Celor care pasesc in a cerului lumina,

A tronului Sau taina slavita

Ascunsa de veacuri, insa acum descoperita.

Astfel de binecuvantare vine acum pentru lume prin dezvaluirea scopului divin si prin deschiderea Cuvantului divin, binecuvantare si revelare din care suntem incredintati ca acest volum este o parte.

Cei care se vor intoarce de la simplele speculatii ale oamenilor si-si vor dedica timpul spre cercetarea Scripturilor, neexcluzand ratiunea, pe care Dumnezeu ne invita s-o folosim, {# Isa 1:18} vor afla ca un binecuvantat curcubeu al fagaduintei se intinde pe cer. Este o greseala a se presupune ca aceia fara credinta, si fara indreptatirea care urmeaza credintei, ar putea intelege clar adevarul: nu este pentru acestia. Psalmistul spune: "Lumina (adevarul) este semanata pentru cel drept". {# Ps 97:11} Pentru copilul lui Dumnezeu se da o candela care risipeste mult din intunericul de pe cararea lui. "Cuvantul Tau este o candela pentru piciorul meu, si o lumina pe cararea mea". {# Ps 119:105} Dar numai "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare, care merge mereu crescand pana la miezul zilei" (Proverbe 4:18). In realitate, nu este nici unul drept, "nu este nici un om drept, nici unul macar" (Romani 3:10); clasa la care se face referire aici este "indreptatita prin credinta". Numai aceasta clasa are privilegiul de a umbla pe cararea care straluceste tot mai mult-de a vedea nu numai dezvaluirea prezenta a planului lui Dumnezeu, dar si lucrurile viitoare. Este adevarat ca desi cararea fiecarei persoane credincioase este stralucitoare, totusi aplicarea speciala a acestei declaratii este la cei drepti (indreptatiti) ca si clasa. Patriarhii, profetii, apostolii si sfintii trecutului si prezentului au umblat in lumina ei crescanda; si lumina va continua sa creasca dincolo de prezent-"pana la ziua deplina". Este o singura carare continua, si acea lumina continua si crescanda este Marturia Divina, luminand pe masura ce devine cuvenita.

De aceea, "Bucurati-va in Domnul, voi dreptilor", asteptand implinirea acestei fagaduinte. Multi au atat de putina credinta incat nu cauta mai multa lumina, si, din cauza necredinciosiei si lipsei lor de preocupare, se permite ca ei sa stea in intuneric, in timp ce ar fi putut umbla in lumina crescanda.

Spiritul lui Dumnezeu, dat sa indrumeze Biserica in adevar, va lua din lucrurile scrise si ni le va arata; dar in afara de ceea ce este scris noi nu avem nevoie de nimic, deoarece Sfintele Scripturi pot sa intelepteasca spre mantuire, prin credinta care este in Isus Cristos. 2 Timotei 3:15.

Desi inca este adevarat ca "intuneric acopera pamantul si negura mare popoarele", lumea nu va ramane intotdeauna in aceasta stare. Suntem asigurati ca "vine dimineata". {# Isa 21:12} Dupa cum Dumnezeu face acum ca soarele natural sa rasara peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa, in ziua Milenara, Soarele Dreptatii va straluci in folosul intregii lumi si "va scoate la lumina lucrurile ascunse ale intunericului" (1 Corinteni 4:5). El va risipi aburii nocivi ai raului si va aduce viata, sanatate, pace si bucurie.

Privind in trecut, aflam ca atunci lumina n-a stralucit decat plapand. Promisiunile varstelor trecute erau vagi si nedeslusite. Promisiunile facute lui Avraam si altora, si reprezentate tipic in legea si ceremoniile Israelului trupesc, au fost doar umbre si au dat numai o idee vaga despre scopurile minunate si induratoare ale lui Dumnezeu. Ajungand in zilele lui Isus lumina a crescut. Pana atunci speranta cea mai inalta fusese ca Dumnezeu va aduce un eliberator pentru a salva pe Israel de vrajmasi si pentru a-l inalta ca natiune de capetenie a pamantului, pozitie de putere si influenta in care Dumnezeu il va folosi ca mijloc pentru binecuvantarea tuturor familiilor pamantului. Oferta facuta lor, de mostenire in imparatia lui Dumnezeu pe conditiile cerute, a fost atat de diferita de ceea ce asteptasera ei, iar perspectivele clasei in alegere ca sa ajunga candva la marirea promisa, considerate din exterior si omenesc, erau atat de putin probabile incat toti, in afara de putini, au fost orbiti astfel fata de mesaj. Orbirea si ostilitatea lor fata de mesaj a crescut in mod natural cand, in desfasurarea planului lui Dumnezeu, a venit timpul cuvenit pentru a-l extinde, si pentru ca invitatia de a participa la Imparatia promisa sa se poata aplica la fiecare creatura de sub ceruri, care prin exercitarea credintei sa fie socotita un copil al credinciosului Avraam si mostenitor al fagaduintei facute lui.

Dar, dupa Rusalii, cand Evanghelia prezentata de Isus a ajuns sa fie inteleasa, Biserica a vazut ca binecuvantarile pentru lume urmau sa aiba un caracter durabil, si ca pentru realizarea acestui scop Imparatia va fi spirituala si va fi compusa din israeliti adevarati, o "turma mica" aleasa atat dintre evrei cat si dintre neamuri, pentru a fi inaltata la natura si putere spirituala. De aceea citim ca Isus a adus la lumina prin Evanghelie viata si nemurirea (2 Timotei 1:10). Si din zilele lui Isus straluceste inca mai multa lumina, dupa cum El a prezis ca va fi, spunand: "Mai am sa va spun inca multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul... si va va dezvalui lucrurile viitoare. Ioan 16:12, 13.

Totusi, dupa ce apostolii au adormit, a venit un timp cand majoritatea Bisericii a inceput sa neglijeze candela si sa caute conducerea invatatorilor omenesti; iar invatatorii, umflati de mandrie, si-au insusit titluri si functii, si au inceput sa domneasca peste mostenirea lui Dumnezeu. Apoi gradual a luat fiinta o clasa speciala numita "cler", care s-au privit pe sine si au fost priviti de altii ca indrumatori cuveniti spre credinta si practica, separat de Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, in timp s-a dezvoltat marele sistem al papalitatii, printr-un respect necuvenit pentru invataturile oamenilor failibili si printr-o neglijare a Cuvantului infailibilului Dumnezeu.

Grave au fost intr-adevar rezultatele rele produse de aceasta neglijare a adevarului. Dupa cum toti stiu, ambele, biserica si lumea civilizata, au fost aproape cu totul inrobite de acest sistem si conduse spre a adora traditiile si crezurile oamenilor. Pentru a iesi din aceasta sclavie s-a dat o indrazneata si binecuvantata lovitura pentru libertate si pentru Biblie, prin ceea ce este cunoscut ca Reforma. Dumnezeu a ridicat luptatori indrazneti pentru Cuvantul Sau, printre care au fost: Luther, Zwingli, Melanchthon, Wycliffe, Knox si altii. Acestia au atras atentia asupra faptului ca papalitatea a dat la o parte Biblia si a pus in loc decretele si dogmele bisericii, si au scos in relief cateva din invataturile si practicile ei eronate, aratand ca erau construite pe traditii contrare adevarului si Cuvantului lui Dumnezeu. Acesti reformatori si aderentii lor au fost numiti protestanti, pentru ca au protestat impotriva papalitatii si au pretins Cuvantul lui Dumnezeu ca singura norma corecta de credinta si practica. In zilele Reformei multe suflete credin-cioase au umblat in lumina, atat cat stralucea atunci. Dar din zilele lor incoace protestantii au facut putin progres, deoarece, in loc sa umble in lumina, s-au oprit in jurul conducatorilor lor favoriti, dornici sa vada cat vedeau ei, dar nimic mai mult. Ei au pus hotare progresului lor in calea adevarului, ingradind impreuna cu putinul adevar pe care-l aveau multa eroare adusa de la biserica "mama". Majoritatea crestinilor au un respect superstitios pentru crezurile formulate astfel cu multi ani in urma, presupunand ca acum nu se poate cunoaste mai mult decat au cunoscut reformatorii despre planurile lui Dumnezeu.

Aceasta greseala a fost costisitoare; deoarece, pe langa faptul ca atunci numai putine principii mari ale adevarului au fost recuperate din gunoiul erorii, exista caracteristici speciale ale adevarului care-si au timpul cuvenit in mod constant, si crestinii au fost lipsiti de acestea prin gardurile crezurilor lor. Pentru a ilustra: A fost un adevar in zilele lui Noe, si unul care cerea credinta de la toti cei care voiau sa umble in lumina de atunci, ca venea un potop, in timp ce Adam si altii nu stiusera nimic despre el. N-ar fi propovaduire de adevar a propovadui acum un potop viitor, dar sunt alte adevaruri dispensationale care devin in mod constant cuvenite, despre care vom sti daca umblam in lumina candelei; astfel, daca avem toata lumina care a fost cuvenita cu cateva sute de ani in urma, si numai aceea, suntem intr-o anumita masura in intuneric.

Cuvantul lui Dumnezeu este un mare depozit de hrana pentru peregrinii flamanzi de pe cararea stralucitoare. Exista lapte pentru prunci si hrana tare pentru cei mai dezvoltati (1 Petru 2:2; Evrei 5:14); si nu numai atat, dar el contine hrana adaptata si pentru diferite anotimpuri si conditii; si Isus a spus ca servul credincios va scoate din depozit hrana la timp potrivit pentru casa credintei-"lucruri noi si vechi" (Luca 12:42; Matei 13:52). Ar fi imposibil ca astfel de lucruri sa se aduca de la orice crez sau depozit sectar. Am putea aduce unele lucruri vechi si bune de la fiecare, dar nimic nou. Adevarul continut in crezurile diferitelor secte este atat de acoperit si amestecat cu eroarea, incat frumusetea lui inerenta si valoarea lui adevarata nu se pot discerne. Diferitele crezuri se contrazic si se ciocnesc continuu; si cum fiecare pretinde o baza biblica, confuzia de gandire si discordia evidenta sunt puse pe seama Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta a dat nastere la obisnuitul proverb: "Biblia este o vioara veche, pe care se poate canta orice melodie".

Ce expresiv este acest proverb pentru necredinta vremurilor noastre, pricinuita de denaturarile Cuvantului si caracterului lui Dumnezeu prin traditii omenesti, ca si pentru cresterea inteligentei care nu se va mai inchina cu respect orb si superstitios in fata opiniilor semenilor, ci va cere socoteala pentru speranta care este in noi. Studentul credincios al Cuvantului trebuie sa fie intotdeauna in stare sa dea un argument pentru speranta lui. Numai Cuvantul lui Dumnezeu poate da intelepciune si este folositor pentru doctrina, instruire etc., "pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul pregatit" (1 Petru 3:15; 2 Timotei 3:15-17). Numai acest singur depozit contine o rezerva nesecata de lucruri, atat noi, cat si vechi-hrana la timp potrivit pentru casa. Desigur ca nici unul care crede declaratia scripturala "cararea celor drepti este ca lumina stralucitoare care merge mereu crescand pana la miezul zilei" nu va pretinde ca miezul zilei a venit in timpul lui Luther; si daca nu, facem bine ca dam atentie candelei noastre "ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, PANA SE VA CRAPA DE ZIUA". 2 Petru 1:19.

Nici nu este suficient ca acum ne gasim pe cararea luminii; noi trebuie "sa umblam in lumina", sa continuam sa facem progres, altfel lumina, care nu se opreste, va trece mai departe si ne va lasa in intuneric. Dificultatea multora este ca sed, si nu urmeaza pe cararea luminii. Luati o concordanta si examinati textele de sub cuvintele sed si stau, apoi comparati-le pe acestea cu cele gasite sub cuvintele umbla si alearga, si veti gasi un mare contrast. Oamenii "sed (locuiesc) in intuneric" si cu cei "batjocoritori", si stau (se opresc) printre pacatosi, dar "umbla" in lumina si "alearga" pentru premiu. # Isa 42:7 Ps 1:1; Evrei 12:1.

Perfectiunea cunostintei nu este un lucru al trecutului, ci al viitorului-al viitorului foarte apropiat, suntem incredintati; si pana cand nu recunoastem acest fapt nu suntem pregatiti sa apreciem si sa asteptam noi dezvaluiri ale planului Tatalui. Este adevarat, noi inca ne intoarcem la cuvintele profetilor si apostolilor pentru toata cunostinta prezentului si viitorului; dar nu pentru ca ei au inteles intotdeauna mai bine decat noi planurile si scopurile lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu i-a folosit ca purtatori de cuvant ai Sai, ca sa ne comunice noua, si intregii Biserici de-a lungul varstei Crestine, adevarul referitor la planurile Sale, imediat ce el devine cuvenit. Acest fapt este dovedit cu prisosinta de apostoli. Pavel ne spune ca Dumnezeu a facut cunoscut Bisericii crestine taina (secretul) vointei Sale, lucru pe care Si-l propusese in Sine si pe care nu-l descoperise niciodata inainte, desi il consemnase in cuvinte tainice care n-au putut fi intelese pana cand le-a sosit timpul, pentru ca ochii intelegerii noastre sa se deschida ca sa aprecieze "inalta chemare" destinata exclusiv credinciosilor varstei Crestine (Efeseni 1:9, 10, 17, 18; 3:4-6). Aceasta ne arata clar ca nici profetii, nici ingerii n-au inteles sensul profetiilor rostite. Petru spune ca atunci cand ei cu nerabdare au intrebat pentru a le cunoaste sensul, Dumnezeu le-a spus ca adevarurile cuprinse in profetiile lor nu erau pentru ei insisi, ci pentru noi, cei din varsta Crestina. El indeamna Biserica sa spere inca la mai mult har (favoare, binecuvantare) in aceasta directie-inca la mai multa cunostinta despre planurile lui Dumnezeu. 1 Petru 1:10-13.

Desi Isus a promis ca Biserica va fi condusa in tot adevarul, este evident ca urma sa fie o dezvaluire treptata a lui. Cu toate ca in zilele apostolilor Biserica era libera de multe erori care au aparut sub si in papalitate, totusi nu putem presupune ca Biserica timpurie a vazut asa de adanc sau asa de clar in planul lui Dumnezeu cum este posibil sa se vada astazi. Este de asemenea evident ca apostoli diferiti au avut grade diferite de patrundere in planul lui Dumnezeu, desi toate scrierile lor au fost tot atat de adevarat indrumate si inspirate de Dumnezeu, precum au fost si cuvintele profetilor. Pentru a ilustra diferentele de cunostinta, trebuie doar sa ne amintim cursul sovaitor, pentru un timp, al lui Petru si al altor apostoli, cu exceptia lui Pavel, cand Evanghelia incepea sa mearga la neamuri (Fapte 10:28; 11:1-3; Galateni 2:11-14). Nesiguranta lui Petru era in contrast vizibil cu siguranta lui Pavel, inspirat de cuvintele profetilor, de procedurile din trecut ale lui Dumnezeu si de descoperirile directe facute lui.

Pavel evident a avut revelatii mai bogate decat oricare alt apostol. Lui nu i-a fost ingaduit sa faca cunoscute aceste revelatii Bisericii, nici chiar celorlalti apostoli in mod complet si clar (2 Corinteni 12:4; Galateni 2:2), totusi, in acele viziuni si revelatii date lui Pavel putem vedea o valoare pentru intreaga Biserica; pentru ca, desi nu i-a fost permis sa spuna ceea ce a vazut, nici sa prezinte in amanunt tot ceea ce stia despre tainele lui Dumnezeu in legatura cu "varstele viitoare", totusi ceea ce a vazut a dat forta, nuanta si adancime de sens cuvintelor lui, pe care, in lumina faptelor ulterioare, a implinirilor profetice si a conducerii Spiritului, noi le putem aprecia mai deplin decat Biserica timpurie.

Ca intarire pentru declaratia anterioara, ne amintim ultima carte a Bibliei-Apocalipsa, scrisa prin anul 96 d. Hr. Cuvintele introductive o anunta ca pe o descoperire speciala de lucruri neintelese inainte. Aceasta dovedeste in concluzie ca, pana la timpul acela cel putin, planul lui Dumnezeu nu fusese complet revelat. Aceasta carte n-a fost vreodata, pana acum, tot ceea ce numele ei implica-o descoperire, o REVELATIE. In ceea ce priveste Biserica timpurie, probabil ca nimeni n-a inteles vreo parte a cartii. Chiar Ioan, care a avut viziunile, a fost probabil nestiutor de semnificatia celor vazute. El a fost atat profet cat si apostol; si in timp ce in calitate de apostol a inteles si a aratat ceea ce atunci era "hrana la timp cuvenit", ca profet a rostit lucruri care vor furniza "hrana" pentru casa in vremurile viitoare.

In timpul varstei Crestine unii dintre sfinti, examinand aceasta carte simbolica, au cautat sa inteleaga viitorul Bisericii, si fara indoiala ca toti care au citit si au inteles chiar si numai o parte din invataturile ei au fost binecuvantati asa cum a fost promis (Apocalips 1:3). Cartea a continuat sa se deschida pentru unii ca acestia, si in zilele Reformei a fost un ajutor important pentru Luther in a decide ca papalitatea, careia i-a fost serv constiincios, era intr-adevar "Anticristul" mentionat de apostol, a carui istorie vedem acum ca ocupa o parte atat de mare din acea profetie.

Astfel Dumnezeu dezvaluie treptat adevarul si reveleaza nemarginitele bogatii ale harului Sau; si ca urmare acum este cuvenita mult mai multa lumina decat in oricare alt timp trecut din istoria Bisericii.

"Si noi splendori vom mai vedea,

Lumina care creste inca." _

STUDIUL 2—Existenta unui Creator suprem si inteligent, stabilita

Dovezi din afara Bibliei, examinate in lumina ratiunii-O teorie care nu poate fi sustinuta-O teorie rational

- Caracterul lui Dumnezeu, demonstrat-Deductii rationale

Chiar si din punct de vedere al scepticului, o cercetare rationala si sincera in necunoscut, prin lumina a ceea ce se cunoaste, va conduce pe cugetatorul inteligent, nepartinitor, in directia adevarului. Totusi, este evident ca fara o descoperire directa a planurilor si scopurilor lui Dumnezeu, oamenii ar putea numai aproxima adevarul si ar ajunge la concluzii nedefinite. Dar sa punem Biblia deoparte pentru un moment si sa privim lucrurile numai din punct de vedere rational.

Cel care poate privi cerul cu un telescop, sau chiar numai cu ochiul liber, si vede imensitatea creatiei, simetria, frumusetea, ordinea, armonia si diversitatea ei, si totusi se indoieste ca Creatorul ii este infinit superior, atat in intelepciune cat si in putere, sau cel care pentru un moment poate presupune ca o astfel de ordine a aparut intamplator, fara un Creator, si-a pierdut sau si-a ignorat facultatea de gandire pana acolo, incat poate fi in mod potrivit considerat, asa cum Biblia il numeste, nebun (unul care ignora sau caruia ii lipseste ratiunea): "Nebunul spune in inima lui: @Nu este Dumnezeu#". Totusi, dupa cum trebuie sa deduca orice minte rationala, cel putin atat este adevarat din Biblie, deoarece este un adevar vadit ca efectele trebuie sa fie produse de cauze competente. Chiar fiecare planta si fiecare floare spune volume de marturii despre acest subiect. Complicata in constructie, minunat de frumoasa ca forma si structura, fiecare vorbeste despre o intelepciune si o maiestrie mai presus de cea omeneasca. Ce mioapa este absurditatea care se lauda cu maiestria si ingeniozitatea omului, si atribuie simplei intamplari regularitatea, uniformitatea si armonia naturii; care recunoaste legile naturii, in timp ce neaga ca natura are un Legiuitor inteligent.

Unii care neaga existenta unui Creator inteligent pretind ca natura este singurul Dumnezeu, si ca de la natura au pornit toate formele de dezvoltare animala si vegetala fara a fi ordonate de inteligenta, ci sunt guvernate, spun ei, de "legea supravietuirii celui mai adecvat" intr-un proces de evolutie.

Acestei teorii ii lipseste dovada, deoarece peste tot in jurul nostru vedem ca diferitele creaturi sunt de naturi stabile, care nu evolueaza spre naturi mai inalte; si, desi cei care tin la aceasta teorie au facut eforturi repetate, n-au reusit niciodata nici sa combine specii diferite, nici sa produca o varietate noua stabila. Nu se cunoaste nici un caz in care un gen sa se fi transformat in altul*. Desi exista pesti care-si pot folosi aripioarele pentru un moment ca aripi si pot zbura afara din apa, si broaste care pot canta, nu se stie ca ele sa se fi schimbat in pasari. Desi printre animale sunt unele care au o usoara asemanare cu oamenii, dovada ca omul a evoluat din aceste creaturi lipseste complet. Dimpotriva, investigatiile dovedesc faptul ca desi din aceeasi specie se pot produce diferite varietati, este imposibil sa se combine specii diferite, sau una sa se dezvolte din alta. Pentru acelasi motiv nu se poate pretinde ca magarul si calul se inrudesc, desi se aseamana unul cu altul, deoarece este bine cunoscut ca progenitura lor este imperfecta si n-o poate propaga pe nici una din specii.

*Spre folosul unor cititori, remarcam ca schimbari ca transformarea omizilor in fluturi nu sunt schimbari de natura, omida nefiind decat larva iesita din oul fluturelui.

Desigur ca daca natura neinteligenta ar fi creatorul sau producatorul, ea ar continua procesul si n-ar exista astfel de lucruri cum sunt speciile stabile, deoarece fara inteligenta nimic n-ar ajunge la stari stabile. Evolutia ar fi astazi un fapt, si am vedea in jurul nostru pesti devenind pasari si maimute devenind oameni. Concluzionam ca aceasta teorie este in contradictie atat cu ratiunea umana cat si cu Biblia, cand pretinde ca fiintele inteligente au fost create de o putere careia ii lipseste inteligenta.

Expunem pe scurt, dupa cum urmeaza, o teorie cu privire la creare (cu exceptia omului) printr-un proces de evolutie, la care nu vedem nici o obiectie serioasa: Ea presupune ca diferitele specii din prezent sunt fixate si neschimbatoare in privinta naturii sau genului, si chiar daca naturile prezente pot fi dezvoltate la un grad mult mai inalt, chiar la perfectiune, aceste specii sau naturi vor fi pentru totdeauna aceleasi. Aceasta teorie presupune mai departe ca nici una din aceste specii stabile n-au fost create asa la origine, ci in trecutul indepartat s-au dezvoltat din pamant si dintr-o forma intr-alta printr-un proces treptat de evolutie. Aceste evolutii, sub legi stabilite divin, in care schimbarile de hrana si de clima au jucat un rol important, se poate sa fi continuat pana cand au fost fixate speciile stabile, asa cum se vad in prezent, in afara carora este imposibila schimbarea, dupa toate aparentele fiind atins ultimul scop al Creatorului in aceasta privinta. Desi fiecare dintre diferitele familii de plante si animale poate fi imbunatatita sau degradata, nici una din ele nu poate fi schimbata in alte familii sau genuri si nici ele nu pot fi produse din altele. Desi fiecare din acestea poate ajunge la perfectiunea propriei sale naturi stabile, scopul Creatorului cu privire la natura fiind atins, o schimbare in continuare in aceasta privinta este imposibila.

Se pretinde ca plantele si animalele initiale, de la care au provenit varietatile stabile prezente, s-au stins inainte de crearea omului. Schelete si fosile de animale si plante care nu exista acum, gasite adanc sub suprafata pamantului, favorizeaza aceasta teorie. Aceasta vedere nu ignora si nu respinge invatatura Bibliei ca omul a fost o creatie directa si perfecta, facuta in chipul mintal si moral al Creatorului sau, si nu o dezvoltare printr-un proces de evolutie, probabil obisnuit la restul creatiei. Aceasta vedere nu va dezminti in nici un sens, ci va sprijini ceea ce pretinde Biblia, ca natura, asa cum este astazi, invata ca o Fiinta inteligenta a ordonat-o si a fost prima ei cauza. Sa faca ratiunea umana tot ce poate pentru a pune faptele cunoscute pe seama cauzelor rezonabile si competente, dand legilor naturii creditul cuvenit in fiecare caz; dar in spatele intregului mecanism complicat al naturii este mana marelui Autor, inteligentul, atotputernicul Dumnezeu.

Afirmam deci ca existenta unui Creator inteligent este un adevar clar demonstrat, a carui dovada este peste tot in jurul nostru: da, si in noi; deoarece noi suntem opera Lui, ale carei puteri mintale si corporale, toate, vorbesc despre o minunata maiestrie, mai presus de intelegerea noastra. Si El este de asemenea Proiectantul si Creatorul a ceea ce noi numim natura. Noi pretindem ca El a ordonat si stabilit legile naturii, a caror actiune o vedem si-i admiram frumusetea si armonia. Pe Acesta, a carui intelepciune a planuit Universul si a carui putere il sustine si-l conduce, a carui intelepciune si putere o depaseste atat de nemasurat de mult pe a noastra, noi Il veneram si-L adoram instinctiv.

A ne da seama de existenta acestui Dumnezeu tare nu inseamna decat a ne teme de atotputernica Lui tarie, daca nu-L vedem inzestrat cu bunavointa si bunatatea corespunzatoare puterii Lui. De acest fapt suntem de asemenea pe deplin asigurati prin aceeasi marturie care-I dovedeste existenta, puterea si intelepciunea. Nu numai ca ni se impune concluzia ca exista un Dumnezeu, si ca puterea si intelepciunea Lui sunt nemasurat mai presus de ale noastre, dar si ratiunea ne obliga sa ajungem la concluzia ca lucrul cel mai mare creat nu este superior Creatorului; deci trebuie sa concluzionam ca cea mai mare manifestare de bunavointa si dreptate printre oameni este inferioara in intindere fata de aceea a Creatorului, intocmai cum intelepciunea si puterea omului sunt inferioare fata de ale Lui. Si astfel avem in fata vederii noastre mintale caracterul si atri-butele marelui Creator. El este intelept, drept, iubitor si puternic; iar sfera atributelor Sale este, din necesitate, nemasurat mai larga decat aceea a celei mai mari creatii ale Sale.

Mai departe insa: dupa ce am ajuns la aceasta concluzie rationala in legatura cu existenta si caracterul Creatorului nostru, sa intrebam: Ce trebuie sa asteptam de la o astfel de fiinta? Raspunsul este ca posesia acestor atribute argumenteaza in mod rational exercitarea lor, folosirea lor. Puterea lui Dumnezeu trebuie sa fie folosita, si aceasta in armonie cu propria Sa natura-in mod intelept, just si binevoitor. Oricare ar fi mijloacele pentru acest scop, oricare ar fi actiunea puterii lui Dumnezeu, rezultatul final trebuie sa fie in concordanta cu natura si caracterul Sau, si fiecare pas trebuie sa fie aprobat de intelepciunea Sa infinita.

Ce ar putea fi mai rational decat o astfel de exercitare a puterii asa cum o vedem manifestata in crearea nenumaratelor lumi din jurul nostru si in minunata varietate de pe pamant? Ce ar putea fi mai rational decat crearea omului, inzestrat cu ratiune si judecata, capabil de a aprecia lucrarile Creatorului si de a considera maiestria Lui-intelepciunea, dreptatea, pu-terea si iubirea Lui? Totul este rational si in perfect acord cu faptele cunoscute noua.

Si acum urmeaza afirmatia noastra finala. Nu este oare rational sa presupunem ca o astfel de fiinta infinit de inteleapta si buna, dupa ce a facut o creatie capabila de a-L aprecia pe El si planul Sau, va fi miscata de iubirea si dreptatea Sa ca sa completeze lipsurile naturii acelei creatii, dandu-i o REVELATIE? N-ar fi oare o presupunere rationala, ca Dumnezeu sa dea omului informatii referitoare la obiectivul existentei lui si informatii referitoare la planurile Sale pentru viitorul lui? Dimpotriva, intrebam noi, n-ar fi oare irational sa presupunem ca un astfel de Creator ar face o creatie cum e omul, inzestrata cu puteri de gandire care ajung in viitor, si totusi sa nu-i faca nici o descoperire a planurilor Sale, care sa-i satisfaca acele dorinte? O astfel de purtare ar fi lipsita de logica, deoarece ar fi contrara caracterului pe care noi pe drept il atribuim lui Dumnezeu; contrara purtarii adecvate unei fiinte controlate de dreptate si iubire.

Putem gandi ca daca Intelepciunea divina, creand omul, ar fi hotarat ca este nepotrivit sa-i acorde o cunostinta a destinului sau viitor si a locului sau in planurile Creatorului, atunci, desigur, atat Dreptatea, cat si Iubirea divina, ar fi insistat ca fiinta sa fie atat de limitata in capacitatea ei, incat sa nu fie in mod continuu dezorientata si chinuita de indoieli, temeri si nestiinta, si, in consecinta, Puterea divina ar fi fost folosita sub acele limite. Deci, faptul ca omul are capacitate de apreciere a revelatiei planului divin, luat in legatura cu caracterul recu-noscut al Creatorului sau, este un motiv suficient de a astepta ca Dumnezeu sa acorde o astfel de revelatie, la astfel de timp si in asa maniera cum a aprobat intelepciunea Lui. Asadar, avand in vedere aceste consideratii, chiar daca nu am cunoaste Biblia, ratiunea ne-ar conduce sa asteptam si sa fim atenti la o astfel de revelatie cum pretinde Biblia ca este. Si mai mult, remarcand ordinea si armonia creatiei generale, cum in mare procesiune astrele si sistemele isi pastreza timpul si locul, nu putem decat sa tragem concluzia ca neregularitatile mici, cum ar fi cutremurele de pamant, cicloanele etc., nu sunt decat indicatii ca in prezent conlucrarea diferitelor elemente in aceasta lume nu este perfecta. O asigurare ca in cele din urma toate vor fi perfecte si armonioase pe pamant ca si in ceruri, cu unele explicatii ale motivelor ca in prezent nu este asa, sunt cereri rationale pe care oamenii rationali pot sa le aiba si la care Creatorul, a carui intelepciune, putere si bunavointa sunt demonstrate, poate sa raspunda. Deci, noi trebuie sa asteptam ca revelatia cautata sa includa o astfel de asigurare si o astfel de explicatie.

Fiind stabilit ca este intelept de a astepta o revelatie a vointei si planului lui Dumnezeu cu privire la rasa noastra, in capitolul urmator vom examina caracterul general al Bibliei, care pretinde a fi tocmai o astfel de revelatie. Si daca ea prezinta caracterul lui Dumnezeu in perfecta armonie cu ceea ce ratiunea dicteaza, asa cum s-a considerat mai sus, sa tragem concluzia ca ea se dovedeste astfel a fi revelatia necesara si rationala asteptata de la Dumnezeu, si atunci sa-i acceptam marturia ca atare. Daca sunt de la Dumnezeu, invataturile ei, cand sunt pe deplin apreciate, vor fi in acord cu caracterul Lui, care, ratiunea ne asigura, este perfect in intelepciune, dreptate, iubire si putere.

"Voi ce departe cercetati, cu minti iscoditoare,

Si peste tot descoperiti minuni incantatoare,

Marturisiti-i ai Lui pasi,

Va inchinati si-L adorati.

Cerurile, Doamne, slava Ta vestesc,

Fiecare stea intelepciunea Iti reflecta;

Dar cand ochii nostri in Cuvantul Tau privesc,

Citesc numele Tau in randuri mai frumoase inca."

Lumina soarelui peste toti

"Ce nebunie dar", striga criticul ne-ncrezator,

Cu ochi cunoscator in ale lumii, si zambet intelept si dispretuitor,

"In timp ce fort catre fort si post catre post repetand,

Tobele neincetat suna, la lupta chemand;

Si-n jurul pamantului verde, al bisericii dangat de clopot

Tine isonul tobelor ce suna apelul in ropot;

La pace visand intr-o lume plina de arme,

La sabii in fiare de plug prin a Scripturilor vraja schimbate,

La neamuri ce cu vin de sange-s imbatate,

Mergand impleticindu-se cand iau angajamentul de fraternitate,

Ca unul beat raspund la a parintelui Matei chemare.

***

Kaizer ori Ziditor, frau pune cu o baricada

Din frunze de maslin si rezolutiuni;

Armele tintuie cu Scripturi taioase

Si spera sa-nfrangi flotele cu goale figuri de stil.

Gloria si pompa razboiului inca va mai atrage

Multimea in urale cand trec a lor parade;

Trudnica munca sapca inca-si va mai scoate

Cand cei bravi pleaca; frumoasele femei vor afisa batiste fluturate;

Bardul vitejia inca va canta,

Si-n fata celor tari, adoratorii de eroi genunchii inca-si vor pleca;

Cleric molatic, rozuliu, in haina de samur,

La a treia sticla de vin inspirator,

Demonstra-va audientei cu panas si cu sabii

Ca-ndeletnicirea lor este-n acord cu legea iubirii;

Si Biserica pentru stat, si statul pentru Biserica se va bate,

Cazand de acord ca numai puterea are dreptate."

Cu toate aceste zambete batjocoritoare, voi credinciosii, putini,

Care-ndrazniti sa tineti sus Cuvantul Domnului

Si-adevarat sa-l marturisiti,

A caror clarvazatoare credinta acest timp rau transcende,

Si peste pustiul nelegiuirii vietii prezente

Vede calmul viitor in verde-nvesmantat,

Si muntii in nori si lumina, cu blande paraiase brazdati;

Pastrati inca poteca pe care datoria va cere sa umblati,

Chiar dac-a-lumii-ntelepciune clatina capul precaut.

Nici un adevar nu coboara din cer asupra pamantului

Fara sa fie-ntampinat de zambetul dispretuitor al scepticului;

Negat si batjocorit, binecuvantarile lui intre timp vor cadea

Obisnuit ca roua si lumina soarelui, peste toti asemenea.

-Whittier

STUDIUL 2—Existenta unui Creator suprem si inteligent, stabilita

Dovezi din afara Bibliei, examinate in lumina ratiunii-O teorie care nu poate fi sustinuta-O teorie rational

- Caracterul lui Dumnezeu, demonstrat-Deductii rationale

*Spre folosul unor cititori, remarcam ca schimbari ca transformarea omizilor in fluturi nu sunt schimbari de natura, omida nefiind decat larva iesita din oul fluturelui.